1.

Principii generale

În general ciclul de exploatare a unui zăcământ este format din

următoarele perioade: descoperire, explorare, exploatare si abandon. În fiecare
perioadă au loc o serie de activităţi interactive.

Exploatarea zăcământului
În figura 1 se prezintă câteva activităţi efectuate pentru proiectarea unei
sonde din cadrul unui studiu de exploatare a unui zăcământ, indicându-se destul
de clar natura iterativă a procesului respectiv.

Modelul Proprietăţile Proprietăţile Limitele

geologic zacamântului fluidelor instalaţiei de foraj

Stabilirea Nu
eforturilor în
garnitura de foraj
Proiectarea Estimarea parametrilor Rezultate Da
Selectarea de foraj bune
profilului
targeturilor
sondei Studiul stabilităţii
găurii de sondă

Nu
Alegerea Stabilirea curbelor de
Selectarea garniturii de tubing comportare a
conceptului de tubingului Estimarea Rezultate Da
completare productivităţii sondei bune
Alegerea schemei
de completare Stabilirea curbelor de
din dreptul stratului comportare ale
productiv stratului

Stabilirea profilului Estimarea cheltuielilor Rezultate Da

Simularea exploatării
de exploatare si a bune Sfârşit
zacamântului producţiei
profitului

Nu

Fig.1. Un exemplu de proces iterativ care se desfăşoară în timpul

proiectării unei sonde din cadrul unui proiect de exploatare a unui zăcământ.

La nivelul unui zăcământ, pe toată durata de exploatare a acestuia se pot

realiza o serie de cicluri de recompletare a sondelor, de abandon, de mărirea
numărului de sonde de pe zăcământul respectiv, etc. Fiecare din aceste activităţi
implică de fapt o optimizare a producţiei. Obiectivul cheie în timpul exploatării
zăcământului îl reprezintă maximizarea beneficilor economice în limitele
permise de proiect. Acest proces de optimizare presupune compararea unui
număr mare de concepte de exploatare de obicei în combinaţie cu un număr

1
mare de modele de zăcământ care reflectă incertitudinile geologice. O
colaborare bună de la începutul studiului de zăcământ a geofizicienilor,
geologilor, inginerilor de zăcământ şi a inginerilor de extracţie, precum şi
existenţa unei structuri organizaţionale integrate corespunzătoare şi a software-
rilor de specialitate sunt esenţiale pentru a realiza obiectivul definit mai sus.
În mod tradiţional conceptul de optimizare a producţiei este utilizat într-
un context mai restrâns. De obicei acest concept presupune proiectarea şi analiza
metodelor de liftare artificială precum şi a tratamentelor de stimulare.
Toate procesele de optimizare necesită utilizarea unui model al sistemului
de producţie. În trecut modelul era relativ simplu şi permitea efectuarea unei
analize făcute cu ajutorul unor calcule de mână sau cu ajutorul unor diagrame şi
tabele. La ora actuală modelele sistemelor de producţie sunt mult mai complexe
necesitând utilizarea unor software-uri specializate.

Controlul producţiei
În figura 2 se reprezintă procesul de control cu feedback a producţiei de
ţiţei şi gaze care presupune măsurare, modelare şi control. Au loc două cicluri
principale de feedback, fiecare la scara sa de timp şi anume:
• Controlul zilnic al producţiei- La o scară de zile până la săptămâni
variabilele tipice de input sunt: diametrele duzei, presiunile de
injecţie a apei sau debitele de gaze injectate (gazlift). Măsurătorile
efectuate la nivelul output-ului procesului sunt presiunile şi debitele
de ţiţei, gaze şi apă. Controlul va fi de obicei realizat pentru
atingerea unor obiective de optimizare pe termen scurt ca de
exemplu obţinerea unor anumite debite de ţiţei, gaze şi apă sau
gradul de utilizare a instalaţiilor de suprafaţă. Modelarea curgerii
prin sonde şi prin instalaţiile de suprafaţă joacă un rol important în
procesul de optimizare zilnică a producţiei. O altă problemă tipică
de optimizare pe termen scurt este distribuţia unei cantităţi limitate
de gaze la un număr de sonde în gazlift astfel încât să se
maximizeze producţia de ţiţei.
• Managementul zăcământului- Pe o scară de timp ce cuprinde luni
până la ani procesul de producţie constă în drenarea zăcământului.
În plus faţă de variabilele care controlează producţia zilnică, inputul
presupune activităţi de inginerie de producţie ca : blocarea migrării
apei sau gazului, recompletarea sondelor, stimularea acestora sau
chiar efecturea de drenuri laterale sau chiar îndesirea sondelor.
Măsurătorile din output presupun istorice de producţie, testarea
sondelor, imagini ale zăcământului obţinute din surse seismice sau
alte surse. Controlul este de obicei concentrat pe maximizarea
profitului care de obicei se traduce prin maximizarea factorului de
recuperare şi minimizarea cheltuielilor de operare. Modelarea
sistemului presupune efectuarea unei simulări extensive a

2
 zăcământului şi în plus modelarea curgerii prin sondă şi instalaţiile
de suprafaţă.
Uneori optimizarea producţiei pe termen scurt este considerată a fi o
activitate numai a inginerilor de extracţie, în timp ce managementul
zăcământului ar fi domeniul exclusiv al inginerilor de zăcământ. O astfel de
distincţie este artificială deoarece ambele activităţi sunt strâns legate. O
activitate importantă a inginerilor de extracţie constă în supravegherea,
colectarea sistematică şi analiza datelor de producţie ale sondelor. Aceste date
sunt importante nu numai pentru optimizarea sistemelor de producţie, cât şi
pentru managementul pe termen lung al zăcământului. De asemenea, înţelegerea
obiectivelor exploatării zăcământului pe termen lung este esenţială pentru ca
acest zăcământ să fie optim exploatat.

Sistemul format din zacamânt, sonde Output

Input
şi instalaţiile de adâncime şi de suprafaţă

Control Măsurare

Sistemele de Senzori
control

Modelul sistemului

Model

Fig.2. Procesul de control cu feedback a producţiei de ţiţei şi gaze.

Sistemele de producţie
Principalele funcţii ale sistemelor de producţie pentru ţiţei şi gaze sunt:
• Permit curgerea fluidelor din zăcământ în gaura de sondă şi mai
departe ascensiunea acestora la suprafaţă până la instalaţiile de
separe. De asemenea, permit curgerea fluidelor de la suprafaţă în
gaura de sondă (în timpul stimulării sondei, punerii în producţie,
omorârii sondei);
• Separă fluidele produse de zăcământ;
• Stochează fluidele produse;
• Măsoară cantitatea de fluide produse şi controlează procesul de
producţie;
• Furnizează o parte din energia necesară transpotului fluidelor prin
sistem.

3
 Duza Conducta de Separatorul
Capul de erupţie
Gaze
Psep
Lichid Ţiţei
Rezervorul

Valva Garnitura de
de siguranţǎ ţevi de extracţie

Duza Packerul
de adâncime Perforaturile

Pd Pc

Fig. 3. Schema unui sistem de producţie.

Elementele de bază ale sistemelor de producţie sunt:

• Zona zăcământului din imediata vecinătate a găurii de sondă- adică
o zonă de câţiva metrii în direcţie radială în jurul găurii de sondă la
nivelul zăcământului;
• Găurile de sondă care fac legătura dintre zăcământ şi suprafaţă,
prevazute la suprafaţă cu un cap de erupţie sau de pompare;
• Conductele de amestec care fac legătura dintre capul de erupţie şi
instalaţiile de suprafaţă;
• Instalaţiile de suprafaţă care constau din separatoare, pompe,
compresoare şi alte echipamente utilizate pentru tratare şi măsurare;
• Rezervoarele de stocare şi conductele de transport până la punctul
de vânzare sau de preluare, acesta constând dintr-o valvă la intrarea
într-o conductă de transport gaze sau un punct de încărcare a
ţiţeiului în tancurile petroliere.
Fiecare element al sistemului poate fi subdivizat in alte elemente. În
particular curgerea prin gaura de sondă are următoarele elemente:
• Perforaturile prin coloană, prin inelul de ciment din spatele
coloanei şi prin formaţia productivă;
• Echipamentul pentru controlul nisipului care constă din
împachetarea de pietriş şi filtru;
• Garnitura de ţevi de extracţie;
• Valva de siguranţă montată în garnitura de ţevi la aproximativ
50 m de suprafaţă care închide automat sonda în caz de accident
la suprafaţă;
• Capul de erupţie al sondei necesar închiderii sondei, controlului
producţiei, stimulării sondei, etc.

4
 Referitor la completarea sondei la nivelul stratului productiv, se
menţionează că unele sonde sunt echipate cu coloană de exploatare, altele sunt
în sistem gaură liberă.
Gaz

Separator Compresor

Rezervor
Titei
si apa
Manifold
Tiiei

Pompa

Conducte de Apa
amestec

Capete de eruptie Sonda de injectie apa

sau de pompare

Fig.4 . Schema exploatării unui zăcământ.

De asemenea unele sonde au completarea unică, altele duală. Pe de altă
parte traiectul unor sonde poate fi vertical, al altora deviat, altele pot avea
drenuri multiple, etc. Sistemul de extracţie aplicat în sondele respective poate
varia de la erupţie naturală, până la pompajul cu prăjini care se aplică în ultima
fază de exploatare a zăcământului.
Instalaţiile de suprafaţă conţin de asemenea o serie de echipamente
diferite tipuri care au diferiti parametrii. In figura 3 se prezintă schema de
ansamblu a echipamentelor de fund şi de suprafaţă necesare exploatării unui
zăcământ.

Modelul sistemului

Topologia
Curgerea printr-un sistem complicat aşa cum este un sistem de producţie
trebuie analizată mai întâi pe fiecare componentă a sistemului şi apoi la scara
întregului sistem. Optimizarea performanţelor fiecărui component separat din
sistem nu conduce la optimizarea întregului sistem.
Componentele sistemului de producţie pot fi considerate ca o reţea de
elemente conectate între ele prin noduri. De exemplu curgerea fluidelor prin
zăcământ , în gaura de sondă, instalaţiile de suprafaţă şi conducte pot fi
reprezentate ca o serie de elemente şi noduri ca în figura 4.

Zona de zăcământ
Zăcământ Instalaţiile
din imediata vecinătate Sonda Duza Conducta Manifold Conducta
de separe
a găurii de sondă de amestec de transport
şi colectare

Fig.5. Reprezentarea printr-o reţea simplă a unui sistem de producţie.

5
 Această figură reprezintă cea mai simplă formă de reţea şi anume o
cascadă sau un lanţ de elemente unde fiecare nod este conectat la cel mult două
elemente. În realitate, un sistem de producţie nu este reprezintă un lanţ de
elemente , iar reţeaua asociată are o topologie mult mai complexă. De exemplu
aceasta poate conţine ramificaţii adică trei sau mai multe elemente conectae la
un nod. De asemenea, acestea pot conţine bucle închise adică un lanţ de
elemente cu începutul şi sfârşitul conectate la acelaşi nod. În figura 5 se prezintă
un sistem de producţie cu o serie de bucle formate de sondele multiple, dintre
care una este multilaterală conectând două strate productive printr-o singură
instalaţie de producţie. Dacă se studiază în detaliu unele dintre componentele
sistemului, se observă că se poate îmbunătăţii modelul sistemului. De exemplu
manifoldul poate fi mult mai complex, instalaţiile de fund şi de suprafaţă sunt
formate din mai multe componente, iar conducta de transport poate avea
ramificaţii prin care fluidele sunt transportate de la alte sonde, de pe alte
zăcăminte.

Variabilele modelului

Interacţiunea dintre diferitele componente într-o reţea prin care curge un

fluid monofazic poate fi descrisă în termeni de presiune şi debit şi temperatură şi
flux de căldură.

Ecuaţiile

Pentru a ilustra într-un mod mai simplu obţinerea ecuaţiilor care stau la
baza curgerii unui fluid printr-un sistem de extracţie se consideră o curgere
monofazică a unui fluid ale cărui densiatate şi viscozitate sunt funcţii de
presiune şi temperatureă. De asemenea se consideră că distribuţia temperaturii în
sistem este cunoscută. În cadrul unui element ce aparţine sistemului de
producţie, presiunea şi temperatura sunt în general funcţii de timp şi spaţiu(de
coordonate x, y, z). Majoritatea elementelor pot fi totuşi reprezentate ca sisteme
unidimensionale cu o singură coordonată spaţială mai ales că de obicei analiza
pe fiecare element se face în condiţii staţionare independente de timp. De
exemplu dacă considerăm elementul gaura de sondă, se poate descrie curgerea
prin acest element cu ajutorul următoarelor variabile :
Presiunea p(Q, ρ , s, z, α , T ),
Debitul Q (p, ρ , s, z, α , T ) ,
Densitatea ρ ( p, T )
Viscozitatea µ ( p, T )

unde s este adâncimea măsurată de-a lungul găurii de sondă ,

6
 z - adâncimea găurii de sondă măsurată pe verticală care este funcţie
de s z ( s ) ;
α - înclinarea găurii de sondă funcţie de s, α ( s ) ;
T - temperatura funcţie de s, T ( s ) ;
Pentru determinarea necunoscutelor p, Q, ρ , µ este necesar să se rezolve
un sistem cu patru ecuaţii. De asemenea, pentru un singur element al sistemului
presiunea şi debitul la un capăt (output) se pot exprima în termeni de presiune şi
debit de la celălalt capăt(input).

pout = f1 ( pin , Qin )

Qout = f 2 ( pin , Qin ) (1)

unde f1 , f 2 sunt funcţii.

Aceste funcţii sunt de obicei neliniare. Viscozitatea şi densitatea pot fi
calculate oriunde în element (component) deoarece ele sunt numai funcţii de
presiune şi temperatură.
Ecuaţiile de mai sus se pot exprima în debite masice win = Qin ρ in şi
wout = Qout ρ out . În acest caz se poate întâlni situaţia win = wout deoarece s-a
considerat o stare staţionară şi prin urmare nu avem acumulare de masă în
element. Acelaşi rezultat îl putem obţine prin exprimarea debitelor de intrare şi
ieşire în termini de debite de referinţă la o presiune şi temperatură dată. În
industria de petrol condiţiile de referinţă se referă la condiţiile standard. În acest
caz ecuaţiile (1) se reduc la :

pout = f 3 ( pin , Qsc ) (2)

unde f3 este o altă funcţie neliniară, iar indicele sc indică condiţiile

standard. Ecuaţia (2) ilustrează faptul că în cazul curgerii monofazice printr-un
element aceasta poate fi complet determinată cu ajutorul unei singure relaţii
între presiune şi debit. De asemenea, teoretic este posibil de a obţine debitul
ştiind căderea de presiune cu ajutorul unei relaţii inverse

Qsc = f 4 ( pin , pout ) (3)

În cazul curgerii ţiţeiului şi gazelor prin sistemele de producţie, situaţia
este mult mai complexă deoarece are loc curgerea multifazică (ţiţei, gaze, apă,
particule de nisip, parafină, criohidraţi, etc). Prin urmare, nu se poate utiliza un
singur debit Q pentru a caracteriza curgerea.
Chiar dacă ne referim numai la curgerea fazelor lichide şi gazoase,
ignorând faza solidă, trebuie să se ţină seama de faptul că fiecare fază are
proprietăţi fizice diferite care variază cu presiunea şi temperatura. Prin urmare,

7
este necesar să se exprime relaţiile input-output în termeni de debite locale
pentru fiecare fază( Qt , Q g ) sau în termeni de debite de referinţă pentru fiecare
fază( Qtsc , Q gsc ). Astfel sistemul de ecuaţii devine :
p out = f 5 ( p in , Qoin , Q gin )
Qo out = f 6 ( p in , Qo in , Q g in ) (4)
Q g out = f 7 ( p in , Qo in , Q g in )
sau
p out = f 8 ( p in , Qo sc , Q g sc ) (5)
Ecuaţia (5) arată că în cazul curgerii bifazice căderea de presiune pe un
element se poate reduce la o singură expresie în termeni de debite. În acest caz
însă nu se poate determina debitele în sens invers pornind de la căderea de
presiune, fiind necesară o a doua ecuaţie care permite determinarea raportului
între debitul
Ecuaţiile prezentate mai sus se pot utiliza foarte bine în cazul analizei
unui sistem în cascadă. Prin urmare, se porneşte de la valorile cunoscute ale
presiunii şi debitului de la un capăt al sistemului şi se determină pentru fiecare
element al sistemului presiunile şi debitele de intrare si ieşire folosind relaţiile
de input-output. Tot cu această metodă se pot analiza şi sistemele cu ramificaţii,
dar fără bucle. Pentru un sistem cu bucle situaţia este mai complicată şi necesită
o analiză similară cu cea aplicată la circuitele electrice. Aceiaşi metodă poate fi
aplicată şi în cazul reţelelor prin care curge un fluid multifazic.
de ţiţei şi cel de gaze.

8
 Zona de strat din Dren lateral
imediata vecinătate a
găurii de sondă

Zona de strat din

imediata vecinătate a Gaura de sondă
Echipamentul Duza Conducta de
găurii de sondă principală
din sondă amestec

Stratul productiv Zona de strat din Echipamentul Duza Conducta de Manifold

superior imediata vecinătate a din sondă amestec
găurii de sondă

Zona de strat din Echipamentul Conducta de

Duza
imediata vecinătate a din sondă amestec Instalaţiile de Conducta
găurii de sondă suprafaţă detransport

Stratul productiv Zona de strat din Echipamentul Duza Conducta de Manifold

inferior imediata vecinătate a din sondă amestec
găurii de sondă

Fig.6. Sistemul de producţie reprezentat printr-o reţea complexă cu ramificaţii şi bucle.

9
 Zǎcǎmintele
În functie de diagrama de faze :
• zǎcǎminte de ţiţei (black oil),
• zǎcǎminte de ţiţei volatil,
• zǎcǎminte de gaze cu condensat,
• zǎcǎminte de gaze umede (wet gas),
• zǎcǎminte de gaze uscate (dry gas).
In funcţie de tipul limitelor zǎcǎmintelor :
• cu împingere de gaze (cap de gaze)- fr=30%;
• cu împingere de apǎ (acvifer activ) fr=40%;
• în regim de gaze dizolvate fr=15%;
• regim mixt sau gravitaţional fr=50%.
In funcţie de permeabilitatea și dimensiunea porilor:
• zǎcǎmintele convenţionale de ţiţei, respectiv de gaze cu
permeabilitǎţi, mai mari de 1mD și diametrele porilor mai mari de
1 micron;
• zǎcǎmintele neconvenţionale de ţiţei, respectiv de gaze cu
permeabilitǎţi, mai mici de 1 mD și diametrele porilor, mai mici de
un micron:
zǎcamintele de gaze, respectiv de ţiţei compacte (tight oil,
tight gas) :

zǎcǎmintele cantonate în șisturi argiloase (shale gas sau shale

oil):

Alte zǎcǎminte neconventionale

Dupa tipul fluidelor conţinute, metodele neconvenţionale de extracţie și
criteriul economic:
• zǎcǎminte de gaze asociate cu cǎrbunele (coalbed metan);
• depozitele de hidraţii de metan de pe fundul oceanelor și din
permafrost;
• zǎcǎminte formate din nisipuri sau gresii ce conţin ţiţei greu (tar
sand, heavy oil sandstones).

10
Sondele de producţie. Profilurile sondelor

Adâncimea pe verticală(TVD)

Adâncimea pe verticală(TVD)

Punctul de iniţiere a devierii

(KOP(Kick off Point))

Intervalul curbiliniu Punctul de iniţiere a devierii

(KOP(Kick off Point))
de rază, R

Intervalul înclinat cu Raza de curbură, R Punctul de iniţiere Capătul drenului orizontal

a drenului orizontal (Toe)
unghiul ,θ (Heel)

θ
Deplasarea totală
Lungimea drenului orizontal
pe orizontală

11
 Gaura de sondă
principală sau
trunchiul comun
(Trunk)
5947 m

Drenurile laterale Punctele de joncţiune 5839 m

(Laterals) (Jonctions)

5047 m
4913 m

7703 m
Ramura(Branch)

Fig.7 Profolurile sondelor Fig.8 Starfish

Starfish- zacamantul Troll

Adancimea apei:335 m
Grosime zacamant=4-27 m
K1=10mD-1 D
K2=1-6D
Lungime initiala :1000m
Lungime totala sonda= 13542 m
5 drenuri

Completarea sondelor
permite comunicarea dintre fluidele produse de zǎcǎmânt cu gaura de
sondǎ și asigurǎ curgerea acestor fluide în deplinǎ siguranţǎ la suprafaţǎ;
permite injectarea fluidelor de la suprafaţǎ în gaura de sondǎ și mai
departe în zǎcǎmânt, în vederea efectuǎrii tratamentelor de stimulare a
sondei;
permite izolarea zonelor productive;
permite consolidarea gǎurii de sondǎ și prevenirea viiturilor de nisip.
Se alege în funcţie de:
tipul sondei: de producţie sau de injecţie;
profilul sondei (vertical, deviat, orizontal sau multidren);
debitul preconizat a fi extras;
gradul de consolidare al rocii din care este format zǎcǎmântul;
regimul de exploatare al zǎcǎmântului;
operaţiile de stimulare a sondei;
sistemele de extracţie;
operaţiile de intervenţie.

12
 Completarea tipicǎ a sondelor verticale în dreptul stratului productiv

Fig.9 Completarea tipică a sondelor verticale în dreptul stratului

productiv
Completarea sondelor orizontale în dreptul stratului productiv

Fig.10 Completarea tipică a sondelor orizontale în dreptul stratului

productiv

Completarea sondelor cu drenuri multiple

Configuraţii diverse ale completǎrii în dreptul stratului productiv.
Caracteristicile joncţiunilor:
• sǎ asigure o conexiune etanșǎ cu gaura de sondǎ principalǎ astfel
încât sǎ se asigure o izolare a drenurile laterale din punct de vedere
hidraulic;

13
 • sǎ prezinte un suport pentru consolidarea acesteia;
• sǎ permitǎ accesul ușor și în siguranţǎ în drenul lateral, în vederea
realizǎrii unor operaţii ulterioare de re-entry.

Variantele de completare ale unei sonde în erupţie naturalǎ în funcţie

de adâncime și numǎrul de strate exploatate

Fig.11 Variantele de completare ale unei sonde în erupţie naturalǎ în

funcţie de adâncime și numǎrul de strate exploatate

Schema de completare tipicǎ unei sondei inteligente

Linia de control
şi transmitere date
Linia hidraulică

Valva de siguranţă
Coloana

Liner

Valva de circulaţie laterală

Packere Valvele pentru controlul
curgerii si manometrele
permanente
Dop

Fig.12 Completarea sondelor inteligente.

Caracteristicile unei sonde cu completare inteligentǎ

permite monitorizarea în timp real a presiunilor și temperaturilor zonale;

14
permite optimizarea producţiei sondei online în buclǎ închisǎ;
permite acţionarea de la distanţǎ a valvelor pentru controlul curgerii;
permite controlul de la suprafaţǎ a producţiei fiecǎrui dren în cazul
sondelor cu drenuri multiple;
permite restristricţionarea accesului în gaura de sondǎ a apei sau gazelor
sau chiar izolarea diferitelor zone din zǎcǎmânt interceptate de sonda
productivǎ;
permite testarea individualǎ a diferitelor zonelor de pe traiectul sondei
fǎrǎ intervenţii și cu o înrerupere minimǎ de producţie;
crește factorul de recuperare și extinde viaţa sondei.

Sistemele de liftare artificiala

erupţia artificialǎ continuǎ, respectiv intermitentǎ;
plunger lift;
pompajul clasic cu prǎjini continuu, respectiv intermitent;
pompajul elicoidal (PCP- Progressing cavity Pumping);
pompajul centrifugal (ESP-Electrical Submersible Pumping);
pompajul hidraulic;
pompajul cu jet;
metode neconvenţionale

Sistemul Pompajul
Erupţia
de liftare clasic cu PCP ESP
artificialǎ
artificialǎ prǎjini
Adâncimea
3000 300-3300 600-1400 300-3000
medie,m
Debitul,
16-1590 0,8-240 0,8-350 30-3180
m3/zi
Temperatura
o 38-120 38-177 24-65 38-135
C
Comportare Bunǎ/ Bunǎ/
Satisfǎcǎtoare Bunǎ
la coroziune Excelentǎ Excelentǎ
Prezenţa Satisfǎcǎtoare/
Excelentǎ Bunǎ Satisfǎcǎtoare
gazelor Bunǎ
Prezenţa Satisfǎcǎtoare/
Bunǎ Excelentǎ Satisfǎcǎtoare
solidelor Bunǎ
Densitatea
fluidelor, <966 <1014 <850 <1000
kg/m3
Sursa de Gazele Gaze/ Gaze/
Electricǎ
energie comprimate electricǎ electricǎ
Mediul
Excelent Nu se aplicǎ Bun Excelent
offshore
Eficienţa 10-30% 45-60% 50-75% 35-60%

15
 Sistemul Pompajul Pompajul
Plunger liftul
de liftare artificialǎ hidraulic cu jet
Adâncimea medie, m 2440 2290-3050 1524-3050
Debitul, m3/zi 0,2-1 8-80 47-160
Temperatura, oC 49 38-121 100-250
Comportare la coroziune Excelentǎ Buna Excelenta
Prezenţa gazelor Excelentǎ Satisfǎcǎtoare Bunǎ
Prezenţa solidelor Satisfǎcǎtoare Satisfǎcǎtoare Bunǎ
3
Densitatea fluidelor, kg/m <966 <1014 <1014
Energia
Sursa de energie Electricǎ Electricǎ
fluidelor/Gaze
Mediul offshore - Bun Excelent
Eficienţa - 45-55% 10-30%

Criterii de alegere a sistemelor de liftare artificiala

datele de producţie ale sondei
proprietǎţile fluidelor de zǎcǎmânt:
profilul și completarea sondei la nivelul stratului productiv,
caracteristicile instalaţiilor de suprafaţǎ și limitǎrile acestora:
sursa de energie disponibilǎ;
regimul de exploatare al zacamantului;
probleme operaţionale: viiturile de nisip, depunerea sǎrurilor, a parafinei,
formarea emulsiilor, temperaturǎ și presiune de fund mare, coroziunea etc;
condiţiile de mediu(onshore, offshore);
consideraţii economice.

Analiza nodală

Analiza sistemelor în cascadă este cunoscută în industria de petrol ca

analiză nodală. Pentru o reţea în cascadă se poate merge fie la început la sfârşit
fie invers. Dacă se cunoaşte presiunea şi debitul la unul din capete, atunci
printr-o singură analiză este suficient de a obţine presiunile şi debitele în toate
nodurile reţelei.

16
 Fig.13 Schema unei sonde in eruptie naturala.
De obicei se cunoaşte valoarea unei variabile la fiecare capăt al cascadei.
De exemplu se poate cunoaşte presiunea de zăcământ şi presiunea la separator,
care reprezintă capătul unui sistem în cascadă reprezentând o singură sondă. În
acest caz este necesar să estimăm debitul la unul din capete şi să se repete
algoritmul de un număr de ori pentru a stabili debitul corect într-o manieră
iterativă. Cu acest debit corect se poate determina presiunea corectă la celălalt
capăt al sistemului. În loc de a aplica algoritmul de la un capăt la celălalt al
sistemului, acesta se poate aplica de la un capăt până la un anumit nod ales în
sistem(numit nodul de analiză). Mai mult în loc de a aplica un algoritm iterativ
pe întregul sistem se poate determina soluţia în nod pe cale grafică.
În mod obişnuit nodul de analiză în cazul unui sistem de producţie se
alege în următoarele locaţii :
• media perforaturilor sau şiul ţevilor de extracţie ;
• capul de erupţie înainte de duză;
• capul de erupţie imediat după duză ;
• separator.

De exemplu în cazul în care se doreşte analizarea efectului curbelor de

comportare ale stratului asupra debitului unei sonde pentru o anumită presiune la
separator, nodul se alege la media perforaturilor. Pentru o serie de debite alese la
suprafaţă şi aplicând o teorie de ascensiune se determină curba de comportare a
echipamentului până la nod. Pe de altă parte pornind de la presiunea de
zăcământ şi utilizând algoritmii specifici de calcul se determină curba de
comportare a stratului. Din intersecţia celor două curbe reprezentate grafic pe
aceiaşi diagramă rezultă presiunea şi debitul în nodul de analiză.

17
 Curba de comportare a stratului Curba de comportare a echipamentului

Presiunea si debitul Presiunea si debitul

cunoscute cunoscute
Nodul

Fig.14. Analiza nodală.

Obiectivele şi limitele optimizării

Obiectivele unui proces de optimizare pot fi:

• Obiective economice;
• Obiective legate de mediu;
• Obiective tehnice;
Limitele unui proces de optimizare sunt impuse de condiţiile naturale, de
tehnologie, de condiţiile socio-economice.
Obiectivele economice
Optimizarea unui sistem, a unui proces necesită mai întâi definirea unor
obiective şi a unor limite relevante. În majoritatea proiectelor de explorare-
producţie obiectivul este de a maximiza valoarea economică a proiectului.
Obiectivele de mediu
Obiectivele de mediu pot fi specificate în termeni de limite permisibile
referitoare la cantitatea de ţiţei rezidual în apa deversată, cantitatea de
hidrocarburi evacuate în atmosferă în timpul procesării, nivelul de zgomot al
instalaţiilor de producţie.
Obiectivele tehnice
În timpul procesului de proiectarea a sistemului de producţie de obicei nu
se analizează consecinţele economice şi de mediu ale soluţiilor tehnice. Prin
urmare, este necesar de a stabili obiectivele tehnice care pot servi ca repere în
procesele de exploatare şi producţie.
Aceste obiective se referă la parametrii procesului de producţie astfel
încât să se asigure o maximizare a producţiei.

Limitele
În optimizarea unui sistem se iau în considerare o serie de limite sau
restricţii:
• Locatia – Offshore sau onshore a sondei, diferenţa dintre cele două
fiind foarte mare şi având o serie de consecinţe. În cazul locaţiilor
offhore situate în zona apelor adânci costurile pentru forarea sondei
şi intervenţii sunt mulr mai mari decat la o sondă localizată
onshore.

18
• Proprietăţile fluidelor şi zăcământului- Zăcămintele cu presiuni şi
temperaturi mari, precum şi cele ale căror fluide conţin H2S şi CO2
necesită o completare specială a sondelor.
• Timpul- Timpul necesar pentru procurarea echipamentelor în
vederea completării sondelor sau în vederea construirii instalaţiilor
de suprafaţă poate depăşi câteva luni sau un an.
• Legislaţia şi regulamentele- Legislaţia, regimul de taxe şi acordurile
de operare pot influenţa conceptul de proiectarea a exploatării unui
zăcământ;
• Standardizarea - Standardele uneori pot limita o optimizare în
detaliu din cadrul unui proiect, prin impunerea anumitor reguli.
• Capacitatea instalaţiei şi disponibilitatea - Realizarea unor găuri de
sonde complicate poate fi amânată sau chiar neaprobată din cauza
limitelor tehnice sau disponibilitatea instalaţiei de foraj.
• Cantitatea de gaze disponibilă în cazul unei sonde în gaz-lift-
Aceasta cantitate de gaze este în majoritatea cazurilor limitată ceea
ce impune o alocare a acestei cantităţi de gaze în funcţie de
potenţialul sondelor respective
• Impurităţile- se restricţionează debitul de pe un zăcământ, respectiv
pe sonde astfel încât acestea să producă cu mai puţine impurităţi.
De asemenease urmăreşte să nu se depăşească capacitatea
instalaţiilor de stocare, tratare şi reinjecţie în zăcământ a apei
separate.

19