RECONSTRUCŢIE ECOLOGICĂ

Proiectarea lucrărilor de reconstrucţie ecologică

Identificarea şi evaluarea ecosistemelor

degradate

Etapele de dezvoltare ale proiectelor de

reconstrucţie

Monitorizarea rezultatelor şi auditul post-

reconstrucţie
Reconstrucţia ecologică

Procesul de asistare a procesului de refacere şi de management al integrităţii

ecologice a unui ecosistem.

Ştiinţa de a repara ecosisteme degradate la cel mai bun nivel de autenticitate istorică.

Acţiunea umană de refacere într-o perioadă restrânsă de timp a ecosistemelor care

au suferit în urma unor perturbări majore degradări şi vătămări ale structurii şi
funcţiilor.

RE urmăreşte refacerea sănătăţii, integrităţii şi sustenabilităţii ecosistemelor.

Opţiuni de reconstrucţie

Restaurarea - refacerea unui ecosistem la condiţiile originale

Reabilitarea sau remedierea unui ecosistem similar celui anterior (restabilirea

principalelor funcţii şi procese )

Reconstruirea unui sistem funcţional asemănător celui iniţial, ce presupune

refacerea tuturor proceselor, subsistemelor, structurilor funcţionale (chiar
adăugarea unor structuri/funcții noi)
Dilemele proiectantului
Proiectarea – identificarea unor nevoi şi găsirea unor soluţii

Cât?

Ce?
Când?

Cum? Pentru cât

timp?

De ce?
Ciclul de proiectare

Iniţiere
Identificare Stabilire
problemă obiective

Finalizare PROIECT Planificare

Identificare
Monitorizare
soluţii
evaluare şi
tehnice
control
Implementare
Metoda de management PDCA

Sistem de
management adaptativ
plan – do – check - act/adjust
 Identificarea problemei

• Identificarea ecosistemelor degradate – identificarea componentelor degradate

• Degradare fizică - a habitatului, substratului, mediul fizic (monitorizarea / evaluarea unor
indicatori fizico-chimici)
•Degradare biotică – dereglări la nivelul populaţiilor, speciilor (monitorizarea
efectivelor/stării de sănătate a unor entităţi biologice – foarte utile sunt speciile indicatoare)
•Folosirea unor metode specifice de identificare (folosirea unor reţele de MONITORIZARE,
senzori de monitorizare, observaţii în teren, pe imagini aeriene / satelitare, analize
multicriteriale)
Identificarea problemei

• monitorizarea sistematică a unor parametrii indicatori e foarte importantă în

detectarea degradării
• Identificarea se face de regulă prin depistarea efectului (degradarea) dar adesea
presupune şi identificarea cauzei
Evaluarea situaţiei
 identificarea tuturor cauzelor / factorilor ce provoacă degradarea şi a relaţiilor
funcţionale la nivelul ecosistemului
 evaluarea magnitudinii şi extinderii degradării utilizarea unor metode specifice
de cartare pentru a descrie gama diferită de situaţii din teren – ce presupun şi
soluţii diferite

Etapă utilă în justificarea / stabilirea

 necesităţii intervenţiei
 oportunităţii intervenţiei
 priorităţii de intervenţie (în arii/ perimetre diferite)
 (stabilirea) obiectivelor
Elementele proiectării

Timp Necesitate

Limitări Obiective

Resurse Proiectare Cerinţe

 Etape de proiectare

• identificarea zonei degradate şi a necesităţii reconstrucţiei,

• caracterizarea ecologică a ariei ce urmează a fi refăcută,
• formularea obiectivelor urmărite de reconstrucţie,
• desemnarea unui sistem de referinţă (un ecosistem model) sau a unor indici
de monitorizare,
• verificarea viabilităţii planului de reconstrucţie,
• planificarea şi proiectarea propriu-zisă (inclusiv estimarea resurselor ce vor
fi necesare),
• stabilirea obiectivelor şi măsurilor de protecţie pe termen lung,
• stabilirea protocoalelor de evaluare a soluţiei implementate şi a celor de
monitorizare.
Ghidul de dezvoltare şi management a
proiectelor de reconstrucţie

SER - Society for Ecological Restoration – oferă un ghid util în dezvoltarea proiectelor

https://www.ser.org/page/Publications

Planificarea conceptuală

Pregătiri preliminare

Planificarea implementării acţiunilor

Implementarea soluţiilor tehnice

Acţiunile de post-reconstrucţie

Evaluarea rezultatelor şi monitorizare

 Planificarea conceptuală 1

• identificarea factorilor perturbatori

• identificarea şi caracterizarea tipurilor de ecosisteme din aria
degradată
• stabilirea obiectivelor de reconstrucţie
• identificarea caracteristicilor fizice de mediu ale perimetrului
• stabilirea măsurilor necesare pentru protecţia / instalarea entităţilor
biotice
• identificarea unor limitări / restricţii la nivelul peisajului
 Planificarea conceptuală 2

• identificarea unor posibile surse de finanţare (interne / externe)

• stabilirea necesarului de resurse tehnice (echipamente) şi umane
(personal)
• stabilirea necesarului de resurse biologice
• identificarea constrângerilor birocratice (avize, documentaţii) şi legislative
• stabilirea unui orizont de timp necesar (foarte important şi pentru
evaluarea costului)
• stabilirea strategiilor de protecţie şi management pe termen lung
 Pregătiri preliminare 1

• stabilirea echipei tehnice ce va conduce proiectul (şi îşi va asuma

responsabilitatea) şi organizarea unor workshopuri (eventual cursuri de
specializare)
• stabilirea unui buget limită
• etapa de documentare - evaluarea situaţiei, caracterizarea perimetrelor,
istoricul intervenţiilor
• monitorizarea unor indicatori
• stabilirea unui ecosistem de referinţă
• stabilirea exigenţelor speciilor ce vor fi folosite
 Pregătiri preliminare 2

• testarea (parţială a) unor tehnici sau soluţii pentru a evalua eficacitatea

• ajustarea obiectivelor propuse iniţial (armonizarea cu posibilităţile reale)
• conceperea listei de obiective finale urmărite
• securizarea perimetrelor
• stabilirea unor parteneriate cu entităţi interesate (agenţii guvernamentale,
ONG, comunităţi locale)
• instalarea / evaluarea infrastructurii necesare implementăriiproiectului
 Planificarea implementării acţiunilor

• Stabilirea soluţiilor tehnice pentru atingerea fiecărui obiectiv

• Evaluarea opţiunii de restaurare pasivă (fără intervenţii antropice)
• Stabilirea standardelor de performanţă şi a protocoalelor de evaluare şi
monitorizare
• Planificarea tuturor acţiunilor proiectate pentru atingerea obiectivelor
• Demararea achiziţiilor de echipamente şi resurse biotice
• Estimarea bugetului necesar măsurilor de implementare
 Implementarea soluţiilor tehnice

• delimitarea şi pichetarea perimetrelor

• instalarea reţelei de monitorizare
• implementarea propriu-zisă a soluţiilor proiectate
 Acţiunile de post-reconstrucţie

• protejarea perimetrelor împotriva intruşilor

• acţiuni de întreţinere post-implementare
• urmărirea comportamentului soluţiilor implementate

• derularea acţiunilor de evaluare şi monitorizare prevăzute şi includerea

informaţiilor obţinute în vederea derulării managementului adaptativ şi a
stabilirii eficacităţii soluţiilor proiectate
 Evaluare şi control

• se urmăreşte să se aprecieze eficacitatea măsurilor proiectate

şi implementate
• evaluarea şi controlul se bazează pe cuantificarea unor
indicatori ce reprezintă de fapt rezultatele proiectului
• pot fi identificate atât greşeli de proiectare cât şi de execuţie
 Audit post reconstrucţie

• Auditul - activitate de evaluare sistematică, periodică, obiectivă şi

documentată a activităţilor proiectului de reconstrucţie.
• Studiu specific proiectelor cu impact asupra mediului, bazat pe un set de
proceduri care urmăresc verificarea şi evaluarea pas cu pas a
instrumentelor, metodelor şi tehnicilor folosite în activitatea de
implementare a proiectului de reconstrucţie.
 Audit post reconstrucţie

• Auditul evaluează efectul asupra mediului, precizia predicţiilor

efectuate, eficacitatea măsurilor luate şi funcţionarea mecanismelor de
monitorizare.

• În acţiunea de audit este evaluat şi sistemul de control managerial la nivelul

proiectului şi compatibilitatea soluţiilor implementate cu avizele,
autorizaţiile, permisele obţinute pentru proiect.

• Scopul este de a asigura securitatea mediului, de a reduce şi

preveni acţiunile cu un impact negativ asupra mediului.
Obiectivele auditului
Principalele obiective urmăresc:
• analiza compatibilităţii soluţiilor implementate cu reglementarile în vigoare
legate de mediu
• stabilirea eficacităţii sistemului de management
• evaluarea riscurilor practicilor utilizate

În partea de post reconstrucţie pot fi identificate efecte neprevăzute de

proiectant sau noi probleme de mediu care au apărut în urma implementării
proiectului.
 Monitorizare

• Audit VS monitorizare - auditul se realizează o singură dată sau periodic, iar

monitorizarea ar trebui să fie un proces continuu.
• Proces de colectare şi utilizare a datelor ce sprijină procesul de management al
proiectului de reconstrucţie ecologică.
• Odată restaurat un ecosistem are nevoie de un management adecvat şi
permanent
• Trebuie stabilite obiective nu doar de reconstrucţie ci şi obiective de
monitorizare şi eventual ajustare /intervenţie pe termen lung
 Monitorizare

• Obiectivele post-intervenţie trebuie stabilite încă din faza de

proiectare – protocoale clare de evaluare şi monitorizare a soluţiei
implementate.
• Monitorizarea nu trebuie făcută doar la finalizarea proiectului - poate să
fie inclusă într-un ciclu de management adaptativ.
• Monitorizarea în sine este un proiect.
Planificarea monitorizării
• Activitatea trebuie planificată în partea de proiectare

Se stabileşte:

• obiectul monitorizării - datele ce trebuie culese (entităţile sau procesele ce trebuie

monitorizate şi localizarea, extinderea)

• numărul minim de indicatori ce trebuie evaluaţi (indicatori simpli, uşor de estimat

sau măsurat, relevanţi)

• metodologia de culegere a datelor (inclusiv cine le culege, cum, când, cât de des)
Concluzii

Nu există o „reţetă” pentru tipurile de reconstrucţie ecologică posibile. Soluţiile tehnice pot fi
asimilate, dar adaptate de la un proiect la altul în funcţie de particularităţile fiecăruia.
Putem spune însă, că cel mai important pas este dreptul de intervenţie asupra terenului ce se
obţine prin metode variate în funcţie de proprietarul/administratorul terenului - folosinţa
gratuită, concesiune, chirie, achiziţie.
Intotdeauna soluţiile tehnice trebuie propuse de specialişti cu luarea în considerare a exemplelor
reuşite şi monitorizarea întregului proces.
In general, un proiect de reconstrucţie ecologică este un proces dinamic la care trebuie să ne
asigurăm că ne putem adapta, luând în considerare riscurile acceptabile şi căutând metode
alternative atunci când cele planificate nu funcţionează.
Tot natura este cea care ne arată soluţiile pe termen lung, noi trebuie doar să găsim
mijloacele pentru a o ajuta să se repare mai repede.
RECONSTRUCŢIA ECOLOGICĂ A ZONEI FUSEA
- JUDEŢUL DÂMBOVIŢA, ROMÂNIA -
1 DATE GENERALE

1.1 DENUMIREA OBIECTIVULUI DE INVESTIŢII

RECONSTRUCŢIA ECOLOGICĂ A ZONEI FUSEA, JUDEŢUL DÂMBOVIŢA

1.2 AMPLASAMENTUL
Amplasamentul pentru care se doreştea realizarea lucrărilor de reconstrucţie ecologică este
situat în partea sud-vestică a judeţului Dâmboviţa, pe malul stâng al râului Argeş, în zona de
luncă exploatată.
Zona se află în prezent într-o stare de refacere naturală ca urmare a încetării activităţilor de
exploatare a agregatelor minerale.
Suprafaţa totală a zonei este de 96,9 ha, cea mai mare parte a amplasamentului fiind situată pe
teritoriul administrativ al comunei Mătăsaru, satul Puţu cu Salcie.
Zona naturală Fusea este delimitată:
 NE, N, NV – drum tehnologic aferent balastierelor
existente în zonă şi terenuri agricole;
 V – Staţia de sortare Fusea (funcţională);
 SE, S, SV – Râul Argeş.

Figura nr. 1-1. Localizarea zonei de implementare

a proiectului (suport ortofotoplan şi harta
topografică scara 1:100000
1.3 TITULARUL INVESTIŢIEI

..........................................

Adresa: .................Telefon:..................; Fax: ..............

E-mail: ...................
Web: .....................
Persoană de contact:..................– Inginer Mediu Funciar, Telefon:..................
1.4 BENEFICIARUL INVESTIŢIEI

Beneficiarul principal al proiectului este reprezentat de........................

Beneficiarii indirecţi ai proiectului de reconstrucţie ecologică propus sunt reprezentaţi de:

 Populaţia din zona de implementare a proiectului;
 Turişti ce vor fi atraşi în zonă în urma implementării proiectului (pentru birdwatching,
ecoturism).

Grupurile ţintă vizate de proiectul de investiţii sunt reprezentate de administraţiile publice

locale din zona proiectului, precum şi de instituţiile implicate în protecţia mediului la nivelul
judeţului (Agenţia pentru Protecţia Mediului Dâmboviţa, Administraţia Naţională Apele
Române – Direcţia Apelor Argeş-Vedea, Ministerul Mediului şi Pădurilor etc).

1.5 ELABORATORUL STUDIULUI

2 INFORMAŢII GENERALE PRIVIND PROIECTUL

2.1 SITUAŢIA ACTUALĂ ŞI INFORMAŢII DESPRE ENTITATEA RESPONSABILĂ CU

IMPLEMENTAREA PROIECTULUI

2.1.1 INFORMAŢII PRIVIND ISTORICUL ZONEI

Zona analizată a cunoscut de-a lungul timpului diferite forme de impact major care au condus la
modificarea morfologiei terenului, a structurii biocenozelor şi a capacităţii productive şi de suport
a ecosistemelor existente. Cele mai vechi informaţii despre zona proiectului se referă la vechimea
aşezărilor umane. Conform Institutului Naţional al Monumentelor Istorice, la distanţe de cca. 1
km faţă de limita estică a zonei Fusea există situri arheologice, unele fiind datate în sec. VI î.Hr.

Primele informaţii privind vegetaţia zonei proiectului le avem din anul 1931. În conformitate cu
informaţiile cuprinse în Harta vegetaţiei naturale a României şi a zonelor vecine, autor Pr. N.A.
Constantinescu (sursa: Atlasul Geografic Unirea), la acea dată întreaga zonă a proiectului era
acoperită cu păduri de sălcii şi plopi.
Figura nr. 2-1 Localizarea zonei Fusea pe Harta Vegetaţiei
din anul 1931
Principalele forme de impact manifestate în ultimii 50 de ani au fost reprezentate de:
• Înlocuirea pădurii cu terenuri agricole pe o arie extinsă în lunca Argeşului;
• Distrugerea zăvoiului prin lucrări de exploatare a agregatelor minerale;
• Lucrări de reabilitare care nu ţin cont de specificul local şi au permis revegetarea unor
suprafeţe extinse cu valoare ecologică scăzută.

Anterior anilor 1970, zona de luncă în care este plasat amplasamentul nostru a cunoscut
presiunea extinderii agriculturii, activitate ce a dus la îndepărtarea pădurii de gârniţă
existentă aici la începutul secolului trecut.
Începând cu perioada anilor 1970, Zona Fusea a cunoscut o presiune antropică majoră
exercitată prin activităţile de exploatare a agregatelor minerale din lunca râului Argeş.
Principalele forme de impact manifestate în perimetrul investigat sunt excavările
propriu-zise pentru exploatarea agregatelor, dar şi amplasarea staţiilor de sortare a
agregatelor şi a unor incinte administrative.
Aceste activităţi antropice au condus la îndepărtarea aproape totală a vegetaţiei native.
2.1.2 SITUAŢIA ACTUALĂ A ZONEI

Situaţia actuală – coordonatele analizei

În prezent, zona Fusea conţine elemente naturale valoroase, un imens potenţial de
dezvoltare ecologică, dar şi un necesar de măsuri de intervenţie în scopul limitării
factorilor de presiune şi asigurării conservării capitalului natural.

Pentru caracterizarea situaţiei actuale a zonei Fusea au fost aplicate o serie de

metode:
 observare directă în cadrul a 9 deplasări efectuate;
 prelevare de material biologic (nevertebrate şi plante terestre, vegetaţie acvatică,
larve şi peşti);
 măsurători (hidrometrie, parametrii fizico-chimici ai apei, măsurători topografice).
În zona Fusea au fost
identificate:
patru lacuri artificiale,
o zonă extinsă de
pădure,
două zone de pajişte.
Pentru cele patru lacuri existente în zona analizată a fost realizată o împărţire pe sub-zone,
respectiv în suprafaţa propriu-zisă a lacului (luciu de apă), zona umedă şi zona ripariană.
Singura excepţie este reprezentată de lacul L3, în cazul căruia nu există zonă umedă.

Un total de 56 de specii de
păsări, ce au fost încadrate
în 13 ordine, cu un efectiv
total de aproximativ de 524
indivizi.

Figura nr. 1 Distribuţia speciilor de păsări observate în zona Fusea

Principalele forme de impact direct asupra Zonei naturale Fusea sunt următoarele:
• Depozitarea necontrolată a deşeurilor (deşeuri de construcţii, deşeuri menajere,
cadavre de animale rezultate în urma abatorizării);
• Păşunatul;
• Pescuitul;
• Accesul necontrolat / neorganizat al vizitatorilor;
• Traficul auto perimetral (în special autovehicule de mare tonajt);
• Zgomotul generat de de traficul autovehiculelor de mare tonaj şi activitatea
balastierelor din zonă.

Principalele forme de impact indirect asupra Zonei naturale Fusea sunt următoarele:
 Activităţile agricole (în principal utilizarea îngrăşămintelor chimice);
 Procesul de urbanizare al localităţilor din apropiere;
 Lipsa conectivităţii cu alte zone naturale valoroase.
2.1.3 SISTEMUL DE REFERINŢĂ

2.1.3.1 Consideraţii generale

Proiectarea sistemului de referinţă este un proces anevoios caracterizat de un nivel ridicat de

incertitudine.

• Ulterior implementării proiectului, menţinerea structurii şi funcţionării sistemelor

ecologice se va face exclusiv prin procese naturale;
• Atingerea unor valori maxime a productivităţii ecosistemelor în condiţiile limitărilor
spaţiale;

• Zona va reprezenta un atractor pentru procesele ecosistemice din Lunca Mijlocie a

Argeşului (şi totodată un model de reconstrucţie ecologică pentru alte proiecte aferente
exploatărilor de agregate minerale)

2.1.3.2 Ecosisteme terestre

2.1.3.3 Ecosisteme acvatice
2.2 DESCRIEREA INVESTIŢIEI

2.2.1 CONCLUZIILE STUDIULUI DE PREFEZABILITATE SAU ALE PLANULUI DETALIAT DE

INVESTIŢII PE TERMEN LUNG (ÎN CAZUL ÎN CARE AU FOST ELABORATE ÎN PREALABIL)
PRIVIND SITUAŢIA ACTUALĂ, NECESITATEA ŞI OPORTUNITATEA PROMOVĂRII INVESTIŢIEI,
PRECUM ŞI SCENARIUL TEHNICO-ECONOMIC SELECTAT

2.2.2 SCENARIILE TEHNICO-ECONOMICE PRIN CARE OBIECTIVELE PROIECTULUI DE

INVESTIŢII POT FI ATINSE (ÎN CAZUL ÎN CARE, ANTERIOR STUDIULUI DE
FEZABILITATE, NU A FOST ELABORAT UN STUDIU DE PREFEZABILITATE SAU UN PLAN
DETALIAT DE INVESTIŢII PE TERMEN LUNG)
2.2.2.1 Scopul şi obiectivele proiectului

Scopul proiectului este acela de reconstrucţie ecologică a perimetrului afectat de lucrările

de exploatare a agregatelor minerale în „zona Fusea”.
Reconstrucţia ecologică vizează creşterea capacităţii productive şi de suport a
ecosistemelor din perimetrul proiectului.
De asemenea acest proiect vizează dezvoltarea şi implementarea unui model de
reconstrucţie ecologică şi de management durabil, pentru conservarea naturii în
beneficiul comunităţilor locale, într-o zonă inclusă în reţeaua NATURA 2000, afectată de
activităţi antropice.
Tabel nr. 2-1 Obiectivele şi ţintele proiectului de reconstrucţie ecologică a zonei Fusea
2.2.2.2 Scenarii propuse

În scopul realizării unei analize cât mai detaliate a alternativelor de reconstrucţie ecologică
a Zonei naturale Fusea, aceasta a fost împărţită în 14 sub-zone:
1. Limita zonei naturale Fusea;
2. Lacul L1;
3. Zona umedă a lacului L1 (ZUL1);
4. Zona ripariană a lacului L1 (ZRL1);
5. Lacul L2;
6. Zona umedă a lacului L2 (ZUL2);
7. Zona ripariană a lacului L2 (ZRL2);
8. Lacul L3 (inclusiv fostul drum tehnologic ce separă lacul L3 de lacul L2);
9. Zona ripariană a lacului L3 (ZRL3);
10.Lacul L4;
11.Zona umedă a lacului L4 (ZUL4);
12.Zona ripariană a lacului L4 (ZRL4);
13.Zonele împădurite;
14.Zonele de pajişte.
1. Limita zonei naturale Fusea
Zona Fusea este expusă acţiunii unor factori antropici.
Din punct de vedere al limitei exterioare a zonei, efectele negative semnificative sunt
generate de transportul agregatelor.
Transportul agregatelor este generator de praf şi zgomot, ambele forme de impact având
efecte limitative asupra instalării şi dezvoltării populaţiilor de plante şi animale din zona
proiectului.
În acest context, găsim că este prioritară implementarea unei măsuri de realizare a unei
perdele forestiere la limita zonei de proiect (latura estică, nordică şi nord vestică).
Perdeaua de protecţie va permite o delimitare structurală şi funcţională a zonei naturale
Fusea de elementele antropizate învecinate.
Perdeaua va reduce nivelul de zgomot şi va limita dispersia poluanţilor atmosferici în
interiorul zonei de proiect.
Mai mult decât atât, realizarea perdelei forestiere va duce la crearea de noi habitate în zone
în care vegetaţia lipseşte sau are încă un grad scăzut de dezvoltare.
Tabel nr. 2-2 Scenarii / alternative propuse pentru realizarea perdelei forestiere de protecţie
Figura nr. 2-3 Alternative pentru realizarea perdelei forestiere de protecţie (stânga sus: pâlcuri de
plop cu arbuşti; dreapta sus: aliniament mixt plop cu cătină albă; jos: aliniament dublu-mixt
intercalat: plopi – la interior, cătină albă, păducel şi sânger – la exterior)
2. Lacul L1

Prin lacul L1 înţelegem suprafaţa efectiv ocupată cu luciu de apă în sud-estul zonei de proiect
(~2 ha). Acest lac există în configuraţia actuală de circa 15-20 ani.
Principalele disfuncţionalităţi identificate la nivelul lacului L1 sunt:
a) Structura comunităţii de peşti puternic dominată (d.p.d.v. numeric şi al biomasei) de
bibanul soare (Lepomis gibbosus), urmată îndeaproape de murgoiul bălţat
(Pseudorasbora parva), ambele specii invazive care au găsit aici condiţii excelente pentru
dezvoltare. Aceste specii afectează masiv (prin predatorism şi concurenţă) speciile
indigene de peşti, amfibieni, moluşte acvatice, alte nevertebrate acvatice şi plante
superioare acvatice submerse.
b) Intrările continue de sediment fin în apa lacului datorate depozitării pe taluzul estic a
unor cantităţi de nisip de refulare de la staţia de sortare Fusea. Acest taluz este foarte
slab acoperit cu vegetaţie şi este expus continuu datorită precipitaţiilor. Un alt aspect
care ridică probleme deosebite legat de acest tip de sediment se referă la faptul că
datorită granulaţiei extrem de fine, stratul format nu permite instalarea populaţiilor de
bacterii care efectuează descompunerea aerobă, însă avantajează populaţiile de bacterii
care descompun anaerob şi duc la formarea de compuşi nocivi în mediu (hidrogen
sulfurat), rezultând un strat de sol mort, care nu permite instalarea vieţii animale sau
vegetale.
Controlul structurii comunităţii de peşti poate fi făcut eficient prin două direcţii de
intervenţie:
1. Reconectarea lacului cu râul Argeş cu refacerea fluxurilor biologice şi chimice
dintre aceste două sisteme;
2. Prin biomanipularea populaţiilor de peşti: recoltarea speciilor invazive şi
introducerea de specii native de peşti răpitori, împreună cu o populaţie suport de
peşti cu regim de nutriţie omnivor-fitofag.
La acest moment reconectarea cu râul Argeş, deşi posibilă, nu ar prezenta avantaje majore.
Apele râului Argeş pot aduce pe lângă o încărcare ridicată în nutrienţi o gamă largă de
poluanţi ce nu se regăsesc în prezent în apele lacului.
Mai mult decât atât, în condiţiile actuale, lacul L1 ar funcţiona ca o sursă continuă de
propagare a indivizilor de biban soare în apele râului Argeş.
Această opţiune este necesar a fi analizată în anii următori, atât din punct de vedere
hidrologic, cât şi din punct de vedere biologic (specii invazive).
În acest sens este necesar şi volum mai mare de informaţii pentru care au fost prevăzute
activităţi în cadrul programului de monitorizare.

Opţiuni posibile includ colectarea şi eliminarea exemplarelor de biban soare urmată de:
1. Introducerea bibanului nativ;
2. Introducerea a câteva specii răpitoare, printre care, în mod ideal, ar trebui să fie prezente:
ştiuca (Esox lucius) şi bibanul nativ (Perca fluviatilis) şi un grup de specii fitofage-
omnivore.
Această zonă, în suprafaţă de cca 1 ha, s-a format prin prăbuşiri repetate ale taluzului estic al
lacului precum şi prin depunerile de material fin erodat de precipitaţiile ce spală taluzul estic.
Scăderea adâncimii apei a dus la formarea unei centuri dese de stuf precum şi la colonizarea
zonei cu numeroase sălcii.
Din punct de vedere funcţional,
în această configuraţie zona
este extrem de utilă prin
furnizarea de habitate
suplimentare pentru populaţiile
acvatice din lacul L1 (în special
pentru puietul de peşte şi
amfibieni).
Alternativa luată aici în calcul
este aceea de adâncire a zonei
şi reintegrare a sa în cadrul
lacului L1 (practic eliminarea
zonei de ape mici).
Alternativa presupune
recuperarea materialului fin
(nisip de refulare) pătruns în
această zonă.
Zona ripariană a Lacului L1

Pentru zona ripariană a lacului L1

obiectivul de interes este reprezentat
de taluzul estic.
Acesta este lipsit de vegetaţie
arboricolă, iar vegetaţia ierboasă are
un grad scăzut de acoperire, dată
fiind natura oligotrofă a substratului.
Practic 90% din volumul taluzului
este constituit din nisip de refulare
sau alte materiale nisipoase.
În zona centrală, cu depuneri
recente, substratul este puternic
erodat.
Alternativele luate în calcul pentru ZRL1
includ obligatoriu instalarea vegetaţiei
arboricole şi arbustive alături de:
1. Păstrarea substratului nisipos cu
derularea unor lucrări de stabilizare a
taluzului urmate de plantări de arin
negru (Alnus glutinosa) şi arbuşti până
la contactul cu aliniamentul propus la
limita zonei;
2. Excavarea substratului (nisipului de
refulare) şi refacerea taluzului prin aport
de pământ (inclusiv copertă cu sol
vegetal).
După refacerea taluzului acesta va fi plantat
cu arin negru şi arbuşti (similar alternativei
anterioare).
2.2.2.3 Scenariul recomandat de către elaborator

Pentru selectarea scenariilor a fost aleasă realizarea unei analize multicriteriale simple, pe baza
avantajelor şi dezavantajelor fiecăreia dintre alternativele descrise în secţiunea anterioară.
Criteriile utilizate în cadrul analizei sunt următoarele:
• Conservarea elementelor valoroase;
• Eliminarea / reducerea impactului antropic;
• Extinderea habitatelor;
• Diversificarea habitatelor;
• Durabilitatea intervenţiei;
• Beneficii pentru comunitatea locală.

Notarea s-a făcut cu note de la -3 la +3.

Ierarhizarea în cadrul fiecărui criteriu de analiză s-a făcut astfel:
 Nota -3 pentru scenariul cel mai defavorabil (distrugerea elementelor valoroase, impact antropic
ridicat, reducerea habitatelor, necesar ridicat de lucrări ulterioare de întreţinere, lipsa beneficiilor
pentru comunitatea locală);
 Nota +3 pentru scenariul cel mai favorabil (grad ridicat de conservare a habitatelor, eliminarea sau
reducerea semnificativă a impactului antropic, extindere importantă a habitatelor, grad ridicat de
diversificare a habitatelor, necesar redus de lucrări ulterioare de întreţinere, beneficii ridicate pentru
comunitatea locală).
În urma analizei multicriteriale a fost realizată prioritizarea măsurilor de intervenţie pentru reconstrucţia
ecologică a zonei naturale Fusea.
Figura nr. 2-7 Reprezentare schematică
a viitoarei perdele de protecţie Figura nr. 2-8 Dispunerea generală a perdelei de protecţie
propusă în zona naturală Fusea
2. Lacul L1: controlul speciilor invazive

Deşi lacul L1 are o suprafaţă redusă ce permite o intervenţie destul de eficientă pentru controlul
populaţiilor de Lepomis, este dificil de realizat o colectare 100% a adulţilor, rata de success a
primei intervenţii fiind estimată la 70 – 80 %.
De aceea va fi necesară o monitorizare ulterioară a lacului, în funcţie de rezultate putând fii
necesară repetarea măsurilor de intervenţie (cu un efort mult mai mic).

3. Zona umedă a lacului L1 (ZUL1): menţinerea situaţiei actuale.

Deşi pentru zona umedă a lacului L1 se recomandă menţinerea situaţiei actuale, şi nu eliminarea
zonei de ape mici (ZUL1) prin adâncirea cuvetei (cu păstrarea insulei existente), din cauza
scurgerilor de materiale nisipoase de pe taluz în această zonă, se consideră totuşi necesare
lucrări pentru eliminarea nisipului scurs de pe taluz

4. Zona ripariană a lacului L1 (ZRL1): refacerea taluzului estic prin eliminarea nisipului de refulare
depus şi aport de pământ şi sol fertil, urmată de împădurirea acestui taluz.
2.3 DATE TEHNICE ALE INVESTIŢIEI

2.3.1 ZONA ŞI AMPLASAMENTUL

2.3.2 STATUTUL JURIDIC AL TERENULUI CARE URMEAZĂ SĂ FIE OCUPAT

2.3.3 SITUAŢIA OCUPĂRILOR DEFINITIVE DE TEREN: SUPRAFAŢA TOTALĂ, REPREZENTÂND

TERENURI DIN INTRAVILAN/EXTRAVILAN

2.3.4 STUDII DE TEREN

2.3.5 CARACTERISTICILE PRINCIPALE ALE CONSTRUCŢIILOR DIN CADRUL OBIECTIVULUI DE

INVESTIŢII, SPECIFICE DOMENIULUI DE ACTIVITATE, ŞI VARIANTELE CONSTRUCTIVE DE
REALIZARE A INVESTIŢIEI, CU RECOMANDAREA VARIANTEI OPTIME PENTRU APROBARE
2.3.6 SITUAŢIA EXISTENTĂ A UTILITĂŢILOR ŞI ANALIZA DE CONSUM

2.3.7 CONCLUZIILE EVALUĂRII IMPACTULUI ASUPRA MEDIULUI

2.4 DURATA DE REALIZARE ŞI ETAPELE PRINCIPALE; GRAFICUL DE REALIZARE A INVESTIŢIEI

3 COSTURILE ESTIMATIVE ALE INVESTIŢIEI

3.1 VALOAREA TOTALĂ CU DETALIEREA PE STRUCTURA DEVIZULUI GENERAL

4 ANALIZA COST-BENEFICIU

4.1 IDENTIFICAREA INVESTIŢIEI ŞI DEFINIREA OBIECTIVELOR, INCLUSIV SPECIFICAREA

PERIOADEI DE REFERINŢĂ

Prin reconstrucţie ecologică înţelegem o gamă diversă de măsuri necesare orientării şi

controlului dezvoltării ecologice a zonei Fusea astfel încât să se atingă următoarele
obiective:
1. Redimensionarea factorilor de control.
2. Conservarea speciilor native.
3. Controlul speciilor invazive.
4. Creşterea biodiversităţii zonei.
Figura nr. 4-1 Structura costurilor investiţionale pe
componente (conform Deviz general)
4.2 ANALIZA OPŢIUNILOR

VARIANTA ZERO (FĂRĂ INVESTIŢIE)

VARIANTA MEDIE (CU INVESTIŢIE MEDIE)

VARIANTA MAXIMĂ (CU INVESTIŢIE MAXIMĂ)

4.3 COSTURI MONITORIZARE

4.4 ANALIZA ECONOMICĂ, INCLUSIV CALCULAREA INDICATORILOR DE

PERFORMANŢĂ ECONOMICĂ: VALOAREA ACTUALĂ NETĂ, RATA
INTERNĂ DE RENTABILITATE ŞI RAPORTUL COST-BENEFICIU

4.5 ANALIZA DE RISC

5 SURSELE DE FINANŢARE A INVESTIŢIEI

6 ESTIMĂRI PRIVIND FORŢA DE MUNCĂ OCUPATĂ PRIN REALIZAREA INVESTIŢIE

7 PRINCIPALII INDICATORI TEHNICO-ECONOMICI AI INVESTIŢIEI

8 AVIZE ŞI ACORDURI DE PRINCIPIU