Colegiul tehnologic constantin brancoveanu

Tema proiect
Procese si metode de masurare
Profil:tehnic
Domeniul:mecanica
Specializare:tehnician mecanic pentru
Intretinere si reparati
Sesiunea iunie 2022

Profesor indrumator absolvent

Surdei lorentza schiopan ionut catalin

Cuprins
ARGUMENT.................................................................................................................................................3
CAP.1.PROCESE DE MASURARE...................................................................................................................4

1
 1.1 Componentele procesului de măsurare...........................................................................................11
1.1.1. Mijloace de măsurare..............................................................................................................12
CAP.2.METODE DE MĂSURARE.................................................................................................................12
2.1. Metode de măsurare directe..........................................................................................................12
2.1.1.Metode de măsurare prin comparare simultană 1:1................................................................14
CAP.3.MASURI DE TEHNICĂ A SECURITATII MUNCII ŞI DE PREVENIRE STINGERE A INCENDIILOR.............15
3.1.Norme generale de tehnica securității muncii.................................................................................15
3.2. Norme de prevenire şi stingere a incendiilor..................................................................................17
3.3.Norme de protecția mediului..........................................................................................................17
Biblografie.................................................................................................................................................20

2
 ARGUMENT

Măsurarea este procesul empiric,

obiectiv prin care se atribuie
numere sau, în general,
Măsurarea este procesul empiric,
obiectiv prin care se atribuie
numere sau, în general,
Măsurarea este procesul empiric, obiectiv prin care se
atribuie numere sau, în general,simboluri proprietăţilor
obiectelor sau evenimentelor din lumea reală, în vederea
descrierii ori caracterizării lor.
În sens larg “a măsura” înseamnă a compara o
manifestare a unei proprietăţi cu o altă
manifestare a aceleaşi proprietăţi. Astfel, atribuirea de simboluri,
altele decât numere,poate fi considerată măsurare.
În sens restrâns, se consideră că numai numerele, care reflectă
în modul expus la primadefiniţie un raport la o amplitudine sau
valoare standard luată ca unitate de măsură, potconstitui rezultatul
măsurării.
Principalele obiective ale măsurărilor
sunt:
• Monitorizarea (supravegherea) unui proces, de exemplu
supravegherea ambientului termic, ambientului sau
înconjurătorului electromagnetic.
• Controlul unui proces, de exemplu, controlul temperaturii într-un
sistem de termostatare.
• Verificarea unor modele sau experimente, de exemplu în cazul
simulărilorpe computer, sau chiar completarea cu informaţii care

3
nu pot fi obţinute prinproiectarea asistată („computer aided design
– CAD”).

Operaţiile efectuate (prelevarea, transmisia, prelucrarea

semnalului metrologic) în vedereaobţinerii rezultatului măsurării
constituie procesul de măsurare. Într-un proces de măsurare
intervin:
• Măsurandul sau mărimea de măsurat;
• Unitatea de măsură;
• Metoda de măsurare;
• Mijloacele de măsurare sau aparatele de măsurat

• Monitorizarea (supravegherea) unui proces, de exemplu supravegherea

• Monitorizarea (supravegherea) unui proces, de exemplu suprave

CAP.1.PROCESE DE MASURARE
Procesele de măsurare sunt indispensabile pentru asigurarea bunei funcţionări
a unei game largi de maşini şi instalaţii. De fapt, orice activitate tehnică sau
ştiinţifică se desfăşoară prin evaluarea cantitativă a diverse mărimi, parametri.
În funcţie de domeniul de aplicabilitate procesele de măsurare se
clasifică în:
-procese de măsurare şi verificare în cercetare şi laboratoare de dezvoltare;
-procese de măsurare în domeniul controlului tehnic;
-procese de măsurare în domeniul încercărilor instalaţiilor;
-procese de măsurare în marile procese industriale în flux;
-procese de măsurare în procese industriale individuale descentralizate.
În cercetare şi în laboratoarele de dezvoltare, procesele de măsurare,
prelucrare şi interpretare a rezultatelor obţinute sunt activităţi complexe,
desfăşurate de specialiştii care activează nemijlocit în cercetare.
În cercetarea ştiinţifică, există o unitate indisolubilă între studiile teoretice şi
partea experimentală a acestora.
Studiile teoretice permit stabilirea interdependenţei dintre diferiţi
parametri ai proceselor tehnice şi legile care stau la baza fenomenelor, utilizând
realizările ştiinţei din diverse domenii.

4
 Cercetările experimentale urmăresc verificarea adevărului ipotezelor şi
teoriilor care au stat la baza studiilor referitoare la procesele cercetate.
Totodată, sunt investigate fenomene pentru care nu se pot obţine rezultate
cu aplicabilitate practică pe cale teoretică, din cauza complexităţii acestora.
Cercetările în domeniul tehnologiei construcţiilor de maşini vizează fenomenele
care se produc în sistemul tehnologic al maşinilor-unelte de prelucrări prin
aşchiere, de deformări plastice, de prelucrări electrochimice etc.
Astfel, în sistemul tehnologic al maşinii-unelte, la prelucrarea prin aşchiere,
se fac cercetări asupra elementelor care îl compun (maşina-unealtă, scula,
dispozitivele de prindere a piesei şi, respectiv, a sculei, piesa de prelucrat) în
corelaţie cu procesul de aşchiere, urmărindu-se stabilirea regimurilor de
aşchiere, a forţelor de aşchiere, prelucrabilitatea materialelor etc.
Într-un proces de cercetare experimentală care are ca scop determinări
cantitative ale uneia sau ale mai multor mărimi, se efectuează un număr finit de
măsurători cu o suficientă exactitate, menţinând aceleaşi condiţii (metode,
mijloace de determinare, mediu ambiant etc.).
De exemplu, dacă scopul unei cercetări experimentale este de a stabili
variaţia forţei de aşchiere F în funcţie de avansul s la găurirea unui material
oarecare şi în anumite condiţii de lucru (diametrul şi geometria burghiului,
materialul acestuia, viteza de aşchiere, prelucrarea cu sau fără lichid de răcire
etc.), se stabilesc anumite valori ale avansului burghiului s 1 , s2 , ..., sn pentru
care se măsoară valorile forţelor de aşchiere corespunzătoare F1 , F2 , ..., Fn .
Pentru determinarea fiecăreia din aceste valori ale forţei de aşchiere, de
exemplu pentru F1 , se fac mai multe măsurări, toate în aceleaşi condiţii de
lucru, inclusiv cu acelaşi avans s1.
Rezultatele măsurărilor vor diferi însă unele de altele, datorită erorilor
aleatoare, obţinându-se astfel un şir de valori ale forţei de aşchiere.
În cazul măsurării forţei de aşchiere la strunjire se utilizează un
dinamometru cu element elastic de formă inelară (Fig. 1.1.), pe care se
amplasează traductoare tensiometrice rezistive conectate în punte electrică.
În cazul cercetării comportării la vibraţii a structurii elastice a unui sistem
tehnologic, se fac încercări de lungă durată, cu aparatură relativ costisitoare,
prelucrarea datelor obţinute la măsurări realizându-se cu ajutorul calculatorului.
Asemenea măsurări se justifică, deoarece permit găsirea soluţiilor de
îmbunătăţire a comportării la vibraţii a structurii studiate, precum şi utilizarea
rezultatelor în cazul proiectării unor maşini similare.

5
 Din punctul de vedere al vibraţiilor, studiul comportării sistemului
tehnologic poate fi făcut prin două moduri de măsurare a acestora:
-măsurarea vibraţiilor în diferite puncte ale sistemului tehnologic, în diferite
condiţii de lucru ale acestuia, fără excitarea suplimentară, cum ar fi regimul de
mers în gol sau cel de aşchiere;
-măsurarea vibraţiilor în diferite puncte ale sistemului tehnologic, pentru
situaţia în care maşinaunealtă nu funcţionează, sistemul elastic fiind excitat cu
forţe variabile, de obicei, între sculă şi piesă, pe diferite direcţii.
Aceste încercări se fac în scopul măsurării nivelului vibraţiilor şi al
determinării surselor de vibraţii, urmă rindu-se micşorarea efectelor vibraţiilor
asupra deplasărilor sculei faţă de piesă, în vederea creşterii preciziei de
prelucrare şi a productivităţii prelucrării.
Tehnologia de control reprezintă o succesiune logică de operaţii, faze,
mânuiri făcute în scopul comensurării preciziei de prelucrare, cu precizie şi
productivitate corespunzătoare scopului şi cu costuri convenabile.
Echipamentele de control sunt indispensabile tehnologiilor de control.
Echipamentele de control reprezintă totalitatea mijloacelor concepute şi
realizate în scopul controlului preciziei cu productivitate, precizie şi costuri
convenabile.
Controlul este activitatea prin care se stabileşte dacă valoarea mărimii
măsurate îndeplineşte condiţiile impuse în documentaţia de execuţie aferentă.
Controlul implică şi aspectul calităţii, în sensul că, pe lângă activitatea de
măsurare, o include şi pe aceea de comparare a valorii măsurate cu o valoare de
referinţă.

6
 Înainte de a fi date în folosinţă, instalaţiile se supun obligatoriu la încercări,
în scopul depistării şi remedierii defectelor.
Astfel, instalaţiile de distribuire a gazelor naturale, atât cele exterioare, cât şi
cele interioare, se supun la trei încercări, conform schemei de mai jos.

• Încercarea preliminară se poate face pe porţiuni de instalaţie sau pe întreaga

lucrare.

Încercarea se efectuează cu aer comprimat, la următoarele presiuni:

- 9 kgf/cm2 pentru coductele de presiune medie;

- 4kgf/cm2 , pentru conductele de presiune redusă;

- 1kgf/cm2 , pentru conductele de presiune intermediară sau joasă.

Durata încercării va fi de minimum o oră, pentru conductele de medie

presiune, şi de 30 până la 600 minute pentru conductele de presiune redusă,
intermediară sau joasă, în funcţie de diametrul conductelor.

Pe toată durata creşterii presiunii, se va urmări indicaţia manometrului de

control, iar la apariţia unor defecte, se întrerupe controlul şi se goleşte
instalaţia.

Eliminarea aerului din instalaţie se va face prin capătul opus celui de

umplere. Încercările vor fi reluate numai după remedierea defectelor. După
terminarea probei, nu se admit pierderi de presiune.

7
 • Încercarea de rezistenţă se face în aceleaşi condiţii ca şi încercarea
preliminară. Îmbinările dintre tronsoane, care nu au fost supuse la încercarea
preliminară, se verifică cu apă şi cu săpun. Nu se admit pierderi de presiune.

• Încercarea de etanşeitate la toate instalaţiile se face la presiunea de regim.

Nu se admit pierderi de presiune.

La încercarea conductelor, se vor folosi manometre înregistratoare sau

manometre indicatoare cu element elastic, clasa de precizie 1.

Presiunea de încercare se realizează cu pompe de mână sau cu compresoare

acţionate cu motoare electrice, alese în funcţie de mărimea presiunii necesare şi
de volumul instalaţiei.

După efectuarea încercărilor de rezistenţă şi etanşeitate, se întocmeşte un

proces- verbal de recepţie, în care se consemnează parametrii de încercare şi
rezultatele obţinute. Instalaţiile de alimentare cu apă se supun la probe de
etanşeitate, în scopul depistării defectelor.

Pentru a fi uşor controlabilă, instalaţia trebuie să fie neacoperită. Încercarea

la presiune a conductelor se efectuează în două etape: - încercarea pe
tronsoane; - încercarea generală

Încercările pe tronsoane reprezintă probe parţiale, care se fac pe diverse

porţiuni de reţea, pentru a permite acoperirea conductelor, pe măsura
executării instalaţiei. Încercarea generală a instalaţiei are loc înainte de darea
acesteia în exploatare.

Încercările se fac cu apă rece, prin legarea provizorie la reţeaua de apă a

şantierului, dacă există suficientă presiune, sau prin introducerea apei cu
ajutorul unei pompe, montată astfel încât apa să circule în acelaşi sens în care
va circula la darea în folosinţă.

Presiunea de probă pentru instalaţiile interioare este mai mare de 1,5 ori
decât presiunea de regim, dar nu mai mică de 6kgf/cm2 . Presiunea se menţine
minimum 20 min, timp în care nu se admite scăderea presiunii. Presiunea în
instalaţie se citeşte cu ajutorul unui manometru montat lângă pompă. Pentru
8
mai multă siguranţă, se montează două manometre, în două puncte diferite ale
instalaţiei.

Presiunea citită la cele două manometre trebuie să corespundă, având în

vedere diferenţa de nivel dintre ele. Dacă presiunea indicată diferă, se schimbă
manometrele între ele, iar dacă diferenţa se menţine, rezultă că pe porţiunea
dintre cele două manometre există un defect. Pe durata de 20 min a probei nu
trebuie să se observe la manometru nicio scădere de presiune.

După încercarea cu apă rece urmează încercarea de etanşeitate la cald.

Pentru aceasta, se menţine în funcţiune instalaţia de apă caldă şi circulaţia timp
de 6 ore, apa din instalaţie având temperatura de regim (60–70° C).

În cadrul proceselor tehnice, măsurarea poate avea obiective diferite, cel

mai des întâlnite fiind: - monitorizarea, care constă în urmărirea permanentă a
celor mai semnificativi parametri, în scopul realizării unui „istoric” al evoluţiei
procesului, precum şi avertizarea în cazul depăşirii unor limite de
prealarmare/alarmare.

Exemplu:

La o instalaţie de epurare a apelor reziduale, se monitorizează cantităţi de

apă, concentraţia substanţelor gazoase sau solide dizolvate în apă după
aplicarea procedurilor de epurare, pe când la un sistem de monitorizare clinică a
pacienţilor trebuie cunoscuţi parametrii vitali (tensiune arterială, puls,
respiraţie).

9
 - comanda (controlul) proceselor, care presupune menţinerea parametrilor
investigaţi la anumite valori sau între anumite limite, pentru a se asigura funcţia
obiectiv impusă procesului controlat.

Exemple: reglarea – fie separată, fie în cascadă – a temperaturii, a presiunii

şi a nivelului, într-un proces de încălzire. - cercetarea experimentală
inginerească, efectuată cu scopul de a pune în evidenţă atât aspecte
constructive, cât şi funcţionale în calitatea echipamentelor sau proceselor
conduse.

Exemple de experimente cu caracter de cerce tare: determinarea

gradientului de temperatură într-un cuptor rotativ pentru fabricarea cimentului,
evidenţierea forţelor de tracţiune la roţile tractoare ale unui automobil care se
deplasează pe un teren cu grade complexe de solicitare etc.

În conceperea proceselor de măsurare, trebuie să se ţină seama de

următoarele condiţii principale:

-să se asigure o exactitate de măsurare, în concordanţă cu toleranţa prescrisă,

pentru fiecare dimensiune măsurată;

-să se asigure semnalele necesare a fi transmise către linia de prelucrare, în

vederea realizării corecte a intercondiţionării control-prelucrare;

-tactul măsurării să coincidă sau să fie mai mic decât cel al prelucrării;

-să se permită asigurarea unui grad de flexibilitate suficient de mare, astfel încât
să nu necesite timpi mai mari de trecere de la o dimensiune la alta decât ai liniei
de prelucrare.

•Asigurarea exactităţii de măsurare Părţile cele mai importante din cadrul

sistemelor de control sunt subansamblele de măsurare. Acestea trebuie să fie
astfel concepute şi realizate, încât erorile generate în sistemul de control să fie
cât mai mici. În funcţie de materialul piesei de prelucrat, sistemul de control va
fi prevăzut cu subansamble care să evite apariţia erorilor cauzate de
deformaţiile elastice şi cu sisteme de compensare a temperaturii, în funcţie de
temperatura mediului la care se face controlul.
10
 •Semnalele transmise la linia de prelucrare

Sistemul de control trebuie astfel conceput, încât să poată transmite către

linia de prelucrare acele tipuri de semnale care îi sunt necesare, în funcţie de
gradul de prelucrare a informaţiilor liniei. Pentru liniile automate, unde este
necesar ca sistemul de control să răspundă dacă dimensiunea verificată se
înscrie în câmpul de toleranţă, semnalele transmise sunt sub formă de contact
electric. Pentru cazul „piesă bună”, acestea vor transmite un semnal care va
permite continuarea ciclului de lucru, iar pentru cazurile „piesă mică sau mare”
semnale care vor opri ciclul de lucru.

•Tactul măsurării

Timpul afectat măsurării trebuie să ţină seama în mod obligatoriu de timpul

prelucrării piesei, în sensul că nu trebuie să conducă la timpi suplimentari
afectaţi controlului. Pentru realizarea acestei condiţii esenţiale, trebuie
acordată o atenţie deosebită analizei duratelor fazelor procesului în ansamblul
său:

-timpii de transport al subansamblelor sistemului de control;

-timpii afectaţi transmiterii informaţiilor şi, implicit, viteza de răspuns a

sistemului de control.

•Gradul de flexibilitate

Gradul de flexibilitate al sistemului de control trebuie să fie în deplin acord cu

cel de prelucrare. Astfel, pentru liniile automate care sunt destinate prelucrării
unui număr redus de tipodimensiuni de piese, este suficientă conceperea unui
sistem de control, care să permită schimbarea dornurilor de control de la o
dimensiune la alta.

1.1 Componentele procesului de măsurare

Componentele procesului de măsurare sunt: măsurandul, mijloacele de
masurare,etaloanele.

11
 Măsurarea constă într-o succesiune de operaţii experimentale, realizate
pentru determinarea cantitativă a unei mărimi.

Măsurarea este operaţia metrologică prin care o mărime fizică este

comparată cu unitatea de măsură specifică.

Obiectul purtător al mărimii fizice se numeşte măsurand.

Rezultatul măsurării este valoarea efectivă V, care ne arată de câte ori

unitatea de măsură se cuprinde în mărimea de măsurat.

V = M/U.M. = k (1)

unde: M - mărimea de măsurat

U.M.- unitatea de măsură

k Є R+ ≠ 0

deci: V = k [U.M.]

Măsurarea se termină odată cu aflarea valorii V a mărimii măsurate şi

prezintă un aspect cantitativ.

1.1.1. Mijloace de măsurare

Mijloacele de măsurare sunt sisteme tehnice construite în scopul
comparării mărimii de măsurat cu unitatea de măsură specifică, în scopul aflării
valorii măsurate.

După tipul de semnal utilizat pentru măsurare, mijloacele de măsurare pot

fi: mecanice, electrice, pneumatice, hidraulice, optice, acustice, nucleare sau
combinaţii ale acestora (optico- mecanice, electricopneumatice etc.).

12
 CAP.2.METODE DE MĂSURARE

2.1. Metode de măsurare directe

Metoda de măsurare directă este metoda prin care valoarea măsurandului
este obţinută nemijlocit şi nu prin măsurarea unor mărimi legate funcţional cu
măsurandul.

Exemple de măsurări care folosesc metoda directă sunt: măsurarea unei

lungimi cu ajutorul unei rigle gradate, măsurarea unei mase folosind o balanţă
cu braţe egale ş.a.

O clasificare generală a metodelor de măsurare este prezentată în tabelul

2.1.

Măsurarea poate fi efectuată printr-o comparare simultană sau printr-una

succesivă.

În compararea simultană, măsurandul este comparat nemijlocit cu una sau

cu mai multe valori de referinţă ale aceleiaşi mărimi, furnizată de un etalon,
care participă la fiecare măsurare.

13
 Exemplu: o lungime comparată cu lungimea cunoscută a unei cale plan
paralele, o masă comparată cu masa unei greutăţi etalon folosind o balanţă cu
braţe egale ş.a.

În compararea succesivă, mărimea de referinţă (etalonul) nu participă la

fiecare măsurare. Etalonul este folosit pentru etalonarea (gradarea) iniţială şi
(dacă este necesar) pentru reetalonarea periodică a unui aparat care stochează
în „memoria” sa informaţia de etalonare.

Exemplu: măsurarea presiunii cu un manometru, măsurarea tensiunii

electrice cu un voltmetru ş.a.

Rezultă că, la compararea simultană, informaţia de măsurare este transmisă

în acelaşi moment de la etalon şi de la obiectul supus măsurării operatorului
uman, prin aparat, pe când, la compararea succesivă, această informaţie circulă
în două etape: mai întâi, pe calea etalon–aparat (la etalonare) şi apoi pe calea
obiect supus măsurării aparat–operator (la fiecare măsurare, aşa cum rezultă şi
din figura 2.1.).

Compararea simultană este predominantă, deseori singura utilizată, în

măsurările de cea mai înaltă precizie, proprii laboratoarelor de metrologie, ca
de exemplu: compararea cu mare precizie a maselor, măsurarea lungimii
folosind radiaţii etalon etc.

14
 Măsurarea prin metoda comparării simultane se poate face fie prin
comparare 1:1, fie prin comparare 1:n.

2.1.1.Metode de măsurare prin comparare simultană 1:1

Compararea 1:1 este fie o comparare directă, în situaţia în care măsurandul
este comparat nemijlocit cu o mărime de referinţă, fie o comparare indirectă,
în situaţia în care compararea este efectuată cu ajutorul unui aparat
(comparator) intermediar etalonat anterior.

Exemplu: măsurarea lungimii unei piese, prin comparare cu o piesă de

referinţă (un etalon, o cală plan paralelă), măsurând cu un comparator cu
cadran diferenţa d dintre lungimile pieselor (Fig. 2.2).

15
 CAP.3.MASURI DE TEHNICĂ A SECURITATII
MUNCII ŞI DE PREVENIRE STINGERE A INCENDIILOR

3.1.Norme generale de tehnica securității muncii

Operatiile de intretinere si reparare efectuate în halele si atelierele
persoanelor juridice sau fizice se vor executa de către salariati calificati si
instruiti special în acest scop, respectându se întocmai instructiunile tehnice, de
exploatare, protectie a muncii si P.S.I.

Electricianul de instalatii electrice de fortă va fi autorizat din punctul de

vedere alprotectiei muncii. Chile de acces din hale, ateliere si de pe platformele
tehnologice vor fi întretinute în stare buna si vor fi prevăzute cu marcaje si
indicatoare de circulatie standardizate.

3. Încălzirea halelor si încăperilor de lucru va fi asiguratli în perioada

anotimpului rece în functie de temperatura exterioară si în limitele stabilite de
"Normele generale de protectie a muncii".

Petele de ulei si de combustibil de pe pardoselile halelor sau încaperilor vor fi

acoperite cu nisip, după care vor fi luate măsuri de curatare si evacuare a
materialului rezultat în locuri care nu prezintă pericol de incendiu.

Cârpele, câltii si alte materiale textile folosite la curatarea si stergerea

pieselor sau a mâinilor vor fi depuse în cutii metalice cu capac de închidere si
evacuate în locuri stabilite în acest scop pentru a fi arse sau ingropate.

În cazul încăperilor în care se găsesc instalatii prin a căror manevrare sau

atingere se pot produce accidente, pe usile acestora se vor fixa täblite cu
inscriptia "INTRAREA INTERZISĂ PERSOANELOR STRĂINE". Aceste tablite se vor
fixa si pe usile încăperilor în care sunt instalate cazane cu abur, transformatoare,
redresoare.

Lucrătorii trebuie să poarte echipament de lucru si echipamentul de

protectie corespunzător lucrărilor pe care le execută cu instalatiile si utilajele
din dotare, conform cu Normativul cadru de acordare a echipamentului de
protectie aprobat de MMPS.
16
 Sculele vor fi asezate pe suporturi speciale, amplasate în locuri
corespunzătoare si la înăltimi accesibile. După terminarea lucrului sculele vor fi
curătate, după care vor fi închise în dulapuri. Ascutirea sculelor de taiat, cioplit
se va face de către un lucrător instruit special în acest scop.

Lucratorii sunt obligati ca inainte de inceperea lucrului sa verifice daca

uneltele si utilajele pe care le folosesc sunt in stare bună si corespund din
punctul de vedere al securitatii muncii. Se interzice folosirea uneltelor si
utilajelor care nu corespund acestor verificări. Înainte de inceperea lucrului,
locul de muncă trebuie să fie in perfecti ordine. Nu se admite aglomerarea
locului de muncă cu materiale, scule etc.

Este interzisă modificarea sculelor prin sudarea prelungitoarelor improvizate

pentru chei în vederea măririi cuplului. Zilnic, înainte de inceperea lucrului,
maistrul si sefii de echipă vor verifica starea de sănătate si oboseală a
muncitorilor. Dacă acestia se află sub influenta bauturilor alcoolice vor fi
îndepărtati de la lucru. Este interzisă păstrarea îmbrăcămintei personale a
lucrătorilor si a alimentelor în incinta halei sau atelierelor.

Îmbrăcămintea se va păstra numai în vestiar. Alimentele se vor consuma

numai in încăperile special amenajate si destinate de unitate în acest scop si
numai dupà ce lucrătorii respectivi isi vor spala bine mâinile. Persoanele cu
atributii de serviciu vor urmilri si vor interzice introducerea si consumul
băuturilor alcoolice in unitate si la locurile de muncă, cunoscând că răspund
personal de starea si capacitatea de muncã a personalului din subordine pe tot
timpul lucrului.

Înainte de începerea lucrului, persoanele cu atributii de serviciu vor verifica

functionarea tuturor instalatiilor, utilajelor si dispozitivelor din dotare. De
asemenea vor verifica legatura la pământ a tuturor utilajelor actionate electric.
În cazul în care se constată defectiuni sau că legătura la pământ sau la
conductorul de nul al retelei este întreruptă, se va scoate utilajul de sub
tensiune, vor anunta muncitorii special desemnati din unitate, vor supraveghea
remediarea defectiunii constatate si se va încuviinta folosirea utilajului
respectiv.
17
 La repartizarea lucrarilor pe muncitori, maistrul sau seful de echip va indica
procedeul corect de lucru (nepericulos) si misurile corespunzătoare privind
utilizarea instalatiilor, utilajelor si sculelor din dotare.

Va verifica starea echipamentului de protectie si a echipamentului de lucru

care va fi folosit de muncitor la lucrarea respectivă. Iluminatul natural si
artificial se va realiza astfel încât să se asigure o bună vizibilitate la locul de
muncă.

Corpurile de iluminat trebuie să fie curătate periodic. De asemenea, se vor

face masuratori periodice asupra iluminării, precum si verificarea instalatiilor
de iluminat.

3.2. Norme de prevenire şi stingere a incendiilor

Respectarea normelor P.S.L. este obligatorie pentru întreg personalul din
instituții, întreprinderi, ateliere etc. Pentru aceasta, este necesar ca fiecare loc
de muncă să fie dotat cu aparatură de stins incendii, formată din: stingătoare
de incendiu, furtune de incendiu prevăzute cu ajutaje, rastele cu unelte P.S.I.
(gäleți, lopeți, tärnăcoape). Personalul de la locul respectiv de muncă este
obligat să cunoască locul de amplasare al aparaturii din dotare şi funcţionarea
acesteia. La fiecare loc de muncă, trebuie să fie afişat un plan de evacuare în
caz de incendiu. în planul de evacuare sunt stabilite atribuțiile personalului în
caz de incendiu şi schema de evacuare.

3.3.Norme de protecția mediului

Problema rezidurilor activităţilor umane a luat proporții îngrijorătoare, prin
acumularea lor provocând alterarea calității factorilor de mediu. Aceste alterări
sunt cauza unor dezechilibre în faună şi floră şi in sănătatea şi bunul mers al
colectivităţii umane din zonele supraaglomerate. Prin accelerarea ritmurilor de
dezvoltare, bazată pe consumarea resurselor neregenerabile de energie, s-a
ajuns, în unele fări industrializate, la un grad de bunăstare ridicat, constatându-
se practic că apare, cu îminenţă, ameninţarea consecintelor acţiunii umane
asupra mediului, poluarea lui la nivel global, Una din principalele actiuni

18
negative a omului asupra mediului Inconjurator sunt substantele poluante asa
ca: apele reziduale din diferite domenii de activitate, poluantii bacterieni si
biologici, substantele minerale, metalele grele, acizii si sarurile neorganice,
acumularile de roci goale si nămoluri, substantele radioactive, zgomotul,
poluarea electromagnetion etc. Pentru a reduce la minimum influenta
intreprinderilor industriale se vor lua urmatoarele masuri:

emisiile in atmosfera din sistemele de ventilație vor fi supuse curațirii într-um

sistem modern de filtre din pinza tip “maneca”

• Apele utilizate în procesul tehnologic si pentru necesitatile igienico- sanitare

vor diversa in sistemul central de canalizare a localitatii:

pentru a cunoaste consumul de apa si a reduce la minimum cantitatea acesteia

sunt instalate contoare, iar personalul este instruit privind utilizarea cât mai
rațională a apei;

toate teritoriile libere neasfaltate din imediata apropiere a intreprinderii vor fi

inverzite, cunoscându-se cert rolul plantelor în asanarea mediului ambiant;

deseurile de producție se vor acumula în containere speciale cu utilizare

ulterioara;

teritoriile aferente intreprinderii vor fi mentinute într-o curatenie exemplara;

Se interzic persoanelor fizice si operatorilor economici:

a) deversarea uleiurilor uzate in apele de suprafața, apele subterane, apele

marii teritoriale si in sistemele de canalizare;

b) evacuarea pe sol sau depozitarea in condiții necorespunzătoare a uleiurilor

uzate, precum si abandonarea reziduurilor rezultate din valorificarea si
incinerarea acestora; c) valorificarea si incinerarea uleiurilor uzate prin metode
care generează poluare peste valorile limita admise de legislația in vigoare;

d) amestecarea diferitelor categorii de uleiuri uzate si/sau cu alte tipuri de

uleiuri conținând bifenili policlorurati ori alți compuşi similari si/sau cu alte
tipuri de substanțe si preparate chimice periculoase;

19
e) amestecarea uleiurilor uzate cu motorina, ulei de piroliza, ulei nerafinat tip
P3, solvenţi, combustibil tip P si reziduuri petroliere si utilizarea acestui
amestec drept curburant;

-amestecarea uleiurilor uzate ou alte substanțe care impurifica uleiurile;

g) incinerarea uleiurilor uzate In alte instalații decât cele prevazute

Reciclarea deserilor

Deseurile rezultate in urma activitatilor industriale se vor depozita in spatiul

special amenajat conform obligațiilor legale in vigoare (adica selectiv) in
vederea valorificării lor acolo unde este cazul.

20
 Biblografie

1. https://manuale.edu.ro/manuale/Clasa%20a%20XI-a,%20a%20XII-a/Tehnici
%20de%20masurare%20in%20domeniu/CD%20Press/A170.pdf

2. https://mail.uaic.ro/~ftufescu/Procesul_de%20_masurare.pdf

3.Ciocîrlea-Vasilescu, A., Constantin, Mariana, Asamblarea, întreținerea şi

repararea maşinilor şi instalațiilor, Editura AII Educaţional, Bucureşti, 2003.

4. Ciocîrlea-Vasilescu, A., Constantin, Mariana, Tehnologia asamblării

structurilor metalice. Lăcătuşerie mecanică, Editura Cvasidocumentația PROSER
& Printech, Bucureşti, 2006.

5. Gheorghe, I., Marinescu, A., Tehnologia construcțiilor sudate, Institutul

Politehnic Bucureşti, Catedra de Tehnologia Construcţiei de Maşini, 1986.

6. Mărginean, V., Teodorescu, D., Utilajul şi tehnologia construcțiilor mecanice,

Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1981.

21