Sunteți pe pagina 1din 112

Aurel Ciocîrlea-Vasilescu

Ion Neagu Mariana Constantin

TEHNICI DE MĂSURARE
ÎN DOMENIU
manual pentru:
clasa a XI-a, ruta directă
clasa a XII-a, ruta progresivă
Filiera tehnologică – profil Tehnic
Editor: Costin DIACONESCU
Redactor-şef: Carmen BIRTA
Redactor: Gabriela NIŢĂ
Tehnoredactor: Banu GHEORGHE
Corectură: Mihaela RADA
Referenţi ştiinţifici:
Conf. univ. dr. ing. Sorin KOSTRACHIEVICI – Universitatea „Politehnică” – Bucureşti
Prof. gr. I Silvia PĂTRAŞCU – Grupul Şcolar Ind. „D. Gusti” – Bucureşti
Coperta: Valeriu STIHI

Editura CD PRESS
Bucureşti, Str. Ienăchiţă Văcărescu nr. 18, sector 4
Cod 040157
Tel.: (021) 337.37.17, 337.37.27, 337.37.37
Fax: (021) 337.37.57
e-mail: office@cdpress.ro

©Copyright CD Press, 2007

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

CIOCÎRLEA-VASILESCU, AUREL
Tehnici de măsurare în domeniu : manual pentru clasa a
XI-a, ruta directă şi pentru clasa a XII-a, ruta progresivă filiera
tehnologică, profil Tehnic / Aurel Ciocîrlea-Vasilescu, Mariana
Constantin, Ion Neagu. - Bucureşti : CD PRESS, 2007
ISBN 978-973-1760-33-9

I. Constantin, Mariana
II. Neagu, Ion

001.91(075.35)

Manualul a fost aprobat prin Ordinul Ministrului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului nr. 1342/68
din 19.06.2007, în urma evaluării calitative şi este realizat în conformitate cu programa analitică
aprobată prin Ordin al Ministrului Educaţiei şi Cercetării nr. 3172/30.01.2006.
CUPRINS

I. TEHNICI ŞI TEHNOLOGII DE MĂSURARE A MĂRIMILOR CARACTERISTICE


PROCESELOR TEHNOLOGICE ................................................................................................................. 5

1. PROCESE DE MĂSURARE ........................................................................................................................ 6


1.1. Tipuri de procese ........................................................................................................................ 6

1.2. Componentele procesului de măsurare ................................................................................ 10

2. METODE DE MĂSURARE ....................................................................................................................... 13


2.1. Metode de măsurare directe ................................................................................................... 13

2.2. Metode de măsurare indirectă ............................................................................................... 18

3. MIJLOACE PRNTRU MĂSURAREA MĂRIMILOR TEHNCE CARACTERISTICE PROCESELOR INDUSTRIALE ...........20


3.1. Mijloace pentru măsurarea mărimilor geometrice................................................................20

3.2. Mijloace pentru măsurarea mărimilor mecanice ..................................................................36

3.3. Mijloace pentru măsurarea mărimilor fizico-chimice ...........................................................54

3.4. Măsurarea mărimilor termice .................................................................................................63

3.5. Mijloace pentru măsurarea mărimilor electrice ....................................................................69

4. INSTALAŢII ŞI SISTEME DE MĂSURARE .................................................................................................79


4.1. Considerente generale.............................................................................................................79

4.2. Elemente componente de bază ale instalaţiilor sau ale sistemelor de măsurare .............. 81

4.3. Reprezentări grafice ale structurii unei instalaţii..................................................................84

4.4. Tipuri de structuri ale sistemelor de măsurare......................................................................85


II. UTILIZAREA TEHNICILOR DE MĂSURARE PENTRU DETERMINAREA–MONITORIZAREA MĂRIMILOR
TEHNICE SPECIFICE PROCESELOR INDUSTRIALE ..............................................................................87
1. NORME DE TEHNICA SECURITĂŢII MUNCII ŞI DE PREVENIRE ŞI STINGERE A INCENDIILOR ...........................88
1.1. Norme de tehnica securităţii muncii .......................................................................................88
1.2. Norme de prevenire şi stingere a incendiilor ........................................................................89
2. DOCUMENTAŢIA TEHNICĂ SPECIFICĂ OPERAŢIILOR DE MĂSURARE–MONITORIZARE A MĂRIMILOR TEHNICE
CARACTERISTICE PROCESELOR INDUSTRIALE .........................................................................................90

3. CRITERII DE SELECTARE A MIJLOACELOR ŞI A METODELOR DE MĂSURARE ............................................... 91


3.1. Indicatori metrologici şi economici ai mijloacelor de măsurare accesibile operatorului ..93
3.2. Tipul de producţie în cadrul căreia se realizează procese de măsurare. Productivitatea
impusă măsurării, costul aplicării metodei............................................................................93
4. OPERAŢII PREGĂTITOARE PENTRU UTILIZAREA TEHNICILOR DE MĂSURARE...............................................95
4.1. Asigurarea condiţiilor de microclimat ....................................................................................95
4.2. Reglaje prevăzute în instrucţiunile de utilizare ....................................................................95
4.3. Selectarea domeniilor de măsurare în funcţie de valoarea prognozată .............................96

4.4. Verificarea legăturilor funcţionale dintre componente .......................................................96

APLICAŢII PRACTICE.................................................................................................................................97
Lucrare de laborator nr. 1: Măsurarea dimensiunilor exterioare cu ajutorul şublerului ...........97
Lucrare de laborator nr. 2: Măsurarea dimensiunilor exterioare şi a abaterilor de formă cu
ajutorul micrometrului .................................................................................................................100
Lucrare de laborator nr. 3: Controlul unghiurilor cu cale unghiulare .......................................102
Lucrarea de laborator nr. 4: Măsurarea unghiurilor cu ajutorul raportorului ..........................104
Lucrare de laborator nr. 5: Măsurarea nivelului .........................................................................105
Lucrare de laborator nr. 6: Determinarea rezistenţelor electrice prin metode de punte........106
Lucrare de laborator nr. 7: Măsurarea puterii electrice consumate în curent continuu prin
metoda industrială a ampermetrului şi voltmetrului ................................................................109

Proiect ............................................................................................................................................ 110


Răspunsuri la fişe de evaluare ..................................................................................................... 110
Bibliografie .................................................................................................................................... 112
I. TEHNICI ŞI TEHNOLOGII DE MĂSURARE A
MĂRIMILOR CARACTERISTICE PROCESELOR
TEHNOLOGICE

Tema 1. Procese de măsurare

Tema 2. Metode de măsurare

Tema 3. Mijloace pentru măsurarea mărimilor


tehnice caracteristice proceselor
industriale

Tema 4. Instalaţii şi sisteme de măsurare

DUPĂ STUDIEREA ACESTUI MODUL, VEI FI CAPABIL:


• Să execuţi operaţii pregătitoare pentru utilizarea tehnicilor de măsurare.
• Să utilizezi tehnici de măsurare pentru determinarea/monitorizarea mărimilor
tehnice specifice proceselor industriale.
• Să explici structura instalaţiilor/sistemelor de măsurare.

5
1 PROCESE DE MĂSURARE
Procesele de măsurare a unor mărimi fizice sunt
indispensabile pentru asigurarea bunei funcţionări a
unei game largi de maşini şi instalaţii.
De fapt, orice activitate tehnică sau ştiinţifică se
desfăşoară prin evaluarea cantitativă a diverse mărimi,
parametri.

1.1. Tipuri de procese


În funcţie de domeniul de aplicabilitate procesele Cercetările experimentale urmăresc verificarea
de măsurare se clasifică în: adevărului ipotezelor şi teoriilor care au stat la baza
-procese de măsurare şi verificare în cercetare şi studiilor referitoare la procesele cercetate. Totodată,
laboratoare de dezvoltare; sunt investigate fenomene pentru care nu se pot obţine
-procese de măsurare în domeniul controlului rezultate cu aplicabilitate practică pe cale teoretică, din
tehnic; cauza complexităţii acestora.
-procese de măsurare în domeniul încercărilor Cercetările în domeniul tehnologiei construcţiilor
instalaţiilor; de maşini vizează fenomenele care se produc în siste-
-procese de măsurare în marile procese industriale mul tehnologic al maşinilor-unelte de prelucrări prin
în flux; aşchiere, de deformări plastice, de prelucrări electro-
-procese de măsurare în procese industriale indivi- chimice etc.
duale descentralizate. Astfel, în sistemul tehnologic al maşinii-unelte,
la prelucrarea prin aşchiere, se fac cercetări asupra
1.1.1. Procese de măsurare şi verificare în elementelor care îl compun (maşina-unealtă, scula,
cercetare şi laboratoare de dezvoltare dispozitivele de prindere a piesei şi, respectiv, a sculei,
piesa de prelucrat) în corelaţie cu procesul de aşchiere,
În cercetare şi în laboratoarele de dezvoltare, proce- urmărindu-se stabilirea regimurilor de aşchiere, a forţe-
sele de măsurare, prelucrare şi interpretare a rezulta- lor de aşchiere, prelucrabilitatea materialelor etc.
telor obţinute sunt activităţi complexe, desfăşurate de Într-un proces de cercetare experimentală care
specialiştii care activează nemijlocit în cercetare. are ca scop determinări cantitative ale uneia sau ale
În cercetarea ştiinţifică, există o unitate indisolu- mai multor mărimi, se efectuează un număr finit de
bilă între studiile teoretice şi partea experimentală a măsurători cu o suficientă exactitate, menţinând
acestora. aceleaşi condiţii (metode, mijloace de determinare,
Studiile teoretice permit stabilirea interdependen- mediu ambiant etc.).
ţei dintre diferiţi parametri ai proceselor tehnice şi legile De exemplu, dacă scopul unei cercetări experi-
care stau la baza fenomenelor, utilizând realizările ştiin- mentale este de a stabili variaţia forţei de aşchiere F în
ţei din diverse domenii. funcţie de avansul s la găurirea unui material oarecare
şi în anumite condiţii de lucru (diametrul şi geome-

6
Tema 1 Procese de măsurare
1
tria burghiului, materialul acestuia, viteza de aşchiere, tele măsurărilor vor diferi însă unele de altele, datorită
prelucrarea cu sau fără lichid de răcire etc.), se stabi- erorilor aleatoare, obţinându-se astfel un şir de valori
lesc anumite valori ale avansului burghiului s1, s2, ..., sn ale forţei de aşchiere.
pentru care se măsoară valorile forţelor de aşchiere În cazul măsurării forţei de aşchiere la strunjire se
corespunzătoare F1, F2, ..., Fn. Pentru determinarea fiecă- utilizează un dinamometru cu element elastic de formă
reia din aceste valori ale forţei de aşchiere, de exemplu inelară (Fig. 1.1.), pe care se amplasează traductoare
pentru F1, se fac mai multe măsurări, toate în aceleaşi tensiometrice rezistive conectate în punte electrică.
condiţii de lucru, inclusiv cu acelaşi avans s1. Rezulta-

Fig. 1.1. Schema dinamometrului cu element elastic de formă inelară, pentru măsurarea componentelor Fx şi Fz la strunjire, unde:
Rxt, Rzt – traductoare tensiometrice rezistive solocitate la tracţiune ; Rxc, Rzc – traductoare tensiometrice rezistive
solicitate la compresiune

În cazul cercetării comportării la vibraţii a structurii deplasărilor sculei faţă de piesă, în vederea creşterii
elastice a unui sistem tehnologic, se fac încercări preciziei de prelucrare şi a productivităţii prelucrării.
de lungă durată, cu aparatură relativ costisitoare,
prelucrarea datelor obţinute la măsurări realizându-se 1.1.2. Procese de măsurare în domeniul
cu ajutorul calculatorului. controlului tehnic
Asemenea măsurări se justifică, deoarece permit
găsirea soluţiilor de îmbunătăţire a comportării la vibra- Tehnologia de control reprezintă o succesiune
ţii a structurii studiate, precum şi utilizarea rezultatelor logică de operaţii, faze, mânuiri făcute în scopul comen-
în cazul proiectării unor maşini similare. surării preciziei de prelucrare, cu precizie şi producti-
Din punctul de vedere al vibraţiilor, studiul vitate corespunzătoare scopului şi cu costuri conve-
comportării sistemului tehnologic poate fi făcut prin nabile. Echipamentele de control sunt indispensabile
două moduri de măsurare a acestora: tehnologiilor de control.
- măsurarea vibraţiilor în diferite puncte ale Echipamentele de control reprezintă totalitatea
sistemului tehnologic, în diferite condiţii de lucru ale mijloacelor concepute şi realizate în scopul controlului
acestuia, fără excitarea suplimentară, cum ar fi regimul preciziei cu productivitate, precizie şi costuri convena-
de mers în gol sau cel de aşchiere; bile.
- măsurarea vibraţiilor în diferite puncte ale Controlul este activitatea prin care se stabileşte
sistemului tehnologic, pentru situaţia în care maşina- dacă valoarea mărimii măsurate îndeplineşte condiţiile
unealtă nu funcţionează, sistemul elastic fiind excitat impuse în documentaţia de execuţie aferentă.
cu forţe variabile, de obicei, între sculă şi piesă, pe Controlul implică şi aspectul calităţii, în sensul
diferite direcţii. că, pe lângă activitatea de măsurare, o include şi pe
Aceste încercări se fac în scopul măsurării nivelu- aceea de comparare a valorii măsurate cu o valoare de
lui vibraţiilor şi al determinării surselor de vibraţii, referinţă.
urmărindu-se micşorarea efectelor vibraţiilor asupra

7
1 Tehnici de măsurare a mărimilor caracteristice proceselor tehnologice
1.1.3. Procese de măsurare în domeniul La încercarea conductelor, se vor folosi manometre
încercărilor instalaţiilor înregistratoare sau manometre indicatoare cu element
elastic, clasa de precizie 1.
Înainte de a fi date în folosinţă, instalaţiile se supun Presiunea de încercare se realizează cu pompe
obligatoriu la încercări, în scopul depistării şi remedierii de mână sau cu compresoare acţionate cu motoare
defectelor. electrice, alese în funcţie de mărimea presiunii necesare
Astfel, instalaţiile de distribuire a gazelor naturale, şi de volumul instalaţiei.
atât cele exterioare, cât şi cele interioare, se supun la După efectuarea încercărilor de rezistenţă şi
trei încercări, conform schemei de mai jos. etanşeitate, se întocmeşte un proces- verbal de recep-
ţie, în care se consemnează parametrii de încercare şi
Încercările rezultatele obţinute.
instalaţiilor Instalaţiile de alimentare cu apă se supun la probe
de etanşeitate, în scopul depistării defectelor. Pentru a
fi uşor controlabilă, instalaţia trebuie să fie neacoperită.
Încercarea la presiune a conductelor se efectuează în
Încercarea Încercarea Încercarea
două etape:
preliminară de rezis- de
- încercarea pe tronsoane;
tenţă etanşeitate
- încercarea generală.
Încercările pe tronsoane reprezintă probe parţi-
• Încercarea preliminară se poate face pe porţiuni ale, care se fac pe diverse porţiuni de reţea, pentru a
de instalaţie sau pe întreaga lucrare. permite acoperirea conductelor, pe măsura executării
Încercarea se efectuează cu aer comprimat, la instalaţiei.
următoarele presiuni: Încercarea generală a instalaţiei are loc înainte de
- 9 kgf/cm2 pentru coductele de presiune medie; darea acesteia în exploatare.
- 4kgf/cm2, pentru conductele de presiune Încercările se fac cu apă rece, prin legarea provizo-
redusă; rie la reţeaua de apă a şantierului, dacă există suficientă
- 1kgf/cm2, pentru conductele de presiune inter- presiune, sau prin introducerea apei cu ajutorul unei
mediară sau joasă. pompe, montată astfel încât apa să circule în acelaşi
Durata încercării va fi de minimum o oră, pentru sens în care va circula la darea în folosinţă.
conductele de medie presiune, şi de 30 până la 600 Presiunea de probă pentru instalaţiile interioare este
minute pentru conductele de presiune redusă, inter- mai mare de 1,5 ori decât presiunea de regim, dar nu
mediară sau joasă, în funcţie de diametrul conductelor. mai mică de 6kgf/cm2. Presiunea se menţine minimum
Pe toată durata creşterii presiunii, se va urmări indicaţia 20 min, timp în care nu se admite scăderea presiunii.
manometrului de control, iar la apariţia unor defecte, Presiunea în instalaţie se citeşte cu ajutorul unui
se întrerupe controlul şi se goleşte instalaţia. Eliminarea manometru montat lângă pompă. Pentru mai multă
aerului din instalaţie se va face prin capătul opus celui siguranţă, se montează două manometre, în două
de umplere. puncte diferite ale instalaţiei. Presiunea citită la cele
Încercările vor fi reluate numai după remedie- două manometre trebuie să corespundă, având în
rea defectelor. După terminarea probei, nu se admit vedere diferenţa de nivel dintre ele. Dacă presiunea
pierderi de presiune. indicată diferă, se schimbă manometrele între ele, iar
• Încercarea de rezistenţă se face în aceleaşi condi- dacă diferenţa se menţine, rezultă că pe porţiunea
ţii ca şi încercarea preliminară. Îmbinările dintre dintre cele două manometre există un defect.
tronsoane, care nu au fost supuse la încercarea prelimi- Pe durata de 20 min a probei nu trebuie să se
nară, se verifică cu apă şi cu săpun. Nu se admit pierderi observe la manometru nicio scădere de presiune.
de presiune. După încercarea cu apă rece urmează încercarea
• Încercarea de etanşeitate la toate instalaţiile se face de etanşeitate la cald. Pentru aceasta, se menţine în
la presiunea de regim. Nu se admit pierderi de presi- funcţiune instalaţia de apă caldă şi circulaţia timp de
une. 6 ore, apa din instalaţie având temperatura de regim
(60–70°C).

8
Tema 1 Procese de măsurare
1
1.1.4. Procese de măsurare în marile procese 1.1.5. Procese de măsurare în procese industri-
industriale în flux ale individuale descentralizate

În cadrul proceselor tehnice, măsurarea poate avea În conceperea proceselor de măsurare, trebuie să
obiective diferite, cel mai des întâlnite fiind: se ţină seama de următoarele condiţii principale:
- monitorizarea, care constă în urmărirea perma- - să se asigure o exactitate de măsurare, în
nentă a celor mai semnificativi parametri, în scopul concordanţă cu toleranţa prescrisă, pentru fiecare
realizării unui „istoric” al evoluţiei procesului, precum dimensiune măsurată;
şi avertizarea în cazul depăşirii unor limite de prealar- - să se asigure semnalele necesare a fi transmise
mare/alarmare. către linia de prelucrare, în vederea realizării corecte a
Exemplu: intercondiţionării control-prelucrare;
La o instalaţie de epurare a apelor reziduale, se - tactul măsurării să coincidă sau să fie mai mic
monitorizează cantităţi de apă, concentraţia substan- decât cel al prelucrării;
ţelor gazoase sau solide dizolvate în apă după aplica- - să se permită asigurarea unui grad de flexibili-
rea procedurilor de epurare, pe când la un sistem de tate suficient de mare, astfel încât să nu necesite timpi
monitorizare clinică a pacienţilor trebuie cunoscuţi mai mari de trecere de la o dimensiune la alta decât ai
parametrii vitali (tensiune arterială, puls, respiraţie). liniei de prelucrare.
• Asigurarea exactităţii de măsurare
Părţile cele mai importante din cadrul sistemelor
de control sunt subansamblele de măsurare. Acestea
trebuie să fie astfel concepute şi realizate, încât erorile
generate în sistemul de control să fie cât mai mici. În
funcţie de materialul piesei de prelucrat, sistemul de
control va fi prevăzut cu subansamble care să evite
apariţia erorilor cauzate de deformaţiile elastice şi cu
sisteme de compensare a temperaturii, în funcţie de
temperatura mediului la care se face controlul.
• Semnalele transmise la linia de prelucrare
Fig. 1.2. Instalaţie de epurare a apelor reziduale. Sistemul de control trebuie astfel conceput, încât
să poată transmite către linia de prelucrare acele tipuri
- comanda (controlul) proceselor, care presupune de semnale care îi sunt necesare, în funcţie de gradul
menţinerea parametrilor investigaţi la anumite valori de prelucrare a informaţiilor liniei.
sau între anumite limite, pentru a se asigura funcţia Pentru liniile automate, unde este necesar ca siste-
obiectiv impusă procesului controlat. mul de control să răspundă dacă dimensiunea verificată
Exemple: reglarea – fie separată, fie în cascadă – a se înscrie în câmpul de toleranţă, semnalele transmise
temperaturii, a presiunii şi a nivelului, într-un proces de sunt sub formă de contact electric. Pentru cazul „piesă
încălzire. bună”, acestea vor transmite un semnal care va permite
- cercetarea experimentală inginerească, efectuată continuarea ciclului de lucru, iar pentru cazurile „piesă
cu scopul de a pune în evidenţă atât aspecte construc- mică sau mare” semnale care vor opri ciclul de lucru.
tive, cât şi funcţionale în calitatea echipamentelor sau • Tactul măsurării
proceselor conduse. Timpul afectat măsurării trebuie să ţină seama în
Exemple de experimente cu caracter de cercetare: mod obligatoriu de timpul prelucrării piesei, în sensul
determinarea gradientului de temperatură într-un că nu trebuie să conducă la timpi suplimentari afectaţi
cuptor rotativ pentru fabricarea cimentului, eviden- controlului.
ţierea forţelor de tracţiune la roţile tractoare ale unui Pentru realizarea acestei condiţii esenţiale, trebuie
automobil care se deplasează pe un teren cu grade acordată o atenţie deosebită analizei duratelor fazelor
complexe de solicitare etc. procesului în ansamblul său:
- timpii de transport al subansamblelor sistemului
de control;

9
1 Tehnici de măsurare a mărimilor caracteristice proceselor tehnologice

- timpii afectaţi prelucrării dimensiunii controlate; suficientă conceperea unui sistem de control, care
- timpii afectaţi transmiterii informaţiilor şi, impli- să permită schimbarea dornurilor de control de la o
cit, viteza de răspuns a sistemului de control. dimensiune la alta.
• Gradul de flexibilitate
Gradul de flexibilitate al sistemului de control
trebuie să fie în deplin acord cu cel de prelucrare. Astfel,
pentru liniile automate care sunt destinate prelucră-
rii unui număr redus de tipodimensiuni de piese, este

1.2. Componentele procesului de măsurare

Componentele procesului de măsurare sunt: După modul de utilizare, mijloacele de măsurare


măsurandul, mijloacele de măsurare, etaloanele. pot fi:
- mijloace de măsurare manuale, la care operato-
1.2.1. Măsurare-măsurand rul intervine în toate fazele de măsurare (de exemplu:
măsurarea cu şublerul, măsurarea cu micrometrul);
Măsurarea constă într-o succesiune de operaţii - mijloace de măsurare mecanizate, la care o parte
experimentale, realizate pentru determinarea canti- din operaţiile de măsurare se execută fără intervenţia
tativă a unei mărimi. operatorului;
- mijloace de măsurare automatizate, la care,
Măsurarea este operaţia metrologică prin care o măsurile sunt executate fără intervenţia operatorului.
mărime fizică este comparată cu unitatea de măsură Exemplu: sortatoarele pentru bile de rulmenţi.
specifică. După natura semnalului de intrare, mijloacele de
Obiectul purtător al mărimii fizice se numeşte măsurare pot fi pentru:
măsurand. - mărimi mecanice;
Rezultatul măsurării este valoarea efectivă V, care - mărimi termice;
ne arată de câte ori unitatea de măsură se cuprinde în - mărimi electrice;
mărimea de măsurat. - mărimi optice;
V = M/U.M. = k (1) - mărimi acustice.
unde: M - mărimea de măsurat După complexitate, mijloacele de măsurare se
U.M.- unitatea de măsură clasifică în:
k Є R+ ≠ 0 a) măsuri – sunt cele mai simple mijloace de
deci: V = k [U.M.] măsurare, care materializează unitatea de măsură ori un
Măsurarea se termină odată cu aflarea valorii V a multiplu sau un submultiplu al acesteia;
mărimii măsurate şi prezintă un aspect cantitativ. b) instrumente de măsurare - conţin în interiorul
lor cel puţin o măsură şi permit compararea directă a
1.2.2. Mijloace de măsurare mărimii de măsurat cu unitatea de măsură;
Exemplu: şubler, micrometru.
Mijloacele de măsurare sunt sisteme tehnice
construite în scopul comparării mărimii de măsurat
cu unitatea de măsură specifică, în scopul aflării
valorii măsurate.

După tipul de semnal utilizat pentru măsurare,


Fig. 1.3. Micrometru de exterior
mijloacele de măsurare pot fi: mecanice, electrice,
pneumatice, hidraulice, optice, acustice, nucleare sau c) aparate de măsurare - sunt subansambluri
combinaţii ale acestora (optico-mecanice, electrico- formate din măsuri, subansambluri traductoare, inter-
pneumatice etc.). mediare sau de prezentare a rezultatelor măsurării;

10
Tema 1 Procese de măsurare
1
Exemplu: aparate optice, aparate pentru măsura- „generează” unitatea de măsură, prin „materializarea”
rea temperaturii. definiţiei sale, în cadrul unui experiment fizic bazat pe
d) instalaţii de măsurare - sunt ansambluri compuse această definiţie.
din aparate, măsuri etc. formate în scopul măsurării mai Exemplu:
multor parametri ai aceleiaşi mărimi fizice sau chiar a Etalonul de definiţie pentru unitatea de lungime
mai multor mărimi; este un laser a cărui frecvenţă este sincronizată pe
Exemplu: microscopul de atelier, spectroscopul. un multiplu al frecvenţei atomului de cesiu 133. Acest
etalon „reproduce” experimental definiţia metrului, şi
anume:
- lungimea drumului parcurs de lumină în vid, în
fracţiunea 1/299792458 dintr-o secundă;
- etalonul de definiţie pentru unitatea de timp este
un etalon atomic cu cesiu, care „generează” secunda
în conformitate cu definiţia ei, şi anume 9192631770
perioade ale radiaţiei atomului de cesiu 133.

Fig. 1.4. Microscop de măsurare


e) sisteme de măsurare - sunt ansambluri formate
din aparate, măsuri şi instalaţii, utilizate pentru efectua-
rea măsurărilor şi pentru centralizarea rezultatelor.
Exemplu: sistemul de măsurare şi control de la o
centrală electrică.

1.2.3. Etaloane. Categorii de etaloane.


Fig. 1.5. Etalon de definiţie pentru masă
Clasificare
Etalonul de conservare este un obiect sau un sistem
Etalonul este un mijloc de măsurare simplu, tehnic care „păstrează” o anumită valoare a unei mărimi
destinat definirii, reproducerii, determinării, conser- fizice, cu o bună stabilitate în timp. Valoarea etalonului
vării sau generării uneia sau mai multor valori cunos- de conservare trebuie determinată prin comparare cu un
cute ale unei mărimi, pentru a servi drept referinţă în etalon de definiţie sau cu alte etaloane de conservare.
operaţia de comparare a etalonului cu alte mijloace Exemplu:
de măsurare. - o greutate din oţel sau din fontă este folosită ca
etalon de conservare pentru masă;
Etalonul poate fi: - o cală plan paralelă este un etalon de conservare
- o măsură etalon; pentru lungime;
- un aparat de măsurat etalon; - un rezistor din manganin este un etalon de
- un traductor etalon; conservare pentru rezistenţa electrică ş.a.
- un ansamblu de măsurare etalon.
Mijloacele de măsurare etalon au o destinaţie bine
precizată, şi anume aceea de etalonare a altor mijloace
de măsurare.
Etaloanele nu se folosesc pentru măsurări curente.
Există trei categorii de etaloane:
- etaloane de definiţie;
- etaloane de conservare;
- etaloane de transfer.
Etaloanele de definiţie constituie referinţa iniţială
pentru măsurarea unei mărimi. Etaloanele de definiţie Fig. 1.6. Etalon de conservare pentru presiune

11
1 Tehnici de măsurare a mărimilor caracteristice proceselor tehnologice

Etaloanele de transfer fac trecerea de la etaloanele Exemplu: un manometru-etalon cu piston şi


de conservare la alte etaloane ale unor mărimi derivate greutăţi generează o presiune ale cărei valori se calcu-
(transfer dimensional), la etaloane ale aceleiaşi mărimi, lează în funcţie de masa totală a părţii mobile şi de aria
dar de valori diferite (transfer adimensional) şi, respectiv efectivă a ansamblului piston-cilindru.
la etaloane în regim variabil (transfer static-dinamic). Etaloanele pentru transfer adimensional se
numesc etaloane de raport. Ele se folosesc îndeosebi
în domeniul mărimilor electrice. Sunt constituite din
„dispozitive de raport“ de mare precizie (divizoare de
tensiune, comparatoare de curent, transformatoare de
curent şi de tensiune etc.), care permit efectuarea unor
comparări 1: n, prin metode de raport.
Etaloanele pentru transfer static-dinamic sunt
destinate transpunerii în regim de variaţie sinusoidală,
în impulsuri sau în altă dependenţă de timp a unor
mărimi de valoare cunoscută. Se cunosc de asemenea
etaloane pentru mărimi ca: forţa, tensiunea electrică,
Fig. 1.7. Etalon de transfer pentru presiune curentul electric, puterea electrică etc.
Clasificarea etaloanelor se poate face după două
Etaloanele pentru transfer dimensional se numesc criterii mai importante: după componenţa lor şi după
etaloane de derivare. Cu ajutorul acestor etaloane se subordonarea metrologică, conform tabelului 1.1.
„reproduce” o mărime derivată pe baza unei ecuaţii
fizice, în funcţie de alte mărimi cunoscute.
Tabelul 1.1
Clasificarea etaloanelor
Definiţie Exemple
etalon de masă de 1kg , cală
• Etalonul individual este acel mijloc de măsurare care îndeplineşte
individual plan paralelă etalon, manometru
singur de sine stătător, rolul de etalon.
etalon, voltmetru etalon
• Etalonul colectiv este format dintr-un grup de mijloace de măsurare
de acelaşi tip, cu caracteristici metrologice apropiate, asociate
pentru a îndeplini împreună rolul de etalon. Valoarea care se atribuie
După grup de lămpi incandescente, ca
colectiv etalonului colectiv este media valorilor individuale, obţinându-se astfel
componenţă etalon, de intensitate luminoasă
un etalon cu caracteristici superioare faţă de cele ale unui etalon
individual (stabilitate în timp, siguranţă, repetabilitate, posibilitate de
modificare a componenţei etc.)
• Seria de etaloane reprezintă un grup de etaloane individuale cu trusa de cale plan paralele, trusa
serie de etaloane valori nominale diferite, asociate în scopul acoperirii unui interval de de cale unghiulare, serie de
valori. greutăţi etalon etc.
• Etalonul primar reprezintă etalonul unei mărimi fizice care are cele
După mai înalte caracteristici metrologice. Etaloanele primare servesc la
primar
subordonarea „transmiterea unităţilor de măsură” către etaloane cu caracteristici
metrologică metrologice inferioare.
în funcţie de • Etalonul secundar are valoarea stabilită prin comparare directă sau
exactitate secundar indirectă (prin etaloane intermediare) cu etalonul primar al mărimii
fizice respective.

Etaloanele secundare cu exactitatea cea mai compară cu etaloanele secundare de ordinul I, pentru
ridicată sunt etaloane secundare de ordinul I. Acestea stabilirea valorii lor. La rândul lor, etaloanele secundare
se compară direct cu etalonul primar. Etaloanele de ordinul III, de exactitate şi mai scăzută, se compară
secundare de ordinul II, de exactitate mai scăzută, se cu etaloanele secundare de ordinul II ş.a.m.d.

12
METODE DE MĂSURARE
2.1. Metode de măsurare directe
Metoda de măsurare directă este metoda prin
2
Exemple de măsurări care folosesc metoda
directă sunt: măsurarea unei lungimi cu ajutorul unei
care valoarea măsurandului este obţinută nemijlocit
rigle gradate, măsurarea unei mase folosind o balanţă
şi nu prin măsurarea unor mărimi legate funcţional
cu braţe egale ş.a.
cu măsurandul. O clasificare generală a metodelor de măsurare
este prezentată în tabelul 2.1.
Tabelul 2.1.
Metode de măsurare cu caracter general Exemple
Măsurarea lungimii cu rigla
a) diferenţială Compararea etaloanelor de tensiune prin
Comparare directă
b) de „zero” opoziţie
Comparare 1:1 Calorimetru diferenţial
a) simplă Compararea maselor cu o balanţă cu braţe egale
Comparare indirectă b) prin substituţie Compararea rezistenţelor cu o punte cu braţe de
Comparare
c) prin permutare aceeaşi impedanţă (punte-comparator)
simultană
Compararea maselor prin metoda seriei închise
Prin adiţionare Compararea rezistenţelor electrice prin
Metode de însumare
măsurare Comparare 1:n
Balanţă cu braţe neegale
directă Prin multiplicare Compensator de curent continuu
Punte de măsurare
Manometru cu element elastic
mecanică Balanţă dinamometrică
Cu memorie Instrument electric indicator
Comparare
succesivă Voltmetru digital
electrică
Fluxmetru electronic
Amperormetru electrolitic
Cu alte tipuri de memorie
Termometru cu lichid
Manometru cu coloană de lichid
Metode de măsurare Maşină de forţă cu încărcare directă
indirectă Măsurarea densităţii
Măsurarea rezistivităţii

13
Tehnici de măsurare a mărimilor caracteristice proceselor tehnologice
Măsurarea poate fi efectuată printr-o comparare 2.1.1. Metode de măsurare prin comparare

2 simultană sau printr-una succesivă.


În compararea simultană, măsurandul este
simultană 1:1

comparat nemijlocit cu una sau cu mai multe valori de Compararea 1:1 este fie o comparare directă, în
referinţă ale aceleiaşi mărimi, furnizată de un etalon, situaţia în care măsurandul este comparat nemijlocit
care participă la fiecare măsurare. cu o mărime de referinţă, fie o comparare indirectă, în
Exemplu: o lungime comparată cu lungimea situaţia în care compararea este efectuată cu ajutorul
cunoscută a unei cale plan paralele, o masă comparată unui aparat (comparator) intermediar etalonat anterior.
cu masa unei greutăţi etalon folosind o balanţă cu braţe Compararea directă 1:1, prin metoda diferen-
egale ş.a. ţială şi metoda de zero
În compararea succesivă, mărimea de referinţă
(etalonul) nu participă la fiecare măsurare. Etalonul este a) Metoda diferenţială constă în măsurarea nemij-
folosit pentru etalonarea (gradarea) iniţială şi (dacă este locită a diferenţei dintre măsurand şi o mărime de
necesar) pentru reetalonarea periodică a unui aparat referinţă cunoscută, de valoare apropiată de cea a
care stochează în „memoria” sa informaţia de etalonare. măsurandului:
Exemplu: măsurarea presiunii cu un manometru, x = x0 + d (2)
măsurarea tensiunii electrice cu un voltmetru ş.a. unde: x = valoarea măsurandului
Rezultă că, la compararea simultană, informaţia de x0 = valoarea de referinţă, cunoscută
măsurare este transmisă în acelaşi moment de la etalon d = diferenţa măsurată direct
şi de la obiectul supus măsurării operatorului uman,
prin aparat, pe când, la compararea succesivă, această Exemplu: măsurarea lungimii unei piese, prin
informaţie circulă în două etape: mai întâi, pe calea comparare cu o piesă de referinţă (un etalon, o cală
etalon–aparat (la etalonare) şi apoi pe calea obiect plan paralelă), măsurând cu un comparator cu cadran
supus măsurării aparat–operator (la fiecare măsurare, diferenţa d dintre lungimile pieselor (Fig. 2.2).
aşa cum rezultă şi din figura 2.1.).

Etalon

Obiect Aparat Operator


supus
măsurării
a

1 Etalon Aparat Fig. 2.2. Compararea lungimilor a două piese prin metoda
diferenţială

Obiect
b) Metoda de zero este un caz particular al metodei
2 supus Aparat Operator
măsurării diferenţiale, în care diferenţa dintre măsurand şi
b mărimea de referinţă este adusă la zero:
Fig. 2.1. Modalitatea de realizare a transmiterii informaţiei de x = x0 (3)
măsurare: În acest fel, aparatul nu mai măsoară propriu-zis,
a - la compararea simultană; b - la compararea succesivă; el fiind folosit doar ca indicator de nul. Drept urmare,
1 - în cazul etalonării; 2 - în cazul măsurării.
influenţa sa asupra incertitudinii de măsurare este şi
mai mică, în procesul de măsurare intervenind numai
Compararea simultană este predominantă, deseori
incertitudinea datorată insensibilităţii de nul.
singura utilizată, în măsurările de cea mai înaltă precizie,
Cu alte cuvinte, relaţia (3) ar trebui scrisă astfel:
proprii laboratoarelor de metrologie, ca de exemplu:
compararea cu mare precizie a maselor, măsurarea x = x0 ± ui (4)
lungimii folosind radiaţii etalon etc. unde: ui reprezintă incertitudinea datorată insensi-
Măsurarea prin metoda comparării simultane se bilităţii indicatorului de nul.
poate face fie prin comparare 1:1, fie prin comparare 1:n.

14
Tema 2 Metode de măsurare

Metoda diferenţială şi metoda de zero sunt, Metoda substituţiei poate fi ilustrată prin compara-
în general, cele mai precise metode de măsurare,
deoarece pentru ambele metode incertitudinea intro-
rea a două mase, cu ajutorul unei balanţe cu braţe egale
(Fig. 2.3.b). În metoda substituţiei, pe lângă masele
2
dusă de aparat este minimă. Această metodă prezintă de comparat (masa necunoscută x şi masa etalon x0),
dezavantajul că necesită un etalon de valoare apropi- mai este necesară o masă auxiliară xt, numită „tară”,
ată de valoarea măsurandului sau un etalon de valoare de valoare apropiată de x şi de x0. La prima măsurare
variabilă. se pune pe un platan al balanţei masa x şi pe al doilea
Compararea indirectă 1:1 platan masa auxiliară xt.
Principalele variante ale comparării 1:1 indirecte Prin variaţia valorilor xt, se ajunge la echilibrul
sunt: metoda comparării simple, metoda substituţiei şi balanţei.
metoda permutării. Dacă lungimile braţelor balanţei sunt l1 şi l2, aplica-
a) Metoda comparării 1:1 indirecte simple (Fig. 2.3.a), rea legii pârghiilor conduce la relaţia:
constă în compararea celor două mărimi – măsurandul l1 · x = l2 · x (6)
şi referinţa – cu ajutorul unui aparat numit comparator La a doua măsurare, se înlocuieşte masa x cu masa
1:1. etalon x0, iar pe celălalt platan se păstrează nemodifi-
Rezultatul este dat de expresia: cată masa xt, necunoscută.
x = K xo (5) Se reechilibrează balanţa, prin variaţia valorilor x0
unde: K - factor introdus de comparator, K≈1. şi rezultă:
Acesta adaugă o sursă importantă de incertitudine l1 · x0 = l2 · xt (7)
în procesul de măsurare, atât în cazul în care K = 1, cât şi unde: x0 - valoarea care asigură echilibrul.
în cazul corectării lui K, introducând în relaţia (5) valoa- Relaţiile (6) şi (7) raportate (membru cu membru)
rea sa reală, diferită de 1 (în realitate, K = 1 + ε, unde ε sunt echivalente cu:
este o corecţie neaplicată). x/x0 =1 şi x = x0 (8)
b) Metoda substituţiei (metoda Borda), numită şi Rezultatul nu depinde nici de raportul lungimi-
„metoda efectelor egale”, elimină eroarea sistematică lor braţelor de pârghie l1/l2, nici de masa auxiliară xt.
a comparatorului printr-o măsurare dublă. Cele două Prin faptul că exclude influenţa erorilor sistematice
mărimi de comparat se aplică succesiv aparatului, egali- ale balanţei, metoda se aplică în măsurările de cea mai
tatea lor fiind asigurată de faptul că au acelaşi efect înaltă precizie.
asupra aparatului. În acest fel, eroarea aparatului este c) Metoda permutării (metoda Gauss), numită şi
eliminată, fiindcă ea intervine la fel în ambele măsurări. metoda „transpoziţiei”, reprezintă o altă posibilitate de
Incertitudinea măsurării depinde de sensibilitatea eliminare a erorii comparatorului, în cazul unei compa-
comparatorului şi de erorile aleatoare. rări 1:1. Şi în acest caz se fac două măsurări succesive.
Caracteristic pentru această metodă este schimbarea
între ele a mărimilor comparate, de la prima la a doua
măsurare, ceea ce face ca erorile aparatului să afecteze
cele două mărimi pe rând, în egală măsură.
Pentru a ilustra această metodă, se consideră tot
compararea a două mase, cu ajutorul unei balanţe cu
braţe egale (Fig. 2.3.c). La prima măsurare, se aşază
masa necunoscută x pe primul platan şi masa etalon x0
pe al doilea platan.
Astfel, rezultă:
l1 · x = l2 · xo (9)
c La a doua măsurare, x şi x0 se schimbă între ele. Dacă
l1≠ l2, va fi necesară o modificare a masei etalon, pentru
Fig. 2.3. Metoda de măsurare prin comparare 1:1 indirectă:
a - comparare simplă; b - metoda substituţiei; a obţine echilibrarea balanţei. Fie x0’ noua valoare care
c - metoda permutării echilibrează balanţa. Se obţine:
l1 · x0’ = l2 · x (10).
Egalităţile (9) si (10) sunt echivalente cu:

15
Tehnici de măsurare a mărimilor caracteristice proceselor tehnologice

x/x0’ = x0 /x (11) procesul de măsurare etalonare descris). Se observă că


2 şi în această secvenţă de măsurări s-au efectuat numai
comparări 1:1 (care, pentru precizie maximă, pot fi
făcute prin substituţie sau prin permutare). În final însă,
Şi în acest caz, rezultatul final care reprezintă măsurarea este o comparare 1:10, ilustrată schematic în
media geometrică a celor două rezultate parţiale este figura 2.4.
independent de raportul lungimilor braţelor de pârghie
l1/l2.

2.1.2. Metode de măsurare prin comparare


simultană 1:n

Compararea 1:n este o metodă de comparare


simultană, în care măsurandul este comparat cu
o mărime de referinţă de valoare sensibil diferită
(măsurandul şi referinţa au valori în raportul 1:n, unde
n ≠ 1). Fig. 2.4. Compararea unei mase de 10 kg cu o masă de 1 kg, prin
Există două posibilităţi de a compara simultan metoda de adiţionare, folosind patru mase auxiliare, de 1 kg (1’),
doi măsuranzi de valori diferite: metode de adiţionare 1 kg (1”), 2 kg şi 5 kg şi efectuând cinci comparări 1:1, succesive.
(însumare), prin combinarea mai multor valori, astfel
încât să permită în final o comparare 1:1, şi metode de • Metode de comparare 1:n prin multiplicare
multiplicare (de raport), în care se foloseşte un dispozitiv Se mai numesc şi metode de raport, deoarece
de raport intermediar prin comparare. folosesc un dispozitiv de raport care permite compararea
• Metode de comparare prin adiţionare simultană a două mărimi de valori diferite (Fig. 2.5.).
Sunt metode relativ complexe, folosind valori
auxiliare şi un număr suficient de comparări, astfel
x Dispozitiv de x0
încât, în cele din urmă, compararea 1:n să se realizeze
raport
printr-un număr anumit de comparări 1:1.
Exemplu: trebuie etalonată o masă etalon de 10 Fig. 2.5. Principiul metodei de multiplicare (de raport)
kg, prin comparare cu o masă de 1 kg, a cărei valoare
este cunoscută.
Pentru aceasta, se vor folosi o serie de mase auxiliare De cele mai multe ori, metodele de multiplicare sunt
de 1 kg, 1kg, 2kg şi 5 kg (ale căror valori nu trebuie să fie similare metodelor de zero, în care una dintre mărimi
cunoscute), pe baza următoarei proceduri: este comparată cu un multiplu sau cu o fracţiune din
- se etalonează prima masă de 1 kg, prin comparare cealaltă mărime.
cu etalonul de referinţă de 1 kg; Raportul de multiplicare sau de divizare, reprezentat
- se etalonează a doua masă auxiliară de 1 kg în de un număr adimensional, este dat de dispozitivul de
acelaşi fel, prin comparare cu referinţa de 1kg; raport.
- se etalonează a treia masă auxiliară, de 2 kg, cu Cel mai cunoscut exemplu de metodă de
masa însumată (1kg+1kg) a două din etaloanele de 1 kg multiplicare este compararea a două mase cu ajutorul
(de valori acum cunoscute); unei balanţe cu braţe inegale (bascula zecimală, bascula
- se etalonează a patra masă auxiliară, de 5 kg, romană etc.). Masa de măsurat este dată de relaţia:
cu masa însumată (1kg+1kg+1kg+2kg) a celor patru x = (l2/l1) xo (13)
etaloane de valori cunoscute, determinându-se astfel şi unde: xo - masa de referinţă;
valoarea unui etalon de 5 kg; l1, l2 - lungimile braţelor de pârghii ale balanţei.
- se compară, în sfârşit, masa de 10 kg cu masa Precizia metodei depinde nemijlocit de precizia
însumată (1 kg + 1 kg + 1 kg + 2 kg +5 kg), determinându- raportului l1/l2.
se astfel valoarea ei în raport cu masa de referinţă În măsurările mărimilor electrice, metodele
(cunoscută) şi cu masele auxiliare (determinate prin de multiplicare sunt folosite pe scară largă şi sunt

16
Tema 2 Metode de măsurare

cunoscute mai mult sub denumirea de metode de Tuturor metodelor de comparare succesivă prezen-
raport. Ele au deseori o precizie ridicată, datorită
preciziei bune a dispozitivelor de raport electrice, cum
tate le este caracteristică conversia mărimii de măsurat,
x, într-o mărime intermediară, v, care este comparată cu
2
ar fi punţi, divizoare rezistive, divizoare inductive ş.a. o mărime de aceeaşi natură, v0, generată în interiorul
Ecuaţia generală de măsurare a metodelor de aparatului.
raport este: Metoda comparării succesive „conţine” deci
x = k xo (14) şi o comparare simultană, la care însă nu participă
unde: k – parametrul caracteristic dispozitivului de măsurandul, ci mărimi intermediare, una aflată în
raport. relaţie cu măsurandul (mărimea v), iar cealaltă în relaţie
Parametrul k poate avea una sau mai multe valori cu mărimea de ieşire a aparatului (mărimea v0).
fixe; în acest caz, pentru obţinerea relaţiei (14) este Cu alte cuvinte, compararea succesivă înlocuieşte
necesară variaţia valorii de referinţă xo. Alte dispozitive compararea simultană dintre măsurand şi mărimea de
de raport permit variaţia raportului caracteristic k în referinţă, printr-o comparare simultană între alte două
trepte fine, astfel că mărimea de referinţă poate avea o mărimi, una rezultată din conversia măsurandului şi alta
valoare fixă (sau mai multe valori fixe). care, prin conversie, devine mărimea de ieşire a apara-
tului (indicaţia aparatului). Figura 2.7. ilustrează princi-
2.1.3. Metode de măsurare prin comparare piul metodei de măsurare prin comparare succesivă.
succesivă

Metodele de comparare succesivă au avantajul


simplificării operaţiei de măsurare. Compararea succe-
sivă se impune ca metodă de măsurare a mărimilor
fizice pentru care este imposibil, dificil sau incomod de
realizat un etalon care să servească pentru compararea
directă.
Metoda de comparare succesivă este specifică
aparatelor de măsurat indicatoare, în care au loc una
sau mai multe conversii ale mărimii de măsurat.
Exemplu: La un miliampermetru magnetoelec-
tric, curentul de măsurat este convertit într-un cuplu
mecanic care acţionează asupra acului indicator al
aparatului. Acestui cuplu activ i se opune un cuplu
rezistent, creat de elementul elastic (arc spiral, banda de Fig. 2.6. Multimetru digital
suspensie). Poziţia indicatorului aparatului este determi-
nată de echilibrul celor două cupluri. Se produce astfel
o comparare între cuplul activ şi cuplul rezistent, deci
între două mărimi care iau naştere în interiorul aparatu-
lui, în general de altă natură decât măsurandul.
Un fenomen asemănător se produce într-un cântar
dinamometric, într-un manometru cu element elastic
sau într-un tahometru centrifugal, unde, prin conversia
măsurandului, se ajunge la o forţă sau la un cuplu activ,
echilibrat de o mărime rezistentă corespunzătoare. La
un multimetru digital (Fig. 2.6.), mărimea de măsurat Fig. 2.7. Principiul metodei de măsurare prin comparare
– tensiune, curent, rezistenţă etc. – este convertită într- succesivă
o tensiune, într-un interval de timp sau într-o frecvenţă, x - mărime de intrare; y - mărime de ieşire.
care este comparată cu o mărime de referinţă
corespondentă.

17
Tehnici de măsurare a mărimilor caracteristice proceselor tehnologice
2.2. Metode de măsurare indirectă
2 Prin aceste metode, valoarea măsurandului este 2.2.2. Metode indirecte implicite
obţinută din valoarea (sau valorile) măsurată (măsurate)
Aceste metode diferă de metodele explicite prin
a altei (sau ale altor) mărimi, legate de măsurand, prin-
aceea că mărimea care se determină indirect depinde
tr-o dependenţă funcţională. de cele direct măsurabile printr-o relaţie implicită.
Măsurările indirecte se aplică acelor mărimi pentru Un exemplu îl poate constitui evaluarea
care nu se dispune de procedee practice avantajoase coeficienţilor de variaţie cu temperatura a unei
de comparaţie nemijlocită cu o mărime cunoscută rezistenţe electrice conform relaţiei
aparţinând aceleiaşi clase. În asemenea cazuri, valoarea Rθ = Rθ0[1 + α(θ – θ0) + β(θ – θ0)2 + γ(θ – θ0)2].
se obţine prin intermediul unor mărimi de altă natură, Problema este aceea a determinării coeficienţilor α,
direct măsurabile, şi în raport de care există relaţii β, γ care intervin sub o formă implicită în relaţia de mai
cunoscute de dependenţă a mărimii de măsurat. După sus, pe baza măsurării temperaturii θ şi a rezistenţelor
forma acestor relaţii de dependenţă, se deosebesc corespunzătoare Rθ. Pentru obţinerea rezultatului, se
două variante: vor parcurge etape similare, ca la metodele indirecte
- metode indirecte explicite, explicite, şi anume: măsurarea directă a temperaturii
- metode indirecte implicite. şi a rezistenţei, introducerea în relaţie şi deducerea
coeficienţilor. Diferenţele constau în faptul că sunt
2.2.1. Metode indirecte explicite necesare mai multe valori ale mărimilor direct
măsurabile – deci o succesiune de măsurări directe –
Metodele indirecte explicite sunt utilizate atunci urmate de calcule complexe ce pot fi efectuate numai
când mărimea care se măsoară indirect depinde de de un operator sau de un calculator.
cele direct măsurabile printr-o relaţie explicită. Pentru determinarea coeficienţilor, în exemplul
considerat s-ar părea că sunt necesare trei măsurări
Există numeroase mărimi pentru care asemenea
ale rezistenţei Rθ, la trei temperaturi diferite, cu care se
relaţii facilitează măsurarea lor.
formează un sistem de trei ecuaţii, prin rezolvarea căruia
Exemplu: suprafeţele sau volumele nu se determină
rezultă α, β, γ. O astfel de tratare a problemei ar conduce
prin compararea directă cu unitatea, ci se măsoară la soluţii valabile numai pentru cele trei temperaturi
lungimile laturilor şi, prin intermediul acestora, se sau pentru o gamă restrânsă de temperatură. Dar
calculează suprafaţa sau volumul corpului respectiv, pe interesează ca relaţia să fie adevărată pentru o gamă
baza unor relaţii cunoscute. În mod similar, rezistivitatea largă de variaţii ale lui θ. Obţinerea unor soluţii corecte
ρ a unui material conductor pentru care se poate scrie implică efectuarea unui număr mare de măsurări în
relaţia: întreg domeniul pentru care se urmăreşte valabilitatea
ρ = R A/l, relaţiei, astfel încât să se înglobeze o cantitate cât mai
se determină prin măsurarea directă a rezistenţei mare de informaţie privind caracterul dependenţei R =
R, a ariei A şi a lungimii l corespunzătoare unui eşantion f(θ).
din materialul respectiv. Aceasta conduce la formarea unui sistem cu un
Introducând în relaţia de mai sus valorile obţinute, număr de ecuaţii cu mult mai mare decât numărul de
se deduce prin calcul valoarea rezistivităţii ρ. necunoscute, care este incompatibil. Se recurge atunci
Alte exemple: măsurarea densităţii prin la o rezolvare aproximativă, prin metode care ţin de
măsurarea masei m şi a volumului V şi aplicarea formulei matematicile superioare.
ρ=m/V; măsurarea conductivităţii unui conductor prin Observăm că măsurările indirecte implicite necesită
operaţii complicate în care partea de calcul capătă un
măsurarea rezistenţei R, a lungimii l, şi a secţiunii S,
rol preponderent.
ale conductorului şi determinarea conductivităţii σ cu
În ultimele decenii, ca urmare a progresului
ajutorul formulei σ =l /R S.
tehnologic înregistrat în domeniul calculatoarelor, au
Rezultă astfel că măsurările indirecte explicite
apărut echipamente şi instalaţii complexe de măsurare
constau din mai multe măsurători directe simultane, şi calcul care facilitează aplicarea metodelor de
urmate de calcule relativ simple efectuate de operator. măsurare indirecte implicite, cum ar fi analizoarele de
frecvenţă.

18
Tema 2 Metode de măsurare

Fişă de evaluare. Tema: Procese de măsurare 2


1 Stabileşte valoarea de adevăr a următoarelor enunţuri:
1. Etaloanele nu se folosesc pentru măsurări curente.
2. Mijloacele de măsurare etalon au o destinaţie bine precizată: etalonarea altor mijloace de măsurare.
3. Etaloanele primare servesc la „transmiterea unităţilor de măsură” către etaloane cu caracteristici metrolo-
gice superioare.

2 Alege varianta de răspuns corectă:


1. Există trei categorii de etaloane:
a. de definiţie; de conservare; pentru etalonarea mijloacelor de măsurare.
b. de definiţie; de conservare; de transfer.
c. de definiţie; de conservare; cu dispozitiv de raport.
2. Metoda diferenţială constă în măsurarea nemijlocită:
a. cu ajutorul unui aparat numit comparator 1:1;
b. a diferenţei dintre măsurand şi o mărime de referinţă cunoscută, de valoare apropiată de cea a
măsurandului;
c. printr-o comparare dublă.
3. Metoda permutării (metoda Gauss) elimină:
a. erorile aleatorii.
b. erorile etalonului primar sau secundar.
c. eroarea comparatorului.

3 Completează spaţiile libere cu expresia corectă:


1. Măsurarea este operaţia metrologică prin care o mărime ……………… este comparată cu unitatea de
măsură specifică.
2. Obiectul purtător al mărimii fizice se numeşte …………………... .
3. Etaloanele secundare de precizia cea mai ridicată sunt etaloane secundare de ordinul....... .

4 Clasifică procesele de măsurare în funcţie de domeniul de aplicabilitate.

5 Enumeră încercările la care sunt supuse instalaţiile de distribuire a gazelor naturale.

6 Explică următorii termeni: măsurare, măsurand, mijloace de măsurare, etalon.

7 Clasifică etaloanele după: - componenţă; - subordonare metrologică.

8 Clasifică metodele de măsurare.

19
3
MIJLOACE PRNTRU MĂSURAREA
MĂRIMILOR TEHNICE
CARACTERISTICE PROCESELOR
INDUSTRIALE

Mijloacele pentru măsurarea mărimilor tehnice -mijloace pentru măsurarea mărimilor mecanice;
caracteristice proceselor industriale se clasifică după -mijloace pentru măsurarea mărimilor fizico-
mărimea măsurată în: chimice;
-mijloace pentru măsurarea mărimilor geome- -mijloace pentru măsurarea mărimilor termice;
trice; -mijloace pentru măsurarea mărimilor electrice.

3.1. Mijloace pentru măsurarea mărimilor geometrice

Mijloacele pentru mărimi geometrice se clasifică pentru verificare se pot folosi una sau mai multe lame
după mărimea măsurată în: plan-paralele.
-mijloace pentru măsurarea lungimilor; 2. Calele plan-paralele sunt folosite atât pentru
-mijloace pentru măsurarea unghiurilor. conservarea şi transmiterea unităţii de măsură a lungi-
mii, cât şi pentru verificarea şi reglarea instrumentelor
3.1.1. Mijloace pentru măsurarea lungimilor de măsurare. Au forma paralelipipedică, cu două supra-
feţe de măsurare, plane şi paralele, cu finisare foarte
Măsuri terminale pentru lungimi bună. Se confecţionează din oţel, carburi metalice ce
Măsurile terminale pentru lungimi sunt măsuri conţin wolfram sau materiale ceramice, cu coeficient
ale căror valori reprezintă distanţa dintre suprafeţele de dilatare termică liniară mică la temperaturi cuprinse
terminale perpendiculare pe axa de măsurare. Aceste între 10 şi 30 °C, şi cu duritate de 65 HRC. Suprafeţele de
suprafeţe se numesc suprafeţe de măsurare. măsurare au o rugozitate de 0,012 mm. Materialul nu
Grupa măsurilor terminale cuprinde: este magnetic. Elementele caracteristice ale unei cale
- lame plan-paralele; plan-paralele sunt prezentate în figura 3.1.
- cale plan-paralele;
- calibre;
- lere pentru grosimi; SM ln
- sfere.
1. Lamele plan-paralele sunt lame confecţio-
SM
nate din sticlă optică, folosite pentru verificarea plani-
tăţii suprafeţelor prelucrate prin lepuire (cale plan-
Sr
paralele,calibre); au forma cilindrică, iar cele două baze
sunt perfect plane şi paralele. Sunt păstrate în truse, iar
Fig. 3.1. Cale plan-paralele

20
Tema 3 Mijloace pentru măsurarea mărimilor tehnice caracteristice proceselor industriale

Sm – suprafaţa demăsurare suprafeţe prelucrate, la reglarea şi apoi la verificarea


Sr – suprafaţa de referinţă reglajului unor mecanisme, la determinarea jocului
ln –lungimea nominală apărut ca urmare a uzurii mecanismelor.
5. Sferele sunt bile calibrate de diametre diferite,
Principalele abateri ale calelor plan-paralele sunt
prezentate în figura 3.2.
utilizate la controlul conicităţilor interioare. Ele sunt
păstrate în truse.
3
SM
i
Măsuri de lungime cu repere
l lm Măsurile de lungime cu repere sunt măsurile ale
SR
căror valori sunt reprezentate de distanţa dintre două
a) b) c) d) repere, care sunt trasate perpendicular pe axa de
Fig. 3.2. Abaterile calelor plan-paralele măsurare. Ele pot fi rigle cu valori unice şi rigle cu valori
multiple.
a) cala plan paralelă geometric ideală; Metrul etalon - prototip internaţional (Fig.
b) abaterea lungimii mediane; 3.3.) este o bară executată dintr-un aliaj cu 90% Pt şi
c) abatere de la paralelism; 10% Ir, cu secţiunea de forma literei „k” înscrisă într-un
d) abatere de la perpendicularitate a suprafeţelor pătrat cu latura de 20 mm. La capete, are trasate câte
laterale. trei repere, astfel încât distanţa dintre reperele centrale
Lungimile nominale ale calelor plan-paralele sunt este de 1 m, la temperatura de 20°C.
termeni ai unor progresii aritmetice şi sunt standardizate
şi precizate în tabele.
Calele plan-paralele sunt prezentate în truse, unde
o lungime nominală este cuprinsă o singură dată.
Pentru măsurare, se foloseşte o cală sau construcţii
de cale, numite „blocuri de cale”, formate prin aderare,
constând în apăsarea uşoară a calelor una peste
cealaltă, combinată cu o mişcare de translaţie.
La utilizarea calelor plan-paralele, trebuie să se ţină
seama de următoarele indicaţii:
- înainte de a fi utilizate, calele se şterg cu o cârpă Fig. 3.3. Metrul etalon (prototipul internaţional)
moale; Metrul etalon - prototipul naţional este o riglă
- calele se verifică periodic; confecţionată din acelaşi aliaj ca şi prototipul internaţional,
- înainte de utilizare, se ţin în aceeaşi încăpere având în plus un reper trasat la 0,5 m; are simbolul 6c şi este
cu piesa de măsurat, pentru aducere la aceeaşi păstrat la Institutul Naţional de Metrologie, Bucureşti.
temperatură; 1. Riglele sunt confecţionate sub forma de bară
- după utilizare, se curăţă, se şterg, se ung şi se rigidă, putând fi alcătuite dintr-un singur element (rigle
reintroduc în trusă; rigide) sau din mai multe elemente (rigle flexibile).
- se evită utilizarea calelor plan-paralele în încăperi Cele mai utilizate sunt:
cu umiditate mare cu aburi sau supraîncălzite. - rigle metalice rigide, întâlnite în varianta etalon
3. Calibrele sunt măsuri terminale, care se folosesc sau de lucru; sunt utilizate pentru măsurare sau verifi-
la controlul dimensiunilor, al formelor şi al poziţiei care şi pot fi confecţionate din oţel inoxidabil (rigle de
relative a pieselor. Ele sunt mijloace de verificare, verificare) sau din oţel carbon (rigle de lucru);
deoarece nu măsoară efectiv dimensiunile, ci verifică - rigle de contracţie, care sunt rigle flexibile, utilizate
dacă acestea corespund sau nu prescripţiilor din în turnătorii; gradaţiile ţin seama de contracţia pieselor
desenul de execuţie. Calibrele se folosesc, deci, la la răcire. Aceste rigle au valoarea diviziunii mai mare cu
verificarea valorilor extreme admisibile. 1, 1,5 şi 2%, în funcţie de valoarea contracţiei specifice a
4. Lerele pentru grosime sunt măsuri terminale metalelor pentru care se realizează forma;
cu valoare unică, în formă de lamelă metalică flexibilă. - metri şi dublu-metri, care se confecţionează din
Se utilizează la verificarea interstiţiului dintre două lemn şi se folosesc la măsurarea ţesăturilor. Ei sunt

21
Tehnici de măsurare a mărimilor caracteristice proceselor tehnologice

divizaţi în centimetri, iar reperele 0 şi 100 coincid cu


feţele terminale, care sunt protejate cu colţare de metal.
2. Ruletele sunt măsuri de lungime cu valori multi-
ple, sub formă de benzi de măsurare, divizate în unităţi
3 de lungime. Ele sunt fixate la capătul terminal de axul
unui dispozitiv de înfăşurare, care rulează banda în
interiorul unei casete.
Ruletele se fabrică în următoarele variante:
- rulete obişnuite, folosite la măsurări curente, în Fig. 3.4. Clupa forestieră
industrie sau în activităţile obişnuite;
- rulete cu lest, utilizate la măsurări în plan vertical,
pentru măsurarea stocurilor din rezervoare; Clupele forestiere sunt divizate în centimetri şi au
- rulete din fibră de sticlă, utilizate la măsurări sub domeniul de măsurare cuprins între 50 şi 100 cm.
tensiune electrică; Clupele de buzunar se folosesc în industria de
- rulete de buzunar, folosite la măsurări curente. prelucrare a lemnului, la măsurarea grosimii scânduri-
3. Panglicile de măsurare sunt măsuri cu repere lor (pentru sortare). Ele sunt divizate în milimetri şi au
cu scară unilaterală sau cu valori multiple, confecţio- domeniul de măsurare cuprins între 100 şi 150 mm.
nate sub formă de bandă. Ele sunt:
- panglici topografice metalice, utilizate la măsurări 2. Zoometrele (Fig. 3.5) sunt instrumente utilizate
topografice obişnuite; la măsurarea înălţimii, lungimii şi grosimii animalelor.
- panglici din ţesături textile sau din mase plastice,
utilizate în croitorie sau cizmărie;
- benzi de hârtie, utilizate la măsurări informative,
în industria textilă.
Panglicile de croitorie şi de cizmărie sunt confec-
ţionate sub formă de bandă din pânză cauciucată,
prevăzută la capete cu întărituri metalice. Divizarea
panglicilor de croitorie se execută pe ambele părţi, în Fig. 3.5. Zoometru
centimetri. Panglicile de cizmărie sunt divizate pe o
faţă în centimetri, iar pe cealaltă în „puncte cizmăreşti” 3. Şublerul este cel mai răspândit mijloc pentru
(1 punct cizmăresc este egal cu 6,67 mm). măsurat lungimi şi este format dintr-o riglă cu scară
gradată şi un cursor cu vernier. Precizia de măsurare
Instrumente cu riglă şi cursor pentru poate fi: 0,1 mm, 0,05 mm, 0,02 mm.
măsurarea lungimilor Şublerele sunt caracterizate de: limita superioară
Instrumentele cu riglă şi cursor folosite la măsura- de măsurare (mm), exactitatea de măsurare, grosimea
rea lungimilor sunt formate dintr-o riglă, care are un peste cele două ciocuri, lungimea ciocurilor şi greuta-
cioc sau un braţ la un capăt, şi un cursor cu braţ. Supra- tea lor.
feţele de măsurare se află între feţele interioare ale Limita superioară de măsurare, notată cu L, poate
ciocurilor sau ale braţelor. avea valori de 150; 200; 300; 500; 800; 1000; 1500; 2000
Această grupă de instrumente cuprinde instru- mm.
mentele de măsurat fără vernier (clupe, zoometre), Din punct de vedere constructiv, şublerele pot
instrumentele cu vernier (şublere) şi compasurile de fi cu o pereche de ciocuri, cu două perechi de ciocuri,
măsurat. cu două perechi de ciocuri şi cu tijă de adâncime.
1. Clupele sunt instrumente din lemn, folosite Din punctul de vedere al destinaţiei, şublerele pot
pentru măsurări exterioare, în domeniul forestier şi în fi:
industria de prelucrare a lemnului. a) şublere de exterior şi de interior (Fig. 3.6) folosite
Clupele forestiere (Fig. 3.4) sunt folosite la măsurarea pentru măsurarea dimensiunilor interioare şi exterioare;
pe teren a dimensiunilor arborilor şi a trunchiurilor ele pot fi prevăzute şi cu tijă pentru adâncime.
copacilor tăiaţi.

22
Tema 3 Mijloace pentru măsurarea mărimilor tehnice caracteristice proceselor industriale

6 5 cursor şi vernier. Aceste şublere sunt folosite exclusiv


1
pentru măsurarea grosimii dinţilor roţilor dinţate.
3

8
5 3
3 4
2 8 2

Fig. 3.6. Şubler de exterior şi de interior 4 7 3 7 6


1, 2 - ciocuri; 3 - suprafeţe de măsurare; 4 – vernier; 5 - riglă;
6 - şurub de fixare.
1
b) şublere de adâncime, utilizate numai pentru
măsurarea adâncimilor (Fig. 3.7.).
Fig. 3.9. Şubler pentru roţi dinţate
1 - echer cu scala gradată; 2, 3 - cursoare cu vernier;
4 - limitator de înălţime; 5, 6 - cursoare de avans fin;
7, 8 - şuruburi de blocare.

4. Compasurile pentru măsurat sunt compuse


din bare articulate, terminate cu vârfuri utilizate pentru
încadrarea piesei de măsurat. Compasurile sunt prevă-
Fig. 3.7. Şubler de adâncime. zute cu un sector circular, divizat în unităţi de lungime.

La aceste şublere, rigla gradată culisează într-un Instrumente cu şurub micrometric pentru
suport-traversă, care poartă vernierul, suprafaţa de măsurat lungimi
sprijin fiind lama. Măsurarea se face aşezând şublerul Instrumentele de măsurat cu şurub micrometric se
pe suprafaţa frontală a găurii care se măsoară. mai numesc şi micrometre. Funcţionarea lor se bazează
c) şublere pentru trasaj (Fig. 3.8) sunt compuse din- pe transformarea mişcării de rotaţie a unui şurub
tr-o riglă fixată pe o talpă de fontă cu baza plană, care micrometric în mişcare de translaţie. Pasul şurubului
foloseşte la poziţionare pe masa de trasaj. Pe riglă se micrometric este de 0,5 mm, deci la o rotaţie completă
deplasează cursorul cu cioc ascuţit, pentru trasaj (sau, a tamburului, deplasarea liniară a tijei este de 0,5mm.
în unele variante constructive, plat, pentru măsurare). Micrometrele au o precizie de măsurare mai mare
decât a şublerelor, şi anume: 0,01 mm; 0,002 mm;
0,001 mm.
Principalul criteriu de clasificare a micrometrelor
este destinaţia lor. Din acest punct de vedere, micro-
metrele pot fi:
- micrometre de exterior;
- micrometre pentru roţi dinţate;
- micrometre pentru filete;
- micrometre pentru adâncime;
- micrometre de interior;
- micrometre pentru sârme;
Fig. 3.8. Şubler pentru trasaj - micrometre pentru ţevi;
- micrometre pentru tablă;
d) şublere pentru roţi dinţate (Fig. 3.9), format din - micrometre cu pârghie.
două rigle perpendiculare una pe alta, fiecare având Dintre acestea, prezentăm în continuare câteva
tipuri de micrometre, mai des utilizate.

23
Tehnici de măsurare a mărimilor caracteristice proceselor tehnologice

1. Micrometre de exterior. La micrometrul de 3.Micrometrele pentru filete sunt folosite pentru


exterior, deschiderea potcoavei reprezintă principalul măsurarea diametrului mediu, a diametrului interior
element determinant al limitei de măsurare. Microme- sau exterior al filetelor (Fig. 3.12).
trul şi elementele sale componente sunt prezentate în
3 figura 3.10.
Domeniile de măsurare ale micrometrelor cresc
1 2

din 25 în 25 de milimetri.
Micrometrele de exterior sunt fabricate în
următoarele dimensiuni: 0–25 mm, 25–50 mm, până la
475–500 mm.

3 4 6 2 5 7 Fig. 3.12. Micrometru pentru filete


1, 2 – vârfuri de măsurare

Micrometrele pentru filete se deosebesc de


micrometrele obişnuite prin utilizarea unor vârfuri de
măsurare speciale (Fig. 3.13). Aceste vârfuri se introduc
în alezajele special practicate în tija şi în nicovala micro-
metrului.
Fig. 3.10. Micrometru de exterior Măsurarea elementelor filetului cu acest microme-
1 - potcoavă; 2 - braţ cilindric; 3 - nicovală; tru este o metodă directă de măsurare şi se foloseşte,
4 - tija şurubului micrometric; 5 - tambur; în general, la filetele cu precizie scăzută. Limita superi-
6 - dispozitiv de fixare; 7 - dispozitiv de limitare a apăsării oară de măsurare a acestor filete este cuprinsă între 25
şi 200 mm. Micrometrele pentru filete cu limita superi-
Pentru măsurare, se introduce piesa între supra- oară de măsurare mai mare de 25 mm sunt însoţite de
feţele de măsurare. Apoi se realizează contactul dintre cale de reglare.
tija şurubului micrometric şi piesă, după care prin
rotire continuă, se realizează forţa de apăsare necesară
măsurării. Citirea indicaţilor constă în citirea milimetri-
lor şi a jumătăţilor de milimetri de pe braţul cilindric şi a
sutimilor de pe tambur.
2. Micrometrele pentru roţi dinţate sunt micro-
metre de exterior, utilizate pentru măsurarea elemen-
telor constructive ale roţilor dinţate. Aceste micrometre Fig. 3.13. Vârfuri de măsurare
au ca elemente caracteristice dimensiunea suprafeţe-
lor de măsurare, care au forma unor talere (Fig. 3.11). 4. Micrometrele de adâncime (Fig. 3.14 şi 3.15) se
folosesc pentru măsurarea adâncimii pragurilor şi a
găurilor înfundate.

Fig. 3.11. Micrometru pentru roţi dinţate


Sunt folosite pentru măsurarea cotei peste dinţi,
la roţile dinţate cilindrice. Diametrul minim al talerelor Fig. 3.14 Micrometru de adâncime
este de 25 mm. Limitele superioare de măsurare sunt
cuprinse între 25 mm şi 100 mm.

24
Tema 3 Mijloace pentru măsurarea mărimilor tehnice caracteristice proceselor industriale

1
3

4
7 57 4
3
1
3
6 1

Fig. 3.15. Modul de folosire a micrometrului de adâncime 2 2

Domeniul de măsurare al micrometrelor de


adâncime este de 0-25 mm. Pentru mărirea domeniului
de măsurare, se folosesc prelungitoare. Acestea sunt tije
care se asamblează la şurubul micrometric, confecţio-
nate din 25 în 25 mm.

Aparate comparatoare
Aparatele comparatoare sunt aparate cu amplifi-
care care se prezintă în diferite variante constructive.
Ele se folosesc la compararea dimensiunilor liniare ale
piesei măsurate, în raport cu dimensiunea de compa-
raţie.
Fig. 3.16. Comparator cu cadran circular
Din această categorie fac parte: a - schema de principiu; b - vedere generală;
- comparatoarele cu cadran circular; c - comparator cu suport
- comparatoarele cu pârghie;
- comparatoarele de interior; Scara gradată a comparatorului cu cadran circu-
- minimetrele; lar are 100 de diviziuni, iar deplasarea palpatorului cu
- ortotestele; 1 mm conduce la rotirea acului indicator cu 360°. Pentru
- pasametrele; a putea realiza o măsurare cu ajutorul comparatorului,
- optimetrele. acesta se fixează într-un suport, ca în figura 3.16.c.
Cu excepţia optimetrelor, care sunt aparate cu Pentru a verifica funcţionarea comparatorului,
amplificare optico-mecanică (prezentate la cap. 4,2 din se ridică şi se coboară uşor tija palpatorului, folosind
partea a II-a a manualului) celelalte aparate compara- butonul 5.
toare enumerate sunt cu amplificare mecanică. Dintre Reglarea la cota nominală (la zero) se face fixând
acestea, cele mai utilizate sunt comparatoare cu cadran comparatorul în suport şi punându-1 în contact cu
circular care pot fi folosite la măsurarea abaterilor blocul de cale de reglare, astfel ca tija palpatorului să
efective dar şi la măsurători absolute ale unor dimensi- se găsească aproximativ la jumătatea cursei. Orienta-
uni mici sau ale unor deformaţii care nu depăşesc limita rea pentru aprecierea mărimii cursei se face cu ajutorul
superioară de măsurare pe scara gradată. indicatorului de rotaţii 6. În acest fel, acul indicator 7
În figura 3.16 este prezentată schema de principiu poate ocupa o poziţie oarecare faţă de scara gradată.
şi aspectul constructiv al unui comparator cu valoarea După aceasta, se aduce reperul zero în dreptul
diviziunii de 0,01 mm. acului indicator, prin desfacerea şurubului 4 şi rotirea
ramei 3 odată cu cadranul circular.
Cu ajutorul indicilor 7, se indică câmpul de toleranţă
stabilit conform documentaţiei constructive.

25
Tehnici de măsurare a mărimilor caracteristice proceselor tehnologice

Fişă de evaluare. Mijloace pentru măsurarea lungimilor

3
1 Alege varianta de răspuns corectă:
1. În grupa instrumentelor pentru măsurat lungimi cu riglă şi cursor intră:
a) şublerele şi micrometrele;
b) şublerele şi compasurile;
c) şublerul de exterior şi calele;
d) şublerele şi zoometrele.
2. Caracteristicile roţilor dinţate se măsoară cu:
a) calibre pentru roţi dinţate;
b) şubler pentru exterior;
c) micrometre cu pârghie;
d) şublere pentru roţi dinţate.
3. Mijloacele pentru măsurat lungimi, confecţionate sub formă de bară rigidă dintr-unul sau mai multe
elemente, se numesc:
a) rulete; b) rigle; c) panglici; d) şublere.
4. Măsurile de lungime care au valori multiple sub formă de benzi de măsurare divizate în unităţi de lungime
şi care sunt fixate la capătul terminal de axul unui dispozitiv de înfăşurare, se numesc:
a) panglici; b) fire geodezice; c) rulete; d) panglici de croitorie.
5. Ruletele folosite pentru măsurări sub tensiune electrică sunt:
a) rulete de buzunar; b) rulete cu lest;
c) rulete din fibră de sticlă; d) rulete din ţesături textile.

2 Completează spaţiile libere:


1. Şublerele sunt instrumente pentru măsurat lungimi cu precizia de ...................................
2. Din grupa măsurilor terminale pentru lungimi fac parte: .................................................
3. Lamele plan-paralele sunt lame confecţionate din sticlă optică, folosite pentru verificarea planităţii supra-
feţelor prelucrate prin ....................................
4. Calele plan-paralele se confecţionează din ........................., carburi metalice ce conţin wolfram sau materiale
ceramice; la temperaturi cuprinse între 10–30 °C, au coeficient de dilatare termică liniară mică, iar duritatea materi-
alului este de 65 HRC.

3 Precizează modul de reglare la zero a comparatorului cu cadran.

4 Explică în ce constă pregătirea calelor plan-paralele înainte de utilizare.

Aplicaţie practică:
1. Alege din laboratorul tehnologic sau din atelierul de instruire practică o piesă.
2. Stabileşte mijloacele de măsurare adecvate.
3. Măsoară dimensiunile piesei.
4. Calculează aria suprafeţei piesei, folosind metoda geometrică.
5. Controlează una din dimensiunile tolerate cu ajutorul comparatorului.

26
Tema 3 Mijloace pentru măsurarea mărimilor tehnice caracteristice proceselor industriale

Mijloace pentru măsurarea nivelului


Măsurarea nivelului în instalaţiile industriale repre-
zintă, în multe cazuri, una din problemele de bază pe
2
care le ridică supravegherea corectă a acestora, precum
3
3
şi introducerea automatizării.
Nivelul reprezintă înălţimea unui lichid sau solid 1
(de obicei sub formă de pulbere sau de granule), consi-
derată de la un reper luat ca referinţă, până la suprafaţa
liberă a acestuia.
Nivelul se măsoară în unităţi de lungime. Fig. 3.17.a Traductor cu plutitor
În tehnică, cunoaşterea acestui parametru poate fi 1- contragreutate; 2- cablu; 3- plutitor
necesară în două situaţii:
- în menţinerea nivelului între anumite limite Aceste traductoare funcţionează pe principiul
minime şi maxime, caz în care se utilizează scheme presiunii hidrostatice şi utilizează un plutitor mare şi
mai simple, care să lucreze doar la ieşirea din limite, greu, pentru a putea dezlocui suficient lichid. Depla-
comanda de reglare fiind asigurată prin regulatoare sarea liniară a plutitorului este echilibrată de o contra-
bipoziţionale (exemplu: rezervoarele-tampon, benzile greutate, prin intermediul unui cablu. Pentru indicarea
transportoare, buncărele de cereale etc.); nivelului, se utilizează un contor mecanic montat pe
- în controlul riguros al nivelului şi în cunoaşterea lui mantaua rezervorului. Variantele mai noi ale acestui tip
exactă, în orice moment, în acest caz necesitatea unor de traductor au o deplasare a plutitorului echilibrată,
echipamente cu performanţe superioare este evidentă prin intermediul unei benzi perforate, de un resort.
(exemplu: o serie de instalaţii chimice, ca: distilatoarele, Perforaţiile benzii acţionează un contor mecanic, cu rol
amestecătoarele, schimbătoarele de căldură, reactoa- de indicator local. Eroarea tipică a acestui tip de traduc-
rele, care impun măsurarea continuă a nivelului). tor este de cca 10 mm. Din cauza frecării mecanice din
Menţinerea în limite şi determinarea exactă a scripeţi, resort şi indicator, fiabilitatea este scăzută.
nivelului necesită o bună cunoaştere a procesului Un alt dezavantaj al traductoarelor cu plutitor îl
căruia i se aplică măsurarea. Sunt anumite instalaţii, reprezintă modificarea continuă şi bruscă a poziţiei
în special în industria chimică, la care intervin agenţi plutitorului, din cauza turbulenţelor lichidului din rezer-
corozivi, la temperaturi înalte, sau la presiuni diferite vor. Modificările poziţiei produc o continuă accelerare
de cea atmosferică. Aceasta implică luarea unor măsuri şi decelerare a mecanismului traductorului, ceea ce
speciale pentru elementele sensibile ale mijloacelor de conduce la uzura contorului şi a celorlalte componente.
măsurare care vin în contact direct cu aceştia. Aceste componente nu pot urmări mişcări şi acceleraţii
Măsurarea nivelului lichidului se poate face cu bruşte. Adesea, mecanismul cu roţi dinţate care acţio-
diverse mijloace, de la cele mai simple din punct de nează indicatorul (contorul) cedează, conducând la
vedere constructiv, cum ar fi joja de nivel, până la cele citiri eronate şi la nesincronizări. Acest fapt implică o
mai complexe, cum ar fi: traductoarele ultrasonice, fiabilitate scăzută a măsurătorii.
traductoarele bazate pe proprietăţi electrice, traduc- • O variantă îmbunătăţită a traductoarelor cu pluti-
toarele cu radiaţii nucleare. tor o reprezintă traductoarele cu servo-mecanism
• Cele mai utilizate pentru măsurarea nivelului (Fig. 3.17.b). În acest caz, se utilizează un imersor de dimen-
din rezervoare, datorită preţului scăzut, sunt traduc- siuni reduse, prins de un fir rezistent şi flexibil, care este
toarele cu plutitor (Fig. 3.17.a). desfăşurat de pe un tambur. Resortul este înlocuit de
un servo-motor electric care poziţionează exact pluti-
torul, în contact cu fluidul. Principiul de funcţionare se
bazează pe utilizarea unui sistem ingenios de cântărire,
care măsoară continuu greutatea plutitorului şi forţa
arhimedică. Frecarea mecanică a servo-mecanismului
şi a indicatorului local nu influenţează eroarea şi sensi-
bilitatea acestui tip de traductor. Nici turbulenţele din
rezervor nu afectează direct performanţele, deoarece

27
Tehnici de măsurare a mărimilor caracteristice proceselor tehnologice

există un circuit integrator al servo-mecanismului care este aproape imposibilă. Soluţia constă în măsurarea
elimină efectul variaţiilor bruşte de nivel. Acest traduc- defazajului dintre semnalul emis de antenă şi cel reflec-
tor măsoară nivelul mediu, chiar dacă există variaţii tat de suprafaţa lichidului. În funcţie de acest defazaj,
bruşte ale produsului din rezervor, eliminând mişcările se poate măsura nivelul de produs .
3 care nu sunt necesare şi care produc uzura componen-
telor. Traductoarele moderne cu servo-mecanism sunt
Traductoarele radar se utilizează la măsurarea
nivelului produselor din industria chimică, din rafină-
inteligente, au un număr minim de componente în rii, din rezervoarele navelor petroliere. Traductoarele
mişcare şi, implicit, asigură o bună precizie şi fiabilitate radar pot fi utilizate şi pentru rezervoarele sub presi-
în timp. Pe lângă faptul că măsoară nivelul de lichid, une, ca, de exemplu, rezervorul de stocare GPL (gaz
aceste traductoare sunt capabile să măsoare nivelul petrolier lichefiat). Traductoarele radar se pot folosi şi în
de apă (interfaţa) şi densitatea produselor din rezer- cazul produselor vâscoase, cum ar fi bitumul fierbinte,
voare. Erorile de măsurare sunt mai mici de 1 mm pe produsele poluante şi lichidele foarte turbulente.
un domeniu de măsură de 40 m.
Mijloace pentru măsurarea ariilor suprafeţe-
lor (planimetre)
Pentru determinarea ariei unei suprafeţe, se utili-
zează instrumente numite planimetre. Planimetrele
au un vârf care se deplasează pe conturul suprafeţei
de măsurat, iar mişcarea acestuia este transmisă unui
mecanism integrator ce afişează aria suprafeţei.
În cele ce urmează, sunt prezentate principalele
tipuri de planimetre.
l. Planimetrul polar (Fig. 3.19)
Tija polară se fixează într-un punct 0, situat în interi-
Fig. 3.17.b Traductor cu servomecanism orul sau în exteriorul ariei de măsurat. Vârful metalic B
este deplasat pe conturul ariei, iar mişcarea acestuia
• Traductoare ultasonice (cu radar)–Fig.3.18– este transmisă prin intermediul braţului trasor 4, unui
nu au componente în mişcare. Acestea utilizează o mecanism integrator 3.
antenă în interiorul rezervorului. În mecanismul integrator se află o rotiţă, situată
pe un ax paralel cu braţul trasor. Rotiţa se rostogoleşte
fără alunecare, când este deplasată perpendicular pe
axul braţului trasor, şi alunecă fără rostogolire, când
este deplasată în direcţia acestui braţ.

B 4
3

CB
A
Fig. 3.18. Utilizarea metodei radar pentru măsurarea nivelului din
rezervoarele de stocare. 2 1
O

Pentru măsurarea nivelului de lichid, traductoarele Fig. 3.19. Planimetru polar


radar utilizează microunde, în general cu frecvenţa de 1 – tijă polară; 2 – greutate; 3 – dispozitiv integrator;
4 – braţ trasor
10 GHz. Distanţa parcursă este calculată din comparaţia
semnalului emis cu cel reflectat. Undele electromagne- B – vârf metalic;
tice se propagă cu o viteză apropiată de viteza luminii. CB – conturul suprafeţei de măsurat;
Datorită nivelului mic de măsurat (1÷35 m) şi a rezolu- A – aria de măsurat.
ţiei impuse, o metodă bazată pe măsurarea timpului

28
Tema 3 Mijloace pentru măsurarea mărimilor tehnice caracteristice proceselor industriale

Aria rezultată din măsurare pe conturul CB este dispozitiv de măsurare, mecanisme integratoare şi
dată de relaţia: înregistratoare.
A=aN=2πrlN
unde:
a – constanta planimetrului;
r – raza rotiţei integratoare;
3
l – lungimea braţului trasor;
N – numărul de rotaţii ale rotiţei integratoare.
a, l şi r sunt date în fişa tehnică (cartea tehnică) a
planimetrului.
2. Planimetru polar cu disc

Fig. 3.21. Dispozitivul de măsurare al maşinii de măsurat


suprafaţa pieilor
1 - rolă conducătoare; 2 - role;
3 - ştift; 4 - mecanism integrator

Dispozitivul de măsurare funcţionează în felul


următor: pielea antrenată între cilindri apasă ştiftu-
rile pe cilindrul 2, acţionând prin apăsare în canalele
Fig. 3.20. Planimetru polar cu disc:
mecanismului integrator. Când maşina merge în gol,
1 - tijă polară; 2 - braţ trasor;
3 - mecanism integrator;
datorită dimensiunilor acestor ştifturi, mecanismul
4 - roată dinţată; 5 - disc circular; integrator nu este acţionat. Maşina măsoară dimensi-
6 - disc cu centrul în punct fix unea efectivă a pieilor, indiferent de forma suprafeţei
CB – conturul suprafeţei de măsurat. acestora.

Mijloace de măsurare a volumelor (dozatoare


Planimetrul polar (Fig. 3.20) este alcătuit din tija volumetrice)
polară 1, pe care este fixat vârful de urmărire B şi Măsurarea volumelor se poate face cu:
mecanismul de integrare 3. De tija polară sunt fixate şi a) măsuri pentru determinarea volumului lichidelor,
discurile ce transmit mişcarea mecanismului integrator. gazelor, cantităţii de lichide străine incluse în produsele
3. Planimetrul rectiliniu este folosit pentru de bază;
măsurarea ariilor lungi şi înguste. Caracteristic acestui b) instalaţii pentru distribuirea carburanţilor.
tip de planimetru este faptul că punctul de articulaţie · Măsuri din sticlă
se deplasează în linie dreaptă. Măsurile din sticlă sunt mijloace de măsurare utili-
4. Planimetrul radial este utilizat la măsurarea de zate în laboratoare. Ele au precizie ridicată şi sunt uşor
înregistrare. de manevrat şi de utilizat.
5. Maşina pentru măsurat suprafaţa pieilor este Pentru a corespunde scopului pentru care au fost
utilizată pentru măsurarea suprafeţelor moi şi flexibile. construite, măsurile din sticlă trebuie să îndeplinească
Principiul de funcţionare a maşinii constă în însumarea următoarele condiţii;
suprafeţelor de arii care vin în contact cu un număr de - sticla să fie incoloră, fără defecte, să fie rezistentă
palpatori. la coroziune şi la şocuri termice;
Maşina se compune din (Fig. 3.21): batiu, dispozi- - dopurile să fie etanşe, robinetele în stare bună, iar
tiv de alimentare, mecanism de acţionare şi antrenare, inscripţionarea măsurii rezistentă în timp.

29
Tehnici de măsurare a mărimilor caracteristice proceselor tehnologice

În practică, se întâlneşte o mare varietate de


măsuri pentru volume utilizate în diverse domenii de
activitate.
1. Cilindrii gradaţi (Fig. 3.22.a) măsoară volume
3 de: 5,10, 25, 50,100, 250, 500,1000 ml.
Ei pot fi: de umplere; de golire; cu dop şlefuit.

a b c d

Fig. 3.23. Pipete


a – pipetă fără scară gradată;b – pipetă cu scara gradată;
c – micropipetă de umplere;
d – micropipetă de umplere şi golire.

Operaţiile efectuate la verificarea pipetelor sunt:


a b c - verificarea aspectului exterior;
- determinarea capacităţii prin metoda volume-
trică sau gravimetrică;
Fig. 3.22. Cilindri şi baloane pentru lichide
a – cilindru gradat; b – balon cotat fără dop; - verificarea timpului de scurgere.
c – balon cotat cu dop. 4. Biuretele sunt folosite în laborator, pentru deter-
minarea volumelor mici de lichide, prin golire. Se întâl-
nesc sub formă de biurete şi microbiurete, în funcţie de
Pe cilindrii gradaţi sunt marcate volumul nominal cantitatea de lichid golită.
şi diviziuni ale acestuia.
2. Baloanele cotate (Fig. 3.22.b şi c) măsoară
volume mari, cu precizie crescută. Capacitatea baloa-
nelor cotate poate fi de: 25, 50,100, 200, 250, 500,1000,
2000 ml.
Din punctul de vedere a construcţiei, baloanele
cotate pot fi cu dop sau fără dop, iar din punctul de
vedere al măsurării, pot fi de golire sau de umplere.
Cilindrii şi baloanele se pot verifica prin metoda
gravimetrică sau prin metoda volumetrică.
3. Pipetele (Fig. 3.23) sunt măsuri din sticlă utilizate
pentru măsurarea cantităţilor mici de lichid. În funcţie
de volumul măsurat, pipetele se împart în pipete şi
micropipete. Volumul măsurat de pipete se exprimă în
a b c
volumul golit din pipetă, la temperatura de 20°C.
Volumul pipetelor poate fi: 1,2,5,10,20,25,50,100 Fig. 3.24. Biurete
ml, iar al micropipetelor: 0,005; 0,01; 0,02; 0,05; 0,1; 0,2; a - biuretă simplă; b - microbiuretă;
0,5 ml. c - microbiuretă cu robinet simplu
Din punct de vedere constructiv, pipetele pot fi de
umplere (cu reper) sau de umplere şi de golire (cu scara Din punct de vedere constructiv, biuretele
gradată). (Fig. 3.24) pot fi:
a) simple, confecţionate din sticlă şi prevăzute sau
nu cu robinet la capătul inferior;

30
Tema 3 Mijloace pentru măsurarea mărimilor tehnice caracteristice proceselor industriale

b) cu bulă, care au în partea superioară un balon tului de grăsimi din produsele lactate. Butirometrele
ce se constituie într-un rezervor care face parte din sunt gradate în procente, pentru fiecare produs verifi-
capacitatea totală a biuretei; cat: lapte, brânză, zer. Măsurarea se bazează pe separa-
c) microbiurete, folosite pentru determinarea rea grăsimilor, în urma reacţiei dintre acidul sulfuric
volumelor foarte mici de lichide; pot avea capacitatea
de 1; 2; 5 ml şi au dispozitiv de umplere şi de golire;
concentrat, cazeină şi sărurile de calciu. Butirometrele
se verifică prin metoda gravimetrică sau volumetrică.
3
d) biurete automate (Fig. 3.25), care se construiesc
la următoarele capacităţi: 10; 25; 50; 100; 200 ml; ele
sunt prevăzute cu un dispozitiv de preaplin, aşezat în
partea superioară, care asigură scurgerea surplusului
de lichid aspirat prin tubul lateral.
Biuretele se verifică prin metoda gravimetrică.

Fig. 3.27. Butirometru pentru lapte

• Fiolele sunt mijloace de măsurare utilizate în


industria petrolieră.
a b Ele pot fi:
- fiole gradate (Fig. 3.28.a) folosite pentru măsura-
Fig. 3.25. Biurete automate
rea cantităţii de impurităţi mecanice din produsele
a - biuretă automată
b - biuretă automată specială pentru dozare petroliere. Separarea impurităţilor se face prin centrifu-
gare, iar volumul unei fiole este de 125 ml;
- fiole colectoare de apă (Fig. 3.28.b) folosite pentru
5. Măsuri speciale măsurarea cantităţii de apă din produsele petroliere.
• Seringile (Fig. 3.26) sunt destinate injectării de
substanţe medicamentoase în organisme vii. În ultimul
timp, seringile se construiesc din materiale sintetice,
pentru folosinţă unică şi au volume diferite (0,5; 5; 10;
20 ml).
La seringi se verifică aspectul exterior, etanşeita-
tea, volumul, prin toate cele trei metode: volumetrică,
gravimetrică şi geometrică.
a b

Fig. 3.28. Fiole pentru produse petroliere


a-fiolă gradată;
b-fiolă colectoare de apă.
· Instalaţii pentru distribuit carburanţi
1. Cisternele auto sunt rezervoare utilizate pentru
transportul lichidelor pentru alimentarea rezervoarelor
Fig. 3.26. Seringă: 1 - loc pentru montarea acului; fixe.
2 - cilindru gradat; 3 - piston; 4 - tijă piston Din punctul de vedere al modalităţii de descărcare,
cisternele pot fi cu descărcare totală sau cu descărcare
• Butirometrele (Fig. 3.27) sunt utilizate în indus- parţială, iar din punct de vedere constructiv, pot avea
tria de prelucrare a laptelui, pentru stabilirea conţinu- un compartiment sau mai multe.

31
Tehnici de măsurare a mărimilor caracteristice proceselor tehnologice

Volumul cisternelor auto poate fi de la 1000 până


la 4000 l. Cisternele sunt prevăzute cu:
- dispozitiv de scurgere;
- robinet de eliminare a aerului;
3 - gură de umplere cu capac;
- sistem de ventilare;
- indice de nivel;
- contor volumetric;
Fig. 3.29. Cale unghiulare
- dispozitiv de înclinare a rezervorului pentru
uşurarea curgerii. - cale prismă trapezoidală (Fig. 3.29.a), care au un
2. Cisternele-vagon se aseamănă, din punct de singur unghi de lucru, cu măsura cuprinsă între 1-9°;
vedere constructiv, cu cisternele auto. Ele sunt utilizate - cale prismă triunghiulară (Fig. 3.29.b), care au
pentru transportul combustibililor pe calea ferată. măsura unghiului de lucru cuprinsă între 10°-90°;
Calibrarea cisternelor se face prin metoda gravi- - cale prismă patrulateră (Fig. 3.29.c), care au patru
metrică sau volumetrică. Pentru stabilirea volumului se unghiuri de lucru;
foloseşte apă, iar măsurarea se face cu mijloace etalon. - cale prismă poligonală (Fig. 3.29.d), care au mai
3. Rezervoarele sunt utilizate pentru depozitarea multe unghiuri de lucru.
lichidelor. Volumul rezervoarelor se determină prin Suprafeţele de lucru ale calelor (cele care delimi-
calibrare la umplere şi la golire. Ele pot fi montate pe tează unghiurile) sunt şlefuite, pentru a se putea alcătui
sol, la demisol sau pot fi îngropate. blocuri de cale necesare măsurării diverselor unghiuri.
Pentru prinderea calelor în blocuri, acestea sunt prevă-
3.1.2. Mijloace pentru măsurarea unghiurilor zute cu găuri pentru ştifturi conice sau cu găuri pentru
şuruburi.
Măsurarea unghiurilor se poate face prin trei Calele unghiulare se fabrică şi se livrează sub formă
metode: de seturi, la care diferenţa unghiului activ dintre diferite
- cu măsuri terminale (cale unghiulare, echere, cale este de 100, 10, 1’, 10’’.
şabloane,calibre) Pentru controlul unor unghiuri mai des întâlnite, se
- prin metoda goniometrică, unde unghiul este folosesc seturi care au în componenţa lor cale la care
determinat direct în grade, minute şi secunde, utilizând unghiurile de lucru sunt de: 15°, 30°, 45°, 55°, 65°.
raportoare, cap divizor, microscop universal; Controlul cu ajutorul calelor unghiulare se face prin
- prin metoda trigonometrică, măsura unghiurilor metoda fantei de lumină, la care erorile de măsurare
rezultă din calcul, folosind funcţiile trigonometrice. sunt cuprinse între 15‘ şi 30°. Pe de altă parte, din cauza
faptului că aprecierea gradului de coincidenţă a calelor
Măsuri terminale pentru unghiuri şi unghiurilor se face vizual, în acest control intervin
1. Calele unghiulare (Fig.3.29) sunt măsuri etalon adesea erori subiective, variabile în funcţie de experi-
pentru unghiuri; ele se prezintă sub formă de plăci enţa operatorului.
prismatice şi se construiesc din oţel tratat, cu coeficient 2. Şabloanele (Fig.3.30) sunt utilizate pentru
de dilatare mic pentru temperaturi cuprinse între 10- măsurarea unghiului de ascuţire a sculelor aşchietoare.
50°C. Precizia verificărilor efectuate cu aceste mijloace este
Duritatea minimă a suprafeţelor de măsurare este scăzută.
de 62 HRC, iar muchiile au raza sub 0,5 mm, cu rugozi-
tate de 0,012 mm - pentru suprafeţele de măsurare şi
0,8 - pentru celelalte suprafeţe. Calele unghiulare sunt
lipsite de magnetism, zgârieturi, bavuri.
Din punctul de vedere al numărului de unghiuri şi
formei bazei prismei, calele unghiulare pot fi:

Fig. 3.30. Şabloane unghiulare

32
Tema 3 Mijloace pentru măsurarea mărimilor tehnice caracteristice proceselor industriale

3. Echerele sunt mijloace de măsurare cu valoare a) Raportorul universal (Fig. 3.32) are domeniul
fixă, utilizate pentru verificări şi trasări de unghiuri. de măsurare cuprins între 0 şi 360°, o precizie de citire
Valoarea unghiurilor active este, de regulă, de 90°, de 5‘ (24 de diviziuni, câte 12 de o parte şi de alta a
dar se mai construiesc şi echere pentru unghiuri de 300, reperului zero).
450, 600 şi 1200.
În figura 3.31. sunt prezentate principalele forme
3
constructive ale echerelor cel mai des utilizate.

Fig. 3.32. Raportor universal


b) Raportorul optic tip Zeiss (Fig. 3.33, a) are un
domeniu de măsurare cuprins între 0° şi 360°, cu o preci-
Fig. 3.31. Echere zie de citire de 5″. Raportorul se compune din corpul 1,
a - echer simplu; b - echer cu talpă; c - echer profilat; care este format din două părţi: una fixă, care face corp
d - echer pentru suprafeţe; e - echer lamă comun cu rigla 2 şi una mobilă, care se roteşte în jurul
Verificarea echerelor se poate face prin următoa- unui ax, de care se fixează rigla mobilă 4, cu ajutorul
rele metode: şurubului 3. În interiorul părţii fixe a corpului 1, este
- metoda fantei de lumină, prin care se compară trei montată o placă circulară de sticlă, pe care este trasată
echere, două câte două, observând fanta de lumină; o scară de la 0 la 360°, numerotată din 90° în 90°.
- metoda calibrelor lamelare; Discul mobil şi rigla 4 pot fi fixate în poziţie de
- metoda comparării cu un echer etalon. măsurare cu ajutorul pârghiei 6. Pe partea posterioară
a părţii mobile, în dreptul lupei, se află un orificiu
Aparate goniometrice prevăzut cu un filtru verde din sticlă. Prin acest orificiu,
Aparatele goniometrice sunt mijloace de măsurare se luminează prin transparenţă scara gradată şi lupa, cu
pentru unghiuri, prevăzute cu două suprafeţe de ajutorul unei surse luminoase. Citirea unghiului dintre
aşezare, care se pot roti una faţă de cealaltă. rigle se face vizând prin lupă (imaginea scării gradate
Deci, metoda de măsurare este metoda suprapu- se suprapune peste imaginea vernierului)–Fig 3.33, b.
nerii suprafeţelor de măsurare peste laturile unghiului
ce trebuie măsurat.
4 5 1 2
Din această grupă de aparate fac parte;
3
- raportoarele;
6
- nivelele cu bule de aer;
- capetele divizoare; a
- microscoapele de atelier şi universale.
1. Raportoarele sunt instrumentele cel mai des b
folosite la măsurarea unghiurilor. Diviziunile raportoa-
relor mecanice sunt marcate din 10’ în 10’ şi din 5’ în 5’, Fig. 3.33. Raportor optic
pentru raportoarele optice.
Se întâlnesc mai multe tipuri de raportoare, care 2. Nivelele cu bule de aer se folosesc pentru deter-
diferă între ele prin modul de citire şi prin modul de minarea abaterilor de la poziţiile orizontală sau verticală
aşezare a suprafeţelor de măsurare. ale suprafeţelor plane. Din punct de vedere constructiv,
ele se prezintă în două variante:

33
Tehnici de măsurare a mărimilor caracteristice proceselor tehnologice

a) nivela cu cadran (Fig. 3.34), prevăzută cu un 1. Măsurarea unghiurilor cu ajutorul riglei de


tub de sticlă umplut cu eter etilic, în interiorul căruia sinus (Fig.3.35) se bazează pe poziţionarea corectă a
rămâne o bulă de aer care se deplasează de-a lungul piesei şi calcularea unghiului, în funcţie de înălţimile H
3 unui cadran; valoarea diviziunii poate varia de la 4” la l’,
iar distanţa dintre repere este de 2 mm;
şi h ale celor două cale.
Cunoscând lungimea L a riglei de sinus, putem
b) nivela cu microscop, utilizată atunci când cele calcula:
două suprafeţe ale piesei sunt separate.
Determinarea măsurii unghiulare se face relativ sin ,
la o suprafaţă de referinţă, faţă de care se efectuează
măsurarea. unde valoarea unghiului α se obţine din tabele
trigonometrice.
De regulă, lungimea L are valoarea 100 mm sau
multiplu de l00 mm.

2. Rigla de tangentă se foloseşte conform unui


principiu de măsurare asemănător cu al riglei de sinus,
cu deosebirea că, în calcul, nu se foloseşte lungimea
Fig. 3.34. Nivelă cu bulă de aer riglei, ci distanţa dintre calibre. Schema de principiu
pentru măsurarea unghiurilor folosind rigla tangentă
Aparate trigonometrice este prezentată în figura 3.36.
Utilizarea aparatelor trigonometrice se bazează pe
măsurarea directă a unor dimensiuni, apoi pe calcularea
măsurii unghiului aplicând formule trigonometrice.
Aparatele trigonometrice sunt:
- rigla de sinus;
- rigla de tangentă.

Fig. 3.36. Principiul măsurării cu rigla de tangentă

Relaţia de calcul este:


a b
,

unde L = l + l1

c d

Fig. 3.35. Rigla de sinus


a) - principiul de măsurare al riglei de sinus;
1 – rigla de sinus; 2 – piesa de controlat;
3 - ceas comparator; 4 – suport.
b) – măsurarea cu ajutorul riglei de sinus:
c) – rigla de sinus; d) – montaj de măsurare;

34
Tema 3 Mijloace pentru măsurarea mărimilor tehnice caracteristice proceselor industriale

Fişă de evaluare. Tema: Mijloace pentru măsurarea unghiurilor

1 Alege varianta de răspuns corectă:


3
1. Calele unghiulare sunt:
a) instrumente pentru măsurarea unghiurilor;
b) măsuri etalon pentru unghiuri;
c) aparate de măsurare pentru unghiuri;
d) metode de măsurare pentru unghiuri.

2. Măsurile etalon pentru unghiuri sunt:


a) rigla sinus, calele unghiulare, echerele;
b) rigla tangentă, echerele, raportoarele;
c) calele unghiulare, şabloanele, echerele;
d)raportoarele, echerele, calele unghiulare.

3. Din grupa aparatelor goniometrice pentru măsurarea unghiurilor fac parte:


a) nivelele cu bulă de aer, microscoapele de atelier, riglele sinus;
b) raportoarele, nivele cu bulă de aer, capetele divizoare, microscoapele;
c) rigla sinus, rigla tangentă, raportoarele, echerele;
d) echerele, calele unghiulare, raportoarele, nivele cu bulă de aer.

2 Completează spaţiile libere:


1. Rigla de sinus şi rigla de tangentă fac parte din categoria aparatelor .................................. .
2. Echerele sunt mijloace de măsurare cu valoare fixă, utilizate pentru verificări şi .................... de unghiuri.
3. Nivelele cu bule de aer se folosesc pentru determinarea abaterilor de la poziţiile ..................sau .......................
ale suprafeţelor plane.
4. Şabloanele sub formă de unghiuri sunt utilizate pentru măsurarea unghiului de ................... a sculelor aşchi-
etoare.
5. Măsurile terminale pentru unghiuri sunt: ...................................................................... .
6. Verificarea echerelor se poate face prin următoarele metode: ............................................... , metoda calibrelor
lamelare, metoda comparării cu un echer etalon.

3 Enumeră părţile componente ale raportorului optic tip Zeiss.

4 Clasifică biuretele, din punct de vedere constructiv.

5 Explică principiul de măsurare al traductoarelor ultrasonice.

35
Tehnici de măsurare a mărimilor caracteristice proceselor tehnologice
3.2. Mijloace pentru măsurarea mărimilor mecanice
3.2.1. Mijloace pentru măsurarea forţelor
(dinamometre) Din punct de vedere constructiv, dinamometrele
3 Forţa este definită ca fiind acţiunea exercitată de
pot fi:
- cu element elastic;
un corp asupra altui corp. - hidraulice;
Este o mărime vectorială, caracterizată prin - pneumatice;
următoarele noţiuni: - electro-mecanice.
- mărimea forţei - valoarea numerică a acesteia; Dinamometrele cu element elastic sunt folosite
- suportul forţei; pentru măsurarea forţelor, precum şi pentru verificarea
- sensul forţei; maşinilor unelte. Elementul de bază al acestor dinamo-
- punctul de aplicaţie al forţei. metre este elementul elastic, care se deformează sub
Relaţia de definire a forţei, ca mărime fizică, este: acţiunea forţelor. Deformaţia elementelor elastice este
F=ma proporţională cu mărimea forţei.
O altă forţă des întâlnită este greutatea: Elementele elastice se construiesc din oţeluri arc
G=mg sau înalt aliate cu crom, nichel şi molibden. De regulă,
Cu ajutorul acestor relaţii, putem defini forţa ca elementul elastic se execută dintr-o singură bucată, nu
fiind acţiunea exercitată asupra unui corp de masă m, are incluziuni şi este prelucrat prin forjare, eliminându-
imprimându-i corpului acceleraţia a. se operaţia de prelucrare prin aşchiere.
Greutatea se defineşte ca fiind forţa care, acţio- Cele mai bune dinamometre sunt cele la care
nând asupra unui corp, îi imprimă acestuia acceleraţia elementul elastic are forma de bară, de secţiune plină
căderii libere locale, g. sau inelară, deoarece este asigurată o solicitare axială
În SI, unitatea de măsură pentru forţă este newton uniformă a întregului material.
(N). Newton-ul este forţa care, aplicată unui corp cu Elementele elastice cele mai folosite sunt prezen-
masa de un kilogram, îi imprimă o acceleraţie de 1 metru tate în figura 3.37.
pe secundă la pătrat: 1N =1 kg m/s2.
Multiplii şi submultiplii newtonului sunt prezentate
în tabelul 3.1.
Tabelul 3.1
Denumire Simbol Valoare
Kilonewton (stena) kN (sN) 10 3N a b c
Fig. 3.37. Elementele elastice pentru dinamometre:
hectonewton hN 10 2N
a - element elastic bară; b - element cu arcuri;
decanewton daN 10 1N c - element inelar
În figura 3.38 este prezentat un dinamometru cu
newton N 10° N
element elastic de formă inelară. La acest dinamome-
decinewton dN 10 -1N tru, deformaţiile care se obţin sunt mari, dar tensiu-
nile variază mult în secţiune şi de-a lungul conturului
centinewton cN 10 -2N
elementului elastic.
milinewton mN 10 -3N
micronewton μN 10 -6N

Forţele se măsoară cu aparate numite


dinamometre. Acestea au o construcţie simplă şi
dimensiuni de gabarit reduse. Măsoară forţa cu o pre-
cizie cuprinsă între ±0,1 şi ±0,6%, pentru dinamometrele
etalon, şi între ±1 şi ±3%, pentru dinamometrele de
lucru. Fig. 3.38. Dinamometrul cu element elastic de formă inelară

36
Tema 3 Mijloace pentru măsurarea mărimilor tehnice caracteristice proceselor industriale

Aceste dinamometre pot fi folosite atât la tracţiune, Dinamometrele pneumatice (Fig. 3.42.a) sunt
cât şi la compresiune, dar alternanţa de solicitări duce utilizate la măsurarea forţelor care acţionează asupra
la modificări în comportarea elastică a materialului. De unei maşini-unelte.
aceea, se recomandă utilizarea unui dinamometru într-
un singur sens de solicitare (întindere sau compresiune).
Etalonarea se va face, de asemenea, separat pentru cele
3
două tipuri de solicitări. 3
1
Dinamometrul rombic (Fig. 3.39) poate fi utilizat
atât la întindere cât şi la compresiune. 2
h

Fig. 3.41. Schema dinamometrului hidraulic cu piston:


1– cilindru; 2 – piston; 3 – manometru.
Asupra grinzii 1 acţionează o forţă P, care trebuie
măsurată. În urma acţiunii forţei, grinda se deformează,
Fig. 3.39. Dinamometru rombic determinând modificarea distanţei dintre ea şi duza
amplificatorului pneumatic. Măsurarea se face reglând
Dinamometrul furcă (Fig. 3.40.) este utilizat pentru presiunea în sistemul pneumatic, astfel încât sistemul
măsurarea forţelor de compresiune şi la tracţiune. să revină la poziţia zero. Măsurând variaţia de presiune,
Săgeata de deformare se măsoară în axa de solicitare la se poate afla forţa ce acţionează asupra grinzii.
compresiune.

Fig. 3.40. Dinamometru furcă


Dinamometrele hidraulice (Fig. 3.41) se folosesc a b
pentru măsurarea forţelor mari, de ordinul a mii de
tone forţă. În aceste situaţii, elementele elastice devin Fig. 3.42. Dinamometru pneumatic
inutile, din cauza creşterii gabaritului. Dinamometrele electromecanice au posibilitatea
Principiul de funcţionare este similar cu cel al să măsoare variaţia rapidă a forţei. Ele au o serie de
preselor hidraulice, adică transformarea forţei în calităţi cum sunt: gabarit mic, siguranţă în exploatare,
deservire comodă şi folosesc foarte multe tipuri de
presiune. traductoare electrice capabile să convertească efectul
Presiunea care se exercită prin apăsarea pistonului aplicării unei forţe şi anume deformarea elementului
asupra lichidului închis în cilindru este proporţională elastic, în mărimi electrice. Cele mai folosite
cu forţa aplicată pistonului: F = p A. traductoare sunt cele piezoelectrice, magnetoelastice,
Deci, prin măsurarea la manometru a presiunii p şi rezistive, capacitive, inductive, tensometrice etc.
cunoscând secţiunea pistonului se poate afla forţa F. În figura 3.42.b este reprezentat un dinamometru
Dinamometrele hidraulice au precizie scăzută, din inductiv cu miez mobil, unde: 1-cilindru special cu
cauza frecărilor dintre piston şi cilindru şi a celor din membrană elastică; 2-bilă; 3-element de prelucrare a
ghidajele maşinii. forţei; 4-armătură mobilă; 5-armătură fixă; 6-înfăşurări
ale bobinei; 7-conductoare; 8-racord; 9-capac.

37
Tehnici de măsurare a mărimilor caracteristice proceselor tehnologice
3.2.2. Mijloace pentru măsurarea presiunii Tabelul 3.2
Unitatea de măsură Simbolul N/m2 (SI)
Presiunea este o mărime fizică derivată, care carac- 1 kg forţă pe metru
kgf/m2 9,80665
pătrat
terizează starea unui fluid şi reprezintă raportul dintre
3 forţă şi suprafaţa pe care se exercită perpendicular şi
uniform repartizat:
1 dynă pe cm pătrat
(microbar)
dyn/cm2 (barye)
(μbar)
10-1

1 mm coloană de apă mm H2O 9,80665


. 1 mm coloană mercur mm Hg (torr) 133,322
1 atmosferă tehnică
at (kgf/cm2) 9,80665 x10 4
Unităţi de măsură (1 kg forţă pe cm pătrat)
În SI, unitatea de măsură pentru presiune derivă 1 atmosferă fizică ATM 1,01325 x105
chiar din relaţia de definiţie şi este newton pe metru
pătrat: [p] = N/m2. După principiul de funcţionare, mijloacele pentru
1 N/m2 este presiunea produsă de o forţă de 1 newton, măsurat presiuni se împart în:
normală şi uniform distribuită pe o suprafaţă cu aria de 1 - aparate cu lichid, a căror funcţionare se bazează
metru pătrat. pe legea fundamentală a hidrostaticii: diferenţa de presi-
Multiplii şi submultiplii cel mai des utilizaţi ai N/m2 une dintre două puncte aflate la adâncimi diferite într-un
sunt: daN/m2; kN/m2; MN/m2; GN/m2; N/cm2; mN/mm2. lichid este egală cu produsul dintre greutatea specifică a
Pentru măsurarea presiunii, mai există o serie de lichidului şi diferenţa de nivel dintre cele două puncte.
unităţi de măsură care, deşi nu fac parte din SI, mai sunt Din această grupă de aparate, fac parte aparate cu
uneori folosite. tub în formă de U.
În sistemul MKS, unitatea de măsură pentru presiune - aparate cu element elastic, a căror funcţionare
este tot N/m2, dar ea se numeşte pascal şi se notează Pa. se bazează pe deformaţia unor elemente elastice sub
În sistemul CGS, unitatea de măsură pentru acţiunea presiunii (membrane, tuburi Bourdon, tuburi
presiune se numeşte dyna pe centimetru pătrat sau spirale, silfoane);
barye şi se notează dyn/cm2. Ea se defineşte ca fiind - aparate cu piston şi greutăţi, a căror funcţionare
presiunea rezultată din aplicarea unei forţe normale se bazează pe legea lui Pascal: presiunea exercitată din
şi uniform distribuită de o dynă, pe o suprafaţă de un exterior asupra unui lichid se transmite integral în toată
centimetru pătrat: 1 dyn/cm2 = 1 μbar masa lichidului; ele sunt construite numai ca etaloane.
Multiplii baryei mai des utilizaţi sunt următorii: - aparate electrice – care funcţionează pe baza
hectobarul 1 hbar = 108 dyn/cm2 variaţiei proprietăţilor electrice ale materialelor supuse
barul 1 bar = 106 dyn/cm2 la presiune (manometre cu cuarţ, manometre cu rezis-
milibarul 1 mbar = 103 dyn/cm2 tenţă de manganin);
Se utilizează şi următoarele unităţi de măsură: - aparate combinate – care funcţionează pe baza
- milimetru coloană de apă (la temperatura de combinaţiei diferitelor principii de măsurare (traduc-
20° C), notat mm H20; toare electrice, traductoare pneumatice).
- milimetru coloană mercur (la temperatura de 0° C După valoarea presiunii măsurate, mijloacele
şi acceleraţia gravitaţională g = 9,80665 m/s2), notat pentru măsurat presiunea sunt:
mm Hg sau torr; - manometre – care măsoară presiuni mai mari
- atmosfera tehnică (kilogram forţă/cm2), notată at; decât presiunea atmosferică;
- atmosfera absolută notată ata; n ata = (n + 1)at - vacuummetre – care măsoară presiuni mai mici
- atmosfera fizică, folosită în meteorologie. decât presiunea atmosferică;
Legătura dintre unităţile de măsură tolerate şi - manovacuummetre – care măsoară atât presiuni
unitatea de măsură în SI este dată în tabelul 3.2. mai mari, cât şi mai mici decât presiunea atmosferică;
Mijloacele pentru măsurarea presiunii se deosebesc -micromanometre, microvacuumetre, micro-
între ele în funcţie de: principiul de funcţionare; soluţia manovacuummetre, care măsoară presiuni cu valori
constructivă; precizia de măsurare; tipul fluidului până la 500 mm H2O.
măsurat, lichid sau gaz; valoarea presiunii nominale.

38
Tema 3 Mijloace pentru măsurarea mărimilor tehnice caracteristice proceselor industriale

Aparatele cu lichid pentru măsurarea Cea mai mare dintre presiuni împinge lichidul din
presiunii se caracterizează prin construcţie simplă tub în cealaltă ramură (Fig. 3.44.). Diferenţa de nivel
şi precizie ridicată, fiind utilizate în laboratoare şi în apărută între cele două ramuri este direct proporţio-
industrie, ca aparate etalon. Ele pot fi manometre, nală cu diferenţa dintre cele două presiuni.
vacuummetre şi manovacuummetre.
Principiul de funcţionare se bazează pe echilibra-
3
rea presiunii de măsurat, prin presiunea hidrostatică
produsă de o coloană de lichid.
Din punct de vedere constructiv, ele sunt aparate
cu citire directă şi se pot împărţi în următoarele grupe:
- aparate cu tub U;
- aparate cu rezervor şi tub, care pot fi cu tub verti-
cal sau înclinat;
- aparate cu plutitor;
- aparate cu balanţă inelară; Fig. 3.44. Funcţionarea monovacuummetrului
- aparate cu clopot.
Domeniul de măsurare al acestor aparate este De obicei, valoarea presiunii este exprimată direct
cuprins între 0,1 - 0,15 MN/m2. Peste aceste valori ale în unităţi de măsură, datorită gradării scării în aceste
presiunii, ele devin inoperante, din cauza lungimii prea unităţi.
mari a coloanei de lichid. Sensibilitatea acestor aparate este invers propor-
1. Aparatul cu tub U (Fig. 3.43) este cel mai simplu ţională cu greutatea specifică a lichidului manometric;
aparat cu lichid. El se compune dintr-un tub de sticlă în pentru aceeaşi presiune, denivelarea produsă în tub va
formă de U, fixat pe un suport rigid. fi cu atât mai mare, cu cât densitatea lichidului este mai
mică.
Tuburile se construiesc până la o înălţime de 2 m,
iar în cazuri speciale, pentru laboratoare, au înălţimea
de 3 m.
Limita inferioară de măsurare pentru acest tip de
aparate este 100 mm H2O, deoarece, sub această limită,
erorile relative de măsurare cresc foarte mult.
2. Aparate cu rezervor şi tub vertical
La aceste aparate (Fig. 3.45.), unul din braţe se
înlocuieşte cu un vas cu secţiunea mult mai mare
(de aproximativ 400 ori) decât celălalt braţ. Ca lichid
manometric, la aceste aparate se foloseşte mercurul.

Fig. 3.43. Manovacuumetrul cu tub U

Între cele două braţe ale tubului, se găseşte o scară


gradată, cu reperul zero la mijloc (scară bilaterală).
Tubul de sticlă este umplut până la jumătatea scării
gradate, adică până la reperul zero, cu lichid manome-
tric – care poate fi apă sau mercur, iar pentru manome-
tre foarte sensibile cu benzen, toluen sau alcool.
Cu acest tip de aparate, se pot măsura atât supra-
presiuni, cât şi depresiuni. Presiunea de măsurat „se
leagă” la unul din capetele tubului, celălalt capăt
rămânând în legătură cu presiunea atmosferică. Fig. 3.45. Manometru cu tub vertical

39
Tehnici de măsurare a mărimilor caracteristice proceselor tehnologice

Deosebirea faţă de aparatul cu tub U este aceea că, Unghiul de înclinare are valoarea minimă de 15°,
la aparatele cu rezervor şi tub vertical, presiunea se află deoarece, sub această valoare a unghiului, se obţine în
făcând o singură citire pentru determinarea diferenţei tub un menisc întins şi neclar, ceea ce duce la lipsa de
de nivel. precizie a citirii.
3 Dacă Pa > Pb, rezervorul se racordează la instalaţia
cu presiunea de măsurat Pa, capătul tubului vertical apă.
Scara aparatului se gradează în mm coloană de

rămânând liber, sub acţiunea presiunii atmosferice Pb. Domeniile de măsurare ale acestor aparate sunt
În al doilea caz, Pa < Pb, tubul vertical se racordează cuprinse între aproximativ 10 şi 200 mm H2O (100–
la instalaţia de presiune de măsurat Pa, iar rezervorul 2000 N/m2).
rămâne sub acţiunea presiunii atmosferice. Erorile de măsurare variază între 0,5 şi 1,5% din
Aceste aparate se folosesc în laboratoare, ca limita superioară a domeniului de măsurare.
manometre sau vacuummetre etalon de verificare - Erorile aparatelor pentru măsurat presiunea cu lichid
când lichidul manometric este mercurul - sau în indus- manometric depind mai puţin de calitatea execuţiei
trie, caz în care lichidul manometric este apa. manometrului şi mai mult de citirea valorii presiunii.
Scara aparatelor este etalonată în unităţi de presi- Erorile de citire au ponderea cea mai mare. Ele se
une. Gradarea se face prin comparare cu un aparat produc, în general, din neatenţia operatorului.
etalon. Aceste erori pot fi diminuate prin folosirea unor
Domeniul de măsurare este limitat la valori cuprinse dispozitive speciale de vizare, cu lupă şi vernier
între 0,15 - 0,3 MN/m2 - pentru suprapresiuni şi de până (Fig. 3.47.).
la - 0,15 MN/m2 pentru depresiuni.
Erorile de măsurare sunt cuprinse în intervalul ±1,5-
3 mm coloană de lichid.
3. Aparatele cu rezervor şl tub înclinat (Fig. 3.46)
sunt folosite pentru măsurarea micropresiunilor de
ordinul milimetrilor coloană de apă.
Aceste aparate sunt asemănătoare cu aparatele
cu rezervor şi tub vertical, cu deosebirea că tubul este
înclinat cu un unghi α faţă de orizontală. Acest lucru Fig. 3.47. Dispozitiv de citire cu lupă şi vernier
este necesar pentru a se obţine deplasări mari ale lichi-
dului în tub, pentru variaţii mici de presiune.

Fig. 3.48. Meniscul lichidelor în tuburi capilare

Fig. 3.46. Micromanometrul cu rezervor şi tub înclinat


O altă eroare este cauzată de capilaritate (Fig.
3.48.). Aceasta este dată de forţele de tensiune super-
Ca lichide manometrice, pot fi utilizate toate lichi- ficială. Aceste forţe pot fi orientate spre exteriorul
dele folosite la manometre; doar în mod special, este lichidelor (menisc concav) sau spre interiorul acestora
folosit alcoolul etilic. (menisc convex). În cazul aparatelor cu tub U, presiunile
Din punct de vedere constructiv, aceste aparate suplimentare se anulează, deoarece cele două braţe au
pot fi realizate cu unghi de înclinare, fix sau variabil, a acelaşi diametru. La aparatele cu braţe de diametre
tubului. diferite, aceste presiuni nu se echilibrează. De aceea, se
La acelaşi lichid manometric şi pentru aceeaşi scară produce o denivelare iniţială, chiar pentru poziţia zero
a aparatului, presiunea limită măsurată va fi cu atât mai a aparatului.
mare cu cât unghiul de înclinare este mai mare.

40
Tema 3 Mijloace pentru măsurarea mărimilor tehnice caracteristice proceselor industriale

La aparatele cu mercur, nivelul scade în tubul - cu membrană (Fig. 3.49.d);


capilar sub poziţia zero, iar la cele cu apă, creşte peste - cu capsulă (Fig. 3.49.e);
poziţia zero. Această eroare se elimină prin aplicarea de - cu silfon (Fig. 3.49.f).
corecţii, folosind pentru aceasta tabele.
Fenomenele de capilaritate se reduc prin folosirea
de tuburi cu diametre mai mari de 5 mm.
3
Pentru compensarea erorii de capilaritate, citirea
se va face totdeauna vizând vârful calotei meniscului.
O altă eroare însemnată este provocată de modifi-
cările de temperatură. La creşterea temperaturii, tubul
se dilată diferit de scara gradată, ceea ce face ca, la
temperaturi crescute, aceste manometre să fie mai
puţin precise.
Lichidul manometric este, de asemenea, dilatat de Fig. 3.49. Tipuri constructive de traductoare elastice
căldură; densitatea lichidului scade, iar manometrul
arată presiuni mai mari. Corecţia se face tot cu ajutorul Elementul elastic este cel care dă şi denumirea
tabelelor. aparatului pentru măsurat presiunea, astfel că există:
O altă eroare este dată de neverticalitatea tubului aparate cu membrană, aparate cu tub Bourdon, aparate
sau a riglei gradate. Ea este evitată folosind firul cu cu burduf etc.
plumb sau nivela cu apă. Aparatele de măsurare cu traductor elastic sunt
Verificarea aparatelor cu coloană de lichid cuprinde folosite ca manometre, vacuummetre, manovacuum-
următoarele operaţii: metre şi manometre diferenţiale.
- verificarea aspectului exterior; Eroarea de măsurare a acestor aparate este provo-
- verificarea scării gradate; cată de comportarea elementului elastic. Erorile care
- verificarea sensibilităţii. apar sunt:
- de liniaritate a caracteristicii presiune-deformaţie;
Mijloacele de măsurare cu traductor elastic - de citire a indicaţiilor;
sunt cel mai frecvent utilizate, datorită următoarelor - de încadrare a limitei superioare a măsurării sub
avantaje: limita de proporţionalitate a materialului din care este
- obţinerea directă a valorii măsurate; confecţionat elementul elastic.
- construcţie simplă şi robustă; Materialele folosite pentru elementele elastice sunt
- precizie crescută; aliaje cupru-beriliu, bronz fosforos, aliaje cupru-nichel
- utilizare simplă; şi oţeluri inoxidabile aliate cu Ni, Cr, Ti, Mo.
-posibilitatea de adaptare a dispozitivelor de La aparatele care măsoară presiunea unor lichide
semnalizare, înregistrare şi transmitere la distanţă. agresive, piesele care vin în contact cu lichidul trebuie
Toate aceste mijloace de măsurare a presiunii au în executate din materiale inerte din punct de vedere
componenţa lor un traductor de presiune, un element chimic.
elastic. Funcţionarea aparatelor cu traductor elastic se Aparatele construite pentru măsurători obişnuite
bazează pe deformarea acestui traductor, sub acţiunea nu pot fi folosite în cazul unor fluide agresive sau în
presiunii. medii corosive. Pentru aceste măsurători, se folosesc
Deformarea elastică a elementului este proporţio- aparate construite special.
nală cu presiunea de măsurat şi se transmite la un ac În mod obişnuit, aceste aparate sunt protejate din
indicator prin intermediul unui mecanism cinematic, construcţie împotriva prafului, a apei, a mediilor explo-
care are rol şi de amplificator. Acul indicator traduce zive, a umidităţii.
deformaţia direct în unităţi de presiune. Aparatele de construcţie obişnuită pot fi folosite în
Traductoarele elastice pot fi: condiţii de vibraţii care nu depăşesc valorile vibraţiilor
- cu tub Bourdon (Fig. 3.49.a); din halele industriale.
- cu tub elicoidal (Fig. 3.49.b); Pentru condiţii de şocuri de orice natură, se
- cu tub spiral (Fig. 3.49.c); construiesc aparate speciale.

41
Tehnici de măsurare a mărimilor caracteristice proceselor tehnologice

• Aparatele cu tub elastic au elementul elastic La aparatele cu tub spiral, deplasarea capătului
sub formă de tub, care poate fi curbat (Bourdon) sau liber este mai mare pentru aceeaşi temperatură şi, de
spiral. aceea, ele sunt preferate în cazul în care măsurarea este
Tubul are secţiune ovală. însoţită de înregistrare (sunt necesare curse mai mari).
3 Aparatele cu tub Bourdon (Fig. 3.50) se folosesc la
măsurarea presiunii, atât pentru lichide, cât şi pentru
Sensibilitatea aparatelor cu tub depinde de:
- forma secţiunii tubului;
gaze. Aparatele pentru gaze au prevăzută în peretele - mărimea razei de curbură a tubului;
carcasei o fereastră pentru expansiunea gazelor, în - grosimea pereţilor tubului;
cazul apariţiei unei suprapresiuni. Carcasa acestor - materialul din care este confecţionat tubul.
aparate este vopsită în culori convenţionale, specifice Domeniul de măsurare al acestui tip de aparate
gazului de măsurat. este:
1. pentru aparate cu tub Bourdon, între 1000 N/m2
- 1000 MN/m2;
2. pentru aparate cu tub spiral, între 1000 N/m2 - 25
NM/m2;
3. pentru aparatele cu tub elicoidal, între 10 000
N/m - 60 MN/m2.
2

• Aparatele cu membrană funcţionează pe


baza deformării elastice a membranelor sub acţiu-
nea presiunii. Membranele pot fi folosite singure sau
combinate câte două, când formează capsule.
Fig. 3.50. Aparat cu tub Bourdon a) Aparate cu membrană, al căror element elastic
1 - element elastic; 1 - arc tubular de deschidere; este o membrană montată într-o cameră de presiune
2 - pârghie de legătură; 3 - sector dinţat; (Fig. 3.52.).
4 - pinion; 5 - ac indicator; 6 - cadran;
7 - cep filetat de legătură; 8 - carcasă;
9 - ramă; 10 - geam de protecţie

Elementul elastic al acestor aparate este un tub


Bourdon, care se prezintă sub forma unui tub curbat,
cu secţiune ovală (Fig. 3.51), care se deformează atât în
secţiune, cât şi în deschidere. Deformaţiile deschiderii
sunt transmise printr-un mecanism cu roţi dinţate la
axul acului indicator. Acul indicator transformă mişca-
rea de rotaţie în unităţi de presiune. Fig. 3.52. Manometru cu membrană

Transmiterea presiunii şi transformarea ei în indica-


ţie pe cadranul aparatului se face prin acelaşi mecanism
multiplicator, ca şi în cazul manometrului cu tub.
Membranele sunt plăci metalice subţiri, cu feţe
plane sau ondulate concentric, confecţionate din
diferite aliaje metalice (bronz fosforos, bronz cu beriliu).
Sub acţiunea presiunii, membrana se deformează,
iar centrul ei se deplasează şi transmite mişcarea la
Fig. 3.51. Schema deformării tubului Bourdon sub influenţa mecanismul amplificator.
presiunii: Deoarece deformaţia membranei sub acţiunea
a, b – axele elipsei în repaus; a´, b´ - axele elipsei sub presiune; presiunii este mică, aparatele cu membrană au o sensi-
γ, γ´, R, R´ - parametrii geometrici ai tubului în stare de repaos bilitate scăzută.
şi, respectiv, sub presiune.

42
Tema 3 Mijloace pentru măsurarea mărimilor tehnice caracteristice proceselor industriale

Aceste aparate sunt utilizate în medii agresive sau domeniului de măsurare, în interiorul burdufului se
în medii care au viscozitate mare. montează un arc spiral.
Domeniul de măsurare este cuprins între 1000 N/ Presiunea poate acţiona atât din interior cât şi
m2 şi 4 MN/m2. din exterior. Se utilizează în special cu dispozitive de
b) Aparate cu capsulă, al căror element elastic este
o capsulă formată din două membrane lipite pe contur
înregistrare sau în sisteme de reglare automată.
Domeniul de măsurare al acestor aparate este
3
(Fig. 3.53.). cuprins între 50 N/m2 - 0,5 MN/m2.

Aparatele pentru măsurat presiunea arteri-


ală sunt utilizate în domeniul medical şi se mai numesc
sfigmomanometre. Ele sunt de două feluri:
a) Sfigmomanometre cu coloană de mercur
(Fig. 3.55.);
b) Sfigmomanometre cu element elastic (Fig. 3.56.).

1
Fig. 3.53. Manometru cu capsulă

Sub acţiunea presiunii introduse în capsulă, defor-


4
maţia care apare este transmisă prin acelaşi tip de
mecanism ca şi la manometrele descrise anterior. 2
Domeniul de măsurare este cuprins între 100 N/m2
până la 60 000 N/m2.
3
• Aparatele cu silfon au o construcţie
asemănătoare cu a celorlalte manometre, cu diferenţa
că elementul elastic este un tub elastic, numit silfon. Fig. 3.55. Aparat pentru măsurarea presiunii arteriale cu
Silfonul este un tub cilindric cu pereţii ondulaţi, manometru cu mercur
ale cărui variaţii de lungime sub efectul presiunii sunt 1 - manometru; 2 - brasardă; 3 - pară de cauciuc; 4 - tuburi de
legătură.
transformate în deplasări circulare ale acului indicator,
printr-un mecanism cinematic (Fig. 3.54.).

Fig. 3.54. Aparat cu silfon


Fig. 3.56. Sfigmomanometru cu manometru cu element
elastic
Materialele din care se confecţionează elementul
elastic sunt acelaşi ca şi la celelalte elemente elastice
prezentate până acum. În unele cazuri, pentru mărirea

43
Tehnici de măsurare a mărimilor caracteristice proceselor tehnologice
Aparatele pentru măsurat presiunea în pneu-
rile autovehiculelor cele mai utilizate sunt cele cu
Acest manometru are în interior un piston, un
piston şi cu arc (Fig. 3.57).
arc şi o bucşă. La pătrunderea aerului comprimat prin
orificiul de acces, pistonul este împins. El comprimă
3 arcul din interior şi antrenează o bucşă, care se află
înaintea scării gradate. Datorită frecării, bucşa rămâne
în aceeaşi poziţie, corespunzătoare presiunii, putând
fi citită. Aducerea bucşei la poziţia iniţială se face prin
scuturare.

Fig. 3.57. Aparat pentru măsurat presiunea în penurile


autovehiculelor

Fişă de evaluare. Tema: Mijloace pentru măsurarea mărimilor mecanice

Completează spaţiile libere:

1 Forţa este o mărime vectorială, caracterizată 8 În afara sistemelor, se mai utilizează


de următoarele noţiuni:....................................................... . următoarele unităţi de măsură:
- ............................................................. notat
2 În SI, unitatea de măsură pentru forţă este mm H20;
newton, notat cu N, care, prin definiţie, este ................... - ............................................................. notat
........................................................ . mm Hg sau torr;
- ....................................................................,
3 Măsurarea forţelor se execută cu aparate notată at;
numite ........... . - .........................................................................
..... notată ata;
4 Din punct de vedere constructiv, - ................................................................,
dinamometrele pot fi: ............................................................ folosită în meteorologie.
...................... .
9 Mijloacele pentru măsurarea presiunii se
5 Multiplii şi submultiplii cel mai des utilizaţi ai deosebesc în funcţie de: .......................................................
acestei unităţi de măsură pentru presiune sunt: .......... . ............ .

6 În sistemul MKS, unitatea de măsură


10
Precizaţi care sunt multiplii şi submultiplii
pentru presiune este tot N/m2, dar ea se newtonului.
numeşte………………….
11
Enumeraţi părţile componente ale aparatu-
7 În sistemul CGS, unitatea de măsură pentru lui cu tub Bourdon.
presiune se numeşte ………………… .

44
Tema 3 Mijloace pentru măsurarea mărimilor tehnice caracteristice proceselor industriale
3.2.3. Mijloace pentru măsurarea mărimilor Unitatea de măsură pentru viteza unghiulară este
cinematice (viteze, turaţii, acceleraţii) rad/s.
Mijloacele pentru măsurarea vitezei de rotaţie
Mijloace pentru măsurarea vitezei se numesc tahometre. Ele pot fi portabile şi de banc.
Viteza liniară este o mărime vectorială care
caracterizează mişcarea unui punct material în raport
Din punctul de vedere al principiului de funcţionare,
tahometrele pot fi mecanice şi electrice.
3
cu un sistem de referinţă. Ea este rezultatul raportului 1. Tahometrele mecanice sunt, în general
dintre distanţa parcursă şi timpul necesar parcursului: ,portabile. Ele pot fi:
- cu dispozitiv centrifugal;
- cu dispozitiv cronometric;
- vibratoare;
Dimensional: [v] = L T-1. - hidrocentrifugale;
În SI, viteza liniară se măsoară în m/s. - pneumatice.
Măsurarea vitezei de deplasare a vehiculelor • Tahometrele mecanice cu dispozitiv centrifugal
se realizează cu vitezometrul cu kilometraj (Fig. 3.58). sunt caracterizate de o precizie scăzută, care nu
Acesta este un mijloc de măsurare instalat pe bordul depăşeşte valoarea de 2%. Ele sunt prevăzute cu o cutie
autovehiculelor, pentru indicarea vitezei şi a distanţei de viteze, ceea ce dă posibilitatea utilizării aceluiaşi
parcurse. În aceeaşi carcasă sunt montate două tahometru în mai multe domenii de măsurare.
aparate: vitezometrul, pentru indicarea vitezei orare, şi • Tahometrele cu dispozitiv centrifugal lucrează
kilometrajul, pentru indicarea distanţei parcurse. pe baza creşterii forţei centrifuge cu pătratul turaţiei
Măsurarea se face prin legarea celor două aparate maselor în rotaţie. Un astfel de tahometru este
prin intermediul unui cablu flexibil, care transmite prezentat în figura 3.59.
mişcarea de la cutia de viteze la axul de antrenare al
aparatului.

Fig. 3.59. Tahometru cu dispozitiv centrifugal:


1 – ax de antrenare; 2 – pârghie; 3 – greutăţi; 4 – piesă mobilă;
Fig. 3. 58. Vitezometru cu kilometraj 5 – ghidaj; 6 – pârghii;7 – sector dinţat; 8 – pinion; 9 – ac
Mijloace pentru măsurarea vitezei de rotaţie indicator;10 – scară gradată.
La mişcarea de rotaţie, viteza unghiulară a unui
punct material este definită de relaţia: Axul de antrenare 1 primeşte mişcarea de la
axul căruia îi măsurăm turaţia. Mişcarea de rotaţie se
transmite apoi prin intermediul pârghiilor 2, care au
greutăţi la capete, la piesa mobilă ce culisează într-
unde: un ghidaj (care are rolul de a transforma mişcarea de
- ω este viteza unghiulară; rotaţie în mişcare de translaţie). De la acest ghidaj,
- Δφ este unghiul corespunzător arcului de cerc prin intermediul pârghiei 6, mişcarea trece în zona
parcurs; mecanismului de prelucrare a semnalului, în scopul
- t este timpul necesar parcursului. afişării mărimii măsurate.

45
Tehnici de măsurare a mărimilor caracteristice proceselor tehnologice

Domeniul de măsurare al tahometrelor cu


dispozitiv centrifugal este cuprins între 30 min-1 şi 48
000 min-1 (unităţi de turaţie).
Cunoscând turaţia, se poate afla viteza unghiulară,
3 folosind formula:

• Tahometrele mecanice cu dispozitiv cronome-


tric sunt tahometrele mecanice care au montat în plus
un contor de rotaţii şi un cronometru. Acestea sunt Fig. 3.60. Tahogenerator de curent alternativ
montate astfel încât să poată fi pornite simultan, prin
schimbarea poziţiei axului de antrenare la pornirea
tahometrului. Acest tip de tahometru este folosit pentru măsura-
Valoarea turaţiei se obţine împărţind indicaţiile rea vitezei de rotaţie până la 3000 rot/min, caz în care
contorului (care reprezintă numărul rotaţiilor) la valoa- magnetul permanent este fix şi înfăşurarea indusă este
rea indicaţiilor cronometrului (care reprezintă numărul rotativă.
unităţilor de timp considerate). Când magnetul permanent este rotativ şi
2. Tahogeneratoarele electrice sunt mijloace de înfăşurarea indusă este fixă, aparatul măsoară peste
măsurare pentru viteza de rotaţie. Ele pot fi: 3000 rot/min.
- generatoare;
- cu curenţi Foucault; • Tahometrele stroboscopice folosesc strobo-
- cu impulsuri; scopul (Fig. 3.61), care este o lampă electronică de tip
- stroboscopice. fulger, care produce impulsuri luminoase cu frecvenţă
Tahometrele generatoare sunt mijloace de ce poate fi reglată. Stroboscopul se bazează pe faptul
măsurare care folosesc principiul inducţiei electromag- că ochiul vede sistemul rotitor în repaus atunci când
netice şi care transformă viteza de rotaţie într-o tensi- frecvenţa impulsurilor este egală cu frecvenţa de rotaţie.
une care poate fi măsurată cu ajutorul unui voltmetru. Stroboscopul cu obturare mecanică se compune dintr-
Ele pot funcţiona în curent continuu sau în curent un disc cu fante şi un tahometru cu ajutorul căruia se
alternativ. Tahometrul care funcţionează în curent citeşte viteza de rotaţie a arborelui cu disc.
continuu este dinamul cu colector, la care excitaţia este
dată de un magnet permanent.
Disc cu mărci
Forţa electromotoare care se produce este propor-
ţională cu turaţia. Măsurarea efectivă se face cu un Aparat de Generator de
n
voltmetru a cărui scară gradată este divizată în rotaţii impulsuri frecvenţe
pe minut.
Acest tip de tahometru este sensibil la variaţiile
de temperatură, care pot produce variaţii ale inducţiei Lampa fulger
magnetice.
Tahometrele generatoare de curent alternativ Fig. 3.61. Măsurarea stroboscopică a turaţiei
(Fig. 3.60) sunt construite pe principiul alternatoare-
lor. Ele au excitaţia constantă, realizată cu un magnet Mijloace pentru măsurarea acceleraţiei
permanent. Din relaţia de definiţie a forţei ca mărime fizică
variabilă,
F = ma,
rezultă că aceasta depinde de masa şi de acce-
leraţia obiectului care se studiază. Aparatele care
măsoară acceleraţia unui obiect în mişcare sunt
denumite accelerometre. Partea cea mai importantă

46
Tema 3 Mijloace pentru măsurarea mărimilor tehnice caracteristice proceselor industriale

din construcţia acestor aparate o reprezintă captorul


(traductorul).
Captorii pentru măsurarea parametrilor unei vibra-
ţii sunt de două feluri:
• cu punct fix (cvasistatică), care măsoară mişcarea
vibratorie în raport cu un element mobil;
3
• seismici, care funcţionează pe principiul unui
sistem oscilant format dintr-o masă, un element elastic
şi un amortizor.
În principiu, un captor pentru măsurarea vibraţii-
lor (captor seismic) are următoarele elemente compo-
nente (Fig. 3.62): suportul S, legat rigid de obiectul a Fig. 3.63. Schema principială a unui captor piezoelectric
cărui vibraţie se măsoară, masa, legată de suport prin funcţionând prin compresiune:
intermediul arcului de constantă k, şi amortizorul c. 1 - carcasă; 2 - masă inertă; 3 - resort; 4 - pastile de cristale
piezoelectrice; 5 - borne de ieşire; 6 - baza accelerometrului.
Traductorul T, legat de masa m, transformă mişcarea
într-un semnal electric.
Captorii piezoelectrici pot funcţiona prin compre-
siune, forfecare sau încovoiere.
Cei mai uzuali sunt captorii piezoelectrici care
funcţionează prin compresiune şi forfecare.
Schema principală a unui captor piezoelectric,
funcţionând prin compresiune, este prezentată în
figura 3.63.
Pe cele două discuri din cristale piezoelectrice este
aşezată o masă grea, întregul sistem fiind preîncărcat
cu ajutorul unui resort rigid şi montat pe o bază masivă.
Fig. 3.62. Schema principială a unui captor seismic: Când captorul este supus vibraţiilor, masa va exercita
S - suport; m - masă seismică; c - amortizor; k - element elastic; asupra cristalelor o forţă variabilă, proporţională cu
T - traductor. acceleraţia. Datorită efectului piezoelectric, între cele
două discuri va apărea o tensiune variabilă, proporţio-
Din punctul de vedere al caracteristicilor tehnico- nală cu forţa perturbatoare, implicit cu acceleraţia.
metrologice, cel mai răspândit este captorul piezoelec- Caracteristicile accelerometrelor
tric pentru măsurarea vibraţiilor. Accelerometrele sunt de tip monoaxial, adică sunt
În comparaţie cu alte tipuri de captori, cei piezoe- mijloace de măsurare care pot determina valoarea
lectrici au o serie de avantaje, şi anume: acceleraţiei doar pe o singură axă. Axa de măsurare
• sunt autogeneratoare (nu necesită alimentare este perpendiculară pe suprafaţa de montare a accele-
separată); rometrului.
• nu au piese mobile care să fie supuse uzării; Accelerometrele care au trei axe de măsurare,
• au o construcţie robustă şi compactă; conţin trei elemente seismice monoaxiale, care sunt
• sunt uşor de etalonat şi de utilizat; montate pe trei direcţii perpendiculare între ele. La
• pot fi montaţi în orice poziţie; acest tip de aparate, există trei ieşiri electrice indepen-
• sunt puţin influenţaţi de condiţiile de mediu; dente. Ele se folosesc în cazul în care este necesară
• în afară de acceleraţii, se pot utiliza şi la măsura- măsurarea acceleraţiei pe trei direcţii, deoarece apara-
rea vitezelor şi a deplasărilor. tul asigură o ortogonalitate mai bună decât trei accele-
rometre montate monoaxial pe fiecare direcţie.
Caracteristicile accelerometrelor pot fi:
• fizice – forma, dimensiunile, masa şi frecvenţa;
• electrice – raportul de amplificare şi sensibilita-
tea.

47
Tehnici de măsurare a mărimilor caracteristice proceselor tehnologice

Accelerometrele au, în general, formă cilindrică. – debitul caracteristic (debitul nominal) - cantitatea
Ele sunt prevăzute cu şuruburi pentru montare, aşezate maximă de lichid care trece prin contor în timp de o
la baza accelerometrului. oră;
Masa accelerometrelor este relativ redusă, fiind – pierderea de presiune în contor;
3 cuprinsă între 0 şi 60 de grame. În general, pentru un
accelerometru cu dimensiune mai mare, sensibilita-
– presiunea şi temperatura limită - valorile admisi-
bile pentru ca erorile de măsurare să fie minime.
tea este mai mare, iar frecvenţa de rezonanţă este mai Contorul cu palete (Fig. 3.64) are corpul turnat în
mică. Cele mai mici accelerometre au diametrul de 6 general din bronz fosforos şi este prevăzut cu două
mm şi înălţimea de 6 mm, iar cele mai mari au diame- orificii, pentru intrarea şi pentru ieşirea lichidului. La
trul de 50 mm şi înălţimea de 50 mm. intrare, are montată o sită confecţionată din metal sau
Pentru măsurarea vibraţiilor cu precizie crescută din mase plastice, cu rolul de a opri pătrunderea diferi-
este necesar să se folosească accelerometre cu sensibi- telor impurităţi.
litate mare, cu gamă mare de frecvenţe şi cu greutate Dispozitivul de măsurare este construit dintr-o
mică. roată cu palete, care este pusă în mişcare de lichidul
Trebuie ţinut seama de faptul că accelerometrele care trece prin contor. Mecanismul de transmitere are
cu sensibilitate mare sunt în general mai grele. rolul de a prelua mişcarea de rotaţie şi de a o transmite
Alegerea accelerometrelor se face ţinând seama dispozitivului integrator, format dintr-un cadran cu ace
de următoarele criterii: indicatoare, care totalizează lichidul trecut prin aparat.
• precizia măsurătorilor este afectată de greutatea
crescută a accelerometrului;
• gama de frecvenţă care trebuie măsurată trebuie
să fie compatibilă cu gama de frecvenţă a accelerome-
trului;
• gama dinamică a accelerometrului trebuie să fie
adecvată măsurătorilor care vor fi efectuate; accele-
rometrele pentru şocuri vor fi alese din gama pentru
niveluri înalte ale semnalelor, iar accelerometrele sensi-
bile, pentru niveluri slabe ale semnalelor;
• depăşirea temperaturii maxime de funcţionare
a accelerometrului produce depolarizarea cristalului
piezoelectric, deci pierderea sensibilităţii; Fig. 3.64. Schema contorului cu palete:
• funcţionarea corectă a accelerometrelor este 1 – corp; 2 – sită; 3 – dispozitiv de măsurare;
puternic influenţată de factorii de mediu, ca: umidi- 4 – casetă; 5 – orificii calibrate; 6 – orificii;
7 – mecanism de transmitere;
tate, zgomote acustice, câmpuri magnetice şi radiaţii 8 – mecanism integrator de debit
intense.
Indicarea debitelor se face pe două tipuri de
3.2.4. Metode şi mijloace pentru măsurarea cadrane:
debitelor – cu cinci scări gradate, circulare; o gradaţie de pe
scara de ordin superior reprezintă o rotaţie completă a
Aparate pentru măsurarea cantităţilor de scării imediat următoare (Fig. 3.65.,a);
lichide – cu fante pentru înscrierea debitului (Fig. 3.65.,b).
Aparatele pentru măsurat cantităţile de lichide se
numesc contoare.
Contoarele pentru apa potabilă se numesc apome-
tre.
Caracteristicile acestor mijloace de măsurare sunt:
– calibrul contorului - mărimea diametrului orificiu-
lui de intrare şi de ieşire a lichidului;

48
Tema 3 Mijloace pentru măsurarea mărimilor tehnice caracteristice proceselor industriale

unde: V – volumul;
t – timpul.
- debit de masă – masa de fluid scursă în unitatea
3
de timp:

,
a b
în care: m – masa;
Fig. 3.65. Cadrane pentru apometre
t – timpul.
Ecuaţiile dimensionale de exprimare a debitului
Ambele tipuri de cadrane sunt prevăzute cu ac sunt:
indicator central, care poate indica fracţiuni de 1 dm3. – pentru debitul de volum:
Caracteristicile tehnice ale contorului cu palete sunt: [Qv] = L3 T – 1
– domeniul de măsurare: 10 -3... 104m3; – pentru debitul masic:
– presiunea maximă de lucru: 10 bari; [Qm] = M T – 1
– etanşeitatea garantată cu apă, la 16 bari, timp de Debitul de volum se exprimă în m3/h; l/s; l/h;
3 min; Debitul de masă se exprimă în: kg/h; t/s; t/h;
– temperatura lichidului max. 30° C; Măsurarea debitelor de fluide se bazează pe:
– sensibilitate garantată: contorul înregistrează – determinarea presiunii diferenţiale;
sigur debite începând cu valori de 2% din Qnom; – determinarea presiunii dinamice;
– toleranţele garantate: erorile tolerate se găsesc – determinarea vitezei medii de deplasare;
sub ± 3% pentru intervalul 2–5 % Qnom şi sub ±2% – inducţia electromagnetică;
pentru debite cuprinse între 5 şi 100% Qnom . – propagarea oscilaţiilor sonore în fluid;
Pe lângă părţile principale, în construcţia acestor – ionizare;
aparate mai sunt incluse dispozitive de protecţie contra – efecte calorice asupra fluidului.
îngheţului. Metoda volumetrică se aplică la lichide şi gaze
La alegerea şi amplasarea contorului, trebuie să (Fig. 3.66). Debitul reprezintă suma anumitor volume
se ţină seama de locul de amplasare, de presiunea în elementare de fluid, constante în intervalul de timp în
conductă şi de pierderile de presiune pe care acesta care se face determinarea.
o provoacă. Pentru o funcţionare corectă, contoarele
trebuie să fie umplute în permanenţă cu apă, pentru a
împiedica acumularea de aer în conductă şi în aparat.

Aparate pentru măsurarea debitului a


d

Debitul este cantitatea de substanţă solidă, lichidă


sau gazoasă care trece printr-o secţiune oarecare în
unitatea de timp. b
Astfel, debitul se poate exprima sub două forme:
- debit de volum – volumul de fluid scurs în unita- e
tea de timp:
c

Fig. 3.66. Contoare volumetrice

49
Tehnici de măsurare a mărimilor caracteristice proceselor tehnologice

Rezervoarele etalonate (Fig. 3.66.,a) sunt rezervoare măsoară şi transmite valorile densităţii unei unităţi de
de volume; înălţimea coloanei de lichid este marcată integrare, care afişează masa de fluid scurs.
pe un indicator de nivel, la care se citeşte volumul Metoda micşorării locale a secţiunii de
evacuat. curgere (Fig. 3.68.) se aplică la lichide şi gaze. O stran-
3 Contorul volumetric pentru lichide (Fig. 3.66.,b)
contorul volumetric umed pentru gaze (Fig. 3.66.,d) şi
gulare locală a secţiunii de trecere printr-o conductă
are ca efect o pierdere locală de presiune. Această
contorul volumetric cu burduf pentru gaze (Fig. 3.66.,e) metodă foloseşte proporţionalitatea care există între
sunt instrumente prevăzute cu una sau cu mai multe debitul trecut prin secţiunea strangulată şi pierderea
camere de volum cunoscut, a căror umplere şi golire de presiune produsă local. Metoda se aplică atât la
succesivă este transmisă unui index integrator. Pe conducte, la orificii practicate în pereţii rezervoarelor,
cadranul acestuia, se citeşte numărul de camere golite, cât şi în canalele deschise.
deci debitul.
Principiul de măsurare a contorului cu palete
rotitoare (Fig. 3.66., c) se bazează pe umplerea şi golirea
a două spaţii care iau naştere succesiv, prin rotirea în
sensuri diferite a două palete.
Metoda gravimetrică (Fig. 3.67) este o metodă
de măsurare a debitului care se aplică la lichide şi gaze.
Debitul este produsul dintre volumul şi densitatea
fluidului trecut prin contor într-un anumit interval de
timp. Mărimile caracteristice sunt volumul şi densitatea.

Fig. 3.68. Metoda micşorării secţiunii locale la conducte

Ajutajul de măsurare (Fig. 3.68.,a) este un dispozitiv


a b cu reducere locală a secţiunii de curgere a fluidului prin
conducta sub presiune şi este conceput ca un orificiu
Fig. 3.67. Metoda gravimetrică de măsurare a debitelor:
a – contor de masă; b – contor de masă interferenţial; 1– contor circular axial. Măsurând căderea de presiune în amonte
diferenţial; 2 – senzor de densitate;3 – calculator electronic. şi aval, se deduce valoarea debitului.
Ajutajul Venturi (Fig. 3.68.,b) este asemănător celui
anterior prezentat, dar se continuă cu un difuzor, care
Contoarele de masă (Fig. 3.67.a), folosite pentru este un tub divergent de conicitate mică şi de lungime
măsurarea debitelor de apă, sunt instrumente prevă- redusă.
zute cu camere de volume cunoscute, care se dezechi- Tubul Venturi (Fig. 3.68.,d) este un dispozitiv de
librează prin umplere, antrenând un sistem de pârghii reducere a secţiunii de trecere a unei conducte sub
cu ajutorul cărora se transmite numărul de umpleri presiune, care are formă convergent-divergentă, între
ale camerelor la sistemul indicator. Printr-un sistem cele două porţiuni existând o zonă scurtă cilindrică,
de integrare, numărul de umpleri este transformat în numită gâtuire. Aceste două porţiuni au rolul de a face
cantitate de lichid scurs. trecerea lentă la dimensiunile normale ale conductei,
Contorul de masă interferenţial (Fig. 3.67.b) se utili- măsurarea efectuându-se între diametrul nominal şi
zează pentru lichide şi pentru gaze. Sunt formate dintr- diametrul minim.
un sector de conductă de secţiune cunoscută, în care Diafragma (Fig. 3.68, c şi e) este o rezistenţă locală
este montat un contor cu turbină sau un contor diferen- creată în interiorul unei conducte. Poate avea forma
ţial, prin intermediul căruia se înregistrează volumul circulară sau de segment. Peretele transversal are
de fluid scurs prin conductă. Senzorul de densitate grosime mică şi creează o pierdere de presiune locală.

50
Tema 3 Mijloace pentru măsurarea mărimilor tehnice caracteristice proceselor industriale

Orificiul de măsurare (Fig. 3.69. a) este o deschidere Pragul lat (Fig. 3.71. b) este pragul a cărui creastă
amenajată în peretele unui rezervor de lichid, în scopul orizontală, în contact cu apa, este suficient de lungă
măsurării debitului. Debitul de lichid se calculează în încât liniile de flux să devină practic paralele cu creasta.
funcţie de variaţia înălţimii h într-un interval de timp. Pragul triunghiular (Fig. 3.71. c) este un perete
Duza de măsurare (Fig. 3.69.b) este un ajutaj calibrat
convergent, fixat pe peretele rezervorului. Măsurarea
profilat, folosit pentru determinarea debitului la care
un lichid în curgere realizează un contact pe lungime
3
se face la fel ca la orificiul de măsurare. mare, în aval şi în amonte.

a b b

Fig. 3.69. Orificii de măsurare la rezervoare


c
Pentru canale deschise, măsurarea debitelor se
Fig. 3.71. Praguri de măsurare
face amenajând pe curs deversoare (Fig. 3.70), praguri
(Fig. 3.71) şi canele de măsurare (Fig. 3.72).
Sectorul de canal convergent-divergent (Fig. 3.72)
este folosit pentru obţinerea unei căderi de presiune
destinată măsurării debitului.
a
b

c
d

Fig. 3.72. Canal de măsurare


e

f Metoda centrifugală (Fig. 3.73.) se aplică la


lichide şi la gaze şi foloseşte legătura funcţională dintre
g debit şi diferenţa de presiune care se creează într-o
curbă parcursă de un fluid între porţiunea concavă şi
cea convexă, considerând aceeaşi secţiune transversală.
Fig. 3.70. Tipuri de deversoare Curba în care se măsoară diferenţa de presiune se mai
a - deversor simplu; b - deversor dreptunghiular;
numeşte cot de măsurare.
c - deversor triunghiular; d - deversor parabolic;
e - deversor trapezoidal; f - deversor circular;
g - deversor proporţional. p1

Toate tipurile de deversoare, praguri, canale de p2


măsurare şi coturi prezentate în figuri sunt întâlnite pe
cursurile amenajate hidrotehnic. De exemplu, pragul cu
profil curb (Fig. 3.71,a) constă într-un perete submersibil dp
de secţiune curbă, căruia lichidul îi urmăreşte conturul,
atât pe creastă cât şi în aval. Fig. 3.73. Cot de măsurare

51
Tehnici de măsurare a mărimilor caracteristice proceselor tehnologice

Metoda rezistenţei opuse de un corp


la înaintarea fluidului (Fig. 3.74) foloseşte
proporţionalitatea care există între debitul trecut
printr-un tub şi mărimea deplasării unui corp care are
3 dimensiuni cunoscute sau care pot fi calculate.
Aceste mijloace de măsurare se numesc rotametre
şi pot avea mai multe forme constructive.

a b

c d

Fig. 3.75. Mijloace de măsurare a vitezei fluidului


a b

a) Flotorul (Fig. 3.75.a) este un corp plutitor, antrenat


de curentul de lichid, folosit la determinarea direcţiei
de curgere şi a vitezei curenţilor de suprafaţă sau de
adâncime.
b) Sonda pentru gaze (Fig. 3.75.b) este un instrument
c sub forma de tijă, care, introdus într-o conductă, permite
stabilirea vitezei la o anumită adâncime.
Fig. 3.74. Rotametre c) Tubul Pitot-Prandtl (Fig. 3.75.c) este tot o sondă,
prevăzută cu prize de presiune, şi este folosit pentru
a) Rotametrul cu corp liber (Fig. 3.74.a) este un măsurarea diferenţei dintre presiunea dinamică şi cea
instrument compus dintr-un tub cu o uşoară conicitate, statică.
aşezat în poziţie verticală, în care, sub acţiunea presiunii d) Morişca (Fig. 3.75.d) este un instrument prevăzut
fluidului, se deplasează liber un corp calibrat, cu o formă cu o elice, căreia curentul de fluid îi imprimă o mişcare
specială şi a cărui poziţie indică debitul fluidului. de rotaţie. Măsurând viteza de rotaţie, se determină
b) Rotametrul cu corp ghidat (Fig. 3.74.b) se debitul.
deosebeşte de primul rotametru prin faptul că piesa din Metoda electromagnetică se aplică la lichidele
interiorul tubului nu mai este liberă, ci se deplasează cu o anumită conductibilitate. Ea se bazează pe propor-
solidar cu o tijă al cărei capăt indică valoarea debitului. ţionalitatea dintre foiţa electromotoare indusă de un
c) Rotametrul cu corp articulat (Fig. 3.74.c) se curent de lichid, la trecerea printr-un câmp magnetic.
compune dintru-un corp a cărui poziţie indică debitul,
fiind articulat şi solidar cu o tijă al cărei capăt liber indică
debitul scurs, pe o scară gradată.
Metoda explorării câmpului de viteze (Fig.
3.75) este o metodă care se aplică atât la lichide, cât şi la
gaze. Ea foloseşte legătura directă dintre debit şi viteza
de curgere a fluidului.

Fig. 3.76. Debitmetru electromagnetic

52
Tema 3 Mijloace pentru măsurarea mărimilor tehnice caracteristice proceselor industriale

Mijlocul de măsurare (Fig. 3.76.) se compune lui de tranzit, indicatorul este injectat în conductă şi se
dintr-un segment de conductă prevăzut cu un electro- măsoară intervalul de timp în care acesta parcurge o
magnet şi din doi electrozi aflaţi în contact cu lichidul lungime cunoscută între două secţiuni.
care curge prin conductă. Forţa electromotoare indusă La această metodă se folosesc:
de fluidul care traversează câmpul magnetic este
convertită în debit, prin intermediul unui integrator.
– trasori neradioactivi (Na2Cr2O7, NaCl, LiCl);
– trasori radioactivi (brom 82, sodiu 24, crom 51,
3
Metoda injectării sau diluţiei se aplică la tritiu, aur 198).
lichide şi la gaze, şi constă în introducerea unor soluţii
identificabile în fluid, urmată de determinarea în aval
a concentraţiei de substanţă, ştiind că diluţia este
proporţională cu debitul. În procedeul măsurării timpu-

Fişă de evaluare. Tema: Mijloace pentru măsurarea mărimilor


cinematice; Metode şi mijloace pentru măsurarea debitelor
1 Completează spaţiile libere:
1. Viteza liniară este rezultatul raportului dintre……………………….
2. În SI, viteza liniară se măsoară în…………………..
3. La mişcarea de rotaţie, viteza unghiulară a unui punct material este determinată de
relaţia:…………………….
4. Unitatea de măsură pentru viteza unghiulară este ……
5. Mijloacele pentru măsurarea vitezei de rotaţie se numesc ………………….. .
6. Tahogeneratoarele electrice sunt mijloace de măsurare pentru viteza de rotaţie. Ele pot fi:………………..
7. Tahometrele mecanice sunt în general portabile. Ele pot fi:……….........................................
8. Debitul se defineşte ca fiind cantitatea de substanţă solidă, lichidă sau gazoasă care……………………
9. Debitul se poate exprima sub două forme:......................................................

2 Completează tabelul următor:

Nr. crt. Mărimea de măsurat Unitatea de măsură Metoda de măsurare folosită Mijlocul de măsurare folosit

3 Explică principiul de funcţionare a tahometrelor cu dispozitiv centrifugal.

4 Precizează caracteristicile tehnice ale contorului cu palete.


5 Enumeră şi reprezintă grafic tipurile de deversoare studiate.
6 Enumeră mijloacele de măsurare a vitezei fluidelor.

Aplicaţie practică
Monitorizează zilnic consumul de apă caldă şi de apă rece din locuinţă.
Înregistrează datele într-un tabel.
Identifică zilele din săptămână cu consum mare.
Prezintă modalităţile de reducere a consumului de apă.

53
Tehnici de măsurare a mărimilor caracteristice proceselor tehnologice
3.3. Mijloace pentru măsurarea mărimilor fizico-chimice
3.3.1. Măsurarea masei
- transportabile.
După principiul de funcţionare:
3 Masa m este mărimea fizică scalară fundamentală
în SI, care măsoară proprietatea materiei de a fi inertă şi
- mecanice;
- electromecanice.
de a provoca un câmp gravitaţional.
Unitatea de măsură pentru masă este unitate de Mijloace de cântărire mecanice
măsură fundamentală în SI şi poartă denumirea de 1) Balanţele etalon (Fig. 3.77) sunt utilizate pentru
kilogram, cu simbolul kg. transmiterea unităţii de masă şi pentru verificarea
Multiplii şi submultiplii kilogramului sunt prezentaţi maselor. Sunt balanţe simple, executate cu mare
în tabelul 3.3.: precizie. Balanţele de precizie au o mare sensibilitate la
Tabelul 3.3 influenţa factorilor de mediu. Pentru a evita influenţa
Denumirea Simbolul Valoarea oricărui factor de mediu, balanţele etalon sunt ţinute
în incinte închise şi sunt acţionate de la distanţă, prin
tonă t 1000kg
intermediul unei mâini mecanice.
quintal q 100kg
decakilogram dakg 10 kg
kilogram kg lkg = 1000 g
hectogram hg 0,1kg =100g
decagram dag 0,01kg = 10g
gram g 0,001 kg = 1 g
decigram dg 0,0001 kg = 0,1g=10 -1g
centigram cg 0,00001 kg = 10 -2g
miligram mg 0,000001 kg = 10 -3 g

Pentru a afla masa unui corp, este necesară


compararea acestuia cu unitatea de masă, lucru care se
realizează cu mijloace de măsurare pentru masă.

Clasificarea mijloacelor de cântărit


Mijloacele de măsurare pentru mase se pot clasifica
după următoarele criterii: Fig. 3.77. Balanţă etalon
După numărul de pârghii utilizate:
- instrumente cu o pârghie, numite balanţe, care 2) Balanţele analitice (Fig. 3.78) sunt utilizate
pot fi cu braţe egale sau inegale; în laboratoare, precum şi în activitatea didactică şi
- instrumente cu mai multe pârghii, numite bascule, de cercetare. Sunt balanţe simple, cu sensibilitate şi
la care braţele pârghiilor sunt în general inegale. precizie ridicate. Domeniul de măsurare este cuprins
După modul de efectuare a cântăririlor: între 2 şi 200 g. Fiind o balanţă simplă, cântărirea se
- manuale, la care toate operaţiile (aşezarea pe face prin echilibrarea masei de cântărit, cu măsuri
masa de cântărit, aşezarea greutăţilor şi ridicarea de pe echivalente. Unele balanţe analitice sunt prevăzute,
aparat) sunt realizate de un operator; suplimentar, cu o scară micrometrică, pentru mărirea
- semiautomate, la care o serie de operaţii se preciziei de citire a valorii măsurate. Oscilaţiile balanţei
execută automat; sunt echilibrate de amortizoare. Ca şi balanţele etalon,
- automate, la care toate operaţiile se execută balanţele analitice sunt influenţate de factorii de
automat. mediu. De aceea, balanţa analitică este închisă într-o
După modul de instalare: carcasă, iar greutăţile adiţionale, sub formă de călăreţi,
- fixe; sunt acţionate mecanic.

54
Tema 3 Mijloace pentru măsurarea mărimilor tehnice caracteristice proceselor industriale
1

3
5

4
2 3
Fig. 3.80 Balanţa compusă (tip Beranger)
Fig. 3.78. Balanţă analitică 1 – talere; 2 – pârghie de cântărire cu braţe egale, 3 – cuţite
1– pârghie: 2 – coloană de susţinere a pârghiei; duble de sarcini; 4 – cuţite de legătură; 5 – pârghie ajutătoare
3 – ac indicator; 4 – scară gradată; 5 – scară micrometrică;
6 – dispozitiv de izolare; 7 – amortizoare; 8 – talere; 9 – piuliţe Verificarea balanţelor compuse se face verificând
de reglare a poziţiei de echilibru; 10 – greutăţi adiţionale;11 indicaţiile în gol şi apoi la încărcarea cu 10% şi 100% din
– tambur de acţionare a greutăţilor; 12 – paftale;13 – sistem
sarcina maximă, utilizând greutăţi etalon.
cuţit-peniţă; 14 – carcasă;15 – picioare cu înălţime reglabilă
5) Basculele zecimale (Fig. 3.81) sunt instrumente
3) Balanţele tehnice (Fig. 3.79) sunt tot balanţe de cântărit cu mai multe pârghii inegale. Sunt folosite
simple, utilizate la cântăriri curente, de precizie redusă. la cântărirea maselor de ordinul sutelor de kilograme.
Balanţele tehnice se verifică la funcţionarea în gol Cântărirea se face la un raport egal cu 1/10, între
şi la încărcarea cu 10% şi 100% din sarcina maximă. greutăţile aşezate pe platan şi masa de cântărit.
Balanţele tehnice sunt incomode la utilizări frecvente, Basculele zecimale sunt construite pentru sarcini
deoarece talerele sunt plasate sub pârghie, ceea ce le maxime de 50, 100, 200 şi 500 de kilograme.
face uneori de neutilizat. La basculele zecimale se verifică sensibilitatea,
justeţea la sarcina maximă şi comportarea la suprasarcină.
Sensibilitatea se verifică aşezând pe platformă greutăţi
2 egale cu eroarea tolerată; în această situaţie, arătătorul
3 5 mobil trebuie să se deplaseze cu cel mult 3 mm faţă de
cel fix. Justeţea se verifică încărcând bascula cu sarcina
6 maximă. Pentru verificarea la suprasarcină, se încarcă
platforma basculei cu o sarcină cu 30% mai mare decât
sarcina maximă. După ce bascula a stat aproximativ 30
7 4 min în suprasarcină, se verifică integritatea perniţelor.

1 4 6

Fig. 3.79. Balanţa tehnică


1 – suport; 2 – pârghie; 3 – coloană; 4 – talere;
5 – paftale; 6 – vergele de legătură; 7 – buton pentru acţionarea 2
dispozitivului de izolare

5
4) Balanţele compuse (Fig. 3.80) au talerele
aşezate deasupra pârghiilor şi trei puncte de încărcare, 1 3
deci sprijinul se face pe trei cuţite. Aceste balanţe sunt
Fig. 3.81. Bascula zecimală
cel mai des utilizate în activităţile curente de cântărire.
1 - postament; 2 - platformă; 3 - pârghia de sarcină; 4 - pârghia
Cele mai cunoscute sunt balanţele tip A, numite şi principală; 5 - platanul pentru greutăţi; 6 - dispozitivul de
balanţe Beranger, după numele inventatorului. echilibrare

55
Tehnici de măsurare a mărimilor caracteristice proceselor tehnologice

6) Basculele romane servesc la cântărirea unor Dispozitivul de înclinare are rolul de a transforma
mase mai mari de 500 kg, putând fi construite şi variante mişcarea verticală a platanului în mişcare de rotaţie a
pentru cântăriri de până la 200 000 kg. Acest tip de acului indicator. Acest lucru este realizat cu ajutorul
bascule nu utilizează greutăţi de lucru, construcţia unei pârghii de ordinul I, cu două cuţite (unul de sprijin
3 bazându-se pe utilizarea pârghiilor cu braţe inegale.
Echilibrarea sarcinilor de cântărit se face prin
pentru pârghie şi unul de sarcină).

deplasarea unor greutăţi constante, numite cursoare


sau romane, de-a lungul unor braţe cu diviziuni.
7) Basculele romane obişnuite (Fig. 3.82.) au 2
acelaşi principiu de funcţionare ca toate basculele
romane, diferind de acestea atât prin sarcina maximă, 3
care poate fi 100, 200, 500, 1000, 2000 kg, cât şi din
punct de vedere constructiv. 1 1
Ele se pot fabrica în diferite variante, în funcţie de
destinaţie. Astfel, se fabrică bascule romane pentru
vite, utilizate în ferme şi abatoare. Acestea au în zonele
laterale nişte vergele de oţel, pentru a împiedica
mişcările animalului cântărit. Alte variante sunt balanţa Fig. 3.83. Balanţă semiautomată cu cadran
cu pâlnie, varianta forestieră, varianta cu format masă, 1 - talere; 2 - cadran; 3 - ac indicator
pentru obiecte voluminoase şi varianta suspendată,
pentru cântărirea obiectelor în mişcare. Mijloace de cântărire electromecanice
Verificarea acestor bascule se face la suprasarcină, Mijloacele de cântărire electromecanice sunt
în gol şi la 10% din sarcina maximă. mijloace de măsurare a masei şi se caracterizează prin
dimensiuni mici, construcţii robuste şi manipulare
5 uşoară. Ele prezintă avantajul că afişează şi înregistrează
4 rezultatele, precum şi că prelucrează aceste rezultate,
3 în unele situaţii
Cântarele electromagnetice se împart în două
grupe:
– cântare derivate din cele mecanice, la care
deplasarea pârghiei de echilibrare, produce o
modificare de curent electric (Fig. 3.84);
2 – cântare cu traductoare elastice conţinând captori
(Fig. 3.85), la care deplasarea pârghiei este convertită în
1 semnal electric.

Fig. 3.82. Basculă romană obişnuită


1 - postament; 2 - platforma; 3 - pârghie mare gradată; 4 - pârghie
mică gradată; 5 - dispozitiv de echilibrare

8) Balanţe semiautomate cu cadran, la care


cântărirea se face automat, operatorul efectuând numai
încărcarea-descărcarea balanţei şi citirea indicaţiilor.
Una dintre cele mai simple balanţe semiautomate este
prezentată în figura 3.83.
Sistemul de pârghii este asemănător cu cel de la
celelalte balanţe, cu deosebirea că are o rezistenţă mai Fig. 3.84. Principiul de funcţionare a unui cântar electromecanic
mare.

56
Tema 3 Mijloace pentru măsurarea mărimilor tehnice caracteristice proceselor industriale
3.3.2. Metode şi mijloace pentru măsurarea
densităţii

Densitatea este o mărime derivată în SI, care se


defineşte ca masa unităţii de volum: 3
.

Ecuaţia dimensională este:


[ρ] = L– 3 × M

Fig. 3.85 Captori pentru balanţe Greutatea specifică este greutatea unităţii de
a-magnetoelastic; b-piezorezistiv; c-capacitiv;
d - inductiv; e - piezoelectric; f - acustic
volum, exprimată prin relaţia:

.
În ultimul timp, tehnica măsurării masei s-a
îmbunătăţit, datorită dezvoltării tehnicilor de măsurare Spre deosebire de densitate, greutatea specifică
cu mărci tensometrice (Fig. 3.86). Mărcile tensometrice este o mărime ce variază în funcţie de acceleraţia gravi-
sunt utilizate la construcţia balanţelor electronice. taţională, g.
Aparatele de cântărit electronice (Fig. 3.87), măsoară Unitatea de măsură a densităţii în SI este kg/m3, iar
indirect masa corpurilor, prin determinarea greutăţii unitatea tolerată este g/cm3.
lor. Relaţia de legătură dintre cele două unităţi de
măsură este:
1 g/cm3 = 103 kg/m3.
Densitatea este influenţată de temperatură şi
de presiune. Presiunea are în general un efect slab,
care poate fi neglijat,dar efectul temperaturii trebuie
compensat. La valori bine determinate ale tempera-
turii şi presiunii, densitatea este o mărime caracteris-
tică pentru o substanţă anumită. Datorită faptului că
Fig. 3.86. Schema de principiu a unui captor cu mărci
tensometrice pentru măsurarea masei (D1,...D4 - mărci prezenţa impurităţilor modifică mult densitatea, această
tensometrice). mărime poate caracteriza puritatea substanţelor.
Determinarea cu precizie a densităţii este folosită
la evaluarea unor proprietăţi fizice ale substanţelor,
cum sunt: vâscozitatea, tensiunea superficială, punctul
de fierbere etc.
Măsurarea continuă a densităţii îşi găseşte aplica-
ţii în industria chimică, petrochimică, metalurgică, a
materialelor de construcţii, alimentară, urmărindu-se
prin aceasta asigurarea calităţii atât la produsele finite,
cât şi la cele intermediare.
Determinarea volumului V - în vederea calculării
densităţii - este de obicei dificilă, de aceea, în practică se
foloseşte densitatea relativă d (masă volumică relativă),
care se defineşte prin raportul dintre densitatea ρ a
corpului studiat şi densitatea ρ0 a unei substanţe de
Fig. 3.87. Balanţă electronică referinţă aflată în condiţii de stare cunoscute:

57
Tehnici de măsurare a mărimilor caracteristice proceselor tehnologice

Densitatea relativă este o mărime adimensională.


3 Măsurarea densităţii relative constă în
compararea masei unui volum anumit din substanţa
dată, aflată la temperatura t 0C cu masa aceluiaşi volum
de apă, la temperatura de 40 C. Valoarea densităţii

relative se notează cu şi se calculează cu relaţia:

,
Fig. 3.88. Densimetru cu masa constantă
1 – plutitor; 2 – cameră de lestare; 3 – tijă; 4 – termometru
în care:
m – masa substanţei de studiat; Principiul care stă la baza măsurării densităţii este
m0 – masa apei, la temperatura de 4 0C; acela că adâncimea de cufundare a unui densimetru
V – volumul substanţei de studiat, egal cu volumul variază invers proporţional cu densitatea lichidului.
apei. Valoarea densităţii măsurate cu ajutorul densime-
trelor depinde de:
Măsurarea densităţii lichidelor se poate face prin - corectitudinea indicaţiilor;
metode bazate pe: - capilaritatea lichidului.
- echilibrul hidrostatic; Pentru lichide netransparente (lapte, produse
- determinarea masei şi volumului unui corp; petroliere), citirea indicaţiilor se face la partea superi-
- determinarea punctului de fierbere; oară a meniscului, în vreme ce, pentru lichide transpa-
- principiul vaselor comunicante. rente, citirea se face la partea inferioară a meniscului.
Indicaţiile densimetrice sunt influenţare de efectul
Mijloace de măsurare a densităţii pe princi- de capilaritate şi de temperatura la care se face deter-
piul hidrostatic minarea. De aceea, trebuie aplicate corecţii de capila-
Măsurarea densităţii pe principiul hidrostatic se ritate şi corecţii de temperatură.
poate face cu: În cazul capilarelor, cum este şi tubul densimetru-
- densimetre; lui, la limita dintre lichid şi aer se formează un menisc
- balanţe hidrostatice; convex – în cazul lichidelor care „nu udă“ pereţii vasului
- balanţe Mohr -Westphal. (de exemplu, mercur) – sau un menisc concav – în cazul
1) Densimetrele se împart în două grupe: lichidelor care „udă“ pereţii vasului (apă, produse petro-
- pentru lichide cu densitate mai mică decât densi- liere, soluţii alcoolice).
tatea apei (densimetre pentru produse petroliere) cu Neuniformitatea forţelor de interacţiune dintre
domeniul de măsurare cuprins între 0,650 şi 1 g/cm3; lichid şi pereţii vasului provoacă efectul de capilari-
- pentru lichide cu densitate mai mare decât densi- tate, iar rezultatul măsurării densităţii lichidelor poate
tatea apei (lacto-densimetre) densimetre pentru apa fi modificat de meniscul ce se formează.
de mare, cu domeniul de măsurare cuprins între 1 şi 2 De aceea, dacă măsurarea densităţii se face cu un
g/cm3. densimetru recomandat pentru un alt tip de lichid,
Densimetrele (Fig. 3.88) sunt confecţionate din rezultatul se corectează cu un coeficient de capilari-
sticlă şi se compun dintr-un plutitor, o cameră de tate, specific fiecărui lichid.
lestare pentru menţinerea verticalităţii şi au, în unele Densitatea lichidului depinde de temperatura
cazuri, un termometru. acestuia. De aceea, la etalonarea densimetrului, se ţine
seama de temperatură. Etalonarea densimetrelor se

58
Tema 3 Mijloace pentru măsurarea mărimilor tehnice caracteristice proceselor industriale

face, conform normelor în vigoare, la temperatura de Vt – volumul plutitorului la temperatura la care


20°C. se face măsurarea.
2) Balanţa hidrostatică poate conferi o determi- 3) Balanţa Mohr-Westphal este o balanţă
nare foarte exactă a densităţii corpurilor lichide şi solide; hidrostatică cu braţe inegale, cu ajutorul căreia se
de aceea, ea este folosită ca metodă de etalonare.
Această metodă constă în cântărirea corpului în
determină densitatea relativă a unui lichid sau a unui
corp solid.
3
aer şi în apă, după care densitatea corpului se deter- În figura 3.90 este prezentat principiul măsurării
mină din relaţia: densităţii cu balanţa Mohr-Westphal.

unde:
m – masa corpului a cărui densitate se deter-
1
mină;
m – masa greutăţilor de echilibrare a forţei
2
ascensionale;
V – volumul corpului solid;
ρ – densitatea lichidului de imersie. Fig. 3.90. Balanţa Mohr -Westphal
1
În figura 3.89 este prezentat modul de determi- 1 – pârghie cu braţe inegale; 2 – suportul pârghiei;
nare a densităţii unui lichid, cu ajutorul balanţei hidros- 3 – contragreutate; 4 – indicator; 5 – scară gradată; 6 – cuţit
tatice. de sarcină; 7 – plutitor; 8 – cilindru de sticlă; 9 – termometru;
10 – cuţit

Echilibrarea balanţei se face cu ajutorul călăreţilor.


Determinarea densităţii prin această metodă se
face prin parcurgerea următoarelor faze:
- echilibrarea balanţei în aer împreună cu plutitorul;
- termostarea plutitorului şi a lichidului de măsurat
(egalizarea temperaturilor);
- echilibrarea balanţei cu ajutorul călăreţilor;
Fig. 3.89.Balanţa hidrostatică - citirea densităţii relative pe scara gradată.
1 – taler prevăzut cu dispozitiv de suspendare; 2 – fir de platină; Măsurarea densităţii prin cântărirea unui
3 – plutitor. volum constant se face prin cântărirea corpului anali-
zat şi a unui volum de apă distilată egal cu al corpului,
Densitatea lichidului se calculează cu formula: cu ajutorul unui instrument numit picnometru.

unde:
m – masa plutitorului;
m – masa greutăţilor cu care este echilibrată
1
balanţa, când plutitorul este cufundat în lichidul a cărui
densitate trebuie determinată;
ρa – densitatea aerului;
ρg – densitatea materialului din care sunt
confecţionate greutăţile folosite; Fig. 3.91. Picnometru

59
Tehnici de măsurare a mărimilor caracteristice proceselor tehnologice

Determinarea densităţii cu picnometrul (Fig. 3.91)


se face efectuând următoarele operaţii: [m2/s],
- se cântăreşte picnometrul gol;
- se cântăreşte picnometrul umplut cu apă disti- unde:
3 lată;
- se calculează capacitatea picnometrului;
η - viscozitatea dinamică
ρ - densitatea fluidului
- se înlocuieşte apa cu lichidul de analizat;
- se cântăreşte picnometrul umplut cu lichidul de În Sistemul Internaţional, unitatea de viscozitate
analizat; cinematică ν este m2/s.
- se determină densitatea (prin calcul). În practică, pentru viscozitatea cinematică se
Prin această metodă se pot determina şi densită- foloseşte unitatea centistokes (cSt):
ţile corpurilor solide. În acest caz, picnometrul are gâtul 1cSt = 10 -6 m2/s =1 mm2/s.
mai larg, iar lichidul de imersie nu trebuie să producă c) Viscozitatea convenţională se determină prin
reacţie şi nici să dizolve solidul. măsurarea timpului de curgere a unui anumit volum
Verificarea picnometrelor constă în verificarea de lichid, în condiţii stabilite convenţional.
capacităţii lor, prin metoda gravimetrică. Viscozitatea este influenţată de temperatură invers
proporţional: la creşterea temperaturii, viscozitatea
3.3.3. Măsurarea viscozităţii scade.

Viscozitatea este proprietatea fluidelor de a Mijloace şi metode pentru măsurarea visco-


opune rezistenţă la curgere, ca rezultat al interacţiunii zităţii
mecanice dintre particulele constituente. Aparatele utilizate pentru măsurarea viscozităţii
Dacă straturile de fluid se deplasează în timpul se numesc viscozimetre. Clasificarea viscozimetrelor se
curgerii paralel între ele, curgerea se numeşte face după mai multe criterii:
laminară. După principiul constructiv, viscozimetrele
Dacă particulele de fluid trec dintr-un strat în altul, pot fi:
curgerea este turbulentă. - cu tub capilar;
Viscozitatea poate fi dinamică, cinematică sau - cu corp căzător;
convenţională. - cu orificiu de scurgere;
a) Viscozitatea dinamică (η) se măsoară în regim - cu corp rotitor.
de curgere laminară. În Sistemul Internaţional, unitatea
de vâscozitate dinamică este Pascal x secunda (Pa s). După mărimea măsurată, ele se pot clasifica în:
În practică, pentru viscozitatea dinamică se - aparate pentru determinarea viscozităţii
foloseşte unitatea centipoise (cP): cinematice;
1cP = 1x10 -3Pa s = 1 mPa s; - aparate pentru determinarea viscozităţii
Viscozitatea dinamică se determină cu relaţia: dinamice;
- aparate pentru determinarea viscozităţii conven-
ţionale.
[Pa/s], După locul de utilizare, viscozimetrele se
împart în două grupe:
unde: - viscozimetre de laborator, care efectuează
d – distanţa parcursă de fluid în curgere; determinări discontinue, în condiţii de temperatură
s – suprafaţa în secţiune a fluidului în curgere; constantă şi cu o precizie ridicată;
v – viteza de deplasare; - viscozimetre automate, care permit măsurarea
F– forţa de rezistenţă învinsă de lichid. continuă, a viscozităţii în procesele tehnologice.
b) Viscozitatea cinematică (ν) se determină cu Una dintre cele mai utilizate metode de determi-
relaţia: nare a viscozităţii este aceea a curgerii printr-un tub
capilar. Cel mai folosit este viscozimetrul Ubbelohde
(Fig. 3.92.).

60
Tema 3 Mijloace pentru măsurarea mărimilor tehnice caracteristice proceselor industriale

Cu ajutorul acestui aparat se măsoară direct viscozi- niveluri hiperfine ale stării fundamentale ale atomului
tatea cinematică a lichidelor. În acest caz, se determină de Cesiu 133“.
timpul de scurgere a unui volum determinat de lichid Multiplii secundei sunt:
printr-un tub capilar, produsă sub acţiunea greută- Minutul 1 min = 60 s;
ţii proprii, în condiţiile formării unui nivel suspendat
de lichid prin ruperea coloanei de scurgere. În timpul
Ora 1 h = 60 min = 3 600 s;
Ziua 1 zi = 24 ore;
3
determinării, coloana de lichid se găseşte la presiune Anul 1 an = 365 zile;
atmosferică. Secolul 1 secol = 100 ani;
Mileniul 1 mileniu = 10 secole.
Submultiplii secundei sunt milisecunda (ms) şi
microsecunda (μs).
În construcţia de maşini, mijloacele pentru măsura-
rea timpului intră în componenţa aparatelor şi a insta-
laţiilor şi au rol de temporizare, de antrenare a dispozi-
tivelor de programare sau de deplasare a suportului de
înregistrare.
Mijloacele pentru măsurarea timpului se numesc
ceasuri. Domeniul care se ocupă cu proiectarea şi
construcţia acestor dispozitive se numeşte orologerie.
Din punct de vedere constructiv, ceasurile se
împart în: mecanice, electromecanice, electronice.
Ceasurile mecanice folosesc pentru acţionare
Fig. 3.92. Viscozimetrul cu nivel suspendat Ubbelohde energia cedată de un arc spiral tensionat.
Ceasurile electromecanice folosesc pentru
Aparatul este executat din sticlă şi este format acţionare energia electrică, iar mişcarea este transmisă
dintr-un tub cu trei ramuri: ramura cu capilar (2), pe cale mecanică.
ramura cu rezervor (1) (având diametrul egal cu suma Ceasurile electronice sunt considerate ceasurile
celorlalte două ramuri) şi a treia – tubul de legătură cu care au în construcţia lor atât dispozitive electronice
atmosfera (3). Ramura (2), este un tub cu două bule, una pentru acţionare, cât şi pentru indicaţie.
de compensare (5) şi alta de măsurare (6), care se conti- Din punctul de vedere al indicaţiei, ceasurile
nuă printr-un tub capilar (4). De o parte şi de alta a bulei pot fi digitale sau analogice.
de măsurare, sunt trasate două repere m1 şi m2 , care Ceasurile mecanice au în construcţia lor traduc-
delimitează un volum de lichid al cărui timp de curgere toare de timp de tip oscilatoriu, cu sau fără perioadă
prin capilar se măsoară. Tubul capilar se deschide în proprie de oscilaţie. Antrenarea ceasurilor mecanice
bula nivelului suspendat C, având forma unei calote se face folosind energia mecanică eliberată de un arc.
sferice, care comunică cu atmosfera prin ramura (3) şi Acest tip de aparate prezintă dezavantajul că perioada
cu rezervorul B al ramurii (1). Pe rezervor sunt marcate de oscilaţie este dependentă de momentul motor
două repere foarte apropiate, x şi y, care indică nivelul creat de dispozitivul mecanic de antrenare. Tipurile de
minim, respectiv maxim, al lichidului în viscozimetru. traductoare de timp cel mai des folosite în construcţia
ceasurilor mecanice sunt prezentate în figura 3.93.
3.3.4. Mijloace pentru măsurarea timpului

Timpul este o mărime fundamentală în Sistemul


Internaţional. Unitatea de măsură pentru timp este
secunda, notată s.
La a 13-a Conferinţă Generală pentru Măsuri şi
Greutăţi a hotărât ca secunda să fie definită astfel:
„Secunda este durata a 9 192 631 770 perioade ale
radiaţiei corespunzătoare tranziţiei între cele două

61
Tehnici de măsurare a mărimilor caracteristice proceselor tehnologice

Pentru a evita supratensionarea arcului motor,


1 se introduce în mecanism un limitator de cuplu,
3’
care începe să patineze la atingerea cuplului maxim
2 admis. Acest tip de ceas are avantajul că va continua
3 3
să funcţioneze şi în cazul întreruperii alimentării cu
energie electrică, datorită faptului că arcul rămâne
G tensionat. În figura 3.94. este reprezentat schematic un
ceas electromecanic.

Fig. 3.93. Traductoare mecanice de timp


a - traductor de timp cu pendul; b - traductor de timp cu sistem
oscilatoriu arc - balans; c - traductor de timp cu masă oscilantă,
fără perioadă proprie de oscilaţie; 1 - masă oscilantă; 2 - roată
ancorată; 3, 3‘ - palete masă oscilantă

Traductorul de timp cu pendul (Fig. 3.93.a) are


perioada de oscilaţie dependentă de masa pendulului,
de lungimea pendulului, dar şi de acceleraţia
gravitaţională şi de momentul de inerţie al pendulului.
Traductorul de timp cu sistem oscilatoriu arc-balans
(Fig. 3.93.b) are perioada de oscilaţie dependentă de
elementele geometrice ale arcului spiral (lungime, lăţime
şi grosime a secţiunii), de momentul de inerţie al balan-
sului, dar şi de modulul de elasticitate al arcului spiral.
Traductorul de timp cu masă oscilantă fără perioadă
proprie de oscilaţie (Fig. 3.91.c) are perioada de oscilaţie Fig. 3.94. Ceas electromecanic
dependentă de momentul de inerţie al masei oscilante 1 - motor sincron; 2 - rotorul motorului sincron;
şi de amplitudinea unghiulară a oscilaţiei. Acest tip de 3 - pinion dispus pe axul rotorului;
traductor de timp are următoarele avantaje: construcţia 4 - roată dinţată; 5 - pinion; 6 - roată pe axul căreia este dispus
este simplă, are posibilitatea reglării perioadei de oscila- secundarul; 7, 8, 9, 10 - transmisie dinţată de demultiplicare a
mişcării secundarului şi transmitere la axul minutarului;
ţie şi perioada este independentă de poziţia în spaţiu.
11, 12, 13, 14 - transmisie dinţată de demultiplicare şi transmisie
Ceasurile electromecanice se caracterizează la axul indicatorului orar.
prin faptul că energia mecanică înmagazinată la ceasu-
rile anterior prezentate în arcul motor a fost înlocuită
cu energia electrică înmagazinată într-o baterie sau Acest tip de ceasuri este folosit la contoarele
obţinută direct de la reţea. electrice cu dublu tarif.
Cele mai răspândite ceasuri electromecanice sunt Ceasurile electronice au o largă răspândire,
echipate cu motoare sincrone, la care baza de timp este atât în industrie, cât şi în viaţa de toate zilele. Avantajele
furnizată de frecvenţa reţelei. pe care le prezintă sunt: precizie de indicare ridicată,
Ceasurile electromecanice au o parte mecanică, iar operaţii de asamblare simple, cost de producţie şi de
precizia lor depinde de frecvenţa reţelei electrice. întreţinere scăzut.
Folosirea ceasurilor electromecanice nu este Din punctul de vedere al indicaţiei, ceasurile
posibilă în cazul reţelelor electrice a căror frecvenţă nu electronice pot fi:
este stabilizată. În această situaţie, se foloseşte acţiona- - cu indicaţie analogică;
rea electrică, dar se introduce un traductor mecanic de - cu indicaţie numerică.
timp şi un mecanism pentru rezerva de timp. Un astfel Din punct de vedere constructiv, elementul
de ceas are în componenţă un ceas mecanic cu arc principal al unui astfel de ceas este micromotorul pas-
motor tensionat de un motor electric sincron, folosind cu-pas, care are rolul de transformare a impulsurilor
o reducţie corespunzătoare. electrice într-o mişcare mecanică. Aceleaşi sisteme

62
Tema 3 Mijloace pentru măsurarea mărimilor tehnice caracteristice proceselor industriale

se folosesc şi în cazul în care, la ieşire, este necesară Cronometrele sunt mijloace folosite pentru
o mişcare mecanică pentru antrenarea suporturilor măsurarea intervalelor de timp. Ele se utilizează în
înregistratoarelor sau programatoarelor. competiţii sportive şi în activităţi de producţie, atunci
La acest tip de ceasuri, indicaţia numerică se poate când este necesară cronometrarea unor operaţii
face prin mai multe metode. Dintre acestea, cea mai
cunoscută este cea cu cristale lichide. Ele se caracte-
tehnologice de prelucrare sau de montaj. Au o precizie
ridicată. De exemplu, cronometrul din figura 3.95
3
rizează prin faptul că nu generează lumină, ci disper- măsoară timpul cu o precizie de sutimi de secundă.
sează lumina din mediul ambiant.
Contrastul indicaţiei nu variază cu intensitatea
luminoasă din încăperea în care sunt folosite.
Prezintă următoarele avantaje: consumul mic de
putere şi posibilitatea utilizării în condiţiile unei ilumi-
nări puternice.
Traductoarele de timp folosite sunt de tipul oscila-
toarelor mecanice cu pendul, cu arc-balans şi, cel mai
frecvent, de tip diapazon cu cuarţ. Oscilatoarele de
tip diapazon cu cuarţ folosesc oscilaţiile unei plăcuţe
de cuarţ, care vibrează liber într-o capsulă etanşă, sub
influenţa curentului electric de întreţinere. Frecvenţa
de oscilaţie a traductorului are valori de la 32 kHz până Fig. 3.95. Cronometru cu afişaj digital
la 4,194304 MHz. Funcţionarea acestor ceasuri este cu
atât mai bună, cu cât frecvenţa folosită este mai mare.
Dacă, din punct de vedere constructiv, este necesar
un consum mic de energie electrică, atunci frecvenţa
aleasă va fi mai mică.

3.4. Măsurarea mărimilor termice


3.4.1. Scări de temperatură
Pentru punctul triplu al apei, s-a stabilit valoarea
numerică 273,16. Punctul triplu al apei este temperatura
Temperatura este o mărime fizică fundamentală în la care cele trei stări de agregare, solidă, lichidă şi gazoasă,
S.I., care caracterizează gradul de agitaţie dezordonată se găsesc în echilibru.
a moleculelor unui corp. Pe scara de temperaturi Kelvin, intervalul de la
Temperatura este cu atât mai mare, cu cât agitaţia punctul de topire a gheţii pure la punctul de fierbere a
este mai mare. apei este împărţit în 100 de părţi. Acest lucru asigură o
Unitatea de măsură pentru temperatura termodi- legătură uşoară cu scara Celsius.
namică este unitate fundamentală în SI şi se numeşte O altă unitate de măsură este gradul Celsius,
Kelvin. unitate tolerată, care reprezintă a suta parte din inter-
Kelvinul se defineşte ca fiind fracţiunea de 1/273,16 valul de temperatură determinat de două repere: tempe-
din temperatura termodinamică a punctului triplu al ratura de topire a gheţii, notată cu 0 grade, şi temperatura
apei. de fierbere a apei, notată cu 100 grade, considerate la
Ea a fost adoptată pe baza propunerii lui W. presiune atmosferică normală.
Thomson (Kelvin), care, studiind ciclul Carnot, a stabilit În sistemul FPS [foot-pound-second], utilizat în
o scară termodinamică a temperaturii care nu depinde general în ţările anglo-saxone, unitatea de măsură
de felul substanţei termometrice. pentru temperatură se numeşte grad Fahrenheit,
notat cu F care reprezintă a 180-a parte din intervalul de

63
Tehnici de măsurare a mărimilor caracteristice proceselor tehnologice

temperaturi mărginit de temperatura de topire a gheţii, - toluen -80...1000C


notată cu 32, şi temperatura de fierbere a apei, notată cu - mercur -35...8000C
212. - aliaj de galiu 0...10500C
Relaţiile de conversie sunt:
3
tC = (tF – 32) şi, respectiv, tF = tC +32, unde:

tC – temperatura în grade Celsius;


tF – temperatură în grade Fahrenheit.
Scara de temperaturi Reaumur a fost stabilită în
1736 şi împarte intervalul dintre temperatura de topire
a gheţii, notată cu 0, şi temperatura de fierbere a apei,
notată cu 80, în 80 de părţi.

3.4.2. Măsurarea temperaturilor a) b) c)

Fig. 3.96. Termometre din sticlă cu lichid


Temperatura se măsoară cu instrumente numite
termometre. Principiile utilizate pentru măsurarea Termometrele din sticlă cu lichid pot fi realizate în
temperaturilor sunt: variantele constructive următoare.
- dilataţia corpurilor; Termometre cu capilar masiv (Fig. 3.96.a) sunt
- variaţia rezistenţei electrice; termometrele la care capilarul are diametrul aproape
- efectul termoelectric; egal cu al rezervorului.
- radiaţia şi culoarea corpurilor; Termometre tubulare (Fig. 3.96.b) au scara interi-
- modificările de stare fizică. oară şi rezervorul montate la capătul tijei, în prelungirea
După principiul de funcţionare, termometrele se corpului tubular. Scara gradată este trasată pe o placă
clasifică în următoarele grupe: opacă, în interiorul corpului tubular.
- termometre bazate pe dilatarea corpurilor (gaze, Termometre cu capilar neprotejat (Fig. 3.96.c), la
lichide şi solide); care capătul superior al capilarului este îndoit şi fixat pe
- termometre cu rezistenţă electrică (metalice sau o placă pe care este trasată scara gradată.
semiconductoare); Termometre speciale
- termometre termoelectrice (termocupluri); Din această categorie, fac parte tipurile
- termometre bazate pe radiaţia termică a corpu- următoare.
rilor (optice, monocromatice, cu radiaţie totală, de Termometre din sticlă, cu mercur cu contacte
culoare); electrice fixe (contacte electrice de platină) la anumite
- termometre bazate pe schimbarea stării fizice. repere de temperatură. La indicarea temperaturii, mercu-
Termometre bazate pe dilatare şi pe variaţia rul închide un circuit electric. Aceste termometre pot fi
presiunii în incinta corpului termometric cele mai folosite în instalaţii de reglare.
cunoscute sunt termometrele din sticlă cu lichid Termometre din sticlă, cu mercur şi contacte
(Fig. 3.96), care se folosesc la măsurarea temperaturilor electrice mobile, numite şi termometre Wertex, au un
locale, în domeniul –200 ÷ 1050°C. contact fix la baza capilarului şi un contact mobil, care
Principiul de funcţionare a acestor termometre se se deplasează în interiorul capilarului. Aceste termo-
bazează pe dilataţia unui lichid într-un spaţiu închis. Ele metre sunt utilizate la indicaţii electrice.
sunt confecţionate din sticlă transparentă, cu calităţi Termometre medicale, care pot fi:
termice bune şi coeficient de dilatare de maxim 2,55 • - umane obişnuite, pentru temperaturi 35-42°C;
105 grad-1. - pentru naşteri premature 35-42°C;
Lichidul termometric poate fi: - veterinare 37-420C.
- pentan -200...200C Toate aceste termometre au valoarea diviziunii
- alcool etilic -110...750C egală cu 0,l°C.

64
Tema 3 Mijloace pentru măsurarea mărimilor tehnice caracteristice proceselor industriale

Termometre de baie terapeutică, gradate între 0 °C şi mare de dilatare (1), şi aliaj de invar cu nichel, pentru
50 °C; aceste termometre au marcată cu roşu diviziunea lama cu coeficient mic de dilatare (2). Cu (3) şi (4) sunt
0 sau 1 °C. notate poziţiile posibile ale bimetalului, în funcţie de
Termometre bazate pe dilatarea corpurilor temperatură.
solide
Aceste termometre se prezintă în două variante
Termometrele bimetalice se folosesc în intervalul
de temperatură – 50 ... + 450 °C. Ele au o construcţie
3
constructive: robustă şi sunt adeseori utilizate cu contacte electrice şi
- termometre cu tijă; înregistratoare. Peniţa termometrelor este prinsă direct
- termometre bimetalice. de elementul sensibil, deoarece are forţă suficientă
pentru a învinge frecarea dintre peniţă şi hârtie.
Termometrele cu tijă (Fig. 3.97) se bazează în Termocupluri
funcţionare pe fenomenul de dilatare la încălzire a Măsurarea temperaturii cu ajutorul termocuplurilor
corpurilor solide. se bazează pe fenomenul termoelectric. Acesta constă
Termometrul cu tijă este compus dintr-un tub cu în existenţa unei forţe termoelectromotoare într-un
coeficient de dilatare mare, în care este introdusă o circuit compus din materiale conductoare diferite.
tijă cu coeficient de dilatare mic. Tubul este introdus În figura 3.99, sunt prezentate circuite termo-
în întregime în mediul a cărui temperatură se măsoară. electrice cu două sau cu trei conductoare diferite.
Diferenţa de dilatare dintre tijă şi tub determină În practică, se construiesc foarte multe tipuri
mişcarea mecanismului indicator. de termocupluri, diferite prin destinaţie şi prin
dimensiuni:
- termocupluri cu bandă, pentru măsurarea
temperaturilor suprafeţelor cilindrice;
- termocupluri pastilă, pentru măsurarea
temperaturii suprafeţelor plane;
- termocupluri cu vârfuri, pentru măsurarea
temperaturii materialelor bune conducătoare de
electricitate.

Fig. 3.97. Termometru cu tijă


1 – tub de protecţie; 2 – tijă; 3 – pârghie;
4 – ax; 5 – arc; 6 – ac indicator.

Termometre bimetalice (Fig. 3.98.) au elementul


a b
sensibil format dintr-un bimetal, adică o piesă lamelară,
confecţionată din două lame lipite între ele, având Fig. 3.99. Termocupluri
coeficienţi de dilatare diferiţi. a - compus din două materiale;
b - compus din trei materiale
Limitele de utilizare a termocuplurilor sunt
următoarele:
Cu-Constantan - 200...600 °C
Fe-Constantan -200...900 °C
Fe-copel 0...800 °C
CromeI-Copel -50...800 °C
Fig. 3.98. Principiul de funcţionare a termometrului bimetalic Cupru-Copel 0...600 °C
NiCr-Ni 0...1 200 °C
Pentru temperaturi de până la 450 °C, se folosesc Cromel-Alumel -50...1 300 °C
bimetale fier-nichel şi crom, pentru lama cu coeficient Pt Rh-Pt 0...1 600 °C

65
Tehnici de măsurare a mărimilor caracteristice proceselor tehnologice

Pentru temperaturi de peste 1600 °C, se folosesc măsurată cu aceeaşi unitate de măsură ca şi energia şi
termocupluri pe bază de aliaje de platină, aliaje de lucrul mecanic: joule (J).
iridiu, aliaje de rodiu, termocupluri molibden-wolfram, Iniţial, ca unitate de măsură pentru cantitatea
taliu-molibden. de căldură, s-a utilizat caloria (cal); în prezent,
3 În general, electrozii termocuplurilor se sudează
cu flacără electrică.
folosirea acestei unităţi nu mai are decât o justificare
tradiţională.
Electrozii sunt fire sau benzi izolate între ele. În Caloria reprezintă cantitatea de căldură necesară
exterior, au o teacă ce protejează termocuplul de pentru a ridica temperatura unei mase de 1 g de apă cu
şocurile mecanice, precum şi de acţiunea mediului. 1 ºC, de la 14,5 ºC la 15,5 ºC.
Constructiv, cel mai răspândit termocuplu are Caloria se poate defini în raport cu unitatea SI
forma unui tub, în interiorul căruia sunt introduşi astfel:
electrozii. 1cal = 4,184 J.
Bornele de legătură se găsesc la un capăt al Fluidul purtător de energie termică (lichid sau gaz)
tubului, fiind protejate şi ele împotriva prafului, a apei este denumit în mod uzual agent termic.
şi a agenţilor corosivi. Apa caldă şi fierbinte se caracterizează prin
Bornele de legătură sunt marcate cu + şi –, pentru temperaturi superioare valorii de 30 ºC, fiind utilizată
a indica polaritatea termocuplului pentru uzul casnic şi industrial. Sistemele de distribuţie
centralizată asigură transportul de la sursă (centrale
3.4.3. Măsurarea energiei termice termo-electrice, centrale termice) la beneficiari.
Mijloacele de măsurare a energiei termice se numesc
generic contoare de energie termică (Fig. 3.100.).
Contorul de energie termică este constituit dintr-un
contor care măsoară debitul de agent termic, din două
traductoare de temperatură (uzual termorezistenţe, una
amplasată pe conducta tur, alta amplasată pe conducta
retur faţă de consumatorul de energie termică) şi un
bloc electronic de calcul al energiei termice). Contorul
de debit şi cele două traductoare de temperatură
transmit blocului de calcul semnale electrice de ieşire.
În figura 3.101 sunt prezentate variante ale
configuraţiei contorului de energie termică şi tipurile
uzuale de contoare de debit, respectiv de traductoare
de temperatură.
Contoarele de energie termică se pot realiza în trei
Figura 3.100. Contoare pentru măsurarea energiei termice variante constructive:
- contoare complete, care nu conţin subansambluri
separabile (contoare de debit, traductoare de
În Sistemul Internaţional de unităţi, energia termică temperatură, bloc de calcul);
sau cantitatea de căldură este o mărime fizică derivată. - contoare combinate, care conţin subansambluri
Potrivit principiului conservării energiei, enunţat separabile (contoare de debit, perechi de traductoare
în mecanică, energia mecanică a unui sistem izolat de temperatură, bloc electronic de calcul);
se conservă în decursul timpului, dacă frecările şi Contoarele hibride sunt cele care la verificările
fenomenele disipative sunt neglijate. Efectuând un metrologice iniţiale sunt considerate drept contoare
bilanţ energetic în cazul unui sistem ce evoluează, combinate, iar după verificare sunt considerate
se observă faptul că o parte din energia mecanică contoare complete (cu subansambluri inseparabile); în
se transformă în căldură (acelaşi lucru se întâmplă mod frecvent, aceste contoare sunt denumite contoare
în electricitate, când un rezistor primeşte energie compacte.
electrică). Căldura care se manifestă prin modificarea
mediului exterior, permite ca energia termică să fie

66
Tema 3 Mijloace pentru măsurarea mărimilor tehnice caracteristice proceselor industriale

Fig. 3.101. Variante ale configuraţiei contoarelor de energie termică:


A- contoare de debit; a - cu morişcă; b - Woltmann; c - cu piston inelar oscilant; d - electromagnetic; e - cu ultrasunete; f - cu diafragmă;
g - vortex; B1- termorezistenţe cu două fire; B2- termorezistenţe cu patru fire; C- bloc electronic de calcul; D- variante de evidenţiere a
informaţiei de ieşire din blocul electronic de calcul; E- PC.

67
Tehnici de măsurare a mărimilor caracteristice proceselor tehnologice

Fişă de evaluare. Tema: Măsurarea mărimilor termice

3 1 Completează spaţiile libere:


1. Temperatura este o mărime fizică care caracterizează................
2. Unitatea de măsură pentru temperatura termodinamică este unitate fundamentală în SI şi se
numeşte................
3. Punctul triplu al apei este acea temperatură la care .................
4. Temperatura se măsoară cu instrumente numite...............

2 Alege varianta de răspuns corectă:

1. Pentru măsurarea temperaturilor mai mari de 1600 °C, în construcţia termocuplurilor se pot folosi
următoarele materiale:
a) platină, aliaje de iridiu, Ni Cr- Ni; b) cromel-copel, cromel-alumel, platină; c) platină, aliaje de iridiu, molibden-
wolfram, taliu-molibden; d) cupru, argint, platină.
2. Termometrele cu traductor bimetalic sunt folosite în următoarele aplicaţii:
a) contacte electrice; b) contacte electrice, înregistrarea şi măsurarea temperaturii; c) numai la măsurarea
temperaturii; d) numai la înregistrare şi măsurare.
3. Punctul de fierbere al apei, de 100 °C, este echivalent, pe scara Kelvin, cu:
a) 373, 16K; b) 273, 16K; c) 100 K; d) 473, 16 K.
4. Temperatura de (–13) °C, exprimată în Kelvin, are valoarea:
a) 286,16 K; b) 260,16 K; c) –13 K; d) 250 K.
5. Temperatura de 50 °C, exprimată pe scara Fahrenheit, are valoarea:
a) 82 °F; b) 122 °F; c) 50 °F; d) 152 °F.

3 Enumeră lichidele termometrice.

4 Clasifică termometrele după principiul de funcţionare.

5 Descrie termometrele bimetalice.

6 Enumeră trei tipuri de termocupluri.

7 Precizează limitele termice de utilizare a termocuplurilor.

68
Tema 3 Mijloace pentru măsurarea mărimilor tehnice caracteristice proceselor industriale

3.5. Mijloace pentru măsurarea mărimilor electrice


3.5.1. Mărimi şi unităţi de măsură electrice Energia electrică poate varia, chiar dacă intensitatea
curentului din circuit se menţine constantă.
• Intensitatea curentului electric este o
mărime fundamentală în SI şi reprezintă cantitatea de
Relaţiile de definiţie sunt: W =U ·I ·t = I2 ·R· t = U2·t/R.
Dimensional: [W]=L2 ·M· T-2.
3
sarcină electrică ce trece prin secţiunea transversală a Unitatea de măsură a energiei electrice se numeşte
unui conductor în unitatea de timp. joule (J). 1J = 1 W/s
Unitatea de măsură a intensităţii curentului electric Joulul este energia electrică dezvoltată în timp de
este amperul (A). o secundă, într-un circuit electric parcurs de un curent
Amperul este definit ca fiind intensitatea a doi electric constant, cu intensitatea de un amper, când
curenţi electrici constanţi, identici, care, circulând prin tensiunea electrică aplicată la bornele circuitului este
două conductoare rectilinii, paralele, foarte lungi, de de un volt.
secţiuni neglijabile, aşezate în vid la distanţa de 1 m Unitatea de măsură utilizată în practică pentru
unul de altul, produce între aceste conductoare o forţă energia electrică este kilowattora (kWh). aparatul utili-
de 2.10 -7 N pe fiecare metru de lungime. zat pentru măsurarea energiei electrice este contorul
• Tensiunea electrică este lucrul mecanic prezentat în figura 3.102.
efectuat de sursă pentru deplasarea sarcinii electrice
pe întregul circuit.
Dimensional: [U]=L2 M T-3 I-1
Unitatea de măsură a tensiunii electrice, în SI, este
voltul (V).
Voltul este definit ca fiind tensiunea electrică deter-
minată de un câmp electric uniform, cu intensitatea de
un amper pe metru, pe distanţa de un metru, măsurată
de-a lungul liniilor de câmp. Fig. 3.102 Contor electronic monofazat de energie electrică
• Rezistenţa electrică pentru un conductor Puterea electrică este energia primită sau cedată
izotrop se exprimă ca fiind câtul dintre tensiunea la de un sistem electric, în unitatea de timp.
borne U şi intensitatea I a curentului electric continuu Dimensional: P =L2 · M · T-3.
care îl parcurge. În curent alternativ, se deosebesc următoarele
Dimensional: [R]=L2 M T-3 I-2. puteri: aparentă, activă şi reactivă.
Unitatea de măsură a rezistenţei electrice, în SI, • Puterea aparentă este produsul dintre valoa-
este ohmul (Ω). rea tensiunii efective, U (indicată de un voltmetru
Ohmul se defineşte ca fiind rezistenţa electrică montat la bornele circuitului) şi intensitatea efectivă, I
dintre două puncte ale unui conductor filiform, între (indicată de un ampermetru înseriat în circuit), adică:
care, aplicând tensiunea electrică de un volt, se stabi- P = U· I
leşte un curent electric constant cu intensitatea de 1 Unitatea de măsură a puterii aparente este volt-
amper, atunci când conductorul nu este sediul unor amperul (VA).
tensiuni electromotoare. • Puterea activă în curent alternativ reprezintă
• Energia electrică reprezintă puterea electrică puterea disipată pe un rezistor de rezistenţă R; ea este
consumată de un receptor, într-un interval de timp. produsul dintre tensiunea efectivă, intensitatea efectivă
Se exprimă cu relaţia: şi factorul de putere:
W= P. (t2 – t1) P = Pa · cosφ = U · I · cosφ,
Un generator electric transformă energii de altă unde cosφ este factorul de putere.
natură în energie electrică (generatorul nu „generează” Unitatea de măsură a puterii active este wattul (w).
energia electrică). • Puterea reactivă este dată de relaţia:
Ea nu este energia curentului electric, ci este Pr =Pa· sinφ
energia câmpului din circuitul electric. Unitatea de măsură a puterii reactive este varul
(VAR).

69
Tehnici de măsurare a mărimilor caracteristice proceselor tehnologice
3.5.2. Caracteristicile metrologice ale Incertitudinea de măsurare este domeniul de
mijloacelor electrice de măsurare valori în care se pot situa erorile de măsurare, cu o
anumită probabilitate. Incertitudinea de măsurare
Pentru alegerea mijloacelor electrice de măsurare estimează limitele erorilor de măsurare.
3 în vederea efectuării unor măsurări, este necesară
cunoaşterea caracteristicilor metrologice ale acestora.
Exactitatea este caracteristica metrologică a
unei măsurări şi reprezintă calitatea acesteia în ceea ce
Caracteristicile metrologice se referă la compor- priveşte gradul de afectare a rezultatelor măsurării cu
tarea mijloacelor de măsurare, în raport cu mărimea incertitudinea de măsurare.
supusă măsurării şi cu modul de obţinere a rezultatului Exactitatea şi incertitudinea de măsurare se află
măsurării. într-o legătură strânsă. Exactitatea ridicată corespunde
Ele se exprimă prin parametrii funcţionali privind unei incertitudini de măsurare mici, respectiv exactita-
mărimile de intrare, de ieşire şi de influenţă, fără să tea scăzută unei incertitudini de măsurare mari.
implice structura internă a mijloacelor de măsurare. Eroare limită de măsurare reprezintă valoarea
Intervalul de măsurare este intervalul de valori maximă posibilă pentru eroarea aparatului, care garan-
ale mărimii de măsurat pe întinderea căruia un mijloc tează că erorile de măsurare cu care se obţin valorile
de măsurare poate furniza informaţii de măsurare, cu măsurate sunt mai mici sau egale cu eroarea limită de
incertitudini de măsurare prestabilite. măsurare, pentru întregul interval de măsurare.
Intervalul de măsurare este cuprins între o limită
inferioară şi una superioară. Aparatele analogice au o 3.5.3. Mijloace pentru măsurarea mărimilor
scară gradată, definită ca un ansamblu de repere şi cifre electrice
care permite determinarea valorii mărimii măsurate. La
aceste aparate, limita inferioară este zero şi aparatul Mijlocul de măsurare electric poate fi reprezentat
este denumit după limita superioară. De exemplu, un ca o reţea de captare, de transmitere şi de recepţie a
ampermetru de 10A poate măsura maximum 10A. informaţiei, reţea numită lanţ de măsurare.
În general, intervalul de măsurare corespunde Mijlocul de măsurare electric constituie un canal
întregii scări gradate. informaţional de-a lungul căruia circulă un semnal
Capacitatea de suprasarcină reprezintă capacita- energetic purtător al informaţiei de măsurare, numit
tea unui mijloc de măsurare electric de a suporta, fără semnal metrologic.
defecţiuni, sarcini ce depăşesc condiţiile de referinţă Structura mijloacelor de măsurare are în compo-
sau intervalul de măsurare, (de exemplu, pentru un nenţă elemente cu funcţia de a efectua operaţii
ampermetru analogic de clasă 1 se prevede o sarcină aritmetice (adunări, multiplicări etc.), operaţii anali-
de 120%). tice (derivări, integrări etc.), operaţii logice (codificări,
Rezoluţia (prag de sensibilitate) este cea mai decodificări etc.). Introducerea microprocesoarelor
mică valoare a mărimii de intrare care determină o conduce la adăugarea de noi funcţii şi performanţe.
variaţie distinct sesizabilă a mărimii de ieşire. Pragul de Pentru reprezentarea mijloacelor de măsurare sau
sensibilitate este utilizat pentru mijloacele de măsurare a elementelor componente în scheme, au fost adoptate
la care mărimea de ieşire prezintă o variaţie continuă, anumite semne convenţionale.
de exemplu, la aparatele analogice. Semnalul metrologic care circulă de-a lungul
Sensibilitatea (S) este raportul dintre variaţia lanţului de măsurare este constituit dintr-o mărime
mărimii de ieşire şi variaţia corespunzătoare a mărimii fizică ce prezintă un parametru variabil, care ia valori în
de intrare. concordanţă cu valoarea mărimii măsurate.
Constanta aparatului este inversul sensibilităţii După modul de variaţie a semnalului metrologic şi
(1/S) şi se exprimă, de exemplu, în amperi/diviziune, a modului de prezentare a valorii măsurate, mijloacele
ohmi/diviziune. de măsurare electrice se clasifică în:
Un termometru electric care măsoară tempera- - mijloace de măsurare electrice analogice;
turi între –40°C şi +120°C şi are o scară gradată cu 80 - mijloace de măsurare electrice digitale;
diviziuni prezintă o sensibilitate de 0,5 diviziuni/°C şi o - mijloace de măsurare electrice mixte.
constantă de 2°C/diviziune. 1. Aparatele analogice au caracteristic faptul că
atât diversele mărimi în care este convertit succesiv

70
Tema 3 Mijloace pentru măsurarea mărimilor tehnice caracteristice proceselor industriale

semnalul metrologic, cât şi mărimea de ieşire, sunt În tabelul 3.4. sunt prezentate simbolurile
legate de mărimea de măsurat prin relaţii continue aparatelor de măsurare mixte.
(uzual, de proporţionalitate y = k · x). Tabelul 3.4.
Ele urmăresc în mod continuu variaţia mărimii de Tipul
3
Simbol
măsurat. Valoarea măsurată se obţine prin aprecierea aparatului
poziţiei unui ac indicator, a unui inscriptor sau a unui magnetoelectric
spot luminos, în raport cu reperele unei scări gradate. feromagnetic

2. Aparatele digitale sunt caracterizate prin electrodinamic


faptul că semnalul metrologic este discontinuu,
ferodinamic
măsurarea repetându-se după un anumit interval de
timp, iar valoarea măsurată este prezentată sub formă
electrostatic
de număr în afişaj (Fig. 3.103).

termic cu fir cald

de inducţie

cu termocuplu
cu redresor

Aparatele magnetoelectrice sunt formate din unul


sau mai mulţi magneţi permanenţi, ficşi sau mobili,
Fig.3.103. Voltmetru digital şi una sau mai multe borne, parcurse de curentul de
Pentru măsurarea oricărei mărimi, aparatele măsurat. Cuplul activ este produs de câmpul de induc-
digitale pot fi realizate atât pe baza unei metode ţie magnetică al magnetului permanent ce interacţi-
electrice de măsurare analogice, cât şi pe baza unei onează cu curentul din bobină. Aparatele magneto-
metode electrice de măsurare digitale. electrice funcţionează numai în curent continuu. Pot
În prezent, există tendinţa de a se folosi metodele funcţiona şi în curent alternativ, dacă li se asociază
electrice de măsurare digitale, datorită avantajelor pe celule redresoare. Din punctul de vedere al frecvenţei
care le prezintă: obţinerea directă a valorii măsurate, curentului măsurat, aparatele electromagnetice pot fi
exactitate ridicată, posibilitatea înregistrării sau trans- folosite până la frecvenţe de ordinul kilohertzilor.
miterii la distanţă a informaţiei de măsurare. Aparatele feromagnetice sunt formate dintr-o
3. Aparatele electrice de măsurare mixte au bobină fixă, parcursă de curentul de măsurat, şi o piesă
caracteristic faptul că rezultatul măsurării se obţine din fier moale, introdusă în câmpul magnetic creat de
parţial sub formă digitală şi parţial sub formă analo- curent.
gică. Aparatele electrodinamice sunt alcătuite din una
În aparatele electrice de măsurat, mişcarea organu- sau mai multe bobine mobile, parcurse de curentul de
lui mobil se obţine pe baza transformării în energie măsurat. Dacă miezul bobinelor este confecţionat din
mecanică a diferitelor tipuri de energie furnizate de fier, atunci ele se numesc ferodinamice.
mărimea de măsurat. Aparatele electrostatice sunt formate din piese
Astfel, după principiul de funcţionare, există: metalice fixe şi piese metalice mobile, între care se
aparate de tip magnetic, feromagnetic, electrodinamic exercită forţe electrostatice.
şi cu inducţie care folosesc energia câmpului electro- Aparate termice cu fir cald funcţionează prin dilata-
magnetic pentru a crea cuplul activ necesar deplasării rea unui fir conductor parcurs de curentul de măsurat.
acului indicator. Aparatele de tip electrostatic utilizează Aparatele feromagnetice, electrodinamice,
energia câmpului electrostatic, iar cele termice efectul electrostatice şi termice se folosesc atât în curent
caloric al curentului electric. alternativ, cât şi în curent continuu.

71
Tehnici de măsurare a mărimilor caracteristice proceselor tehnologice

Aparatele feromagnetice şi electrodinamice se


folosesc la frecvenţa reţelei de 50 Hz.
Pentru frecvenţe mai mari, inductanţele parazite
ale înfăşurărilor şi capacităţile parazite ale pieselor
3 componente devin o sursă de erori.
Aparatele termice permit măsurarea curenţilor de
frecvenţe foarte înalte, chiar de sute de kilohertzi, cu
precizarea că, la aceste frecvenţe, inductanţa firului şi
efectul pelicular pot altera precizia aparatelor.
Aparatele electrostatice funcţionează bine la
frecvenţe înalte, iar cele cu inducţie funcţionează Fig. 3.104. Aparat magnetoelectric
numai în curent alternativ. 1 – magnet permanent; 2 – piese polare;
Aparatele de inducţie folosesc circuite inductoare 3 – miez cilindric; 4 – şunt magnetic;
5 – bobină mobilă; 6 – corector de zero
fixe, care acţionează asupra curenţilor pe care conduc-
toarele mobile îi induc în piese.
Aparatele cu termocuplu sunt formate prin asoci- Circuitul magnetic este format dintr-un magnet
erea unui aparat magnetoelectric cu un termocuplu permanent în formă de potcoavă, terminat cu două
încălzit de curentul de măsurat. piese polare care au deschiderea cilindrică şi dintr-un
Aparatele cu redresor sunt formate prin asocierea şunt magnetic.
unui aparat magnetoelectric cu unul sau cu mai multe Piesele polare, şuntul şi miezul se confecţionează
dispozitive redresoare. din oţel moale. Reglarea poziţiei şuntului magnetic
permite menţinerea constantă a inducţiei în întrefier.
Aparate magnetoelectrice În întrefierul format de piesele polare şi miezul cilin-
1) Ampermetrele şi voltmetrele magnetoelectrice dric, se roteşte o bobină mobilă, confecţionată dintr-un
au ca element de bază un dispozitiv magnetoelectric, cadru de aluminiu, pe care se înfăşoară un conductor
la care s-a micşorat sensibilitatea, în scopul creşterii izolat. Bobina se fixează pe un ax de rotaţie, sprijinit
preciziei şi a fidelităţii. prin pivoţi pe un lagăr de safir. Acul indicator este fixat
Între cele două mijloace de măsurare nu există pe un ax a cărui oscilaţie este limitată de contragreutăţi.
diferenţe mari, ele putând fi folosite pentru măsura- Cuplul rezistent este creat cu ajutorul arcurilor spirale.
rea tensiunii, respectiv a curentului electric, diferenţa Amortizarea sistemului mobil se face cu ajuto-
constând în limitarea rezistenţei lor interne. rul curenţilor care se induc în cadrul de aluminiu şi în
Dacă unui milivoltmetru îi înseriem în circuit o bobină şi care creează un cuplu de frânare.
rezistenţă adiţională, îl transformăm în voltmetru, pe 2) Galvanometrul este un dispozitiv de măsurat
diferite domenii de măsurare. Totodată, milivoltmetrul magnetoelectric, utilizat pentru măsurarea curentului
poate fi utilizat ca ampermetru, prin şuntarea lui cu electric continuu de valori mici. Este un aparat puţin
rezistenţe bine calculate. robust, dar de sensibilitate mare. La măsurarea curen-
Datorită rezistenţei pe care o prezintă, cablurile tului, precizia este mică.
de legătură au efect de rezistenţe adiţionale asupra
milivoltmetrului. Aceste cabluri se aleg în concordanţă Rg G
cu valoarea înscrisă pentru ele pe cadran.
Avantajele acestor mijloace de măsurare sunt:
K1
– sensibilitate mare;
Ret K2
– consum relativ mic;
– scară uniformă; mA
I
– amortizare bună.
B Rh

Principiul de funcţionare constă în acţiunea unui


câmp fix de inducţie magnetică, asupra unei bobine Fig. 3.105. Schema de determinare a caracteristicilor
parcurse de curent (Fig. 3.104). galvanometrului

72
Tema 3 Mijloace pentru măsurarea mărimilor tehnice caracteristice proceselor industriale

Cu ajutorul circuitului din figura 3.105, se deter-


mină valorile caracteristicilor galvanometrului:
– rezistenţa critică exterioară, care este rezistenţa
conectată la bornele galvanometrului, pentru care
funcţionarea are loc în regim critic;
– rezistenţa internă, care este rezistenţa electrică
3
măsurată la bornele aparatului;
– perioada oscilaţiilor libere, care reprezintă timpul
necesar echipamentului mobil şi aparatului pentru a
efectua o oscilaţie completă.
Galvanometrele pot fi:
– galvanometre magnetoelectrice; Fig. 3.106. Aparat feromagnetic cu atracţie
– galvanometre balistice; 1 – bobină; 2 – piesă de fier moale
– galvanometre de rezonanţă.
Cuplul mediu fiind nul, aparatele magnetoelec- 2. Aparatul feromagnetic cu repulsie (Fig. 3.107)
trice nu dau nicio indicaţie în curent alternativ. În cazul este format dintr-o bobină rotundă, în interiorul
în care frecvenţa curentului alternativ este suficient de căreia se găsesc două piese de fier moale, una fixă şi
joasă, acul aparatului vibrează, urmărind variaţiile de alta mobilă. Acestea se magnetizează în acelaşi sens,
sens ale cuplului respectiv. fiind plasate în acelaşi câmp magnetic şi, prin urmare,
În funcţionarea aparatelor magnetoelectrice, se resping. Acest lucru determină deplasarea piesei
erorile sunt determinate de frecări în lagăre, de etalo- mobile.
nare imprecisă sau de asamblare defectuoasă a siste-
mului mobil. Influenţa câmpurilor exterioare este
neglijabilă, datorită inducţiei puternice a magnetului
permanent. Aparatele magnetoelectrice au o clasă
de precizie bună şi sensibilitate ridicată. Consumul de
putere necesar măsurării este mic, de ordinul zecimilor
de watt.
Ele au dezavantajul că funcţionează numai în
curent continuu şi nu suportă supraîncărcări mari. În
cazul unui curent prea ridicat, arcurile spirale se supra-
încălzesc şi îşi modifică modulul de elasticitate.

Aparate feromagnetice Fig. 3.107. Aparat feromagnetic cu repulsie


Principiul de funcţionare constă în interacţiunea 1 – bobina rotundă; 2 – piesa fixă; 3 – piesa mobilă
dintre câmpul magnetic al unei bobine fixe parcurse de
curentul de măsurat şi una sau mai multe piese mobile Principala sursă de erori în funcţionarea în curent
din material feromagnetic. continuu a aparatelor feromagnetice o constituie
histerezisul magnetic al piesei mobile, care determină
1. Aparatul feromagnetic cu atracţie (Fig. 3.106) indicaţii diferite la creşterea şi la descreşterea curen-
este format dintr-o bobină în care poate pătrunde o tului de măsurat, provocând erori de 3–4%. Pentru a
piesă de fier moale, sub acţiunea câmpului magnetic reduce aceste erori, se utilizează materiale magnetice
creat de curenţii din bobină; piesa de fier moale se cu inducţie remanentă mică (aliaje de FeNi).
magnetizează şi este atrasă în interiorul bobinei. În curentul alternativ, curenţii turbionari induşi de
fluxul magnetic alternativ al bobinei în piesele metalice
mobile duc la slăbirea câmpului şi la micşorarea indica-
ţiilor, provocând erori de 1–2%. Pentru a reduce aceste
erori, se utilizează piese mobile, de dimensiuni reduse
şi carcase din material plastic.

73
Tehnici de măsurare a mărimilor caracteristice proceselor tehnologice

Influenţa câmpurilor magnetice exterioare este Aceste aparate funcţionează în curent continuu şi
pronunţată, deoarece câmpul magnetic propriu este în curent alternativ la frecvenţă industrială, ca amper-
relativ redus. Pentru a evita acest neajuns, aparatele se metre, voltmetre, wattmetre şi contoare.
ecranează. Aparate electrostatice
3 Aparatele feromagnetice se utilizează în curent
continuu şi în curent alternativ şi pot măsura curenţi de
Aceste aparate utilizează forţa electrostatică exerci-
tată de armătura fixă a unui condensator variabil asupra
ordinul sutelor de amperi. armăturii mobile.
Aparate electrodinamice şi ferodinamice Varierea capacităţii se poate realiza în două
Principiul de funcţionare a aparatelor electrodi- moduri:
namice şi ferodinamice constă în interacţiunea dintre – prin varierea suprafeţei active a armăturilor
câmpul magnetic creat de curentul ce trece printr-o (Fig. 3.110 a);
bobină fixă şi curentul care parcurge o bobină mobilă – prin varierea distanţei dintre armături
(Fig. 3.108). (Fig. 3.110 b).

Fig. 3.108. Aparat electrodinamic

Fig. 3.110 Aparate electrostatice


Aparatele la care bobina fixă este prevăzută cu a – cu variaţia suprafeţei armăturilor;
un miez feromagnetic în scopul întăririi câmpului, se b – cu variaţia distanţei dintre armături
numesc ferodinamice (Fig. 3.109).
În ambele cazuri, la aplicarea unei tensiuni între
armăturile fixe şi mobile, acestea se încarcă cu electrici-
tate de semn contrar şi se resping. În primul caz, aceasta
duce la rotirea armăturii mobile în spaţiul dintre armătu-
rile fixe, iar cuplul rezistent este dat de arcurile spirale.
În cel de-al doilea caz, se produce o deplasare a plăcii
mobile suspendate între cele două plăci fixe, astfel: una
o atrage, fiind încărcată cu electricitate de semn contrar,
iar cealaltă o respinge, fiind încărcată cu electricitate de
Fig. 3.109. Aparat ferodinamic acelaşi semn. În acest caz, cuplul rezistent este dat de
greutatea plăcii mobile.
Erorile ce pot apărea în funcţionarea aparatelor Aparatul electrostatic funcţionează şi la aplicarea
electrodinamice sunt cauzate de câmpurile magnetice unei tensiuni alternative, cuplul mediu fiind diferit de
exterioare, intensitatea câmpului magnetic propriu zero.
fiind relativ redusă. Aparatele ferodinamice nu sunt Principala calitate a acestor aparate este aceea că
influenţate de câmpuri magnetice exterioare, ele nu absorb curent, măsurarea făcându-se cu consum
având un câmp propriu mai intens, dar prezintă efectul de energie foarte redus, practic nul. Aparatele se utili-
de histerezis magnetic al curenţilor turbionari ce apar zează numai ca voltmetre pentru măsurarea tensiunilor
în miez. înalte.
Pentru micşorarea acestor erori, aparatele electro- Aparate termice
dinamice se ecranează, iar cele ferodinamice se reali- Principiul de funcţionare al aparatelor termice
zează cu miezul din tole secţionate. se bazează pe dilatarea unui fir parcurs de curentul

74
Tema 3 Mijloace pentru măsurarea mărimilor tehnice caracteristice proceselor industriale

de măsurat. Dilatarea este transmisă la acul indicator, Unitatea de tensiune se transmite de la elemente
printr-un sistem de amplificare mecanică (Fig. 3.111). Weston etalon, iar unitatea de intensitate se transmite
de la un element Weston etalon, cu ajutorul compen-
satoarelor de curent continuu şi alternativ.
Cele mai folosite mijloace de măsurare ale rezis-
tenţei, tensiunii şi intensităţii curentului electric sunt
3
la metoda zero: compensatoarele, punţile Wheatstone
şi punţile Thomson. Punţile Wheatstone şi cele de tip
Thomson compară valoarea rezistenţei de măsurat cu
valorile rezistenţelor din braţele punţii.
Fig. 3.111. Aparat termic Compensatoarele de curent continuu raportează
1 – fir activ; 2 – arc plat de oţel; 3 – fir de mătase; 4 – rolă; valoarea unei tensiuni la valoarea forţei electromo-
5 – fir de bronz fosforos
toare a unui element Weston, prin intermediul rapoar-
telor de rezistenţă. Punţile sunt echilibrate cu ajutorul
Firul activ este confecţionat din aliaje cu coefici- galvanometrului.
ent ridicat de dilatare termică (platină sau argint) şi are Aparatele indicatoare utilizate pentru măsurarea
un diametru redus, de până la 0,1 mm. Firul activ este tensiunii sunt voltmetrele, pentru intensitate amper-
întins de arcul plat de oţel, prin intermediul unui fir de metrele, iar pentru rezistenţe ohmetrele.
mătase, înfăşurat pe o rolă, şi de un fir de bronz fosfo-
ros. 3.5.5. Măsurarea rezistenţelor electrice
Datorită întinderii exercitate de arcul de oţel,
alungirea firului activ determină rotirea rolei şi, deci, a 1. Puntea Wheatstone. În figura 3.112 este
acului indicator. reprezentată cea mai simplă punte Wheatstone,
Aceste aparate funcţionează atât în curent conti- formată din patru rezistenţe, o sursă de curent şi un
nuu, cât şi în curent alternativ, până la frecvenţe de galvanometru.
ordinul sutelor de kilohertzi.
La frecvenţe foarte înalte, inductanţa firului şi
efectul pelicular dau erori apreciabile. Consumul de
putere este destul de ridicat, de ordinul waţilor, şi un
mare dezavantaj îl constituie fragilitatea firului activ
şi inerţia termică, care împiedică urmărirea variaţiilor
rapide de curent.

3.5.4. Măsurarea tensiunii, intensităţii şi


rezistenţei

Măsurarea tensiunii, intensităţii şi rezistenţei se


Fig. 3.112. Puntea Wheatstone
face:
– cu ajutorul aparatelor indicatoare; Atâta timp cât prin diagonală nu trece curent
– metode de zero. electric, între rezistenţe se stabileşte relaţia:
Metodele de măsurare ale celor trei mărimi sunt r1/r3 = r2/r4
studiate împreună, datorită legăturii care există între Din această relaţie, se obţine valoarea unei rezis-
ele, ceea ce face ca, pentru măsurarea uneia, să fie tenţe, în funcţie de celelalte trei. Acest lucru este posibil
nevoie şi de măsurarea celorlalte două, ele fiind legate doar în cazul în care există o singură sursă de curent
prin legea lui Ohm. electric şi se respectă condiţia de echilibru.
Transmiterea unităţii de măsură a rezistenţei se 2. Puntea Thomson este o punte care se obţine
face pornind de la rezistenţele etalon, care sunt apoi din puntea Wheatstone, prin adăugarea a încă două
transmise aparatelor de măsurare. braţe, care au valori aflate într-un raport dat cu braţele
primei punţi (Fig. 3.113).

75
Tehnici de măsurare a mărimilor caracteristice proceselor tehnologice

Relaţia de echilibru a punţii este: În figura 3.114 sunt prezentate două tipuri de
Rx = (a/b) R + (r · d/c + d + r)(a/b – c/d) ohmmetre:
Dar, din construcţie: - ohmmetru cu circuit serie, care are relaţia de
a = c, b = d şi, prin urmare, avem: funcţionare: I=U/(r+rx)
3 Rx= (a/b) R unde:
r – rezistenţa instrumentului,
Eroarea datorată ajustării rezistenţelor punţii rx – rezistenţa care se măsoară;
Thomson poate fi de 0,02%. La măsurarea rezistenţelor - ohmmetrul cu circuit paralel, la care relaţia este:
foarte mici (10 –5 – 10 –6W) eroarea poate ajunge până I= U (r + rx/(rrx + ra(r+rx)
la 0,1%.
Ohmmetrele cu schemă serie sunt recomandate
pentru măsurarea rezistenţelor mari, iar cele cu schemă
paralel, pentru rezistenţe mici.

Fig. 3.113. Puntea dublă Thomson Fig. 3.114. Ohmmetre serie şi paralel

3. Ohmmetrele sunt mijloace de măsurare pentru 3.5.6. Măsurarea puterii electrice


rezistenţe electrice.
După domeniul de măsurare, pot fi: În curent continuu, puterea se poate măsura cu
– microohmmetre; wattmetrul. În curent alternativ, puterea activă se
– miliohmmetre; măsoară cu wattmetre, iar puterea reactivă cu varmetre.
– ohmmetre; Ambele puteri pot fi măsurate cu un singur dispozitiv
– kiloohmmetre; de măsurat, folosit pentru măsurarea puterii în reţele
– megaohmmetre; monofazate.
– teraohmmetre. 1. Wattmetrele electrodinamice (Fig. 3.115) sunt
După principiul de măsurare, ele se clasifică în: utilizate pentru măsurarea puterii active. Ele sunt
a. Ohmmetre magnetoelectrice, care au în compo- constituite din două circuite:
nenţa lor un aparat magnetoelectric şi o sursă de – bobinele fixe A, legate în serie cu consumatorul,
alimentare. care au rol de ampermetru;
b. Ohmmetre electronice, care au în componenţa – bobina mobilă B de tensiune, legată în paralel,
lor şi circuite cu semiconductori. care rol de voltmetru.
Alimentarea acestor aparate se face cu elemente
uscate sau cu acumulatoare, ele putând lucra în curent
continuu şi curent alternativ.

76
Tema 3 Mijloace pentru măsurarea mărimilor tehnice caracteristice proceselor industriale
3.5.7. Măsurarea energiei active

Contorul de energie electrică este un aparat


electric care măsoară şi înregistrează energia electrică.
Funcţionarea contoarelor se bazează pe existenţa unor
elemente motoare, asemănătoare cu cele ale wattme-
3
trelor, care dau un cuplu proporţional cu puterea.
Cuplul rezistent al contorului este proporţional cu
viteza de rotaţie.
Fig. 3.115. Wattmetrul electrodinamic Contorul are inclus, din construcţie, un mecanism
integrator, care transformă mişcarea de rotaţie în
Wattmetrul electrodinamic se poate utiliza atât în valoare de energie electrică consumată.
curent continuu, cât şi în curent alternativ. Pentru a evita Pentru măsurarea energiei de curent alternativ, se
ca deviaţia acului să se facă în ambele părţi, se leagă o utilizează numai contoare bazate pe principiul inducţiei
bornă a înfăşurării în serie şi cealaltă bornă a înfăşurării (Fig. 3.117).
în paralel. Aceste borne sunt notate cu o steluţă şi se Contorul se compune din doi electromagneţi, unul
numesc borne generatoare. având înfăşurarea legată în serie în circuitul de curent,
Wattmetrele electrodinamice se construiesc pentru iar celălalt în derivaţie, pe reţeaua electrică.
mai multe limite de măsurare a intensităţii şi tensiunii. Printre polii acestor electromagneţi trece un disc
Din punct de vedere constructiv, ele sunt dimen- de aluminiu, care este mobil. El străbate şi polii unui
sionate pentru anumite valori ale acestor mărimi, dar magnet permanent, al cărui rol este de a crea un cuplu
pot fi extinse cu ajutorul rezistenţelor adiţionale sau al de frânare.
transformatoarelor de tensiune. Curenţii din bobinele electromagneţilor deter-
2. Wattmetrele cu inducţie sunt reprezentate în mină apariţia unor fluxuri magnetice, proporţionale cu
figura 3.116. curenţii şi care produc curenţi turbionari în discul de
Bobinele 1 ale acestui aparat sunt realizate din aluminiu.
sârmă groasă, cu un număr mic de spire şi sunt legate
în circuit serie.
1
Bobinele 2 sunt executate din sârmă subţire şi sunt
legate printr-o inductanţă, în paralel cu circuitul de
alimentare. d
5
u 3 4
+ +
n

m 2

Fig. 3.117. Contorul electric de inducţie


1 – electromagnet de tensiune;2 – electromagnet de curent; 3
– disc;4 – frână magnetică; 5 – mecanism integrator

Curenţii turbionari şi fluxurile magnetice creează


cuplul motor, care este proporţional cu puterea activă.
Fig. 3.116. Wattmetrul cu inducţie cu câmp rotitor
Acţiunea fluxului produs de magnetul permanent şi
de curenţii turbionari induşi produce câmpul rezistent.

77
Tehnici de măsurare a mărimilor caracteristice proceselor tehnologice

Fişă de evaluare. Tema: Măsurarea mărimilor electrice

3 TEST A TEST B
1 Alege varianta corectă de răspuns: 1 Completează spaţiile libere:
1. Mărimea care exprimă sarcina electrică ce 1. Puterea aparentă este produsul dintre .....
străbate secţiunea transversală a unui circuit în unita- 2. Unitatea de măsură a puterii aparente este.....
tea de timp poartă numele de: 3. Unitatea de măsură a puterii active este..............
a) tensiune la borne; b) rezistivitate electrică; .
c) energie electrică; d) intensitate a curentului 2 Alege varianta corectă de răspuns:
electric. 1. Aparatele pentru măsurarea parametrilor curen-
2. Ohmmetrele sunt aparate pentru măsurarea: tului electric care utilizează forţa electrostatică exerci-
a) tensiunii electrice; b) rezistenţei electrice; tată de armătura fixă a unui condensator variabil asupra
c) diferenţei de potenţial; d) intensităţii curentului armăturii mobile sunt:
electric. a) magnetoelectrice; b) feromagnetice; c) electro-
3. Funcţionarea contoarelor pentru energia dinamice; d) electrostatice.
electrică se bazează pe existenţa, în construcţia 2. Aparatele de tip magnetic, feromagnetic,
acestora, a unor elemente motoare care creează: electrodinamic şi cu inducţie folosesc, pentru a crea
a) tensiune proporţională cu puterea; b) cuplu cuplul activ necesar deplasării acului indicator:
proporţional cu puterea; c) intensitate proporţională a) energie mecanică; b) energie electrică; c)
cu rezistenţa electrică; d) tensiune proporţională cu energia câmpului electromagnetic; d) un tip oarecare
intensitatea de curent electric. de energie.
4. Principiul de funcţionare a aparatelor termice 3. Sursa principală de erori care apare în funcţio-
pentru măsurarea parametrilor de curent electric se narea în curent electric continuu a aparatelor feromag-
bazează pe fenomenul de: netice, care duce la creşterea sau la descreşterea curen-
a) încălzire a conductorului parcurs de curent tului de măsurat, este determinată de:
electric; b) proporţionalitate între putere şi intensitate; a) frecarea din lagărele aparatelor; b) magnetiza-
c) dilatare a unui fir parcurs de curent electric; d) efect rea pieselor aparatelor; c) forţele electromagnetice
magnetic al curentului electric. care apar în timpul măsurării; d) histerezisul magnetic
5. Aparatele care măsoară parametrii curentu- al pieselor mobile.
lui electric şi folosesc fenomenul fizic de interacţiune 4. Pentru întărirea câmpului magnetic, aparatele
dintre câmpul magnetic creat de curentul electric care feromagnetice au bobina fixă prevăzută cu:
trece printr-o bobină fixă şi curentul ce parcurge o a) rezistenţă electrică; b) piesă mobilă suplimen-
bobină mobilă sunt: tară; c) bobină suplimentară; d) miez feromagnetic.
a) magnetoelectrice; b) electrodinamice şi ferodi- 5. Erorile care apar la aparatele magnetoelectrice
namice; c) ferodinamice; d) termice. se datorează:
a) curenţilor suplimentari; b) câmpurilor magnetice
2 Completează spaţiile libere: exterioare; c) dimensiunilor reduse; d) fenomenului de
1.Unitatea de măsură a intensităţii curentului histerezis.
electric este ........................................... 6. Aparatele termice pentru măsurarea parame-
2.Unitatea de măsură a tensiunii electrice, în SI trilor curentului electric continuu sau alternativ au în
este ..................... componenţă un fir care, sub efectul curentului electric
3.Unitatea de măsură a rezistenţei electrice, în SI, de măsurat, suferă un proces fizic de:
este.................. a) întindere; b) dilatare; c) magnetizare; d) modifi-
4.Unitatea de măsură a energiei electrice se care a proprietăţilor electrice.
numeşte ..........

78
INSTALAŢII ŞI SISTEME
DE MĂSURARE

După funcţiile îndeplinite, instalaţiile şi sistemele


4
deteriorarea maşinii sau care prezintă pericol pentru
de măsurare se clasifică în: cel ce deserveşte maşina.
a) instalaţii de verificare/testare şi diagnosticare a Luând în considerare principalii factori pertur-
echipamentelor, instalaţiilor, sistemelor industriale batori care provoacă abateri de prelucrare şi erori de
b) instalaţii de supraveghere si control a procese- măsurare, toate instalaţiile de măsurare utilizate în
lor industriale controlul activ pot preveni apariţia rebutului.
Instalaţiile de măsurare utilizate în automatele de
4.1. Considerente generale control pasiv efectuează controlul pieselor fără a inter-
veni în procesul tehnologic de prelucrare. De aceea, ele
Instalaţiile de măsurare utilizate în automatele de sunt folosite în producţia de serie şi de masă, pentru
control activ şi pasiv se clasifică în funcţie de prezenţa realizarea unor produse cu precizie mare, cu producti-
sau absenţa acţiunii instalaţiei de măsurare asupra vitate mare şi cu un preţ acceptabil.
procesului tehnologic de prelucrare a piesei în:
Schemele structurale ale automatelor de control
activ şi pasiv sunt prezentate în figurile 4.1 şi 4.2.
• instalaţii de măsurare utilizate în automatele
de control activ;
• instalaţii de măsurare utilizate în automatele
de control pasiv.
Automatele de control activ reprezintă cea mai
avansată formă de control tehnic al calităţii. Instalaţiile
de măsurare utilizate modifică desfăşurarea procesului
tehnologic la prelucrarea piesei pe maşina-unealtă,
permiţând:
• comanda întreruperii prelucrării, atunci când Fig. 4.1. Schema structurală a automatului de control activ:
piesa ajunge la dimensiunea stabilită sau la comanda 1 - cap de măsurare cu element de comparare; 2 - amplificator;
3- element de execuţie; 4 - maşină-unealtă;
schimbării automate a regimului de prelucrare în orice 5 - traductor de reacţie.
moment;
• reglarea maşinii-unelte, deci a sculei, pentru
începerea unui nou ciclu de fabricaţie;
• comanda opririi sau a blocării maşinii-unelte, în
cazul ruperii sculei, când semifabricatul are dimensiuni
necorespunzătoare sau în alte cazuri care pot provoca

79
Tehnici şi tehnologii de măsurare a mărimilor caracteristice proceselor tehnologice

relativ mare şi o oarecare sensibilitate la vibraţii, având


în construcţie, în general, pârghii.
Capul de măsurare cu traductor electric poate
fi cu două sau cu mai multe contacte, cu sau fără
amplificarea deplasării contactelor în raport cu
deplasarea tijei de măsurare. Amplificarea propriu-
zisă se obţine de preferinţă pe cale mecanică sau
4 pneumatică, partea electrică având drept scop numai
automatizarea procesului de control. El se foloseşte în
Fig. 4.2. Schema structurală a automatului de control pasiv:
1 - cap de măsurare cu element de comparare; 2 - amplificator; scopul unui control limitativ (de limite), pentru a vedea
3 - instalaţie de sortare; 4 - proces controlat dacă dimensiunile efective ale pieselor de controlat se
încadrează sau nu în câmpul de toleranţă prescris sau
în intervalul stabilit (fără a preciza valoarea efectivă a
Instalaţiile de măsurare utilizate în controlul activ fiecărei dimensiuni în parte).
sau pasiv trebuie să asigure următoarele cerinţe: Schema de principiu a capului de măsurare cu
precizie mare, erori de justeţe şi fidelitate mici şi traductor electric cu două contacte este redată în
sensibilitate ridicată. O altă caracteristică metrologică, figura 4.3.
viteza de răspuns, trebuie să fie mai mare la automatele
de control pasiv. De asemenea, eroarea de zero (fuga
zeroului) trebuie să fie, pe cât posibil, mai mică,
aceasta impunând condiţii speciale întregii instalaţii de
măsurare.
Ţinând seama de principiile de funcţionare, insta-
laţiile de măsurare pot fi mecanice, electrice, pneuma-
tice, optice, cu radiaţie etc. Această clasificare este mai
mult convenţională; în realitate, majoritatea instalaţii-
lor de măsurare reprezintă sisteme combinate, formate
din tipurile menţionate.
Se deosebesc instalaţii de măsurare care vin în
contact cu piesa măsurată şi instalaţii de măsurare cu
acţiune asupra piesei, fără contact. Cel mai des utili-
zate sunt instalaţiile de măsurare cu contact cu piesa,
Fig. 4.3. Schema de principiu a capului de măsurare cu traductor
datorită simplităţii, robusteţii şi eliminării influenţei
electric cu două contacte:
impurităţilor, geometriei piesei sau lichidului de răcire 1 - tijă palpatoare; 2 - ghidaj; 3 - pârghie; 4 - contacte; 5 - şurub
asupra procesului de control. Într-o serie de cazuri micrometric; 6 - arcul forţei de măsurare; 7 - arc.
speciale, viteze foarte mari de deplasare a piesei, sensi-
bilitate mărită a suprafeţei piesei controlate la acţiuni
mecanice, procese de producţie care se desfăşoară la
temperaturi înalte, se folosesc instalaţiile de măsurare
fără contact.
Instalaţiile de măsurare mecanice prezintă
robusteţe mare dar precizia este mică. Se pot realiza
cu traductoare mecanice cu acţiune directă: calibre
rigide, calibre pană, calibre reglabile şi cu traductoare
mecanice cu amplificare mecanică.
Instalaţiile de măsurare electrice pot avea în Fig. 4.4. Schema de principiu a capului de măsurare cu traductor
componenţă capete de măsurare cu traductoare inductiv:
electrice cu contacte, traductoare inductive şi 1 - tijă de palpare; 2 - traductor inductiv;
traductoare capacitive. Sunt robuste, însă au gabarit 3 - arcul forţei de măsurare; 4 - piesă.

80
Tema 4 Instalaţii şi sisteme de măsurare

Capul de măsurare cu traductor inductiv oferă


avantajul unei sensibilităţi şi precizii ridicate. În figura Instalaţiile de măsurare cu traductoare optice şi
4.4. este prezentată schema de principiu a unui cap de cu radiaţie au o utilizare limitată de complexitatea lor
măsurare cu traductor inductiv, prin intermediul căruia constructivă.
o mărime mecanică, măsurată, se transformă în variaţia
impedanţelor unor bobine. 4.2. Elemente componente de bază ale
Instalaţiile de măsurare cu traductoare instalaţiilor sau ale sistemelor de măsurare
pneumatice au inerţie mare (timp de răspuns ridicat)
însă prezintă robusteţe, precizie ridicată, raport de
4
amplificare mare, posibilitatea măsurării fără contact O instalaţie sau un sistem de măsurare reprezintă
cu piesa, siguranţă în funcţionare şi folosirea în locuri un mijloc de măsurare constituit din mai multe aparate
greu accesibile. Cea mai utilizată schemă de măsurare de măsurat (situate în fluxul semnalului) sau auxiliare
cu traductor pneumatic este prezentată în figura 4.5. (nesituate în fluxul semnalului), dar care livrează energie
mărimea de ieşire, presiunea din camera de măsurare, auxiliară pentru menţinerea funcţiunii instalaţiei,
este modificată în anumite limite proporţional cu necesare pentru captarea şi adaptarea unui semnal
variaţia mărimii de intrare şi cu variaţia interstiţiului de măsurare şi pentru emiterea valorii măsurate,
duză-clapetă. ca „imagine” a mărimii de măsurat. Dacă numărul
aparatelor se reduce la unu, atunci instalaţia devine un
aparat.

Fig. 4.5. Schemă de măsurare cu traductor pneumatic.

Fig. 4.6. Instalaţie pentru măsurarea electrică a temperaturii

81
Tehnici şi tehnologii de măsurare a mărimilor caracteristice proceselor tehnologice

Aparat Wa = energie auxiliară


auxiliar Sm = semnal de măsurare

Wa

Xi Aparat de Sm Aparat de Sm Aparat de xe


4 măsurat măsurat măsurat

Fig. 4.7.Componentele unei instalaţii de măsurat

În figura 4.6. este prezentat un exemplu de instala- După rolul pe care îl au în cadrul instalaţiei de
ţie de măsurat, iar în figura 4.7 sunt prezentate compo- măsurat, aparatele de măsurat se numesc: captor,
nentele unei instalaţii de măsurat. adaptor, emiţător (Fig. 4.8.).

Aparat Wa = energie auxiliară


auxiliar Sm = semnal de măsurare

Wa

Xi Captor Sm Adaptor Se Emiţător xe


C A E

Mărimea Valoarea
de măsurat
Senzor Amplificator Emiţător direct:
Sesizor (sondă) Calculator - indicator
Convertizor - inscriptor
- numărător
Emiţător indirect
Fig. 4.8. Denumirea aparatelor de măsurat, după rolul lor în cadrul instalaţiei de măsurat.

• Captorul este un aparat de măsurat care • Adaptorul este un aparat de măsurat dintr-
captează mărimea de măsurat la intrare şi emite la o instalaţie. Este situat între captor şi emiţător şi are
ieşire un semnal de măsurare corespunzător (exemplu: diferite funcţiuni. Astfel, el poate fi: amplificator de
termometrul cu rezistenţă). măsurare, traductor, calculator etc.
Dacă mărimea de intrare este, în acelaşi timp, Amplificatorul de măsurat este un aparat de
şi semnal de măsurare, captorul, ca prim element al măsurat cu energie auxiliară la care energia de intrare
instalaţiei, nu este necesar. comandă energia auxiliară de ieşire (exemplu: amplifi-
Când energia semnalului de măsurare este luată carea puterii).
direct de la măsurand, captorul este activ, iar în cazul în Calculatorul este un aparat de măsurat adaptor
care mărimea de măsurat comandă o energie auxiliară, care serveşte la prelucrarea ulterioară a semnalelor de
livrată captorului de o sursă auxiliară, captorul este măsurare, efectuând operaţii de calcul.
pasiv. Se deosebesc: aparate de conexiune, care servesc
Partea captorului care sesizează direct mărimea la conectarea a două sau a mai multor semnale de
de măsurat şi care este sensibilă la aceasta din urmă, măsurare; aparate de funcţie, care transformă semnalul
se numeşte senzor sau sondă (exemplu: fotoelemen- de intrare xi după o anumită relaţie matematică (funcţie)
tele). Captorul trebuie să micşoreze pe cât posibil influ- în semnal de ieşire xe şi aparate de temporizare, care
enţa mărimilor perturbatoare asupra semnalului de formează dependenţa temporară dintre semnalele de
măsurare. ieşire şi cel de intrare.

82
Tema 4 Instalaţii şi sisteme de măsurare

• Emiţătorul este un aparat de măsurat care pe un element mobil faţă de o fereastră sau faţă de un
foloseşte energie auxiliară şi emite (livrează) valoarea reper, este vorba de o indicaţie analoagă cu ajutorul
măsurată a mărimii de măsurat. unei scări analoage cifrate.
Emiţătorul poate fi direct (vizual) sau indirect. Inregistratorul este un emiţător direct, care
În cazul în care emiţătorul este prevăzut cu înscrie valoarea măsurată – de cele mai multe ori
dispozitive care livrează informaţii suplimentare, la proporţională cu timpul – pe o bandă mobilă, pe o
valoarea măsurată cu aparate de semnalizare, emiţător diagramă polară etc.
de semnal limită, semnalizator cu valoare limită etc.
Emiţătorul direct livrează (emite) valoarea măsurată
Numărătorul este un emiţător direct, care
formează valoarea măsurată ca sumă sau ca integrală
4
într-o formă direct inteligibilă pentru observator. Cele de timp, aceasta fiind emisă într-o formă directă şi
mai importante emiţătoare directe sunt: indicatoarele, vizibilă.
înregistratoarele şi numărătoarele. Emiţătorul indirect livrează valoarea măsurată într-o
Indicatorul este un emiţător direct, care permite formă recunoscută numai cu dispozitive sau cu cunoş-
citirea directă a valorii măsurate. tinţe speciale.
Indicatorul analog indică valoarea măsurată, cu După forma semnalului, mijloacele de măsurat se
ajutorul unui indicator, pe o scală (aparate cu indicator, clasifică în: traductoare şi convertizoare (Fig. 4.9).
osciloscoapele etc.).
Indicatorul digital indică valoarea măsurată în
formă de numere, adică în valori discrete ale indicaţiei.
Dacă o scară analogă constă într-un şir de cifre situate

Mijloc de
măsurat

Traductor de Convertizor
măsurat

Traductor de Convertizor Convertizor


măsurat unitate analog-digital digital-analog

Convertizor
de cod

Fig. 4.9. Denumirea mijloacelor de măsurare după forma semnalului.

a) Traductorul de măsurare este un mijloc de lucrează fără energie auxiliară, traductorul se numeşte
măsurare care transformă un semnal de intrare analog transformator sau convertizor.
într-un semnal de ieşire analog, dependent de cel de Exemplu: transformator de curent.
intrare. Traductorul unitate este un traductor cu domeniul
În cazul în care la intrarea şi la ieşirea traductorului semnalului de ieşire normat, care necesită, de regulă,
de măsurare se află aceeaşi mărime fizică şi aparatul energie auxiliară. Acest traductor se mai numeşte
transmiţător sau convertizor standard de măsurare.

83
Tehnici şi tehnologii de măsurare a mărimilor caracteristice proceselor tehnologice

b) Convertizorul este un aparat de măsurat la care -Convertizorul analogic-digital transformă un


semnalul de intrare diferă structural de cel la ieşire semnal de intrare analog, într-un semnal de ieşire
(exemplu: analog-digital; digital-analog) sau care are digital.
numai o structură digitală. - Convertizorul digital-analog transformă un semnal
de intrare digital într-un semnal de ieşire analog.

4 4.3. Reprezentări grafice ale structurii unei instalaţii

Reprezentarea grafică a unei instalaţii de măsurat căruia se desenează sau nu simbolul normat al
este redată în figurile 4.7 şi 4.8. aparatului.
Schema de montaj trebuie să conţină toate Schema funcţională este o reprezentare simbolică
aparatele de măsurat, aparatele auxiliare şi elementele a legăturilor dintre semnalele sistemului, adică dintre
constructive ale instalaţiei, sub formă de simboluri sau semnalele de măsurare ale instalaţiei, ale aparatului
ca aparate-bloc. sau ale unui număr de aparate şi instalaţii.
Legăturile dintre aparate trebuie reprezentate În această schemă, elementele de transmitere ale
simplificat, dar clar. instalaţiei ori ale aparatului se reprezintă ca semnale
Schema de montaj conţine: simbolul aparatului, bloc, iar legăturile lor, prin linii de acţiune cu sens.
aparatul-bloc, schema funcţională. Părţile componente ale unei scheme funcţionale
Simbolul aparatului reprezintă aparatul de măsurat, sunt: semnalul bloc, linia de acţiune, sensul de acţiune.
aparatul auxiliar sau un element constructiv reprezen- Semnalul-bloc se reprezintă de preferinţă printr-un
tat într-o formă simplificată sau printr-un semn normat dreptunghi, cu o linie dublă la latura semnalului de ieşire
(standardizat). (Fig. 4.10.).
Aparatul-bloc reprezintă un aparat de măsurat,
aparat auxiliar sau element constructiv reprezentat
grafic simplificat sub formă de dreptunghi, în interiorul

X1 X2 X3 X4

(Xe) (Xe)
a)
X1 Xe
X21
X1 X2= X21+ X22
X1 Xe X22

b)
Xi2= Xi1+ Zez
Xi1

Xe2

c)
Fig. 4.10. Structura semnalului bloc:
a) structură în lanţ; b) structură în paralel; c) structură în cerc.

84
Tema 4 Instalaţii şi sisteme de măsurare

Linia de acţiune este o linie continuă subţire, care Sensul de acţiune caracterizează un semnal de
indică drumul unui semnal de măsurare. Ea porneşte, măsurare ca semnal de intrare sau de ieşire.
de regulă, de la latura mică a semnalului bloc.
Sensul de acţiune se reprezintă cu săgeţi, pe linia
de acţiune care determină un proces de măsurare, de
comandă etc.

4.4. Tipuri de structuri ale sistemelor de măsurare 4


Cele mai importante legături dintr-o schemă controleze nu numai schema de funcţionare, ci şi
funcţională sunt: structura în lanţ, structura în paralel şi măsura în care nivelul energetic nu determină erori de
structura în cerc, reprezentate în figura 4.10. adaptare prea mari ale mărimii de măsurat. De aceea,
este necesar să se întocmească „schema fluxului de
Principii de funcţionare – principiul energiei energie”.
Schema fluxului de energie indică faptul că trans-
Transmiterea semnalelor nu se poate face fără miterea semnalului este legată de transmiterea puterii.
schimb de energie. Spre exemplu, la măsurarea piesei În fiecare semnal transmis, apar simultan două
cu un aparat de tip Abbe vertical, piesa este palpată mărimi de măsurat, al căror produs trebuie să reprezinte
cu o „forţă de măsurare” F, care produce o deformaţie puterea semnalului. Aceste mărimi de măsurat se
elastică. În acest proces, are loc un schimb de energie numesc intensităţi şi trebuie urmărite întotdeauna în
care influenţează semnalul de măsurare. Ca urmare, schemă.
la folosirea unui mijloc de măsurare trebuie să se

Fişă de evaluare. Tema: Instalaţii şi sisteme de măsurare

1 Completează spaţiile libere: 2 Răspunde prin adevărat sau fals:

1. O instalaţie sau un sistem de măsurare repre- 1. Instalaţiile de măsurare mecanice prezintă


zintă un mijloc de măsurare constituit din mai multe robusteţe şi precizie mare.
......................................................... situate în fluxul semnalu- 2. Adaptorul este un aparat de măsurat dintr-o
lui sau auxiliare, care livrează energie auxiliară pentru instalaţie, situat între captor şi emiţător, care are diferite
menţinerea funcţiunii instalaţiei. funcţiuni, cum ar fi: amplificator de măsurare, traductor,
2. Aparatul de măsurat care captează mărimea calculator etc.
de măsurat la intrare şi emite la ieşire un semnal de 3. Emiţătorul este un aparat de măsurat care
măsurare corespunzător poartă numele de .................... foloseşte energia proprie şi care livrează valoarea
.................................. . măsurată a mărimii de măsurat.
3. Viteza de răspuns trebuie să fie mai mare la 4. Indicatorul este un emiţător direct, care permite
automatele de control .......................... . citirea directă a valorii măsurate.
4. În cazuri speciale, cum ar fi viteze foarte mari 5. Înregistratorul este un emiţător direct, care
de deplasare a piesei, sensibilitate mărită a suprafe- înscrie valoarea măsurată – de cele mai multe ori
ţei piesei controlate la acţiuni mecanice, procese de proporţională cu timpul – pe o bandă mobilă, pe o
producţie care se desfăşoară la temperaturi înalte, se diagramă polară etc.
folosesc instalaţiile de măsurare ..........................................
............. .

85
II. UTILIZAREA TEHNICILOR DE MĂSURARE
PENTRU DETERMINAREA – MONITORIZAREA
MĂRIMILOR TEHNICE SPECIFICE PROCESELOR
INDUSTRIALE

Tema 1. Norme de tehnica securităţii muncii


şi de prevenire şi stingere a incendiilor

Tema 2. Documentaţia tehnică specifică


operaţiilor de măsurare/monitorizare a mărimilor
tehnice caracteristice proceselor industriale

Tema 3. Criterii de selectare a mijloacelor


şi a metodelor de măsurare

Tema 4. Operaţii pregătitoare


pentru utilizarea tehnicilor de măsurare

DUPĂ STUDIEREA ACESTUI MODUL, VEI FI CAPABIL:


• Să execuţi operaţii pregătitoare pentru utilizarea tehnicilor de măsurare.
• Să utilizezi tehnici de măsurare pentru determinarea/monitorizarea mărimilor
tehnice specifice proceselor industriale.
• Să gestionezi conflictele şi aşteptările factorilor interesaţi.

87
1
NORME DE TEHNICA SECURITĂŢII
MUNCII ŞI DE PREVENIRE ŞI
STINGERE A INCENDIILOR

1.1. Norme de tehnica securităţii muncii

Problemele cu caracter organizatoric aferente Existenţa şi buna funcţionare a aparatelor de


activităţii de măsurare pot influenţa hotărâtor (direct măsură şi control şi a dispozitivelor de protecţie a muncii
sau indirect) producerea accidentelor de muncă sau a fac parte din buna organizare a locului de muncă.
îmbolnăvirilor profesionale, a securităţii personalului şi La fiecare loc de muncă, vor fi afişate la loc vizibil
a aparatelor (instalaţiilor). instrucţiunile de protecţia muncii şi de lucru, însoţite de
Datorită acestui lucru, se va acorda o atenţie deose- schemele aparatelor şi ale utilajelor şi de instrucţiunile
bită următoarelor elemente: de folosire.
-controlul frecvent al condiţiilor la locul de muncă; Laboranţii şi profesorii sunt obligaţi să asigure
-controlul dotării instalaţiilor şi al aparatelor cu organizarea corespunzătoare a activităţii, la fiecare loc
dispozitive de tehnica securităţii muncii, precum şi a de muncă, în condiţii de securitate a personalului şi a
personalului, cu echipament şi materiale de protecţie, aparatelor, prin:
înainte de începerea lucrului; -verificarea bunei funcţionări a aparatelor şi a
-organizarea locului de muncă şi a activităţii instalaţiilor, luând măsuri operative de remediere a
respective; deficienţelor;
-asigurarea disciplinei în muncă; -verificarea modului în care se întreţin aparatele,
-supravegherea permanentă a elevilor, sub aspec- instalaţiile şi legarea la pământ şi la nul a celor care pot
tul respectării normelor de protecţia muncii; produce accidente prin electrocutare;
- lucrarea de laborator se va executa numai după -instruirea corespunzătoare a elevilor, verificarea
verificarea montajului de către profesor, respectând cunoştinţelor acestora, menţinerea strictă a ordinii şi
îndrumările şi indicaţiile profesorului; disciplinei;
- nu se va lucra cu mâinile ude şi nu se vor atinge -repartizarea sarcinilor, îndrumarea şi controlul
părţile aflate sub tensiune, operaţiilor, asigurarea asistenţei tehnice permanente;
- nu se va efectua niciun fel de modificări asupra -asigurarea iluminatului, a încălzirii şi a ventilaţiei în
montajului, atâta timp cât acesta se află sub tensiune ; laborator.
- se vor utiliza echipamentul şi materialele de Personalul desemnat poate îndeplini lucrările de
protecţie individuală. verificare numai după ce şi-a însuşit temeinic următoa-
Este strict interzisă orice modificare a destina- rele cunoştinţe:
ţiei aparatului sau a utilajului, dacă acestea contravin -regulamentul de ordine interioară a unităţii;
normelor şi regulamentelor în vigoare. -legislaţia de protecţie a muncii în vigoare, aferentă
activităţii respective;

88
Tema 1 Instalaţii şi sisteme de măsurare
1
-normele de protecţie a muncii, generale, şi cele Elevii care nu sunt în deplină capacitate de muncă
specifice locului de muncă; sau care nu sunt echipaţi corespunzător, nu vor fi admişi
-instrucţiunile de lucru; în laborator.
-noţiunile de prim-ajutor.
Niciun elev nu va fi repartizat, respectiv, primit în
laborator şi nu va fi pus să lucreze, decât după ce i s-a
făcut instructajul specific de protecţie a muncii care
trebuie finalizat prin verificarea însuşirii cunoştinţelor
necesare, rezultatul consemnându-se în fişa de
instructaj.
Pentru a completa măsurile tehnice, de protecţie ATENŢIE !
colectivă, luate în laboratorul de metrologie, este Manevrarea instrumentelor, a mijloacelor de
necesar să se utilizeze echipamentul şi materialele de lucru, a machetelor grele se va face cu atenţie, pentru
protecţie . a evita riscul accidentării.
Distanţele de transport manual nu vor depăşi 60 m.
Înălţimea maximă la care se pot ridica manual pe verti-
cală sarcinile maxime admise este de 1,5 m.

1.2. Norme de prevenire şi stingere a incendiilor

Respectarea normelor P.S.I. este obligatorie pentru


întreg personalul din instituţii, întreprinderi, ateliere ATENŢIE !
etc. Este interzisă spălarea mâinilor sau a pieselor cu
Pentru aceasta, este necesar ca fiecare loc de muncă benzină.
să fie dotat cu aparatură de stins incendii, formată
din: stingătoare de incendiu, furtune de incendiu
prevăzute cu ajutaje, rastele cu unelte P.S.I. (găleţi,
lopeţi, târnăcoape). Personalul de la locul respectiv de
muncă este obligat să cunoască locul de amplasare al
aparaturii din dotare şi funcţionarea acesteia.
La fiecare loc de muncă, trebuie să fie afişat un plan
de evacuare în caz de incendiu. În planul de evacuare
sunt stabilite atribuţiile personalului în caz de incendiu
şi schema de evacuare.
Pentru prevenirea incendiilor sunt interzise:
-blocarea căilor de acces;
-depozitarea de produse (materiale) inflamabile în
locuri special neamenajate;
-improvizaţiile de natură electrică;
-folosirea materialelor P.S.I. în alte scopuri;
-utilizarea focului deschis în locuri neamenajate
sau interzise;
-folosirea produselor petroliere pentru degresarea,
spălarea pieselor, aparatelor;
-fumatul în locuri neamenajate;
-executarea de lucrări de întreţinere, reparaţii etc.
la instalaţiile electrice de către personal neautorizat.

89
2
DOCUMENTAŢIA TEHNICĂ SPECIFICĂ
OPERAŢIILOR DE MĂSURARE –
MONITORIZARE A MĂRIMILOR TEHNICE
CARACTERISTICE PROCESELOR
INDUSTRIALE

Documentaţia însoţitoare se compune din:


cărţi tehnice, instrucţiuni de utilizare a aparatelor şi
echipamentelor de măsurare utilizate.
Cu excepţia mijloacelor de măsurare simple, a căror
utilizare nu mai ridică probleme (şubler, manometru,
ampermetru, termometru de sticlă, densimetru etc.),
mijloacele de măsurare complexe (Fig. 2.1.) sunt
însoţite de un material scris, numit Instrucţiuni de
exploatare/utilizare, Carte tehnică/manual tehnic etc. În
cazul aparatelor de măsurat relativ complexe, această
documentaţie este esenţială.
Pentru unele categorii de aparate de măsurat (de
exemplu, pentru cele electronice există recomandări
internaţionale care stabilesc conţinutul obligatoriu al
documentaţiei însoţitoare).
Documentaţia trebuie să cuprindă: destinaţia
aparatului, caracteristici tehnice, instalarea, modul de Fig. 2.1. Optimetru vertical
utilizare, principiul de funcţionare, descrierea părţilor
componente, indicaţii de întreţinere şi depanare.
Documentaţia însoţitoare este necesară nu numai
pentru punerea în funcţiune a acestuia, ci şi pe tot
parcursul exploatării sale.

90
3
CRITERII DE SELECTARE A
MIJLOACELOR ŞI A METODELOR
DE MĂSURARE

Selectarea mijloacelor şi metodelor de măsurare se face în funcţie de un număr însemnat de factori,


prezentaţi sintetic în figura 3.1.

Fig. 3.1. Criterii de selectare a mijloacelor şi a metodelor de măsurare.

În figura 3.2. este exemplificată alegerea mijloacelor de măsurare în funcţie de caracterul producţiei.

91
Tehnici şi tehnologii de măsurare a mărimilor caracteristice proceselor tehnologice

Fig. 3.2. Alegerea mijloacelor de măsurare în funcţie de tipul producţiei.

Alte criterii după care se face alegerea mijloacelor de măsurare sunt:


- natura, mărimea şi precizia parametrului care se analizează;
- fiabilitatea metrologică;
- productivitatea controlului;
-calificarea operatorului uman etc.
În construcţia de maşini, criteriile care stau la baza concepţiei, alegerii şi destinaţiei metodelor şi mijloacelor
de măsurare şi control al preciziei de prelucrare sunt prezentate în figura 3.3:

Fig. 3.3. Criterii pentru alegerea metodelor şi mijloacelor de măsurare în construcţia de maşini;
∆L – eroarea limită de măsurare; tp – toleranţa prescrisă parametrului controlat.

92
Tema 3 Criterii de selectare a mijloacelor şi metodelor de măsurare

3.1. Indicatori metrologici şi economici ai mijloacelor de măsurare


accesibile operatorului
Sensibilitatea este raportul dintre variaţia mărimii Timpul de răspuns este intervalul de timp care trece
de ieşire observată la aparat şi variaţia mărimii de
intrare care a generat-o.
între aplicarea mărimii de măsurat şi stabilirea indica-
ţiei corespunzătoare mărimii aplicate.
3
Exemplu: sensibilitatea de 100 mm/μA la un Disponibilitatea este noţiunea care exprimă posibi-
galvanometru cu oglindă înseamnă că un curent de 1 litatea ca un produs să-şi îndeplinească funcţiunea
μA creează (produce) o deplasare de 100 mm pe scara pentru care a fost realizat.
galvanometrului. Justeţea este calitatea unui mijloc de măsurare de a
Rezoluţia (pragul de sensibilitate) este cea mai mică indica o valoare cât mai apropiată de mărimea reală.
valoare a mărimii de intrare care determină o variaţie Fidelitatea este caracteristica unei măsuri sau a
distinct sesizabilă a mărimii de ieşire. unui aparat, de a avea variaţii cât mai mici la măsurarea
Termenul rezoluţie este utilizat pentru mijloacele aceleiaşi mărimi în condiţii identice.
de măsurare la care mărimea de ieşire prezintă o variaţie Exactitatea reprezintă corespondenţa dintre
discontinuă, de exemplu la aparatele digitale. Rezolu- indicaţia aparatului şi adevărata mărime a cantităţii
ţia este egală cu o unitate a ultimului rang zecimal (un măsurate.
digit). Clasa de exactitate este valoarea covenţional
Rezoluţia se exprimă în unităţi ale mărimii măsurate stabilită în funcţie de eroarea tolerată, de abateri,
(de exemplu: microvolţi, miliamperi etc.) de diverse caracteristici, admisă de prevederile unui
Domeniul de măsurare reprezintă diferenţa dintre standard de stat, ale unei instrucţiuni de verificare sau
valoarea maximă şi cea minimă care pot fi măsurate cu ale unei norme interne.
ajutorul mijlocului de măsurare utilizat. Fiabilitatea metrologică reprezintă capacitatea unui
Valoarea diviziunii reprezintă valoarea variaţiei sistem de a funcţiona fără defecţiuni în decursul unui
mărimii măsurate între două repere consecutive. anumit interval de timp.

3.2. Tipul de producţie în cadrul căreia se realizează procese de măsurare.


Productivitatea impusă măsurării, costul aplicării metodei
Procesul de măsurare este parte integrantă şi Ambele căi trebuie să conducă la micşorarea
absolut necesară a oricărui tip de producţie. În funcţie substanţială a numărului de controlori, în raport cu
de tipul de producţie, se aleg mijloacele de măsurare volumul de producţie.
potrivite, pe baza criteriilor menţionate în capitolul 3. Astfel, după cum s-a constatat practic, contro-
Controlul trebuie să asigure o productivitate cores- lul cu productivitate înaltă reduce, pentru aceeaşi
punzătoare prelucrării şi execuţiei produselor şi să fie cantitate de produse prelucrate, până la de 10 ori
cât mai economic (cota-parte care-i revine din preţul numărul de controlori.
de cost al produselor să fie cât se poate de redusă). Totodată, în preţul de cost al produselor, cota-
Productivitatea înaltă se poate realiza pe două căi: parte care revine controlului se micşorează de la
1. folosirea unor mijloace de control şi măsurare câteva procente, la cîteva fracţiuni de procent.
de înaltă productivitate, proiectate şi constru- Mijloacele de măsurat de înaltă productivitate
ite special sau adaptate la o anumită produc- se clasifică astfel:
ţie; • după principiul de funcţionare avem:
2. aplicarea unor metode de control de înaltă 1. dispozitive de control cu calibre rigide;
productivitate, folosindu-se fie mijloace de 2. dispozitive de control cu diferite tipuri de
măsurare universale, fie mijloace speciale. comparatoare;
3. dispozitive de control cu calibre rigide şi
comparatoare;

93
Tehnici şi tehnologii de măsurare a mărimilor caracteristice proceselor tehnologice

4. traductoare şi aparate electrice cu contact; 2. aparate şi instalaţii semiautomate;


5. traductoare şi aparate rezistive; 3. aparate şi instalaţii automate şi automatizate.
6. traductoare şi aparate inductive În figura 3.4b este reprezentat un dispozitiv de
7. traductoare şi aparate capacitive; control multidimensional cu patru calibre limitative,
3 8. traductoare şi aparate fotoelectrice;
9. traductoare şi aparate pneumoelectrice;
pentru verificarea diametrelor d1, d2, d3 şi a lungimii l a
piesei din Figura 3.4a.
10. aparate şi instalaţii complexe.

• după gradul de automatizare:


1. dispozitive de control unidimensionale şi
multidimensionale;
l

a b

Fig. 3.4. Dispozitiv de control multidimensional cu calibre limitative pentru verificarea succesivă a dimensiunilor:
a – piesa; b – dispozitivul.

94
4
OPERAŢII PREGĂTITOARE
PENTRU UTILIZAREA
TEHNICILOR DE MĂSURARE

4.1. Asigurarea condiţiilor de microclimat

Influenţa condiţiilor de microclimat asupra - presiunea de referinţă, de obicei, cu valoarea de


mijloacelor de măsurare se manifestă în două moduri: 98066,5Pa (1 kgf cm2).
prin acţiuni reversibile şi prin acţiuni ireversibile. Din Asupra majorităţii tipurilor de mijloace de măsurare,
prima categorie fac parte cele datorate dependenţei influenţa cea mai mare o are temperatura. Umiditatea
caracteristicilor metrologice de mărimile specifice aerului are efecte importante numai dacă depăşeşte
aerului înconjurător: temperatură, umiditate, presiune o anumită valoare (de exemplu 80%), iar presiunea
etc. A doua categorie de acţiuni include efecte de atmosferică are, de regulă, o influenţă neglijabilă.
îmbătrânire, coroziune şi alte tipuri de deteriorări care Desigur, există şi excepţii, cum sunt:
se produc, de obicei, în timp mai îndelungat. - aparatele de măsurat curenţi electrici foarte slabi,
În metrologie, sunt stabilite aşa-numitele condiţii de care sunt puternic inflenţate de umiditatea aerului;
referinţă, definite pentru categorii şi tipuri de mijloace - la cântăririle de mare precizie, unde este necesar
de măsurare. Condiţiile de referinţă cele mai obişnuite să se facă o „corecţie de presiune”, pentru a se ţine
sunt următoarele: seama de efectul forţei Arhimede asupra corpului
- temperatura de referinţă cel mai des folosită este cântărit.
de +20°C, dar este întâlnită şi valoarea de +23°C;
- umiditatea de referinţă, exprimată în unităţi de
umiditate relativă a aerului, care poate fi orice valoare
din intervalul 40... 65%;

4.2. Reglaje prevăzute în instrucţiunile de utilizare

Insrucţiunile de utilizare ale mijloacelor de măsurare Aparatul este folosit pentru măsurări comparative.
complexe prevăd pregătirea aparatului în vederea Dimensiunea maximă măsurată 150 mm, eroarea de
măsurării. Operaţiile pregătitoare sunt specifice fiecărui măsurare ±0,0003 mm.
mijloc de măsurare. În cele ce urmează este prezentat Pentru reglarea aparatului în vederea măsurării,
ca exemplu modul de reglare al optimetrului vertical se deblochează braţul 2 al aparatului prin slăbirea
tip ZEISS (Fig. 4.1), care este folosit pentru măsurări şurubului 3. Rotind piuliţa 1 se aduce palpatorul 11 în
comparative. contact cu blocul de cale, până în momentul în care în
Modul de funcţionare al optimetrului se bazează ocularul 6 apare imaginea scării gradate, moment în
pe un mecanism de amplificare optico-mecanică. care se strânge şurubul 3.

95
Tehnici şi tehnologii de măsurare a mărimilor caracteristice proceselor tehnologice

Claritatea imaginii riglei gradate se obţine prin


orientarea unui fascicol de lumină către fanta ce
luminează scara gradată, cu ajutorul oglinzii 4, şi prin
rotirea monturii ocularului 6. În ocularul 6 se observă
un reper fix şi imaginea scării gradate. După obţinerea
în ocular a unei imagini clare a riglei gradate, se repetă
operaţia de reglare grosieră (manevrând şurubul 3 şi
4 rozeta 1, până în momentul apropierii reperului zero de
reperul fix).
Suprapunerea reperului zero cu reperul fix se
realizează prin reglaj fin din rozetă, după ce a fost
slăbit şurubul 9. După reglare, se strânge şurubul.
Introducerea sau scoaterea calei de reglaj şi a piesei de
sub palpator se face după apăsarea pârghiei 10.
Reglarea perpendicularităţii dintre axa corpului
de măsurat şi măsuţa 13 se face astfel încât suprafaţa
măsuţei să fie paralelă cu suprafaţa plană a palpatorului.
Această operaţie se realizează aducând palpatorul în
contact cu cala de 5... 7 mm şi reglând din şuruburile 12
până în momentul în care se obţine o abatere cât mai
mică sub 0,5 mm, în patru puncte extreme ale calei.

Fig. 4.1. Optimetrul vertical tip ZEISS

4.3. Selectarea domeniilor de măsurare în funcţie de valoarea


prognozată
Un aparat de măsurat poate avea mai multe şiruri de numere, de preferinţă progresii geometrice
intervale de măsurare. Aceste intervale multiple, care sau şiruri apropiate de acestea. În cazul aparatelor
se obţin prin acţionarea unei „comenzi” a aparatului analogice, sunt uzuale şiruri de forma 1·10n; 2·10n; 5·10n
(comutator, borne etc.), se mai numesc domenii sau 1·10n; 3·10n, unde n este întreg (pozitiv, negativ sau
de măsurare (uneori se mai folosesc şi termenii nul). Cadranele acestor aparate pot fi prevăzute cu o
„subintervale de măsurare”, „game de măsurare” şi singură scară gradată; la acestea, valoarea măsurată
„scări de măsurare”). se citeşte prin înmulţirea indicaţiei, în diviziuni, cu
La aparatele cu mai multe domenii de măsurare, „constanta” aparatului.
limitele domeniilor succesive se aleg din anumite

4.4. Verificarea legăturilor funcţionale dintre componente


În cazul unui circuit electric, verificarea legăturilor - cu aparate de măsură cum ar fi voltmetrul,
funcţionale dintre componentele circuitului se poate ampermetrul, cu ajutorul cărora se măsoară
face astfel: tensiunea, respectiv intensitatea curentului electric;
în cazul când circuitul a fost realizat corect, valorile
- vizual, verificând corectitudinea montajului măsurate trebuie să corespundă cu prevederile
(dacă legăturile au fost corect făcute, conform documentaţiei tehnice.
schemei, dacă lipiturile sunt stabile) şi izolaţia
cordonului de alimentare;

96
APLICAŢII PRACTICE

5
Profesorul are posibilitatea să aleagă numărul de fie diferiţi din punctul de vedere al performanţelor
ore şi temele de laboartor în funcţie de competenţele şcolare.
pe care trebuie să le atingă elevii şi de dotarea labora- Activitatea în echipe le oferă elevilor posibilitatea
torului. Pentru efectuarea lucrărilor practice, elevii vor să găsească modul de rezolvare şi de mediere a conflic-
fi împărţiţi în grupe de maxim 4–5 elevi. Constituirea telor care pot apărea din cauza părerilor diferite referi-
grupelor se face ţinând cont de performanţele şcolare, toare la rezolvarea unei probleme. Distribuirea sarcini-
de abilităţile practice, de preferinţele elevului, astfel lor de lucru se face astfel încât fiecare elev să cunoască
încât să rezulte grupe neomogene, în care elevii să toate activităţile grupei. În continuare, sunt prezentate
câteva exemple de lucrări de laborator.

Lucrare de laborator nr. 1: Măsurarea dimensiunilor exterioare


cu ajutorul şublerului

1. Consideraţii teoretice
mic decât cel dintre diviziunile de pe riglă. Divizarea
Şublerul face parte din categoria instrumentelor scării vemierului este în aşa fel realizată, încât pentru n
pentru măsurat lungimi cu vernier. Clasificarea diviziuni ale scării vemierului corespund (n - 1) diviziuni
şublerelor se face după criterii ce ţin seama de: de pe riglă.
a) domeniul de utilizare (de exterior, de interior, Precizia de citire a şublerelor poate fi de 0,1; 0,05
pentru adâncime, pentru trasaj etc.); sau 0,02 mm. Cele mai utilizate şublere sunt cele cu
b) exactitatea de măsurare; două perechi de ciocuri (pentru exterior şi pentru
c) domeniul de măsurare. interior) şi cu tijă pentru adâncime.
Vernierul este o scară gradată suplimentară, care În tabelul următor sunt date caracteristicile
alunecă de-a lungul riglei principale. Diviziunile acestei vernierului:
scări sunt realizate in acelaşi sens cu cele de pe riglă.
Intervalul dintre diviziunile scării vernierului este mai

Precizia de citire a Numărul de diviziuni ale Lungimea scării Valoarea unei diviziuni
şublerului, p vernierului gradate(vernier),mm (vernier),mm
1/10 = 0,1 10 9 0,9
1/20 = 0,05 20 19 0,95
1/50 = 0,02 50 49 0,98

97
Tehnici şi tehnologii de măsurare a mărimilor caracteristice proceselor tehnologice

Schemele celor trei tipuri de verniere sunt Nl– numărul reperului de pe vernier care se află în
prezentate în figurile1, 2, 3. prelungirea unui reper pe scara riglei;
Vd – valoarea diviziunii( 0,1; 0,05 sau 0,02 mm).
În figurile 4, 5, 6 sunt prezentate exemple de citire
a valorii măsurate cu şublerul.

5
Fig. 1. Vernier cu valoarea diviziunii 0,1 mm.
Fig. 4. Vernier cu valoarea diviziunii 0,1 mm (poziţionat: 10,6
mm).

Fig. 2. Vernier cu valoarea diviziunii 0,05 mm.

Fig. 5. Vernier cu valoarea diviziunii 0,05 mm


(poziţionat: 6,25 mm).

Fig. 3. Vernier cu valoarea diviziunii 0,02 mm.


Fig. 6. Vernier cu valoarea diviziunii 0,02 mm
Valoarea diviziunii şublerului se determină cu
(poziţionat: 1,36).
relaţia:
Vd=Vi/Nd 2. Instrumente şi materiale necesare
unde: Vi – este valoarea intervalului dintre două
diviziuni, pe scara riglei (Vi = 1 mm); Materialele necesare pentru efectuarea lucrării de
Nd – numărul de diviziuni de pe vernier. laborator sunt:
Exemplu: Pentru şublerul al cărui vernier a fost - şublere pentru exterior, cu valoarea diviziunii
prezentat în figura 3, valoarea diviziunii are: Vd = 0,1; 0,05 sau 0,02 mm;
Vi = 1 mm; Nd = 50 diviziuni; atunci: Vd = 1/50 = - piese de diferite forme şi dimensiuni;
0,02 mm. -documentaţia tehnică (desen, plan de operaţii,
Valoarea lungimii măsurate se obţine folosind normă tehnică, caiet de sarcini, normă de metrologie
formula: legală, instrucţiune de metrologie legală, normă
VM = NR x Vi+Nl x Vd tehnică de metrologie).
unde: VM – este valoarea măsurată;
NR – numărul reperului de pe riglă, în raport cu 3. Scopul lucrării (parametrul controlat)
reperul 0;
Vi – valoarea intervalului dintre două diviziuni de Scopul lucrării este de a determina abaterile de
pe scara riglei = 1 mm; la cilindricitate şi circularitate a unei piese cilindrice

98
Aplicaţii practice

cu lungimea de 300 mm şi diametrul de 20±0,1 mm, dispozitivului de avans fin, prin blocarea cursorului cu
obţinută prin strunjire de degroşare. şurubul său.
Există şublere cu indicaţie numerică, avînd posibi-
4. Schema de măsurare litatea conectării la PC-uri, pentru interpretarea rezulta-
telor pe bază de software adecvat.
Pentru măsurarea unei piese cilindrice, se va folosi Pentru utilizarea corectă a şublerelor, trebuie
schema din figura 7. respectate următoarele reguli:
- piesa se prinde corect între suprafeţele de
măsurare;

5
- piesele de măsurat se curăţă foarte bine înaintea
operaţiei de măsurare;
- privirea trebuie să cadă corect pe scara gradată a
şublerului;
- şublerele se verifică periodic cu ajutorul calelor
plan-paralele în atelierele de metrologie.
Fig. 7. Schema de măsurare a diametrelor exterioare pentru: Erorile tolerate ale indicaţiilor şublerelor nu trebuie
a – cilindricitate; b – circularitate. să depăşească valorile prescrise în norme.
Erorile tolerate se compară cu eroarea reală, care
se determină prin diferenţa dintre indicaţia şublerului
5. Modul de lucru şi dimensiunile nominale ale calelor plan-paralele care
se folosesc în acest scop.
Pentru a explica modul de lucru, la această lucrare Verificarea şublerelor se va face obligatoriu la
de laborator folosim şublerul din figura 8. temperatura de 20°C.
Tabelul 1
Secţiunea Diametrul Diametrul
Direcţia de Diametrul
de minim maxim
măsurare măsurat
măsurare dmin dmax
1 I
1 II
1 III
1 IV
2 I
2 II
2 III

Fig. 8. Şublerul folosit în lucrarea de laborator: 2 IV


1 - riglă; 2 - şurub de blocare pentru mecanismul de avans fin; 3 I
3 - cursor; 4 - şurub de fixare al cursorului; 5, 6 - ciocuri pentru
3 II
interior; 7,8- ciocuri pentru exterior; 9 - vernier; 10 - dispozitiv de
avans fin al cursorului. 3 III
3 IV
După deblocarea şurubului 4 al cursorului 3 şi a 4 I
şurubului 2 al dispozitivului de avans fin, piesa va fi 4 II
prinsă între ciocurile şublerului, astfel încât să se poată 4 III
stabili valoarea diametrului de măsurat. Prin deplasa- 4 IV
rea şublerului într-un plan perpendicular pe axa supra-
5 I
feţei cilindrice, se determină dimensiunea minimă. Se
5 II
fixează această dimensiune cu ajutorul cursorului şi a
5 III

99
Tehnici şi tehnologii de măsurare a mărimilor caracteristice proceselor tehnologice

Se efectuează citirea, conform indicaţiilor b) În urma comparării şi interpretării rezultatelor


anterioare. Pentru a determina abaterile de la forma măsurării, stabileşte dacă piesa analizată prezintă
geometrică corectă, vor fi realizate cel puţin 5 abateri constante de la forma geometrică.
măsurători, în secţiuni diferite, pentru conicitate şi c) Se analizează precizia şi procedeul tehnologic
minimum 4,(1-I, II-II, III-III, IV-IV); conform figurii 7., prin care au fost realizate piesele şi se precizează
pentru determinarea ovalităţii. criteriile care au stat la baza selectării mijlocului de
Feţele de măsurare ale şublerului vor fi apăsate pe măsurare
piesă în aşa fel încât să mai existe o uşoară alunecare a
şublerului în raport cu piesa. Notă

5
Rezultatele măsurătorilor se compară cu prevederile - Piesa la care dimensiunea măsurată are valoarea
documentaţiei tehnice şi vor fi trecute în tabelul 1. cuprinsă între dimensiunea minimă prescrisă şi
dimensiunea maximă prescrisă în documentaţia
6. Concluzii tehnică este bună.
- Diametrul interior minim care se poate măsura
a) Formulează observaţii şi concluzii proprii depinde de cota A, care este standardizată (10 mm).
despre caracteristicile obiectului măsurat şi procesul - Diametrul exterior maxim care se poate măsura
de măsurare. cu şublerul depinde de cota B, care este standardizată.

Lucrare de laborator nr. 2: Măsurarea dimensiunilor exterioare


şi a abaterilor de formă cu ajutorul micrometrului
1. Consideraţii teoretice
Valoarea diviziunii micrometrului se obţine folosind
Micrometrele sunt aparate de măsurare pentru relaţia:
lungimi, a căror funcţionare se bazează pe transforma-
Vd=p/Nd
rea mişcării de rotaţie a unui şurub micrometric cu pas
fin în mişcare liniară. unde:
Micrometrele diferă între ele, în funcţie de piesele p - pasul şurubului micrometric (p = 0,5 mm);
ce trebuie măsurate; se întâlnesc micrometre de Nd - numărul diviziunilor de pe tambur (Nd= 50
exterior, de interior, de adâncime, pentru sârme, pentru diviziuni).
roţi dinţate etc. Înlocuind valorile, se obţine: Vd = 0,5/50 = 0,01
Micrometrul folosit în această lucrare de laborator mm.
este reprezentat în figura 1: Pentru o citire corectă a valorilor indicate de
micrometru, trebuie să ştim că:
- pe braţul cilindric 5 se găsesc două scări
gradate;
- scara milimetrilor, cu diviziuni din milimetru
în milimetru numerotate din 5 în 5 mm;
- scara jumatăţilor de milimetru, cu diviziuni
din milimetru în milimetru şi nenumerotată;
- pe circumferinţa tronconică a tamburului
6 sunt trasate 50 de diviziuni, la intervale egale,
numerotate din 5 în 5, de la 0 până la 50.

Fig. 1. Micrometru de exterior obişnuit:


1 - potcoava; 2 - nicovala;3 - tija; 4 - dispozitiv de blocare
5 - braţ cilindric; 6 - tambur;
7 - dispozitiv de limitare a apăsării.

100
Aplicaţii practice
4. Modul de lucru

Înainte de măsurarea cu ajutorul micrometrului,


trebuie verificat dacă acesta este reglat la zero.
Pentru acest lucru, la micrometrul care are limita
de măsurare cuprinsă între 0 şi 25 mm, se apropie
1 suprafeţele de măsurare, cu ajutorul dispozitivului de
2
limitare a apăsării, până când acestea vin în contact. Se
observă dacă reperele 0 de pe tambur şi de pe braţ sunt
Fig. 2. Scările gradate de pe braţul micrometrului
5
în prelungire. Dacă nu sunt, micrometrul va fi reglat
1 — braţ cilindric; 2 — tambur gradat
la zero conform instrucţiunilor de utilizare, de către
personalul specializat pentru întreţinerea mijloacelor
La măsurarea cu ajutorul micrometrului, se pot ivi de măsurare.
situaţiile de citire exemplificate în figura 3. Pentru micrometrele care au limita inferioară de
măsurare de 25 mm sau mai mare, se folosesc calele
de reglare existente în trusa micrometrului. Lungimea
unei astfel de cale este egală cu limita inferioară de
măsurare a micrometrului. După ce micrometrul a fost
verificat, se începe măsurarea propriu-zisă. Se roteşte
tamburul, până când piesa de măsurat se poate
introduce uşor între suprafeţele de măsurare ale tijei
şurubului micrometric şi nicovală. Prin rotirea tambu-
rului 6 în sensul înşurubării, suprafeţele de măsurare
a b se aduc în contact cu suprafeţele piesei.
După ce s-a obţinut contactul cu piesa, se conti-
Fig. 3. Exemplu de citire: nuă deplasarea tijei, prin intermediul dispozitivului 7
a – 8 mm; b – 6,82 mm de limitare a apăsării. Dispozitivul de limitare a apăsării
are rolul de a asigura o forţă constantă de strângere a
piesei, pentru a înlătura erorile care pot apărea datorită
2. Instrumente şi materiale necesare acestei forţe. Se blochează tija şurubului micrometric,
cu ajutorul dispozitivului de blocare 4 şi se face citirea
Pentru realizarea acestei lucrări de laborator, sunt valorii măsurate.
necesare următoarele materiale: micrometru pentru Pentru a fi păstrată acurateţea măsurătorilor,
măsurarea dimensiunilor exterioare, cu valoarea micrometrele sunt verificate periodic, în cadrul
diviziunii Vd = 0,01 mm, cu documentaţia însoţitoare atelierului de metrologie. Această verificare constă în:
(instrucţiuni de utilizare-reglare), cala de reglare din - verificarea planităţii şi paralelismului suprafeţelor
trusa micrometrului sau din trusa de cale plan-paralele de măsurare;
şi piese de diferite forme şi dimensiuni cu documentaţia - verificarea justeţei indicaţiilor;
tehnică aferentă. - verificarea dispozitivului de limitare a apăsării.
Utilizarea micrometrelor necesită respectarea
3. Scopul lucrării următoarelor reguli:
- curăţarea suprafeţelor de măsurat;
Perceperea modului de măsurare a parametrului - măsurarea pieselor în stare de repaus;
verificat şi utilizarea corectă a micrometrului în procesul - aplicarea uşoară a pieselor pe suprafeţele de
de măsurare. măsurare;
- păstrarea instrumentelor în cutii ferite de
umezeală, de lovituri, de şocuri, de agenţi corozivi.
Se recomandă ca în timpul măsurării, şurubul
micrometric să fie acţionat prin intermediul dispo-

101
Tehnici şi tehnologii de măsurare a mărimilor caracteristice proceselor tehnologice

zitivului de limitare a forţei de măsurare, pentru a se 5. Concluzii


evita erorile de măsurare care pot apărea din cauza
deformaţiilor şurubului micrometric şi ale materialu- a) Formulează observaţii şi concluzii proprii despre
lui piesei, în punctele de contact. caracteristicile obiectului măsurat şi despre procesul
Există micrometre cu indicaţie numerică cu posibi- de măsurare, precizând criteriile care au stat la baza
litatea conectării la PC-uri, pentru interpretarea rezulta- selectării mijlocului de măsurare.
telor pe baza de software adecvat. b) Analizează precizia şi procedeul tehnologic prin
Rezultate măsurărilor vor fi comparate cu preve- care au fost realizate piesele şi compară valorile notate
derile documentaţiei tehnice şi vor fi centralizate în în tabel.

5
tabelul următor: Piesa se consideră bună, dacă valorile dimensio-
nale respectă condiţia:
Dimensiuni limită Lmin<LN<Lmax
Dimensiunea masurata Concluzii
prescrise
Citirile
Lmin=LN+ai Lmin=LN+aS Valoare
C1 C2 C3
medie

ai ; as – abaterile inferioară, respectiv, superioară


care au fost prescrise în proiect;
LN – dimensiunea nominală prescrisă.

Lucrare de laborator nr. 3: Controlul unghiurilor cu cale unghiulare

1. Consideraţii teoretice Calele unghiulare se execută în trei clase de precizie


(0; 1; 2). Calele cu precizia cea mai bună se găsesc în
Dimensiunile unghiulare, alături de cele liniare, clasa 0.
determină suprafeţele pieselor şi poziţiile reciproce ale Unghiurile de diferite valori se obţin prin aderare,
acestora. folosind calele din trusă. Unghiurile calelor trusei
Calele unghiulare sunt măsuri folosite pentru verifi- variază în trepte de 30“ sau 10“, de la 0° la 90°.
carea prin metoda directă a unghiurilor sau pentru
gradarea aparatelor şi a scalelor goniometrice. Ele se 2. Instrumente şi materiale folosite
prezintă sub forma unor plăci prismatice triunghiulare,
dreptunghiulare sau poligonale. Pentru această lucrare, se va folosi o trusă de
Calele unghiulare cel mai des folosite sunt de cale unghiulare (Fig. 1.) care conţine 19, 36 sau 94 de
patru tipuri (I, II, III, IV), în funcţie de mărimea unghiului cale unghiulare cu instrucţiunile de utilizare, aparat
activ: comparator cu documentaţia însoţitoare (instrucţiuni
- cale unghiulare de tip I, cu unghiul de lucru de utilizare-reglare), suport pentru aparatul
α= 1– 9°; comparator, piese pentru verificat cu documentaţia
- cale unghiulare de tip II, cu α = 10 – 90°; tehnică aferentă.
- cale unghiulare de tip III, cu patru unghiuri de
lucru, pentru care α+β = γ+δ = 180°.
- cale unghiulare de tip IV, numite şi cale poligo-
nale.

102
Aplicaţii practice

Cală unghiulară
Şablon
s

5
Fig.1. Trusă de cale unghiulare Fig. 2. Schema de măsurare cu cale unghiulare.

3. Scopul lucrării Se aşază cala unghiulară sau blocul de cale cu una


din feţele active în contact cu cealaltă suprafaţă activă
Perceperea modului de măsurare a parametrului a unghiului şablonului.
verificat (unghi) şi utilizare corectă a calelor unghiulare Palpând cu ajutorul comparatorului în unul din
în procesul de măsurare. punctele A sau B ale calei unghiulare, se efectuează
prima citire. Palpând apoi în cel de-al doilea punct,
4. Modul de lucru situat la o distanţa cunoscută (recomandabil lungimea
calei unghiulare), se realizează a doua citire.
În figura 2 este prezentată schema de măsurare Se calculează apoi abaterea unghiului şablonului
la verificarea unui şablon unghiular folosit la trasare, faţă de valoarea calei, folosind diferenţa dintre citirile la
în industria mobilei. Unghiul şablonului, αS şi unghiul cele două capete ale calei unghiulare.
calei, αC au aceeaşi valoare nominală. Rezultatele măsurătorilor se compară cu preve-
În funcţie de valoarea nominală, se alege din trusa derile documentaţiei tehnice şi vor fi menţionate în
de cale unghiulare cala sau calele pentru formarea unui tabelul următor:
bloc de cale cu dimensiunea egală cu cea a unghiului
de verificat. Se aşază şablonul care trebuie verificat în
dispozitivul de aşezare, cu una din suprafeţele active
ale unghiului în contact cu suprafaţa mesei de control.

Citirile Lungimea calei, l, mm C1 C2 h = C1- C2 Tipul de variaţie a


unghiului
I
II
III

5. Concluzii b) Analizează precizia şi procedeul tehnologic prin


care au fost realizate piesele şi precizează criteriile care
a) Formulează observaţii şi concluzii proprii despre au stat la baza selectării mijlocului de măsurare.
lucrare, despre caracteristicile obiectului măsurat şi c) Compară valoarea din desenul de execuţie cu
despre procesul de măsurare. valorile obţinute prin măsurare.

103
Tehnici şi tehnologii de măsurare a mărimilor caracteristice proceselor tehnologice

Lucrare de laborator nr. 4: Măsurarea unghiurilor


cu ajutorul raportorului
1. Consideraţii teoretice Sistemul optic de citire a raportorului se compune
dintr-o lupă şi un filtru verde din sticlă optică. Prin
Mijloacele de măsurare pentru mărimi unghiulare orificiul practicat în partea posterioară a părţii mobile,
cel mai des folosite în activitatea atelierelor mecanice peste care este montat filtrul, pătrunde lumina, care
sunt raportoarele. Ele se prezintă în două variante iluminează scara gradată şi lupa.

5
constructive: Citirea unghiului măsurat se face privind prin
- raportor mecanic cu vemier; lupă imaginea scării gradate. Acest lucru este posibil,
- raportor optic. datorită suprapunerii imaginii scării gradate peste
Raportoarul mecanic prezentat în figura 1 are imaginea vemierului.
în componenţă un vernier care se roteşte pe scara
aparatului o dată cu rigla mobilă. 2. Instrumente şi materiale necesare
Vernierul are rolul de a face posibilă citirea
fracţiunilor de grad ale unghiului măsurat. Precizia Pentru această lucrare de laborator se va folosi un
acestuia este de 2‘. Pe vernier se găsesc 30 de diviziuni. raportor mecanic sau un raportor optic, în funcţie de
dotarea laboratorului cu instrucţiunile de utilizare, şi
diverse piese pentru măsurat cu documentaţia tehnică
aferentă.

3. Scopul lucrării

Perceperea modului de măsurare a parametrului


verificat şi utilizarea corectă a raportorului în procesul
de măsurare.
Fig. 1. Raportor mecanic
4. Schema de măsurare
Raportorul optic (Fig. 2.) are domeniul de măsurare
cuprins în intervalul 0...360°. În figura 3 sunt reprezentate modalităţile de
Precizia de citire a rezultatelor măsurării cu acest măsurare pentru diferite piese.
instrument este de 5“. Pentru măsurarea cu ajutorul raportorului, se
procedează în felul următor:
- se montează rigla mobilă la raportor;
- se aşează rigla fixă pe una din laturile unghiului;
- se suprapune rigla mobilă peste cea de-a doua
latură a unghiului;
- se verifică inexistenţa fantei de lumină, dintre
rigla mobilă şi piesă;
- cu ajutorul şurubului, se fixează raportorul în
poziţia ce reprezintă mărimea unghiului;
- se realizează citirea valorii măsurate;
- rezultatele măsurătorilor vor fi înregistrate într-un
Fig. 2. Raportor optic aşezat pe piesă: tabel asemănător cu prezentat la pagina următoare.
1- corpul instrumentului;
2- riglă; 3 - şurub de fixare;
4 - riglă mobilă; 5 -lupă.

104
Aplicaţii practice

Valoarea Valoarea minimă Valoarea Valoarea


nominală prescrisă maximă măsurată
prescrisă

5. Concluzii

5
a) Formulează observaţii şi concluzii proprii despre
lucrare, despre caracteristicile obiectului măsurat şi
despre procesul de măsurare, precizând criteriile care
au stat la baza selectării mijlocului de măsurare.
b) Analizează precizia şi procedeul tehnologic prin
Fig. 3. Modalităţi de măsurare a unghiurilor. care au fost realizate piesele.

Lucrare de laborator nr. 5: Măsurarea nivelului


1. Scopul lucrării.
Al doilea aparat permite citirea valorilor nivelului
Lucrarea are ca scop exemplificarea modului de pe o riglă foarte precisă, gradată în mm, pe care, cu
lucru cu două tipuri de aparate pentru măsurarea ajutorul unui sistem optic, se poate face o interpolare
nivelului şi compararea rezultatelor indicate de la nivel, de 0,01 mm.
acesteaparate. Se măsoară nivelul în unul dintre vase, prin golire.
Apa se goleşte treptat în cel de-al doilea vas.
2. Materiale necesare
3. Modul de lucru
Pentru efectuarea lucrării de laborator, va fi folosită
instalaţia prezentată în figura 1. Se umple vasul superior cu apă şi se reglează
Instalaţia de măsurare se compune din două ambele nivelmetre, astfel ca suprafaţa liberă a apei să
nivelmetre şi două vase cu apă, legate între ele. fie înţepată de acele ambelor aparate. Din butonul de
Ambele nivelmetre sunt aparate de laborator cu ace de punere la zero, se prescrie această valoare nivelmetrului
măsurare, operatorul efectuând citirea în momentul în digital. La nivelmetrul cu citire, se citeşte pe riglă
care acul de măsurare atinge suprafaţa liberă a apei. valoarea nivelului zao, aceasta fiind cota de instalare a
Primul aparat, nivelmetrul digital, este compus aparatului.
dintr-un suport, o coloană verticală prevăzută cu o Se goleşte în trepte vasul superior şi se citesc
cremalieră precisă de măsurare şi o cremalieră de valorile nivelului la cele două aparate. În timp ce
deplasare, precum şi cu un cap de măsurare. În capul nivelmetrul digital ne indică direct nivelul zdi, cu valori
de măsurare, există un traductor optic de deplasare, negative, la celălalt aparat se citesc valorile curente zai.
care angrenează cu cremaliera de măsurare de pe Valorile nivelului la acest aparat se obţin din relaţia:
coloană. La ieşire, acest traductor transmite semnale zi = zao – zai .
la un bloc electronic, care le prelucrează şi le afişează Se efectuează circa zece măsurări.
pe aparatul indicator digital. În principiu, aparatul are Se va calcula diferenţa dintre cele două indicaţii cu
o rezoluţie de 0,01mm. Aparatul are două cadrane şi formula:
două butoane de aducere la zero. La deplasare, unul Δzi = zi – zdi.
dintre cadrane adiţionează şi celălalt scade valoarea
deplasării.

105
Tehnici şi tehnologii de măsurare a mărimilor caracteristice proceselor tehnologice
4. Prelucrarea datelor

Valorile nivelului se trec în tabelul următor:

Nr. crt. zao zai zi zdi ∆zi Observaţii

5. Concluzii
5
Formulează observaţii şi concluzii proprii despre
lucrare.

Fig. 1. Standul de nivelmetrie:


1-nivelmetrul cu ac cu citire optică; 2-nivelmetrul cu ac digital;
3-vas.

Lucrare de laborator nr. 6: Determinarea rezistenţelor electrice


prin metode de punte
1. Consideraţii teoretice

Rezistenţa electrică pentru un conductor izotrop


se exprimă ca fiind câtul dintre tensiunea la borne, U,
şi intensitatea, I, a curentului electric continuu care îl
parcurge. Unitatea de măsură a rezistenţei electrice, în
SI, este ohmul (Ω).
Măsurarea rezistenţelor electrice se poate face:
-prin metode directe;
-prin metode de zero. Fig. 1. Măsurarea rezistenţelor prin metoda ampermetrului şi
În cazul măsurării prin metode directe, se pot aplica voltmetrului:
următoarele variante: a- montaj aval; b- montaj amonte.
-metoda ampermetrului şi voltmetrului;
-metoda de comparaţie.
Metoda ampermetrului şi voltmetrului se Montajul amonte are voltmetrul montat la bornele
foloseşte pentru determinarea rezistenţelor cuprinse ansamblului format din rezistenţa de măsurat şi
între 10 -2 şi 105 Ω. ampermetru, iar montajul aval are voltmetrul montat
Metoda se bazează pe utilizarea legii lui Ohm la bornele rezistenţei de măsurat.
şi constă în determinarea rezistenţei de măsurat Rx La montajul aval, valoarea rezistenţei este dată de
din raportul Ux de la bornele ei şi curentul Ix care îl relaţia:
parcurge. Rx= Ux/Ix=UI(I–Iv),
Din punct de vedere al montajului electric folosit, unde: Iv= U/Rv;
acesta poate fi montaj aval, figura 1a, şi montaj amonte, Iv - intensitatea curentului electric prin voltmetru;
figura 1b. Rv - rezistenţa internă a voltmetrului.

106
Aplicaţii practice

Pentru montajul amonte, valoarea rezistenţei este Din punctul de vedere al schemei constructive, se
dată de relaţia: deosebesc două tipuri de ohmmetre: ohmmetru serie
Rx= Ux/Ix= (U-RAI)/I, şi ohmmetru derivaţie (Fig.3.).
unde: RA este rezistenţa internă a ampermetrului.
Prin metoda de comparaţie, se compară două
mA
rezistenţe de valoare comparabilă ca ordin de mărime,
montate în serie sau în paralel.
Cele două variante de montaj sunt prezentate în
figura 2.

5
În montajul din figura 2a, voltmetrul măsoară
succesiv tensiunea, Ux, la bornele rezistenţei, Rx, şi U0 la
bornele rezistenţei, R0, de valoare cunoscută. Valoarea
rezistenţei, Rx, este mai precisă, dacă rezistenţa internă
a voltmetrului este neglijabilă.

Fig. 3. Tipuri de ohmmetre:


a- ohmmetru serie; b- ohmmetru derivaţie.

La toate tipurile de ohmmetre, este necesară o


reglare preliminară, înainte de utilizare. Scările gradate
ale ohmmetrelor nu sunt liniare nici la ohmmetrul serie,
nici la cel derivaţie, şi se prezintă ca în figura 4.

Fig. 4. Scările ohmmetrelor.

Fig. 2. Măsurarea rezistenţelor prin comparare: Metodele de zero fac parte din clasa metodelor
a – montaj în serie; b – montaj în paralel. de comparaţie. La această metodă mărimea de măsurat
se compară cu o mărime etalon de aceeaşi natură.
În acest caz, aparatului de măsurat îi revine sarcina
În cazul montajului din figura 2b, ampermetrele de a indica absenţa semnalului între două puncte
măsoară curenţii I0 şi Ix şi valoarea rezistenţei, Rx, ale circuitului de măsurat. Acest lucru se întâmplă
este exactă, atunci când rezistenţele interioare ale atunci când între valoarea mărimii de măsurat şi cea a
ampermetrelor sunt neglijabile. elementului etalon există un anumit raport.
Mijloacele de măsurare pentru rezistenţe se În cazul acestei măsurări, se urmăreşte indicaţia
numesc ohmmetre. Dintre aceste aparate, cele mai zero, precizia etalonării aparatului neavând niciun efect
cunoscute sunt ohmmetrele cu citire directă. Acestea asupra rezultatului.
se utilizează atât în laborator, cât şi în exploatare. O caracteristică importantă în această situaţie de
Se utilizează la măsurarea directă a rezistenţelor. măsurare este sensibilitatea cât mai ridicată, pentru a
Rezistenţa care se măsoară se introduce între bornele indica cât mai precis nulul semnalului.
ohmmetrului. La acest tip de măsurare, se folosesc circuitele de
tip punţi Wheatstone sau punţi Thomson.

107
Tehnici şi tehnologii de măsurare a mărimilor caracteristice proceselor tehnologice
2. Schema de măsurare 3. Scopul lucrării

Puntea Wheatstone este o reţea completă, formată Identificarea componentelor, cunoaşterea modului
din patru laturi, patru noduri şi două diagonale. Laturile de realizare a unui circuit şi a efectuării şi interpretării
sunt formate din patru rezistenţe a, b, Rx, R, iar pe măsurătorilor.
diagonalele de măsurare există un galvanometru şi pe
diagonala de alimentare o sursă de curent continuu, E, 4. Modul de lucru
figura 5.
Elevii identifică componentele necesare realizării

5
montajului, realizează montajul conform figurii 6,
verifică legăturile funcţionale dintre componente.
Corectitudinea executării este verificată de către
profesor.

Fig. 5. Schema de principiu a punţii Wheatstone, unde:


a, b – rezistoare variabile în trepte; R – rezistor de echilibrare a
punţii; Rx– rezistenţa de măsurat; G – galvanometru;
E – sursă de tensiune electrică; Rp – rezistor de protecţie;
k1= întrerupătorul galvanometrului; k2 = întrerupătorul pilei.

Principiul metodei constă în echilibrarea schemei,


Fig. 6. Schema de montaj pentru măsurări de rezistenţe cu
adică în atingerea situaţiei în care, prin modificarea puntea simplă:
convenabilă a valorilor celor patru rezistenţe care P- punte simplă (se introduce fişa în locaşul W); Rp- rezistenţa
formează laturile punţii, curentul prin diagonala de de protecţie; E- sursa de tensiune continuă, a cărei valoare
măsurare este nul (Ig= 0). este aleasă în funcţie de rezistenţele Rx care se măsoară;
În această situaţie, căderile de tensiune la bornele G- galvanometru; Rx- rezistenţa de măsurat; 2- întrerupătorul
rezistenţelor a şi Rx, respectiv b şi R, sunt egale două pilei şi al galvanometrului.
câte două:
a · I1 = b · I2 şi X · I1 = R · I2. Rezultatele măsurătorilor vor fi trecute în tabelul
În această situaţie: următor:
a/Rx = b/R. Rezistenţa Rezistenţa
Pentru determinarea valorii unei rezistenţe a b a/b de echilibru, de măsurat,
necunoscute, X când se cunosc valorile celorlalte R Rx
rezistenţe, se foloseşte relaţia:
Rx = R · a/b.
Această relaţie este valabilă atunci când puntea 5. Concluzii
este echilibrată, deci a fost îndeplinită condiţia de nul.
Formulează observaţii şi concluzii proprii despre
lucrare.

108
Aplicaţii practice

Lucrare de laborator nr. 7: Măsurarea puterii electrice


consumate în curent continuu prin metoda industrială
a ampermetrului şi voltmetrului
1. Consideraţii teoretice 2. Materiale necesare

Puterea consumată de receptoare se determină cu ampermetre, voltmetre - magnetoelectrice,


relaţia : feromagnetice
P = RI2 = UI =U2 / R,
5
rezistoare fixe şi variabile (consumatori)
unde: R = rezistenţa receptorului (sarcinii) surse de c.c.; cordoane de legătură
I = intensitatea curentului ce străbate receptorul
U= tensiunea la bornele sarcinii 3. Scopul lucrării
Măsurarea puterii consumate de receptoare în c.c.
se poate face: Cunoaşterea modului de realizare a unui circuit,
a) indirect utilizând un voltmetru şi un amper- alegerea montajului potrivit în funcţie de valoarea
metru şi calculând puterea măsurată prin înmulţirea consumatorului, efectuarea şi interpretarea calculelor
indicaţiilor celor două aparate P= UV ·IA de corecţie efectuarea şi interpretarea măsurătorilor.
b) direct utilizând wattmetrul
Măsurarea puterii în c.c. prin metoda indirectă 4. Mod de lucru
comportă două variante pentru instalaţia de măsurare,
în funcţie de modul de legare voltmetrului faţă de Se realizează montajul de măsurare conform figurii 1.
ampermetru şi anume:
a) varianta amonte voltmetrul se leagă înaintea
ampermetrului şi măsoară atât tensiunea la bornele
receptorului (U) cât şi căderea de tensiune pe rezistenţa
internă a ampermetrului (rA IA)
b) varianta aval voltmetrul se leagă după
ampermetru şi indicaţia (IA), a ampermetrului este
suma dintre intensitatea (I) a curentului de sarcină ce
străbate receptorul şi intensitatea (I V = UV / RV) curentului
ce străbate voltmetrul.
Măsurarea puterii în c.c. prin metoda indirectă Fig. 1. Schemele de montaj
constă în:
a) măsurarea cu voltmetrul a tensiunii UV la bornele
receptorului Se întocmeşte şi completează tabele de valori
b) măsurarea cu ampermetrul a intensităţii IA a pentru măsurările şi calculele efectuate.
curentului ce străbate receptorul (curentul de sarcină)
c) înmulţirea indicaţiilor celor două aparate UV ·IA 5. Concluzii
d) efectuarea corecţiilor pentru a elimina erorile
sistematice datorate consumului propriu al aparatelor Formulează observaţii şi concluzii referitoare la
de măsură în felul următor : lucrarea efectuată.
- varianta amonte P = UV · IA - rA (IA) 2
- varianta aval P = UV · IA - (UV)2 / RV
Erorile sistematice prezintă importanţă numai în
cazul în care ordinul de mărime al puterilor măsurate este
comparabil cu cel al puterilor consumate de aparatele
de măsurat. Dacă ordinele de mărime diferă şi eroarea
sistematică este foarte mică, ea poate fi neglijată.

109
Tehnici şi tehnologii de măsurare a mărimilor caracteristice proceselor tehnologice

PROIECT
Proiectul îşi propune evaluarea competenţelor II. Cuprinsul Proiectului
relevante pentru modul, pe o perioadă cunoscută – Mărimea fizică măsurată: …………………………
de către elev. Elevilor li se oferă o listă cu propuneri – Interpretarea simbolurilor înscrise pe aparat: …
de teme, în funcţie de dotarea laboratorului, precum – Principiul de funcţionare: ………………………
şi conţinutul recomandat al proiectului. Elevii pot – Elementele componente : ……………………
lucra în grupe de 2–3 membri, alegerea temei fiind la – Reprezentarea schematică: ………………………
latitudinea lor. – Parametrii de funcţionare specifici: ……………
Se va urmări valorificarea competenţelor – Surse de erori de măsurare: ………………………

5
dobândite pe durata parcurgerii manualului şi a altor – Metode de verificare pentru mijlocul de măsurare
lucrări din domeniu recomandate. Îndrumarea elevilor descris: ………………………………
şi valorificarea conţinuturilor se vor efectua în cadrul – Analiza comparativă
orelor de laborator tehnologic. – Cu alte mijloace de verificare a aceleiaşi mărimi fizice.

I. Tema: Bibliografie recomandată: poate fi utilizată selectiv


Mijloace pentru măsurarea mărimilor …………… bibliografia prezentului manual, cărţile tehnice ale
……................................................................................................. aparatelor, precum şi Internetul.
Grupa nr. : … Durata de desfăşurare va fi stabilită pe o perioadă
Numele şi prenumele elevilor: ………………… bine precizată, comunicată elevilor în timp util.
……………............................................................................ Temele propuse şi conţinutul recomandat pentru
Clasa: ……… proiect au în vedere dotarea laboratorului de profil din
Durata desfăşurării proiectului: ………………… unitatea şcolară.

RĂSPUNSURI LA FIŞE DE EVALUARE


TEMA: PROCESE DE MĂSURARE 7. dyna pe centimetru pătrat sau barye şi se notează
Subiectul 1: 1.-A; 2.-A; 3.-F dyn/cm2.
Subiectul 2: 1.-b; 2.-b; 3.-c 8. milimetru coloană de apă (la temperatura de 20°
Subiectul 3: 1. - fizică; 2. - măsurand; 3. - I C; milimetru coloană mercur (la temperatura de 0° C şi ac-
TEMA: MIJLOACE PENTRU MĂSURAREA LUNGIMILOR celeraţia gravitatională g = 9,80665 m/s2); atmosfera tehnică
Subiectul 1: 1.-d; 2.-d; 3.-b; 4.-c; 5.-c (kilogram forţă/cm2); atmosfera absolută; atmosfera fizică;
Subiectul 2: 1. 0,1; 0,05; 0,02 mm. 2. lamele plan- 9. principiul de funcţionare; soluţia constructivă;
paralele, calibrele, lerele pentru grosimi, sferele. 3. le- precizia de măsurare; tipul fluidului
puire . 4. oţel.
TEMA: MIJLOACE PENTRU MĂSURAREA UNGHIURILOR TEMA: MĂSURAREA MĂRIMILOR CINEMATICE;METODE
Subiectul 1: 1.-b; 2.-c; .3-b. ŞI MIJLOACE PENTRU MĂSURAREA DEBITELOR
Subiectul 2: 1. trigonometric; 2. trasări; 3. orizontală .... 1. distanţa parcursă şi timpul necesar parcursului:
verticală; 4. ascuţire; 5. cale unghiulare, echere, şabloane, 2. m/s.
calibre; 6. metoda fantei de lumină
TEMA: MIJLOACE PENTRU MĂSURAREA MĂRIMILOR 3. , unde: ω este viteza unghiulară, Δφ este
MECANICE unghiul corespunzător arcului de cerc parcurs; t este timpul
1. mărimea forţei - valoarea numerică a acesteia;- necesar parcursului.
suportul forţei; 4. rad/s.
2. forţa care, acţionând asupra unui corp cu masa de un 5. tahometre.
kilogram, îi imprimă acestuia acceleraţie 6. tahometre generatoare; tahometre cu curenţi
3. dinamometre Foucault; tahometre cu impulsuri, tahometre stroboscopice.
4. dinamometre cu element elastic;- dinamometre 7. tahometre mecanice cu dispozitiv centrifugal;
hidraulice tahometre mecanice cu dispozitiv cronometric.
5. daN/m2; kN/m2; MN/m2; GN/m’; N/cm2; mN/mm2. 8. trece printr-o secţiune oarecare în unitatea de timp.
6. pascal şi se notează Pa.

110
Aplicaţii practice

9. - debit de volum – volumul de fluid scurs în unitatea Subiectul 2


de timp: 1. amperul (A).
2. voltul (V).
3. ohmul (Ω).
unde: V – volumul ; t – timpul. 4. joule (J)
- debit de masă - masa de fluid scursă în unitatea de
timp: TEMA: MĂSURAREA MĂRIMILOR ELECTRICE
TEST B
Subiectul 1

5
1. valoarea tensiunii efective, U (indicată de un voltmetru
montat la bornele circuitului) şi intensitatea efectivă, I
TEMA: MĂSURAREA MĂRIMILOR TERMICE (indicată de un ampermetru înseriat în circuit
Subiectul 1 2. volt-amperul (VA).
1. gradul de agitaţie dezordonată a moleculelor unui 3. wattul (W).
corp Subiectul 2
2. Kelvin. 1. d)
3. cele trei stări de agregare, solidă, lichidă şi gazoasă, 2. c)
se găsesc în echilibru 3. d)
4. termometre 4. d)
Subiectul 2 5. b)
1. c) 6. b)
2. b)
3. a) TEMA: INSTALAŢII ŞI SISTEME DE MĂSURARE
4. b) Subiectul 1
5. a) 1. aparate de măsurat; 2. captor; 3. pasiv; 4. fără
contact.
TEMA: MĂSURAREA MĂRIMILOR ELECTRICE Subiectul 2
TEST A 1. A; 2. A; 3. F; 4. A; 5. A.
Subiectul 1
1. d) intensitate a curentului electric.
2 b) rezistenţei electrice;
3. b) cuplu proporţional cu puterea;
4. c) dilatare a unui fir parcurs de curent electric;
5. c) ferodinamice;

111
BIBLIOGRAFIE

1. Ciocîrdia, C., Ungureanu, I., Bazele cercetării 11. Micu, C. şi col., Aparate şi sisteme de măsurare în
experimentale în tehnologia construcţiilor construcţia de maşini, Editura Tehnică, Bucureşti,
de maşini, Editura Didactică şi Pedagogică, 1980.
Bucureşti, 1979. 12. Millea, A., Cartea metrologului – Metrologie
2. Ciocîrlea-Vasilescu, A., Constantin, Mariana, generală, Editura Tehnică, Bucureşti, 1985.
Măsurări tehnice, Editura Cvasidocumentaţia 13. Neagu, I., Cecetări privind utilizarea optimă a
PROSER & Printech, Bucureşti, 2005. mijloacelor de măsurare după 2(3) coordonate în
3. Ciocîrlea-Vasilescu, A., Metrologie industrială, laboratoarele de metrologie, lucrare metodico-
Editura Cvasidocumentaţia PROSER & Printech, ştiinţifică pentru obţinerea gradului didactic I,
Bucureşti, 2005. Universitatea Politehnică Bucureşti, 2004.
4. Ciocîrlea-Vasilescu, A., Constantin, Mariana; 14. Neagu, I., Constantin, Mariana, Ciocîrlea-
Ciocîrlea-Vasilescu, Ioana, Elemente de tehnologie Vasilescu, A., Măsurători şi legislaţie metrologică,
mecanică, Editura PRINTECH, Bucureşti, 2004. Editura Cvasidocumentaţia PROSER & Printech,
5. Dodoc, P., Metrologie generală, Editura Bucureşti, 2007.
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1979. 15. Popescu, D., Sgârciu, V., Echipamente pentru
6. Gheorghiu, Tatiana, Constantin, N., Auxiliar măsurarea şi controlul parametrilor de proces,
curricular pentru ciclul superior al liceului, Editura Electra, Bucureşti, 2002.
profilul tehnic, modulul: Tehnici de Măsurare 16. Sturzu, A. şi col., Îndrumător practic uzinal şi de
în Domeniu, Ministerul Educaţiei şi Cercetării, laborator pentru controlul preciziei de prelucrare
2006, Programul PHARE TVET RO 2005/005 în construcţia de maşini, Editura Tehnică,
– 551.05.01 – 02. Bucureşti, 1976.
7. Ghiţescu, D., Mirea, A., Instalaţii tehnico-sanitare 17. Sturzu, A., Ionescu, Mihaiela, Controlul preciziei
şi de gaze, Manual pentru şcoli profesionale, dimensionale şi geometrice, Editura PRINTECH,
anul I şi II, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2006.
Bucureşti, 1972. 18. Udrea, C., Doboş, F., Panaitopol, H., Îndrumar
8. Iliescu, C. şi col., Măsurarea electrică a mărimilor de laborator şi proiectare la automate de control
neelectrice; îndrumar de laborator, Institutul şi servire, Institutul Politehnic Bucureşti, 1980.
Politehnic Bucureşti, 1992. 19. Lăzărescu, I., şi col., Toleranţe şi măsurări
9. Ionescu, G. şi col., Traductoare; principii şi metode tehnice, Editura Didactică şi Pedagogică,
de proiectare, Institutul Politehnic Bucureşti, Bucureşti, 1969.
1980.
10. Ionescu, G., Măsurări tehnice şi traductoare,
Institutul Politehnic Bucureşti, 1975.

112