MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII

COLEGIUL TEHNIC “ ELIE RADU “

PLOIESTI-PRAHOVA

PROIECT
PENTRU OBŢINEREA CERTIFICATULUI
DE COMPETENŢE PROFESIONALE

Tema: Traductoare pentru măsurarea presiunii lichidelor

Profesor îndrumător

Profesor Ing. Chiriţă Doina

Absolvent
Filip Alexandra-Daniela
Clasa a XII-a C

2010

1
 Cuprins:

Argument . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1

Capitolul I. Generalităţi. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3

1.1 Schema SRA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3

1.2 Elementele componente ale schemei unui SRA . . . . . 3
1.3 Mărimi care intervin în schema bloc a unui SRA. . . . 4
1.4 Clasificarea sistemelor de reglare automată. . . . . . 4
1.5 Performanţele sistemelor de reglare automată . . . . 6
1.6. Elemente de execuţie ale unui sistem de reglare automată
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6
1.6.1. Acţionarea electrică a elementelor de execuţie . . 7
1.6.2. Acţionarea hidraulică a elementului de execuţie . . 9
1.6.3. Actionarea pneumatică a elementelor de executie . 10
1.7. Regulatoare automate . . . . . . . . . . . . . . . . 11
1.7.1. Structura regulatoarelor automate . . . . . . . . 12
1.7.2. Clasificarea regulatoarelor automate. . . . . . . . . 13
1.7.3. Schema bloc şi principiul de funcţionare a unui S.R.A.
pentru reglarea presiunii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
14
1.7.3.1. Principiul de funcţionare . . . . . . . . . . . . . .
15
1.7.3.2. Reglarea presiunii cu un regulator P sau PI. . . .
16

2
Capitpolul II. Mijloace pentru măsurarea presiuni. . . . . . 17

II.1. Definiţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17

Capitolul III. Traductoare de presiuni . . . . . . . . . . . . . 21

III.1. Traductorul de presiune cu tub Bourdon. . . . . . . 21

III.2. Traductorul de presiune cu capsulă . . . . . . . . . 23
III.3. Traductorul de presiune diferenţială cu burdufuri . 23
III.4. Traductorul de presiune diferenţială cu clopot . . . 25
III.5. Traductor cu rezervor şi tub vertical . . . . . . . . 25

Capitolul IV. Manometre. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27

IV.1. Manometru cu rezervor şi tub înclinat. . . . . . . . . 29

IV.2. Manometru cu membrană. . . . . . . . . . . . . . . . 30

3
 Argument

Istoria ştiinţelor sau a tehnicii evidenţiază fără echivoc ca

dezvoltarea acestora este strâns legata de progresele realizate in domeniul
măsurărilor . Tehnica măsurărilor contribuie la realizarea descoperirilor
ştiinţifice si la perfecţionarea continuă a tehnicii.
În acelaşi timp măsurările au un rol deosebit în controlul proceselor
tehnologice . În condiţiile tehnicii actuale, respectarea riguroasă a
tehnologiei de fabricaţie,asigurarea condiţiilor de funcţionare optimă a
maşinilor si agregatelor, introducerea automatizării în procesele de
producţie, pot fi satisfăcute numai cu ajutorul unei tehnici de măsurare
corespunzătoare.
Procesele fizico-chimice ce au loc in cadrul diverselor procese
tehnologice sunt caracterizate de un număr limitat de mărimi fizice, care
constituie parametrii procesului. Desfăşurarea procesului de producţie
impune azi controlul - măsurarea - acestor parametri. Presiunea costituie
unul din principalii parametrii care determină procesele de producţie in
numeroase domenii ale tehnicii contemporane. Practic se ştie azi nu există
ramura industrială, sau aproape nici o întreprindere productivă,unde să nu fie
necesară măsurarea presiunii unuia sau mai multor fluide. În numeroase
întreprinderi, ca spre exemplu, din industria petrolului, chimiei,
termoenergetică etc., in întreprinderile echipate cu sisteme de reglare
automată pneumatice ş.a., măsurarea presiunii este chiar determinantă
pentru asigurarea desfăşurării corecte a întregului proces tehnologic.
În industria noastră aparatele de măsurat presiunea se folosesc în
număr foarte mare pentru controlul şi reglarea proceselor de producţie. De
exemplu, în industria petrolului, la foraj, la extracţie de ţiţei si gaze, în
rafinării la fabricaţia produselor petroliere; în industria chimică şi
petrochimică la controlul si reglarea a numeroase procese de prelucrare a
materiei prime; în industria metaurgică la măsurarea tirajului în camerele de
ardere; în industria minerală la procesele de ventilaţie în mine. Aparatele de
măsurat presiunea –manometrele diferenţiale - au de asemenea o importanţă
deosebită la măsurarea debitelor de fluide, a nivelului lichidelor s.a.

4
 Economia noastră în continuă dezvoltare impune creşterea activităţii
de cercetare ştiinţifică, în vederea realizării de noi utilaje, maşini şi
instalaţii, ridicarea caracteristicilor tehnice si economice, perfecţionarea
tehnologiilor de fabricaţie si stabilirea unor noi tehnologii. Rezolvarea
practică a lucrărilor abordate, ca stabilirea performanţelor unor noi utilaje
sau instalaţii, experimentarea unor noi tehnologii de fabricaţie etc. impune,
în numeroase laboratoare de cercetări, măsurarea presiunii.
Alegerea aparatelor şi a metodelor de măsurare au o importanţa
deosebită; în unele cazuri aceste probleme impun ele înşele rezolvări speciale.

5
 Capitolul I
GENERALITĂŢI

Prin Sistem de Reglare Automată (SRA) se înţelege un sistem realizat

astfel încât între mărimea de ieşire şi mărimea de intrare se realizează
automat, fără intervenţia omului, o relaţie funcţională care reflectă legea de
conducere a unui proces.
1.1 Schema SRA:

1.2 Elementele componente ale schemei unui SRA:

E.C. – element de comparaţie
R.A. – regulator automat
E.E. – element de execuţie
I.T. – instalaţie tehnologică
Tr. – traductor

6
Elementul de comparaţie (EC) are rolul de a compara permanent
mărimea de ieşire a instalaţiei tehnologice cu o mărime de acelaşi fel cu
valoare prescrisă (considerată constantă), rezultatul comparaţiei fiind
semnalul de eroare ε.
Regulatorul automat (RA) are rolul de a efectua anumite operaţii
asupra mărimii ε primită la intrare, respectiv are rolul de a prelucra aceasta
mărime după o anumita lege, numita lege de reglare, rezultatul fiind mărimea
Xc aplicată ca mărime de comandă elementului de execuţie.
Elementul de execuţie (EE) are rolul de a interveni în funcţionarea
instalaţiei tehnologice pentru corectarea parametrilor reglaţi conform
mărimii de comandă transmise de RA.
Instalaţia tehnologică (IT) este în cazul general un sistem supus unor acţiuni
externe numite perturbaţii şi acţiunii comenzii generate de RA a cărui
mărime de ieşire este astfel reglată conform unui program prescris.
Traductorul (Tr) este instalat pe bucla de reacţie negativă si are rolul
de a transforma mărimea de ieşire a IT de regulă într-un semnal electric
aplicat EC .

1.3 Mărimi care intervin în schema bloc a unui SRA:

U – mărime de intrare a sistemului

ε – semnalul de eroare
Yr – mărime de reacţie
Xc – mărimea de ieşire a regulatorului automat
Xm– mărime de intrare a instalaţiei tehnologice
Y – mărime de ieşire a sistemului (a instalaţiei tehnologice)
P – perturbaţii

1.4 Clasificarea sistemelor de reglare automată:

Există mai multe posibilităţi de clasificare a SRA în funcţie de criteriul

7
adoptat. Mai importante sunt următoarele:
1. După caracterul informaţiei apriorice asupra IT se deosebesc:
-SRA cu informaţie apriorică completă
-SRA cu informaţie apriorică incompletă
În primul caz, caracteristicile IT sunt practic invariabile în timp, în al doilea
caz aceste caracteristici se modifică (sub influenţa unor perturbări) într-un
mod care nu este dinainte cunoscut. Pentru a compensa influenţa unor
asemenea modificări asupra performanţelor sistemului se folosesc elemente
suplimentare, de adaptare, rezultând sisteme adaptive.

2. După dependenţele(în regim staţionar) dintre mărimile de ieşire şi

de intrare ale elementelor componente, se deosebesc:
-SRA liniare (când dependentele sunt liniare)
- SRA neliniare (când cel puţin una din dependente este neliniară).
Din punct de vedere matematic sistemele liniare sunt descrise prin ecuaţii
liniare, iar cele neliniare prin ecuaţii neliniare.
3. După caracterul prelucrării semnalelor se deosebesc:
- SRA continue (când toate mărimile care intervin sunt continue în timp)
- SRA discrete (când cel puţin una dintre mărimi are o variaţie discretă in
timp).
4. După aspectul variaţiei in timp a mărimii de intrare (şi deci şi a
mărimii de ieşire) se deosebesc trei categorii:
- sisteme de reglare automată, dacă mărimea de intrare este constantă
- sisteme cu program, dacă mărimea de intrare variază după un anumit
program
- sisteme de urmărire, dacă mărimea de intrare variază aleatoriu în timp
5. După numărul de bucle principale (de reacţie) se deosebesc
- sisteme cu o buclă principală
- sisteme cu mai multe bucle principale sau sisteme de comandă
6. După viteza de răspuns a IT la un semnal aplicat la intrare, se
deosebesc
- SRA pentru procese rapide, când constantele de timp ale IT nu depăşesc 10

8
secunde (acţionările electrice)
- SRA pentru procese lente, când IT au constante de timp mai mari şi de
multe ori au şi timp mort
7. După caracteristicile construcţiei dispozitivelor de automatizare,
se deosebesc:
- SRA unificate (când toate mărimile care circulă sunt unificate, adică au
aceeaşi gamă şi aceeaşi natură)
- SRA specializate, când nu se întâmpla acest lucru.
La sistemele unificate, diferite blocuri ale dispozitivelor de
automatizare pot fi conectate în diferite moduri rezultând astfel o varietate
mare de structuri realizate cu un număr relativ mic de elemente componente.
8. După agentul purtător de semnal se deosebesc:
- sisteme electronice
- pneumatice
- hidraulice
- mixte.

1.5 Performanţele sistemelor de reglare automată:

Performanţele sistemelor de reglare automată se referă la cele două

modalitaţi de funcţionare a acestora: regimul staţionar,regimul tranzitoriu .
Regimul stationar este acel regim de funcţionare în care parametrii
caracteristici ai sistemului rămân constanţi pe toată durata de funcţionare a
acestuia. Durata regimului staţionar reprezintă intervalul de timp în care
parametrii sistemului rămân constanţi. Acest regim durează până la începutul
regimului tranzitoriu.

1.6. Elemente de execuţie ale unui sistem de reglare

automată:

Elementele de execuţie sunt componente ale sistemelor automate care

primesc la intrare semnale de mică putere de la blocul de conducere şi

9
furnizează mărimi de ieşire, in marea majoritate a cazurilor, de natura
mecanică (forţe, cupluri) capabile să modifice starea procesului în
conformitate cu algoritmul de conducere stabilit.
Având un dublu rol, informaţional şi de vehiculare a unor puteri
importante, elementele de execuţie au o structură complexă, reprezentând
subsisteme în cadrul sistemelor automate. În general, elementul de execuţie
este format din două parţi distincte:
- motorul de execuţie ME (numit şi servomotor)
- organul de execuţie OE
Relaţia care se stabileşte între mărimile m de la ieşirea EE (mărimea
de execuţie) si c mărimea de intrare a EE (provenită de la regulator)
defineşte comportarea EE în regim staţionar. Raportul dintre aceste mărimi,
pentru orice valoare a lui c, ar fi ideal să fie constant, dar intervin în cursul
funcţionarii EE anumiţi factori care influenţează mărimea m (frecări, reacţii
ale mediului ambiant, greutăţi neechilibrate).

Exista cazuri când trecerea de la regulator la EE trebuie adaptată, folosind

un convertor care transformă mărimea de comandă, de exemplu din electrică
în hidraulică, dacă intrarea în EE trebuie să fie hidraulică.
EE poate acţiona asupra modificării de energie în două moduri:
-continuu, dacă mărimea m poate lua orice valoare cuprinsă între două valori
limită.
- discontinuu, dacă mărimea m poate fi modificată numai pentru două valori
limită (dintre care cea inferioara este in general zero)
Dacă intervenţia asupra organului de execuţie se realizează manual,
partea motoare ME nu mai este necesară.
După natura sursei de energie folosita pentru alimentarea parţii
motoare ME, elementele de execuţie se pot clasifica în:
- Electrice
- Hidraulice
- Pneumatice

1.6.1. Acţionarea electrică a elementelor de execuţie :

10
 Acţionarea electrică a organelor de execuţie se realizează cu
electromagneţi sau cu motoare electrice de curent continuu sau de curent
alternativ.
Folosind electromagneţi, se obţine o acţionare discontinuă,
bipoziţională , întrucât se pot obţine la ieşire două poziţii staţionare (închis-
deschis, dreapta-stanga).Trecerea de la o stare la alta se face într-un timp
scurt.
În multe procese tehnologice cu reglare automată, pentru variaţia
mărimii de acţionare (de exemplu, pentru reglarea temperaturii, debitului,
presiunii etc.) trebuie modificată poziţia elementelor de reglare ale organului
de execuţie (vanelor, supapelor, cursoarelor etc.), care determină valoarea
fluxului de energie condus spre obiectul reglării. Această comandă se poate
realiza şi cu motoare electrice.
Pentru organele de execuţie de putere mică se folosesc în general
motoare bifazate (asincrone) cu rotorul în scurtcircuit, iar pentru organe de
execuţie de puteri mari, motoare trifazate cu rotorul în scurtcircuit.
Se construiesc servomotoare asincrone în următoarele variante: cu o
singură rotaţie, cu mai multe rotaţii sau cu o cursa rectilinie. Cele cu mai
multe rotaţii, la care cursa completă a elementului de reglare corespunde cu
câteva rotaţii ale arborelui de ieşire, se folosesc mai frecvent pentru
acţionarea robinetelor sau a supapelor regulatoare.
La servomotoarele cu mişcare rectilinie, arborele de ieşire este
înlocuit printr-o tijă, a cârei cursa completă corespunde cu cursa completă a
elementului de reglare. Parametrii principali, în funcţie de care se aleg
elementele, sunt: cuplul de rotaţie la arborele de ieşire sau forţa la
dispozitivul cu cursa rectilinie si durată unei rotaţii complete a arborelui de
ieşire sau a unei curse complete a tijei.
Acţionările electrice cu motoare se împart în două grupe:
- cu viteza constantă
- cu viteza variabilă
Din punct de vedere constructiv, partea motoare a EE este construită
din două subansambluri independente:
- Amplificatorul de execuţie
- Motorul de execuţie
În cazul motoarelor de curent continuu, comanda se poate face în două

11
moduri:
- variind curentul de excitaţie şi menţinând constant curentul din indusul
motorului
- variind curentul din indusul motorului si menţinând constant curentul de
excitaţie
În general, în SRA se întrebuinţează metoda a două, pentru ca
pierderile de energie sunt mai mici. Aceste motoare sunt folosite mai ales în
SRA în care parametrul legat este turaţia sau un cuplu.
Avantajele utilizării servomotoarelor de C.C. decurg din cerinţele de
funcţionare ale acestora:
- Posibilitatea de reglaj în limite largi
- Stabilitate a vitezei
- Putere de comandă mică
- Cuplu de pornire şi viteza de răspuns mare
Dezavantajul folosirii motoarelor de c.c. îl constituie apariţia
scânteilor la colector în timpul comutaţiei, făcându-l nefolosibil în medii
inflamabile sau explozive, precum şi producerea de perturbaţii radiofonice.

1.6.2. Acţionarea hidraulică a elementului de execuţie :

Acţionările hidraulice au fost primele mecanisme din tehnica reglării

automate destinate reglării proceselor. Prin dezvoltarea sistemelor electrice
de reglare, folosirea elementelor hidraulice a scăzut datorită neajunsurilor
elementelor hidraulice:
- lipsa posibilităţii de comandă la distanţă
- necesitatea etanşării îngrijite a corpurilor şi conductelor
- dependenţa caracteristicilor de variaţiile de temperatură ale mediului
ambiant
- necesitatea unei surse hidraulice
În ultimul timp, elementele hidraulice cunosc o largă răspândire,
întrucât prezintă unele avantaje faţă de cele electrice, de exemplu: banda
mare de trecere (frecvenţe ridicate de lucru), raport putere/gabarit maxim,
lipsa în majoritatea cazurilor a unui reductor de ieşire şi varietatea mare a
formelor de mişcare a axului de ieşire (rotativ, oscilant, liniar).

12
 Caracteristicile statice principale ale elementelor de acţionare
hidraulice sunt caracterizate de viteza şi de forţa care determină viteza de
ieşire si forţa dezvoltată de motorul de execuţie în funcţie de elementul de
comandă. Folosind presiuni înalte se pot comanda EE până la 200m, fără
pierderi importante de presiune.
Deosebit de eficientă este hidraulica atunci când trebuie acţionate, în
acelaşi timp, mai multe EE (de exemplu: macazurile folosite în transporturi
etc.).
În instalaţiile de automatizare se folosesc, în majoritatea cazurilor,
motoare hidraulice cu piston, care pot fi:
- cu mişcare liniară
- cu mişcare de rotaţie (limitată la un unghi de 1800)

1.6.3. Acţionarea pneumatică a elementelor de execuţie :

Motoarele de execuţie pneumatice se folosesc foarte mult pentru că

prezintă următoarele avantaje:
-Fluidul folosit (aerul) nu prezintă pericol de incendiu
- După utilizare, aerul este evacuat în atmosferă, nefiind necesare conducte
de întoarcere ca la cele hidraulice
- Pierderile de aer în anumite limite,
Deranjamente:
- Sunt simple, robuste, sigure în funcţionare şi necesită cheltuieli de
întreţinere reduse
Dezavantajele acestor motoare sunt următoarele:
- Viteza de răspuns este mică (în medie 1/3 – 1/4 din viteza de răspuns a
motoarelor hidraulice)
- Precizia motoarelor pneumatice este redusă
Se recomandă folosirea servomotoarelor pneumatice în următoarele
cazuri:

13
 - Servomotorul are greutate redusă
- Temperatura mediului ambiant este ridicată şi cu variaţii mari
- Mediul ambiant este exploziv
- Nu se cere precizie mare
- Nu se cer viteze de lucru mari
Motoarele pneumatice pot fi liniare sau rotative. Cele liniare se pot
realiza cu piston sau cu membrană.

1.7. Regulatoare automate:

Regulatorul automat are rolul de a prelucra operaţional semnalul de

eroare ε (obţinut în urma comparaţiei liniar – aditive a mărimii de intrare r si
a mărimii de reacţie Yr în elementul de comparaţie) şi de a da la ieşire un
semnal de comandă u pentru elementul de execuţie.
Informaţiile curente asupra procesului automatizat se obţin cu
ajutorul traductorului de reacţie Tr şi sunt prelucrate de regulatorul
automat RA în conformitate cu o anumită lege care defineşte algoritmul de
reglare automată.
Algoritmii de reglare (legile de reglare) convenţionali utilizaţi în mod
curent în reglarea proceselor automatizate (tehnologice) sunt de tip
proporţional – integrator – derivativ (PID).
Implementarea unei anumite legi de reglare se poate realiza printr-o
varietate destul de larga a construcţiei regulatorului, ca regulator electronic,
pneumatic, hidraulic sau mixt.
Cu toate ca există o mare varietate de regulatoare, orice regulator va
conţine următoarele elemente componente: amplificatorul (A), elementul de
reacţie secundară (ERS) şi elementul de comparare secundară (ECS).
Amplificatorul (A) este elementul de bază. El amplifică mărimea ε1 cu
un factor KR deci realizează o relaţie de tipul u(t) = KR ε1(t), unde KR
reprezintă factorul de amplificare al regulatorului.
Elementul de reacţie secundară ERS primeşte la intrare mărimea de
comandă u (de la ieşirea amplificatorului) şi elaborează la ieşire un semnal
Xrs denumit mărime de reacţie secundară.

14
 Elementul de comparare secundară (ECS) efectuează continuu
compararea valorilor abaterii ε şi a lui Xrs după relaţia ε1(t) = ε(t) – Xrs(t).
ERS este de obicei un element care determină o dependenţa
proporţională între Xrs şi u. Regulatorul poate avea o structură mai
complicată. De exemplu, la unele regulatoare există mai multe etaje de
amplificare, la altele există mai multe reacţii secundare necesare obţinerii
unor legi de reglare mai complicate.

1.7.1. Structura regulatoarelor automate :

Blocul regulator este alcătuit din mai multe parţi componente

interconectate funcţional, care permit realizarea atât a legii de reglare
propriu-zise (exprimata analitic prin dependenţa dintre mărimea de ieşire şi
mărimea de intrare), cât şi a unor funcţii auxiliare de indicare, semnalizare a
depăşirii valorii normale pentru anumite mărimi, trecere automat – manual.
Legile de reglare clasice (de tip P, PI, PID) se realizează în cadrul
regulatoarelor cu acţiune continuă cu ajutorul circuitelor operaţionale cu
elemente pasive instalate pe calea de reacţie a unor amplificatoare
operaţionale.
Prin alegerea convenabilă a relaţiei de corecţie (care prezintă o
anumita funcţie de transfer HC(s)) se obţin diferiţi algoritmi de reglare.
Pentru legile de reglare tipizate, funcţiile de transfer ideale au expresiile:
- Regulator P: HR(s) = KR
- Regulator PI: HR(s) = KR *(1 + 1/Ti*S )
- Regulator PID: HR(s) = KR *(1 + (1/Ti*S) + Td*S + 9*Td/Ti) unde KR
reprezintă factorul de amplificare,
Ti – constanta de timp de integrare,
Td – constanta de timp de derivare ,
9 – factorul de interinfluenţă.

15
1.7.2. Clasificarea regulatoarelor automate :

În funcţie de sursa de energie exterioară folosită, acestea se clasifică In:

regulatoare directe – atunci când nu este necesară o sursă de energie
exterioară, transmiterea semnalului realizându-se pe seama energiei interne

- regulatoare indirecte – când folosesc o sursă de energie exterioară pentru

acţionarea elementului de execuţie

După viteza de răspuns există:

- regulatoare pentru procese rapide, folosite pentru reglarea automată a
instalaţiilor tehnologice care au constante de timp mici(mai mici de 10 s)
- regulatoare pentru procese lente, folosite atunci când constantele de timp
ale instalaţiei sunt mari (depăşesc 10 sec).

După tipul acţiunii:

- regulatoare cu acţiune continuă - sunt cele în care mărimile ε(t) si u(t)
variază continuu în timp
- regulatoare cu acţiune discretă- sunt cele la care mărimea ε(t), deci şi u(t)
reprezintă un tren de impulsuri
- regulatoare liniare, daca dependenţă dintre cele două mărimi este liniară
- regulatoare neliniare, daca dependenta dintre cele doua mărimi este
neliniara

După caracteristicile constructive, există:

16
- regulatoare unificate, utilizate pentru reglarea unor parametri
diferiţi(temperatura, presiune, etc.) - regulatoare specializate, utilizate
numai pentru o anumita mărime

După agentul purtător de semnal, există:

- regulatoare electronice
- regulatoare electromagnetice
- regulatoare hidraulice
- regulatoare pneumatice

1.7.3. Schema bloc şi principiul de funcţionare a unui S.R.A.

pentru reglarea presiunii:

Presiunea se reglează automat în : separatoare, coloane de

fracţionare, reactoare
chimice, vase tampon
pentru gaze, reţele de
distribuţie cu gaze
combustibile, etc.
Fie vasul tampon din
figura 1.a din care se
alimentează mai mulţi
consumatori.

Fig. 1.a Fig. 1.b

Deoarece consumatorii se alimentează la presiune constantă aceasta trebuie

reglată automat. În acest scop se construieşte sistemul de reglare automată

17
a presiunii (SRA-P) reprezentat schematic în fig. 1.b În legătură cu acest
SRA-P se pun mai multe probleme. Prima întrebare la care se cere răspuns
este dacă robinetul de reglare trebuie montat pe intrarea sau ieşirea din vas.

1.7.3.1 Principiul de funcţionare:

Pentru a da răspuns la această întrebare, se va analiza modul în care

funcţionează SRA-P atunci când robinetul de reglare este montat pe intrarea
în vas.
Consumatorii folosesc gazul din vas conform cerinţelor activităţii lor.
Se va presupune că SRA-P se găseşte în regim static şi că, la un anumit timp,
un nou consumator începe să folosească gaz. Crescând debitul la ieşire Qe, va
scădea presiunea P în vas. Traductorul de presiune TP sesizează scăderea
presiunii şi transmite regulatorului R un semnal corespunzător. În urma
comparaţiei valorii presiunii curente P cu valoarea prescrisă Pi a presiunii,
regulatorul va comanda robinetul de reglare astfel încât acesta să se
deschidă ceva mai mult. Crescând debitul de alimentare, presiunea din vas va
reveni la valoarea prescrisă.

Ce se întâmplă cu presiunea în vas atunci când robinetul de reglare ar

fi fixat pe ieşirea din vas ?

La intrarea în funcţiune a unui nou consumator , presiunea în vas va

scădea. Pentru a reduce presiunea din vas la valoarea prescrisă, regulatorul R
va comanda robinetul de reglare astfel încât acesta să se închidă ceva mai
mult. Scăzând debitul de ieşire, presiunea din vas va reveni la valoarea
prescrisă. Această manevră este în contradicţie cu cererea de creştere a
consumului de gaz şi ca atare nu este bună. Rezultă deci că robinetul de
reglare, în cazul problemei de faţă nu poate fi montat decât pe intrarea
vasului.

Răspunsul la întrebarea pusă mai sus nu poate fi deci dat, decât în

urma analizei procesului pentru care se cere reglarea automată a presiunii .

18
1.7.3.2. Reglarea presiunii cu un regulator P sau PI:

Se va vedea în continuare dacă pentru reglarea presiunii trebuie

folosit un regulator P sau PI.Se ştie că SRA cu regulator P reglează cu
abatere statică, iar SRA cu regulator PI reglează fără abatere statică.
Ţinând seama de aceasta, în practică se folosesc SRA-P cu regulatoare
proporţionale pentru acele procese la care eroarea statică nu are o influenţă
prea mare asupra performanţelor acestora (ex. alimentarea cu aer a
aparaturii de automatizare, alimentarea cu gaze combustibile a unor
consumatori etc.).
La SRA-P , inerţia traductorului, regulatorului şi robinetului de reglare
este neglijabilă prin raport cu inerţia procesului. Procesele pneumatice sunt
în general monocapacitive, comportarea lor dinamică fiind descrisă de ecuaţia
diferenţială de ordinul întâi. Din aceste motive, la SRA-P cu regulator P,
amplificarea regulatorului poate fi mărită până la valori Kp=20...25 (BP=5...4),
fără ca SRA să-şi piardă stabilitatea.
La asemenea amplificări mari rezultă SRA-P cu eroarea statică mică,
ceea ce constituie un mare avantaj în reglarea automată a acestei mărimi
fizice.

19
 Capitolul II
Mijloace pentru măsurarea presiuni

II.1. Definiţii:

Presiune(p)-raportul dintre forţa(f) şi aria unei suprafeţe(A)-forţa

fiind perpendiculară şi uniform repartizată pe acea suprafaţă(p=f/A).În
toate sistemele de mărimi este mărimea derivată. În sistemul S.I. şi
sistemele LMT ,are dimensiunile [p]=L-1 M.T.-2.În sistemul LFT , are
dimensiunile [p]=FL-2;
- presiunea absolută : presiune pe care o suportă un corp
considerată deasupra presiunii zero.
- presiune relativă (subprapresiune) : diferenţa dintre presiunea
pe care o suportă un corp şi presiunea atmosferică;
- presiune atmosferică: presiunea exercitată de
atmosfera.Variază în funcţie de condiţiile atmosferice şi de altitudine;
- presiune atmosferică normală(p0) : presiunea atmosferică
considerată la latitudinea 450 la nivelul mării şi la temperatura de zero
grade,valoarea stabilită de cea de a X-a Conferinţă Generală de Măsurări şi
Greutăţi(Paris 1954)fiind p0=1,013250 bari;
- presiune dinamică : presiunea exercitată de o coloană de lichid
asupra unei suprafeţe(p=h·y,în care h=înălţimea coloanei deasupra suprafeţei
şi y=greutatea specifică a lichidului).

Newton pe metru pătrat(N/m2),unitate derivată în sistemul S.I. si

M.K.S.:presiunea exercitată perpendicular de o forţa de un newton uniform
repartizată,pe aria de un metru pătrat;multiplu:pieza(pz)=stena pe metru
pătrat=103N/m2;

20
 -Barie(barye),unitate derivată în sist. C.G.S.:presiunea exercitata
perpendicular de o forţa de o dina uniform repartizata pe aria de un
centimetru pătrat;multiplu:bar=106barie(1N/m2=10 barye);
- atmosfera tehnică(at),multiplu de 104 al unităţii kgf/m2 din sistemul
MkfS(kilogram forţa/metru pătrat):presiunea exercitată perpendicular de o
forţa de un kilogram forţa uniform repartizată pe aria de un centimetru
pătrat(1kgf/cm2=9,80665N/cm2 = 9,80665·104N/m2);
-atmosfera fizică (atmosfera normală,atm): presiunea echivalentă
greutăţii unei coloane de mercur de 760 mm înălţime,având densitatea
13,5951 kg/dm3 la 00 într-un loc în care acceleraţia gravitaţiei este 9,80665
ms-2 , care acţionează pe o suprafaţă cu aria de 1 cm2(1 atm=1,033 at);
-torr (torr): unitate de presiune folosită în tehnica vidului, egală cu
apăsarea exercitată de o coloană de mercur de 1 mm înălţime,pe o arie de 1
cm2 , la 00C şi la nivelul mării (1 torr=1 333, 2 barie);
-milimetru coloană de apă(mm H2o=0.0001 at).Multiplu: metru coloana
apa (m H2O); 1 m H2O = 1 000 H2O;

Unităţi engleze şi americane de presiune

Denumirea Echivalentul in:
N/m2 mm H2O mm Hg Kgf/cm2 barye
Inch of water 249,2 25,4 1,869 2,54·10 -3
2,492·103
(in H2O)
Inch of Hg.(in Hg) 3,39·103 13,6 25,4 34,5·10-3 33,9·103
Pound per square inch 6,89·103 703 51,71 70,3·10-3 68,9·103
(lb/sq in)
Pound per square foot 47,9 4,882 0,360 488,2·10- 479
(lb/sq ft) 6

După principiul de funcţionare:

- Aparate cu lichid -pe baza legii fundamentale a hidrostaticii (diferenţa
de presiune dintre două puncte aflate la adâncimi diferite într-un lichid este
egală cu produsul dintre greutatea specifică a lichidului şi diferenţa de nivel
dintre cele două puncte). Exemple: aparate tub în formă de U.
- Aparate cu element elastic -pe baza deformaţiei unor elemente
elastice. Exemple: membrane, tuburi Bourdon, tuburi spirale, sifoane.

21
- Aparate cu piston şi greutăţi - pe baza legii lui Pascal (presiunea
exercitată din exterior asupra unui lichid se transmite integral în toată masa
lichidului (etaloane).
- Aparate electrice - pe baza variaţiei proprietăţilor electrice ale
materialelor supuse la presiune (manometre cu cuarţ, cu rezistenţă de
manganin).
- Aparate combinate -pe baza combinaţiei diferitelor principii de
măsurare (traductoare electrice, pneumatice).
Se deosebesc în funcţie de principiul de funcţionare, soluţia
constructivă, precizia de măsurare, tipul fluidului măsurat (lichid sau gaz),
valoarea presiunii nominale.
După valoarea presiunii măsurate:
- Manometre -măsoară suprapresiuni,exprimate ca presiuni relative
- Vacuummetre –măsoară diferenţa dintre presiunea atmosferică şi o
presiune mai mică decât aceasta
- Manovacuummetre –măsoară presiuni mai mari şi mai mici decât
presiunea atmosferică
- Micromanometre,microvacuummetre,manovacuummetre –măsoară
presiuni cu valori până la 500 mmH2O.
- Se caracterizează prin construcţie simplă şi precizie ridicată, utilizate
în industrie şi laborator ca aparate etalon(manometre,vacuummetre,
manovacuummetre).
- Funcţionează pe baza echilibrării presiunii de măsurat, prin presiunea
hidrostatică produsă de o coloană de lichid.
Avantaje: obţinerea directă a valorii măsurate,
construcţie simplă şi robustă, precizie crescută, utilizare simplă,
posibilitate de adaptare a dispozitivelor desemnalizare, înregistrare şi
transmitere la distanţă.
Aceste aparate au un traductor de presiune, care este un element elastic şi
care se deformează sub acţiunea presiunii în mod proporţional.
Traductoare elastice:
- cu tub Bourdon ;
- cu tub elicoidal ;
- cu tub spiral ;
- cu membrană ;
- cu capsulă ;
- cu sifon .

22
 Sunt folosite ca manometre, vacuummetre, manovacuummetre şi
manometre diferenţiale.

Eroarea de măsurare este dată de elementul elastic şi poate fi:

-de liniaritate a caracteristicii presiune-deformaţie;
-de citire a indicaţiilor aparatului,
-de încadrare a limitei superioare a măsurării sub limită de proporţionalitate
a materialului de confecţionare a elementului elastic (aliaj Cu-Be, Cu-Ni,
bronz fosforos, oţel inox cu Ni, Cr, Ti, Mo).

23
 Capitolul III
Traductoare de presiuni

Măsurarea şi controlul presiunii în instalaţiile tehnologice din industria

chimică ridică probleme deosebite, determinate de corozivitatea fluidelor,
temperatura ridicată şi caracterul neomogen al acestora. Pentru măsurarea
presiunii, FEA fabrică mai multe tipuri de traductoare utilizate în industria
chimică. Traductoarele de presiune (presiune diferenţială) sunt folosite şi în
sistemul de măsurare a altor mărimi ca: debite, nivel, densitate.

III.1. Traductorul de presiune cu tub Bourdon

Traductorul de presiune cu tub Bourdon (AT10 ELT370) este

prezentat în figura de mai jos.
El are ca element sensibil un tub
Bourdon 1, care sub acţiunea presiunii de
măsurat p tinde să se îndrepte. Capătul liber
al acestuia suferă o deplasare care prin
intermediul pârghiilor 2 si 3 determină
rotirea axului 4 cu un unghi α. De axul 4
este fixat şi magnetul permanent mobil
(rotorul) al modulatorului magnetic 5 cuplat
cu amplificatorul 6 al adaptorului ELT370, la
ieşirea căruia se obţine un semnal unificat
(2...10mA) proporţional cu presiunea
măsurată. Acest semnal este transmis apoi aparatului indicator 7
(înregistrator) din sistemul E.

Acest traductor este fabricat în două variante:

24
- pentru fluide neutre (tub Bourdon din bronz)
- pentru fluide corozive (tub Bourdon din oţel inoxidabil)

Prima variantă permite măsurarea presiunilor în domeniile: 0...15;

0...20; …0…350 kgf/cm², iar varianta a doua în domeniile: 0…2; 0…3; 0…200
kgf/cm².

Observaţie :

În cazul traductorului AT10 ELT, a cărui presiune este măsurată intră direct
în cavitatea interioară a tubului Bourdon. Dacă acest fluid din proces este
impurificat de particule care se depun, sau dacă el se cristalizează, se
polimerizează sau este foarte puternic coroziv, contactul acestuia cu
elementul sensibil poate înfunda tubul Boudon sau îl poate deteriora. În
astfel de cazuri se foloseşte traductorul cu membrană de separaţie AT10
ELT370 MS100 la care fluidul a cărui presiune p se măsoară nu vine în
contact direct cu elementul sensibil al traductorului (fig.3). Sistemul de
separare (MS 100) se compune din membrana de separaţie MS100 şi carcasa
2 conectată la traductorul AT10 ELT370 printr-un tub de oţel subţire 3.

Fig. 3

Camera formată între membrană şi carcasă, tubul de conectare şi tubul

Bourdon al traductorului sunt umplute cu un lichid de separare 4 (ulei ,apa).
Sub acţiunea presiunii de măsurat p, membrana apasă asupra lichidului
transmiţând presiunea lichidului şi deci tubului Bourdon.

25
III.2. Traductorul de presiune cu capsulă

Traductorul de presiune cu capsulă (AT20 ELT370) este folosit pentru

măsurarea presiunilor mai mici (0...1 kgf/cm²). Elementul sensibil al
traductorului este format din capsula 1 care este o cutie cu pereţi ondulaţi (
fig.4).
Sub acţiunea presiunii de măsurat p,
introdusă în capsulă, pereţii acesteia se
deformează (cutia se umflă).Prin
intermediul braţului de acţionare 2,
deplasarea peretelui capsulei este
transmisă axului 4 care se roteşte cu un
unghi α = 0...16°, proporţional cu
presiunea p.
Pe acest ax este fixat şi rotorul
modulatorului magnetic 5, care face parte
din ELT 370.

III.3.Traductorul de presiune diferenţială cu burdufuri

Traductorul de presiune diferenţială cu burdufuri AT30 ELT370 (fig.

5) se foloseşte pentru măsurarea unor presiuni diferenţiale (diferenţa a
două presiuni ) în gama 0 ... 4 000 mm coloana H 2O. El este format din două
burdufuri, 1 si 2 ,fixate pe un perete despărţitor 7dintr-o carcasă 8.
Burdufurile comunică între ele iar fundurile lor sunt în legătură prin tija 3.
Presiunile P1 şi P2, a căror diferenţă ∆p=p1-p2 trebuie măsurată,sunt
introduse în camerele A şi respectiv B ,care conţin fiecare câte un burduf.
Presiunea p1 acţionează asupra burdufului 1 cu o forţă F1=p1 * S (în care S

26
reprezintă aria fundului burdufului), iar presiunea p2<p1 acţionează asupra
burdufului 2 cu o forţă F2 = p2*S , de sens pus primei forţe.

Fig. 5

Forţa rezultantă
care acţionează asupra
sistemului format din
cele două burdufuri
care acţionează ca nişte
arcuri este F = F1-
F2=S(p1-ps). Burdufurile
acţionând ca nişte
arcuri (primul se
strânge, al doilea se
întinde) vor permite o deplasare proporţională cu forţa F , deci cu diferenţa
celor două presiuni:

F=cδ

sau

S(p1-p2)=cδ,

în care c este coeficientul de rigiditate al burdufurilor.

Deoarece p1 > p2 , tija 3 se deplasează spre dreapta şi prin intermediul
opritorului 4 şi al braţului de acţionare 5 determină rotirea axului 6 care
este în legătură cu elementul mobil al ondulatorului din ELT 370. Această
deplasare (α = 0 ... 16°) este transformată în semnal unificat proporţional cu
presiunea diferenţială ∆p .
Pe acelaşi principiu se bazează traductorul AT 40 ELT 370, folosit
pentru măsurarea presiunilor în gama 0 ...1 000 mm col. H 2O şi traductorul
AT36 ELT 370 pentru gama de presiune 0 ... 3 500 mm H2O.

27
III.4.Traductorul de presiune diferenţială cu clopot

Traductorul de presiune diferenţială cu clopot EFL 271 ELT 370 (fig.

6) este folosit pentru presiuni
diferenţiale in gama 0 ... 1 000 mm H2O.
Principiul de funcţionare a traductorului
de presiune diferenţială cu clopot
rezultă din figură. În vasul 6
cu lichid
(mercur) 2
este introdus
un clopot 1. În
spaţiul liber
din interiorul
clopotului este
transmisă prin tubul 7, una din presiuni (p1 ),
Fig. 6 iar deasupra clopotului - presiunea p2. Dacă p1>p2 clopotul
se deplasează în sus, deplasarea fiind proporţională cu diferenţa celor două
presiuni ∆p = p1 –p2. Deplasarea clopotului determină rotirea axului 5 cu un
unghi α = 0 ... 16°. Axul 5 roteşte magnetul mobil al modulatorului adaptorului
ELT 370, care elaborează la ieşire un semnal unificat (2... 10 mA ).

III.5.Traductor cu rezervor şi tub vertical (fig.7):

La acest aparat unul din braţe se înlocuieşte cu

un vas de secţiune mult mai mare (de 400 de ori mai
mare) decât celălalt braţ. Ca lichid manometric se
utilizează mercurul.
Deosebirea faţă de aparatul cu tub U este
aceea că presiunea se află făcând o singură citire
pentru determinarea diferenţei de nivel.

28
 • Dacă pa 〉 pb , rezervorul se racordează la instalaţia cu presiunea
p a de măsurat, capătul tubului vertical rămânând
Fig 7. liber sub acţiunea presiunii atmosferice p b .

• Dacă p a 〈 pb , tubul vertical se racordează la instalaţia de presiune p a

de măsurat, iar rezervorul rămâne sub acţiunea presiunii

atmosferice.

Aceste aparate se folosesc în laboratoare, ca manometre sau

vacuummetre etalon de verificare (lichidul utilizat fiind mercurul), sau se
folosesc în industrie, caz în care lichidul manometric este apa.
Scara aparatelor este etalonată în unităţi de presiune, gradarea făcându-se
prin comparare cu un aparat etalon.
Domeniul de măsurare este limitat la valori cuprinse între 0,15-0,3 MN -
m2
pentru suprapresiuni şi până la 0,1 MN , pentru depresiuni.
m2
Erorile de măsurare sunt cuprinse în intervalul ± 1-3 mm coloană de lichid.

29
 Capitolul IV
Manometre

Blaise Pascal a fost primul care a efectuat studii în hidrostatica,

studii care i-au permis să inventeze siringa şi presa hidraulică. Pascal s-a
născut pe data de 19 iunie 1623 şi a decedat pe data de 19 august 1662, la
vârsta de numai 39 de ani. Pentru contribuţia la dezvoltarea mecanicii
fluidelor, unitatea de măsură pentru presiune este pascal, unitate de măsură
care ii poarta numele.
Măsurarea presiunilor se întrebuinţează următoarelor
instrumente, care variază în raport cu mărimea presiunii şi natura
fluidelor.
a) Piezometrul este un instrument care constă dintr-un tub
transparent racordat la vasul lichidului. Acesta este de două feluri: deschis
(caz în care măsoară presiunea relativă) şi închis (caz în care tubul trebuie să
fie destul de lung pentru ca la partea superioară să rămână un spaţiu vid,
acesta măsurând presiunea absolută).
b) Manometrele de mercur sunt folosite pentru măsurarea presiunii
unui lichid sau a unui gaz în punctul A. între secţiunile B si D pe aceeaşi
suprafaţă de nivel, avem relaţia: γmh + P0 = γh` + PA
În care γ si γm sunt greutăţile specifice ale fluidului din recipient şi
mercurului. Rezultă: PA = γmh – γh` + P0
Densitatea mercurului fiind de 13,6 ori mai mare decât cea a apei,
coloana de mercur, h, va fi de atâtea ori mai scurta decât coloana unui
piezometru cu apa: deci acest tip de manometru poate fi folosit pentru
presiuni mai mari.
c) Manometrele metalice sunt de două tipuri: - manometrul cu un arc
(Bourdon) care este un tub metalic elastic, de secţiune transversală eliptică,

30
are forma unui arc, înşurubat la un capăt în recipientul a cărui presiune
interioară o măsuram. Celalalt capăt este închis astfel ca presiunea in tub
creste, secţiunea eliptică a tubului tinde a deveni circulară, iar axa tubului
tinde a deveni rectilinie. Capătul A a tubului, depărtându-se de centrul
arcului, deplasează un sector dinţat, in jurul centrului sau C şi, prin
intermediul unei rotiţe O angrenate cu sectorul, un arc se mişcă in faţa unor
diviziuni. Acest manometru este etalonat cu ajutorul altui manometru de
precizie. Manometrul cu membrană. În locul tubului arcuit se întrebuinţează
uneori o placă flexibilă care se deformează prin acţiunea presiunii, iar
defomaţiile se transmit la acul indicator sau înregistrator printr-un
dispozitiv analog cu cel al manometrului Bourdon.
d) Tubul piezometric diferenţial. Pentru măsurarea diferenţei de
presiune din două vase conţinând acelaşi lichid se foloseşte dispozitivul cu un
tub de sticlă îndoit în formă de U răsturnat, care este racordat cu ambele
capete, prin tuburi de cauciuc sau de metal, la cele două vase. În partea
superioară a tubului este prinsă o cantitate de aer care se poate regla cu
robinetul R. Dacă la fiecare vas am racorda câte un dispozitiv închis, lichidul
s-ar ridica în fiecare tub la o înălţime h1, respectiv h2. Din cauza presiunii p a
aerului închis în partea curbată a tubului, aceste înălţimi vor fi mai mici cu
P/γ, p fiind presiunea aerului închis, iar γ fiind greutatea specifică a
lichidului. Dacă presiunea p este prea mare şi lichidul nu ajunge în partea de
sticlă, se deschide robinetul R pentru a ieşi o parte din aer.
e) Manometre pentru diferenţe foarte mici de presiune –
micromanometrul diferenţial. Acesta se compune dintr-un vas continand un
lichid mobil însă nevolabil. Pe la partea superioară vasul este în legătura cu
presiunea p2, iar în partea inferioară, prin intermediul unui tub de sticlă,
înclinat cu unghiul α faţă de orizontală, este în legătura cu presiunea p 1. Fie p2
> p1. Lichidul se ridică în tubul înclinat de înălţimea h, deplasându-se cu
cantitatea l = h/sin α, care se citeşte pe tubul oblic gradat. Pentru a fi siguri
că la unghiul α din construcţie nu se adăugă unghiul de înclinare chiar al
instrumentului, se prevăd o nivelă de precizie cu bulă si şurub de reglare a
nivelului.
Manometrul cu doua lichide se compune din două recipiente R, R`,
având fiecare secţiune mare = Ω, dintr-un tub de secţiune mică = ω şi
conţinând două lichide ce nu se amestecă, având densitati foarte puţin
diferite între ele. Aparatul serveşte la masurarea diferenţei, foarte mică, de
presiune a fluidelor conţinute in două vase. Înainte de a racorda manometrul
la vase, suprafeţele MN si M`N` din cele două recipiente sunt supuse la

31
aceeaşi presiune p, însă M N este la un nivel mai jos ca M`N`. nivelurile
acestor două suprafeţe în raport cu suprafaţa de separaţie A a celor două
lichide fie h si h`.
Dacă presiunea creşte cu ∆p in recipientul R`, nivelul M`N` coboară
cu є, iar nivelul MN urca cu є.

Dacă lichidele din recipiente sunt apa pură, a cărei greutate specifică
la 20 C este 998 şi anilină pură a cărei greutate specifică la 20o C este 1022.
o

f) Manometre pentru presiuni mari

Manometrul cu piston; O cutie metalica cu pereţi groşi este plina cu un
lichid vâscos cu un piston de secţiune Ω poate aluneca intr-un orificiu
prevăzut la fata superioara cu o cutie. Presiunea p tinde sa ridice pistonul,
care este adus la loc incarcand pistonul cu o greutate F. Dacă p a este
presiunea atmosferică, avem F + pa Ω = pΩ si p = pa + F/Ω.
Pentru presiuni foarte mari se foloseşte proprietatea uni fir de
manganină de a avea o rezistenţă electrică variabilă cu presiunea, conform
legii următoare, în care R şi Ro sunt rezistentele electrice la presiunea p1,
respectiv presiunea atmosferică: R = Ro (1 + 2,2 X 10-6p).
Se introduce lichidul, a cărei presiune se măsoară, o bobina de
manganină protejată într-o capsulă plină cu benzină (care nu îngheaţă la
temperaturi joase) şi se măsoară rezistenţa. Cu asemenea manometre
s-au studiat proprietăţile apei până la 20 000 at presiune.

IV.1. Manometru cu rezervor şi tub înclinat :

Se utilizează pentru măsurarea micropresiunilor de ordinul milimetrilor

coloană de apă.

32
Se aseamănă, constructiv cu manometrul cu rezervor şi tub vertical,
deosebirea fiind aceea că tubul este înclinat cu un unghi α faţă de
orizontală, cu scopul de a obţine deplasări mari ale lichidului în tub pentru
variaţii mici de presiune.
Se utilizează orice fel de lichid manometric, dar în special, alcoolul
etilic. Din punct de vedere constructiv, unghiul de înclinare poate fi fix sau
variabil, presiunea limită măsurată fiind cu atât mai mare cu cât unghiul de
înclinare este mai mare. Cu toate acestea, valoarea inferioară limită a
unghiului α este de 15°. Scara aparatului este gradată în mm coloană de
apă. Domeniul de măsurare variază între 10-200 mm H 2 O (100-200 N ),
m2
iar erorile de măsurare variază între 0,5-1,5 % din limita superioară de
măsurare.

IV.2. Manometru cu membrană

Elementul elastic la aceste aparate este o membrană montată într-o cameră

de presiune (figura de mai jos).
Transmiterea presiunii şi transformarea ei în
indicaţie pe cadranul aparatului se face prin acelaşi
mecanism multiplicator ca la manometrele cu tub.
Membranele sunt plăci metalice subţiri, cu
feţe plane sau ondulate concentric, confecţionate din
aliaje metalice: bronz fosforos, bronz sau beriliu.
Sub acţiunea presiunii, membrana se
deformează, centrul ei se deplasează şi transmite
mişcarea la mecanismul amplificator.

33
 Bibliografie

- Manualul de fizică, clasa a VIII-a Editura TEORA

- Hidraulica de Cristea Mateescu

- Memorator de metrologie Editura Tehnică de N. Ilioiu,Gh.

Ivanovici

- M. Tertisea, V. Marinoiu – Automatizări în industria

chimică; Manual şcoala de maiştri; EDP Bucureşti 1973.

- Măsurarea presiunii în tehnică Editura Tehnică Dr. ing.

Traian Penescu Fiz,Vasile Petrescu

34