Abatoare

Twinning Project
RO2006/IB/EN-08
Implementation and enforcement of the environmental

acquis focused on
Environmental noise – Phase II
Schiţă
Ghid
Abatoare
August 2008
Cuprins
1. Introducere
1.1. Consecinţele directivei IVU………………………………………………………….2

1.2. Prceduri de autorizare………………………………………………………………...3
1.3. „Best available technique“ – BAT…………………………………………………...11
1.4. Aspecte economice…………………………………………………………………..16
1.5. Obligaţii de funcţionare………………………………………………………….......17
1.6. Introducere în fundamentul juridic
1.7. Fundamentul juridic de mediu pentru industria cărnii
1.7.1 Apa – legislaţie la sistemul hidrografic
1.7.2. Deşeurile – legislaţie
1.7.3. Protecţia imisiilor poluante
1.7.4. Aranjarea teritorială şi construcţia
1.7.5. Protecţia împotriva substanţelor periculoase/ siguranţa aparatelor
2. Categoriile de instalaţii relevante pentru mediu şi domeniile de activitate.............17
2.1. Aprovizionarea cu animale................................................................................................17

2.2. Producţia............................................................................................................................17
2.3. Alimentarea cu energie......................................................................................................18
2.4. Aprovizionarea cu căldură.................................................................................................19
2.5. Aprovizionarea cu apă şi îndepărtarea apei.......................................................................19
2.7. Depozitarea........................................................................................................................19
2.8. Îndepărtarea........................................................................................................................20
2.9. Tratarea aerului evacuat.....................................................................................................20
2.10. Expedierea........................................................................................................................20
3. Matrici – categorii de instalaţii şi legislaţia mediului.................................................21
3.1. Apa – legislaţie la sistemul hidrografic..............................................................................21

3.2. Deşeurile – legislaţie……………………………………………………………………..22
3.3. Protecţia imisiilor poluante................................................................................................24
3.4. Protecţia împotriva substanţelor periculoase/ siguranţa aparatelor……………………....26
4. „Cele mai bune tehnici disponibile“ -BAT- pentru categorii de instalaţii relevante
pentru mediu, în abatoare.............................................................................................28
4.1. Producţia............................................................................................................................28
4.2. Tehnologia.........................................................................................................................30
4.2.1. Abatoare bovine şi porcine............................................................................................32
4.2.1.1. Culoar de abatoare pentru bovine................................................................................32
4.2.1.2.Culoar de abatoare porci...............................................................................................34
4.2.1.3. Curăţarea culoarelor de abatorizare bovine şi porcine ................................................37
4.2.1.4. Prepararea şi depozitarea produselor animale secundare provenind de la bovine şi
porcine.......................................................................................................................................39
_________________________________________________________________________________
2
4.2.2.1. Culoarul pentru abatorizare păsări...............................................................................39
4.2.2.2. Prepararea şi depozitarea produselor animale secundare.............................................42
4.3. Folosirea produselor animalesecundare.............................................................................42
4.4. Necesitatea energetică........................................................................................................43
4.4.1. Alimentare energetică.....................................................................................................47
4.4.1.1. Alimentarea cu curent..................................................................................................47
4.4.1.2. Alimentarea cu carburanţi............................................................................................49
4.4.1.3. Alimentarea cu combustibil.........................................................................................49
4.4.1.4. Alimentarea cu aer comprimat.....................................................................................50
4.4.1.5. Alimentarea cu căldură................................................................................................52
4.4.1.6. Alimentarea cu frig......................................................................................................53
4.5. Alimentarea cu apă şi evacuarea ei....................................................................................55
4.5.1. Consumul de apă şi evacuarea ei....................................................................................55
4.5.2. Alimentarea din surse externe.........................................................................................56
4.5.3. Alimentarea din surse proprii..........................................................................................56
4.5.4. Prelucrarea şi tratarea apei..............................................................................................56
5. Măsuri de evitare şi reducere a efectelor asupra mediului înconjurător................58
5.1. Surse de miros şi de emisie................................................................................................58

5.1.2. Măsuri de evitare, diminuare şi de derivare a emisiilor de elemente poluante în aer şi a
emisiilor de miro……………………………………………………………………………...60
5.1.2.1. Vite şi porcine..............................................................................................................61
5.1.2.2. Păsări............................................................................................................................64
5.1.2.2. Proceduri purificării aerului evacuat............................................................................65
5.2. Zgomot...............................................................................................................................68
5.3. Apa evacuată......................................................................................................................69
5.3.1. Cantitatea de apă evacuată..............................................................................................69
5.3.2. Consistenţa apei evacuate...............................................................................................72
5.3.2.1 Deversare indirectă.......................................................................................................73
5.3.2.2. Înserările directe...........................................................................................................75
5.3.3. Procedee de epurare a apei evacuate...............................................................................76
5.3.4. Curăţare şi dezinfectare...................................................................................................79
5.3.4.1. Curăţare exterioară a autovehiculelor..........................................................................80
5.4. Impactul asupra mediului...................................................................................................81
5.4.1. Autovehicule/parc auto...................................................................................................81
5.4.1.1. Utilizarea autovehiculelor............................................................................................82
5.4.1.2. Tehnici pentru autovehicule.........................................................................................82
5.4.1.3. Instalaţii de răcire.........................................................................................................84
5.4.1.4. Motostivuitoare............................................................................................................85
5.5. Depozit/ Depozit carburanţi...............................................................................................86
5.5.1. Depozit............................................................................................................................86
5.5.2. Depozit carburanţi...........................................................................................................86
5.6. Mentenanţă.........................................................................................................................86
6. Concluzii pentru cele mai bune tehnici disponibile....................................................86
7. Bibliografie.....................................................................................................................86
8. Anexă. Studii de
caz....................................................................................................................................86
_________________________________________________________________________________
3
1. Introducere
1.1. Consecinţele directivei IVU
La data de 24 septembrie 1996 a fost adoptată directiva 96/61/CE a consiliului referitoare la

Prevenirea şi Controlul integrat al Poluării. Scopul este de a orienta politica comuna de mediu
în ceea ce priveşte provocatorul, spre prevenirea poluării încă de la sursă, iar dacă nu este
posibil, cel puţin diminuarea acesteia, obţinându-se astfel o administrare prevăzătoare a
resurselor de materie primă.
Transpunerea directivei europene în dreptul românesc are loc sub forma Ordonanţei
Guvernamentale de Urgenţă 152/2005 in relaţie cu OM 1158/2005.
Ordonanţa Guvernamentală de Urgenţă nr.152 din 10 noiembrie 2005 privind prevenirea şi
controlul integrat al poluării, publicată in Monitorul Oficial, partea I, nr. 1078 din 30
noiembrie 2005.
În domeniul de aplicare al directivei IPPC se regăsesc categoriile de activităţi industriale

enumerate în Ordonanţa Guvernamentală de Urgenţă 152/2005, anexa 1.
1. Această directivă nu se referă doar la instalaţii sau părţi ale instalaţiilor care sunt
folosite în cercetarea, dezvoltarea şi încercarea unor produse şi proceduri noi. Aceasta se
referă şi la instalaţii care sunt utilizate atât în laborator cât şi în unităţile de măsură tehnice şi a
căror activitate nu este producerea de articole pentru vânzare. De asemenea se regăsesc
instalaţii, in care sunt efectuate produse noi iar acestea sunt cercetate şi dezvoltate în
continuare. Excluderea instalaţiilor din prevederile legale IPPC conform nr. 1 nu se referă la
instalaţiile prin care sunt produse cantităţi relativ mici de substanţe medicamentoase (activităţi
conform nr. 4.5 anexa 1 din HGO 152/2005) (substanţă activă).
2. Pragurile de valori menţionate în anexa 1 se referă la capacitatea de producţie sau la
productivitate. Dacă acelaşi operator realizează activităţi diferite dar aparţinătoare aceleiaţi
categorii în aceeaşi instalaţie sau în acelaşi loc, atunci capacităţile se însumează. Capacitatea
unei instalaţii reiese din suprafaţa (Betriebsumfang) legală şi reală cu care instalaţia poate
funcţiona 24 de ore. (în condiţiile în care aceasta poate funcţiona in acest fel.) Această
condiţie preliminară indică la examinare dacă instalaţia intră sau nu în directiva IPPC trebuie
pornit de la serviciul din cadrul autorizaţiei.
Problema se pune altfel când operatorul instalaţiei existente se obligă, printr-un contract cu
autorităţile, să utilizeze instalaţia numai sub capacitatea acesteia sau sub limitele capacităţii de
producţie, conform anexei nr.1 din Hotărârea Guvernamentală de Urgenţă 1152/ 2005.
În cazul în care capacitatea sau limita de productivitate a unei instalaţii existente este depăşită
pentru prima dată prin modificări (activitate care până în momentul modificării nu a intrat în
directiva IPPC) trebuie cerută o nouă autorizaţie IPPC.
În vederea stabilirii dacă o activitate intră în directiva IPPC se vor însuma capacităţile unor
activităţi asemănătoare ale unui operator într-un anumit loc. Ca punct de lucru se va lua
suprafaţa întreprinderii. Dacă operatorul are instalaţii învecinate şi care sunt legate între ele
printr-un sistem de infrastructura intern, atunci acestea ar trebui adunate în acelaşi loc.
_________________________________________________________________________________
4
În anexa Hotărârii Guvernamentale de Urgenţă 152/2005 CATEGORII ALE
ACTIVITĂŢILOR INDUSTRIALE pentru care este obligatorie obţinerea autorizaţiei IPPC în
conformitate cu articolul 1 din HGO nr. 152/2005 se găsesc:
Nr. 6.4. (a) sunt enunţate instalaţiile de măcelărit cu o capacitate de măcelărie (greutate
corporală a animalului) mai mare de 50t pe zi.
Instalaţiile de descompunere şi prelucrare a cărnii, produsele animale secundare

(Nebenprodukte) sau Konfiskate nu sunt menţionate.
Cerinţele directivei IVU pentru instalaţii de măcelărie anuală trebuie impuse pe plan naţional.
Instalaţiile care se află sub valorile limită conform anexei 1 a Hotărarii Guvernamentale de
Urgenţă 152/2005 sunt incluse in OM 876/2004 din decembrie 2004. Procedurile de
autorizare trebuie emise în conformitate cu prevederile acestui regulament. Emiterea
autorizaţiei de mediu pentru aceste categorii de instalaţii intră în competenţa Autorităţilor
locale de mediu. (ALPM)
1.2 Procedurile de autorizare
Autorizaţia integrată
Detalii amănunţite legate de procedura de autorizare integrată se găsesc în ghidul de aplicare

al directivei IPPC din Romania (conform Hotararii Guvernamentale de Urgenţă 152/2005),
care a fost prelucrat în cadrul proiectului de Twinning 09: Implementarea Acquis-ului de
mediu pe plan naţional; coordonarea a 8 proiecte de Twinning regionale.
Instalaţiile
În Hotărarea Guvernamentală de Urgenţă din 30.11.2005, articolul 2 litera b) în cadrul
definiţiilor pentru autorizaţia integrată apar următoarele:
„autorizaţia integrată de mediu reprezintă documentul tehnic şi juridic eliberat de autoritatea

competentă conform prevederilor legale, care conferă dreptul utilizarăă unei instalaţii sau a
unor părţi componente ale unei instalaţii în anumite condiţii care asigură funcţionarea
instalaţiei conform cerinţelor prezentei Hotărari de Urgenţă.
Autorizaţia poate fi eliberată pentru o instalaţie sau pentru mai multe instalaţii şi părţi
componente ale acesteia care se găsesc în acelaşi loc şi sunt utilizate de acelaşi operator.
Autorizaţia integrată de mediu pentru instalaţia unui operator cuprinde atât toate activităţile în
conformitate cu anexa 1 din Hotărarea Guvernamentală de Urgenţă 152/2005 cât şi alte
activităţi care sunt legate direct, din punct de vedere tehnic de aceste activităţi şi care,
totodată, pot avea consecinţe asupra emisiilor şi asupra poluării mediului atât timp cât sunt
parte componentă a unei unităţi tehnice.
De obicei, în conformitate cu anexa 1 se autorizează doar o activitate pe suprafaţa
întreprinderii unui operator ca şi instalaţie în sensul directivei IPPC la fel şi celelalte activităţi
care au o legătură tehnică cu aceasta.
Dacă, în conformitate cu anexa 1, pe suprafaţa întreprinderii unui operator se desfăşoară mai
multe activităţi (una lângă cealaltă), autorităţile trebuie să examineze impreună cu operatorul
dacă acestea formează o unitate şi sunt considerate astfel o singură instalaţie sau dacă doar o
parte a activităţilor formează o unitate tehnică şi astfel pe suprafaţa întreprinderii funcţionează
mai multe instalaţii.
Autorizaţia
_________________________________________________________________________________
5
Autorizaţia integrată pentru instalaţiile cu activităţi în conformitate cu anexa 1 a Hotărarii
Guvernamentale de Urgenţă 152/2005 trebuie solicitată de către operator sau de către
investitor (operatorul care solicită noi instalaţii) la autoritatea locală de mediu (ALPM)
conform articolului 5 din OM 1158/2005.
Dosarul trebuie depus din timp astfel încât, după terminarea procedurii de autorizare şi
emiterea autorizaţiei să rămană suficient timp pentru:
- Construirea şi punerea în funcţiune a unei noi instalaţii;
- O modificare esenţială adusă unei instalaţii existente
- O adaptare la timp a instalaţiilor existente la cerinţele Hotărarii Guvernamentale de
Urgenţă 152/2005
- Pentru continuarea funcţionării unei instalaţii după expirarea autorizaţiei (ex. 5 ani)
- Adaptarea construcţiilor/modificărilor la noile valori de emisii pentru prevenirea
poluării mediului
- Adaptarea instalaţiilor în scopul diminuării emisiilor după o modificare esenţială a
BAT-urilor
- Adaptarea instalaţiilor la ridicarea nivelului de siguranţă
- Adaptarea la noile prevederi legale
- Realizarea unor modificări care au fost cerute în timpul desfăşurării activităţilor de
construcţie.
În conformitate cu art. 12, alineatul 2 din OM 1158/2005 dosarul pentru emiterea autorizaţiei
integrate de mediu pentru instalaţiile existente trebuie depus la autoritatea competentă pană la
următoarele date:
a.) 30 iunie 2006 pentru instalaţiile/activităţile care nu au termen de tranziţie.

b.) 31. decembrie 2006 pentru instalaţiile /activităţile care au termen de tranziţie.
Autoritatea de mediu (ALPM respectiv ARPM) trebuie să indice /anunţe operatorul de aceste
obligaţii. Autoritatea competentă pentru protecţia mediului trebuie să se asigure că nu au fost
puse în funcţiune instalaţii noi sau instalaţii modificate esenţial şi care nu dețin autorizaţie de
funcţionare.
Instalaţiile existente
„Instalaţiile existente” sunt acele instalaţii care sunt utilizate, autorizate sau au fost supuse
procedurii de autorizare de către autorităţile competente de mediu înainte de 30 octombrie
1999 cu condiţia ca aceste instalaţii să fi fost puse în funcţiune la un interval de cel mult un an
de la data mai sus menţionată.
Prin autorizaţia integrată de mediu sau prin actualizarea documentelor pentru o autoritate de
mediu emisă în cazul unei instalaţii existente (conform art. 2 litera f.) a Hotărarii
Guvernamentale de Urgenţă 152/2005 şi a instalaţiilor noi conform articolului 2, litera g.) atât
timp cât aceste instalaţii au fost puse în funcţiune înainte ca Hotărarea Guvernamentală de
Urgenţă să intre in vigoare) trebuie să se asigure ca activităţile acestei instalaţii au fost
utilizate/ puse în funcţiune cel târziu începînd cu 30 octombrie 2007 în conformitate cu
cerinţele Hotărarii Guvernamentale de Urgenţă 152/2005.
De la această obligaţie sunt excluse întreprinderile industriale enumerate în anexa 5 a

Hotărarii Guvernamentale de Urgenţă 152/2005, a căror activităţi principale se găsesc în
anexa 1 a HGU 152/2005
Dacă prin activităţile instalaţiilor existente au fost produse efecte dăunătoare mediului la locul
de amplasament al instalaţiei (poluarea solului, a apei fratice sau a clădirilor – situri
contaminate), atunci operatorul trebuie să urmeze un program de înlăturare a acestor situri
contaminate, program care trebuie ataşat dosarului depus pentru autorizaţie.
_________________________________________________________________________________
6
Instalaţii noi/Activităţi
Instalaţia nouă este definită ca o instalaţie care a fost autorizată şi pusă în funcţiune sau se
află în procedura de autorizare a autorităţilor competente după 30 octombrie 1999.
Pentru instalaţiile noi (instalaţii/activităţi care au fost construite şi puse în funcţiune după
intrarea în vigoare a Hotărarii Guvernamentale de Urgenţă 152/2005 ) trebuie controlată
împlinirea cerinţele din HGU 152/2005 printr-o procedură de autorizare integrată după
hotărarile din OM 1158/2005.
Dacă prin activităţile instalaţiilor au fost produse efecte dăunătoare mediului poluarea solului,
a a pei fratice sau a clădirilor – situri contaminate), atunci operatorul trebuie să urmeze un
program de înlăturare a acestor situri contaminate, program care trebuie ataşat dosarului depus
pentru autorizaţie.
Noile instalaţii trebuie să respecte cerinţele BAT-urilor.
Instalaţiile noi/activităţile nu pot fi ridicate decât după obţinerea autorizaţiei integrate de
mediu.
Modificări esenţiale ale instalaţiilor/activităţilor.
Conform articolului 2, litera „m” din HGU 125/2005, „modificări esenţiale” înseamnă o
modificare a funcţionării instalaţiei, care în concepţia autorităţilor competente poate avea
efecte secundare importante asupra sănătăţii populaţiei sau a mediului înconjurător. Pornind
de la această definiţie, fiecare modificare sau extindere adusă funcţionării instalaţiei este
considerată o modificare esenţială dacă în urma acestora sunt atinse sau chiar depăşite valorile
limită enunţate în anexa 1.
Modificările esenţiale aduse instalaţiilor pentru care s-a emis o autorizaţie de mediu pot fi
preluate doar după o autorizare acordată conform HGU 152/2005. Cererea de autorizaţie şi
autorizaţia integrată trebuie să cuprindă acele părţi ale instalaţiei care suferă modificări.
Părţile modificate trebuie să corespundă cerinţelor BAT.
Printr-o modificare esenţială se înţelege orice modificare care poate avea un efect secundar
important asupra mediului sau asupra sănătăţii populaţiei. Esenţială este considerată fiecare
modificare care trebuie supusă unei verficări de mediu. (UVP-EIA)
O modificare esenţială în conformitate cu articolul 2 litera l) din HGU 152/2005 înseamnă
atât fiecare modificare tehnică sau tehnologică cât şi modificări funcţionale atât timp cât au
consecinţe asupra mediului, indiferent dacă această modificare are un efect pozitiv sau negativ
asupra proprietăţilor protejate. Deopotrivă, poate fi vorba de o modificare esenţială dacă
aceasta poate provoca efecte secundare.
Autorizaţia parţială
Conform art. 2 litera b.) din HGU 152/2005, autorizaţia integrată poate fi eliberată şi pentru
componentele unei instalaţii care se află în acelaşi loc şi este utilizată respectiv cerută de
acelaşi operator. Autorizarea părţilor componente ale unei instalaţii se aplică în principal în
cazul instalaţiilor noi. Pe de altă parte, chiar şi modificările esenţiale als instalaţiilor, dacă
modificare are un cuprins mare, pot fi admise prin procedurile de autorizare ale părţilor.
Pentru emiterea autorizaţiilor integrate pentru instalaţiile existente a existat o perioadă limită,
până la data de 30. octombrie 2007. În timpul alocat, operatorul poate să solicite şi autorizaţii
parţiale, mai ales pentru instalaţii mari.
Operatorul, în momentul solicitării autorizaţiei parţiale trebuie:
1. să îşi argumenteze interesul la emiterea unei autorizaţii parţiale,
_________________________________________________________________________________
7
2. să depună documentele autorităţilor, astfel încât acestea să le poată verifica, și să nu
existe nimic care să împiedice procesul de autorizare al întregii instalaţii (partea I,
partea a II-a ş.a.m.d.)
3. să fie depuse toate documentele pentru obiectul solicitat pentru a fi autorizat, astfel
încât autorităţile să poate verifica îndeplinirea condiţiilor de autorizare.
Desfăşurarea procedurilor de autorizare conform OM 1158/2005

Graficele următoare arată per ansamblu desfăşurarea procedurilor de autorizare în cazul
modificărilor esenţiale ale unei instalaţii/activităţi după cum reiese din afirmaţiile/cerinţele
OM 1158/2005. De asemenea sunt trecute şi perioadele limită corespunzătoare şi autorităţile
implicate. Se vor menţiona termenele limită care lipsesc.
Partea I: Examinare preliminară a cererii de către LEPA

(Art. 6 – 8 OM 1158/2005)
Partea a II-a: Examinare principală a cererii de către ARPM
(Art. 12 – 14 OM 1158/2005)
Partea a III-a: Examinare cererii acceptate de către ARPM
(Art. 23 – 27 OM 1158/2005)
Partea a IV-a: Elaborarea certificatului de autorizare/Respingerea cererii de către ARPM
(Art. 28 – 31; 43 – 45; 47 – 50 OM 1158/2005)
Explicarea abrevierilor folosite în imaginile următoare:

- ZL (AT) = zile lucrătoare
- Z (T) = zi
- De ex. afirmaţia „10 Z” înseamnă că problema trebuie rezolvată în 10 zile.
_________________________________________________________________________________
8
_________________________________________________________________________________
9
_________________________________________________________________________________
10
_________________________________________________________________________________
11
_________________________________________________________________________________
12
1.3 „Best available technique“ - BAT
Aplicarea BAT în procedura de autorizare

Autorizaţiile integrate trebuie să conţină cerinţe şi valori limită de emisie, care să asigure că au fost
luate în prealabil toate măsurile necesare pentru protejarea mediului. Valorile limită de emisie trebuie
stabilite pe baza BAT-urilor. La stabilirea BAT-urilor vor fi luate în considerare următoarele:
1. Introducerea şi utilizarea unei tehnologi sărace în producerea de deşeuri
2. Introducerea şi utilizarea unor substanţe mai puţin dăunătoare
3. Promovarea recuperării şi a refolosirii substanţelor produse sau folosite, cât şi a deşeurilor
4. Proceduri comparabile, procedee şi metode de funcţionare, care să poate fi folosite cu succes în
domeniul industrial;
5. Progrese în tehnologie şi în ştiinţă;
6. Modul, consecinţele şi cantitatea emisiilor;
7. Perioada de punere în funcţiune a instalaţiilor noi şi a celor existente;
8. Für die Einführung einer besseren verfügbaren Technik erforderliche Zeit;
9. Consumul de materie primă şi modul în care această materie primă a fost folosită la diferitele
proceduri cat şi eficienţa energiei;
10. Necesitatea de a evita şi diminua pe cat posibil consecinţele totale ale emisiilor şi ale perocolelor
pentru mediu;
11. Necesitatea de a preveni accidentele şi de a diminua efectele acestora asupra mediului;
12. Informaţiile (BREF) publicate de către Comisie conform articolului 16 alineatul 16 sau de către
organizaţiile internaţionale;
B AT- Ref erence Documents (BREF) (Documente de referinţă)

U U U
Pentru a sprijini statele membre la implementarea directivei IPPC are loc un schimb de informaţii
legat de BAT între statele membre şi industria/întreprinderea in cauză. Scopul acestui schimb de
informaţii este de a echilibra dezechilibrul pe plan tehnologic din comunitate (Armonizarea
Standardelor) pentru a promova răspandirea valorilor limită şi a tehnicilor care au fost stabilite de
societate.
Rezultatul acestui schimb de informaţii va fi publicat în BREF-uri. BREF-urile sunt orientative
trebuie, însă trebuie luate în considerare la stabilirea BAT-urilor şi la stabilirea cerinţelor din
autorizaţie care reies din BAT-uri. (Anexa IV, numărul 12 din directiva IPPC)
„Best available technique“ cele mai bune tehnici disponibile

„Best available technique“ reprezintă nivelul de dezvoltare cel mai eficient şi progresiv al activităţilor
şi metodelor de exploatare la care aptitudinea unor tehnici speciale se poate demonstra practic. BAT-
urile servesc în principal ca şi bază pentru stabilirea valorilor limită de emisii, în scopul prevenirii
poluării mediului iar în cazul în care acest lucru nu este posibil, pentru a diminua în ansamblu emisiile
şi impactul asupra mediului în întregul său. Se subliniază în special două puncte:
⇒ BAT-urile sunt supuse unui continu proces de îmbunătăţire. Ce astăzi este considerat cea mai bună
tehnică disponibilă, maine poate fi întrecut de progresele ştiinţifice şi de îmbunătăţirile tehnologice.
⇒ BAT-urile se bazează/se referă, în relaţie cu instalaţiile de producţie şi cu emisiile acestora pe de-o
parte la măsurile integrate de îmbunătăţire a procesului și a producțieiintegrate. Pe de altă parte,
BAT-urile fac referire şi la „End-of-pipe“ (=măsuri adiţionale de protejare a mediului).
1. În primul rand trebuie evitate efectele asupra mediului (de exemplu prin alegerea altei metode de
fabricaţie)
2. Apoi trebuie reduse emisiile inevitabile de subsatnţe iar în cazul în care este posibil acestea să fie
recuperate (de exemplu prin ridicarea randamentului sau prin reciclare internă).
3. Abia după ce au fost efectuate toate aceste măsuri, emisiile şi deşeurile rămase pot fi îndepărtate
într-un mod cât mai dăunător posibil.
_________________________________________________________________________________
13
„Tehnici": Prin tehnici se înţelege atât tehnologia conform căreia acestea funcţionează cât şi modul în
care instalaţiile sunt planificate, construite, întreţinute, utilizate şi dezafectate.
“disponibil”: „disponibile“ sunt desemnate acele tehnici care au înregistrat un nivel de dezvoltare care
facilitează aplicarea în branşa industrială în cauză, în condiţii economice şi tehnice viabile, luându-se
în considerare costurile şi beneficiile. Este însă nesemnificativ dacă aceste tehnici sunt disponibile în
interiorul statului membru în cauză sau dacă sunt realizate extern, important este, ca aceste tehnici să
fie disponibile operatorului. Pe deasupra, pot fi luate în considerare, în cazuri concrete, pe langă
situaţia economică a întreprinderii şi vechimea şi durata de viaţă a instalaţiei (părţile componente) ale
acesteia.
“cele mai bune”: o tehnică poate fi desemnată „cea mai bună“ atunci cand se poate atinge eficient un
nivel ridicat de protecţie a mediului în ansamblul său.
“integrat”: Măsurile sunt considerate integrate atunci, când datorită lor se atinge un nivel înalt de
protecţie al mediului.
“Abordarea integrată” ( Directiva IPPC, articolul 7):

Abordarea integrată menţionată în articolul 7 se referă la o procedură de autorizare complet
coordinată, în care sunt implicate părerile diferitelor autorităţi şi diferitele documente pentru
autorizaţie. De asemenea trebuie luate în considerare procedurile şi deciziile care au fost luate de către
celelalte autorităţi. În cele din urmă prin „integrat“ şi „abordare integrată“ trebuie stabilită
instalaţia/producţia/modul optim a unei instalaţii industriale pentru un loc exact.
Nucleul acestor cerinţe este poluarea cât mai redusă a mediului prin constituirea şi exploatarea
instalaţiilor industriale. Acest lucru va fi garantat prin utilizarea unor procedee tehnice şi metode de
exploatare în conformitate cu cele mai bune tehnici disponibile.
Autorităţile de specialitate şi experţii certificaţi de stat sunt în măsură să verifice respectarea
cerinţelor.
Aplicarea BAT-urilor în avizul de funcţionare conform IPPC
În general
Suportul avizului de funcţionare (Genehmigungsbescheid) este un raport cuprinzător. O altă sursă
importantă este rezultatul verificării de mediu (UVP Umweltverträglichkeitsprüfung). Pentru o
exploatare corespunzătoare a instalţiilor se va ţine seama de aceste rezultate la stabilirea limitelor de
emisii si a limitelor de valori.
În următoarele 2 imagini este redată o schemă a demersurilor de la întocmirea cererii de autorizare
pană la primirea avizului de autorizare. Imaginea următoare descrie desfăşurarea examinării
sectoriale iar a doua imagine descrie evoluţia examinării aspectelor locale. Îmbinarea acestor
aspecte, sectoriale şi locale, cât şi studierea reciprocă a acestora duc la constituirea unui suport pentru
acordarea avizului de funcţionare. Paşii individuali ai acestui proces trebuie să conţină informaţii
cuprinzătoare şi transparente, furnizate de către autorirăţile de autorizare competente care să cuprindă
toate punctele de vedere ale funcţiilor de specialitate pentru a demonstra pe baza căror date şi aprecieri
a fost făcută evaluarea. Cu o astfel de abordare se poate reproduce oricând cum au fost stabilite BAT-
urile pentru fiecare caz în parte. Cu aceaste se poate considera închisă primul tur de verificări a părţii
tehnice.
Potrivit cu aceste verificări, autorităţile trebuie să preia funcţia de coordinare conform articolului 4 din
HGU 152/2005: Într-o procedură, care implică în special prezenţa publicului, vor fi audiate şi alte
autorităţi competente, cetăţeni şi instituţii implicate în procedură (iniţiative ale cetăţenilor, organizaţii
pentru protecţia mediului.. Aceştia îşi exprimă părerea referitoare la planuri şi aduc propuneri pentru
aspectele, care în opinia lor sunt importante. (ex. protecţia apelor, instalaţii biotopice şi pentru
protecţia naturii, protecţia sănătăţii, menţinerea sănătăţii, menţinerea calităţii aerului, protecţia solului,
întrebări referitoare la siguranţă (protecţia împotriva incendiilor sau a accidentelor), protecţie
împotriva zgomotului, întrebări referitoare la protejarea monumentelor istorice). Toate aceste
discuţii/probleme abordate vor fi evaluate şi analizate reciproc.
Avizul de funcţionare şi limita emisiilor împreună cu alte materiale şi condiţii impuse rezultă din
documentele mai sus menţionate.
_________________________________________________________________________________
14
_________________________________________________________________________________
15
_________________________________________________________________________________
16
_________________________________________________________________________________
17
1.4 Aspecte economice
Stabilirea BAT-urilor, după cum sunt definte în directiva IVU, articolul 2, nr. 11, trebuie să ia în
considerare atât aspectul costuri/beneficii cât şi rezerve şi preveniri. Aceasta este valabilă mai întâi la
generalităţi, dar şi în cazuri particulare. Chiar şi munca grupelor tehnice pe planul UE este planificat
astfel, încât în cazuri particulare nu este posibilă o evaluare pauşală ci se discută standardele aplicate
pe scară largă.
Pentru a atinge un nivel înalt de protecţie, trebuie găsite soluţii adecvate şi în conformitate cu
necesitatăţile pentru fiecare branşă. În această privinţă trebuie luate în considerare şi proceduri
alternative, care în cazuri speciale pot oferi o soluţie tehnică rezonabilă şi echivalentă. Trebuie să se
ţină cont de respectivele condiţii de bază ale întreprinderii pentru a putea face o declaraţie legată de
relevanţa unor proceduri respectiv procese în ceea ce priveşte mediul. Procesele care au loc în abatoare
pot avea consecinţe asupra următoarelor domenii:
- Energie
- Apă/apă reziduală
- Deşeuri
- Zgomot
- Aer
- Siguranţa instalaţiilor (Seveso II)
- Norme de igiene
- Protecţia animalelor
Partea română ar trebui să introducă legi, ordonanțe, prevederi administraive, reguli tehnice şi
norme. Acestea ar trebui să cuprindă toate domeniile în cauză (instalaţii, domenii de activitate)
Betriebsbereiche.
Exemplu:
Hotărarea Guvernamentală de Urgenţă nr. 152 din 10 noiembrie 2005 privind Controlul integrat şi
prevenirea poluării publicată în Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 1078 din 30 noiembrie
2005.
LEGEA nr. 84 din 5 aprilie 2006 care aprobă Hotărarea Guvernamentală de Urgenţă nr. 152/2005
privind Controlul integrat şi prevenirea poluării.
1.5 Obligaţii de funcţionare
Pentru activităţi industriale trebuie considerate obligaţiile de funcţionare internaţionale. În acest

context se semnalează anularea prevederilor naţionale existente prin Registrul European de Emisii.
(E-PRTR = European Pollutant Release and Transfer Register)
A se verifica dacă reglementările juridice respectivă au intrat deja în vigoare pentru
România!)
_________________________________________________________________________________
18
2. Categoriile de instalaţii relevante pentru mediu şi domeniile de activitate
Procedurile cu cea mai mare relevanţă asupra mediului înconjurător dintr-un abator sunt consumul de apă, poluarea ridicată a apei reziduale prin substanţe
organice şi consumul de energie care depinde de răcirea şi încălzirea apei.
În tabelul următor sunt trecute domeniile de funcţionare ale abatoarelor la în ale căror instalaţii se încadrează potenţiale consecinţe asupra mediului, emisii
respectiv folosiri ale resurselor. Mai departe sunt enumerate categoriile de instalaţii aparţinătoare, astfel încât acestea să poate fi evaluate, respectiv sistematizate.
Expuneri mai detaliate şi observaţii relevante pentru mediu și pentru instalaţii se găsesc în capitolul 4. Particularităţile abatoarelor romaneşti urmează să fie
introduse.
2.1 Aprovizionarea cu animale Categorii de instalaţii

( cap. 4.1)
Vehicule
Rampe de descărcare
Hală de depozitare a animalelor cu
separatoare
Spălătorie pentru camioane
Loc pentru depozitarea excrementelor
2.2 Producţia Categorii de instalaţii

(cap. 4.1)
Instalaţii de anesteziere
Omorarea
Măcelărire
Partea „murdară“
Sangerarea
Curăţarea
Post-curățarea
Arderea
Sterilizarea
Partea curată
Scoaterea/Extragerea
Împărţirea/ Descompunerea
_________________________________________________________________________________
19
Inspecţia veterinară.
Prelucrarea
Cantărirea
Clasificarea
Răcirea
Laborator Instrumente de laborator
— procurarea externă • Transformatori

— producerea de energie • CHP (instalaţie de cogenerare)
• Cogenerare Frig-Căldură
(funcţionează pe turbine)
• Turbină cu aburi
— alimentarea cu combustibil • staţie de alimentare
— alimentarea cu carburant
• Aprovizionarea şi depozitarea
— aprovizionarea cu gaz
gazelor naturale
Aprovizionarea şi depozitarea
•
gazelor fluide
Aprovizionarea şi depozitarea
— aprovizionarea cu ulei •
păcurii
Foartea uşoară(HEL)
— Aprovizionarea cu aer comprimat • producerea aerului comprimat cu ulei
• producerea aerului comprimat fără
ulei
— Aprovizionarea cu căldură (s.a.

2.4producerea aburului • Instalaţie de
Categoriile cazane
instalaţiilor
Kap. 4.3)
• Instalații de recâștigare a
condensului
• Instalații de păstrare a apei
— Producerea de apă fiebinte • Boiler
• Baterii (robinete)
_________________________________________________________________________________
20
— Încălzire/Climatizare • Încălzitor de aer
• Încălzire / Instalații mici de încălzire
2.5 Aprovizionarea cu căldură Categoriile instalaţiilor

(cap. 4.4)
— Producerea de răceală • instalaţii de comprimare
• instalaţii de absorbţie
Instalaţii de răcire a încăperilor
— stocarea şi distribuirea frigului •
(indirect )
Instalaţii de răcire a încăperilor
•
(direct)
2.6 Aprovizionarea cu apă şi Categoriile instalaţiilor

îndepărtarea apei
(cap. 4.5)
• Instalaţii de pregătire a apei (apa
— procurarea externă
municipală)
— aprovizionarea proprie • Fantani
• Instalaţii de pregătire a apei (apa
proprie)
— Procesul de tratare al apelor • Instalaţii cu membrane
• Instalaţii de răcire
— tratarea apei reziduale
• instalaţii de tratare în prealabil a apei
— Canalizare indirectă
reziduale
• Instalaţii de separare
Canalizare directă • Instalaţii de tratare a apei
2.7 Depozitarea (s.a. Kap. 6.6) Categoriile instalaţiilor
Depozitarea utilităţilor
2.8 Îndepărtarea Categoriile instalaţiilor

Produse animale secundare
Buton de urechi pentru însemnare etc.
_________________________________________________________________________________
21
2.9 Tratarea aerului evacuat Categoriile instalaţiilor
Sistem de aerisire şi ventilare
Captarea aerului evacuat
Instalaţie de curăţare a aerului evacuat
2.10 Expedierea Categorii de instalaţii

Mijloace de transport
În continuare sunt enumerate diferitele categorii de instalaţii într-o matrice (paragraful 3) [regulementările din romania trebuie integrate coresăpunzător în
matrice] şi încadrate în diferitele domenii juridice. Ordonarea domeniilor de operare intr-o listă uşurează şi simplifică găsirea instalaţiilor. Instalaţiile sunt trecute
vertical, domeniile juridice sunt trecute orizontali. Baza legală relevantă pentru fiecare instalaţie este bifată în randul corespunzător. Valorile limită, volumul
limită, datele de funcţionare ş.a. trebuie cercetate pentru fiecare instalaţiei în part în sursele juridice specifice. Reglementări juridice generale, care se aplică
tuturor instalaţiilor sunt trecute în capitolul 1.7.
3. Matrice – categorii de instalaţii şi legislaţia mediului
_________________________________________________________________________________
22
Fantani
(Indirekteinleiter)
Instalaţii de răcire
Instalaţii de separare
gospodărire a apelor)
Instalaţii cu membrane
Instalaţii de tratare a apei

2.5 Curăţare şi dezinfectarea
Instalaţii de pregătire a apei (apa proprie)
Instalaţii de pregătire a apei (apa municipală)
instalaţii de tratare în prealabil a apei reziduale

2.4 Aprovizionarea cu apă şi îndepărtarea acesteia
Categori de instalaţii / reglementări juridice
Depozitarea chimicalelor (instalaţii care corespund legii de

3.1 Gewässerschutz
x
x
x
x
x
x
x
Legea Gospodăririi apelor
x
Legea
WRMG – Legea privind detergenţii şi produsele de curăţare
Legea privind transportul produselor periculoase
x
x
Legea privind îngraşămintele
x
x
x Ordonanţa privind îngrăţămintele
3.1. Apa- legislaţie
_________________________________________________________________________________
x
x
x
x
verabschiedet)Ordonanţa privind deşeurile biologice şo compostul (wenn

x
x
x
Ordonanţa privind apa potabilă

x
x
Ordonanţa privin nămolul de epurare (AbfKlärV)

x
x
x
x
Ordonanţa privind substanţele care sunt dăunătoare apelor (VAwS)

x
x
x
x
locală
x
PrüfzeichenVO
TankstellenVO
x
AbwasserVO/Anhang 10
x
AbwasserVO/Anhang 31
x
x
x
x
VwV zur näheren Bestimmung wassergef. Stoffe (VwVwS)

x
Löschwasser-Rückhalte-Richtlinie
23
x
x
x
x
x
Wassergesetze der Länder

x
x
x
EigenkontrollVOen der Länder

Ateliere
MSR-Technik
2.6 Producţia
Instrumente de laborator
Locuri amenajate pentru spălat
2.1 Alimentarea cu energie

Depozitarea mijloacelor de operare
Instalaţii de curăţare a cutiilor si paleţiilor
Parc de autovehicule/Vehicule de refrigerare
Depozitarea substanţelor auxiliare şi a aditivilor

2.7 Transport/Logistik/Depozitarea/Păstrarea
Categorii de instalaţii / Reglementări juridice

3.2 Abfall
x
x
x
x
x
Kreislaufwirtschafts- und Abbfallgesetz (KrW-/AbfG)
VO zur Einführung des europ. Abfallkatalogs (EAKV)

x
x
VO zur Bestimmung bes. überw.bed. Abfälle (BestbüAbfV)

x
VO zur Best. überw.bed. Abfälle zur Verwertg. (BestüVAbfV)
VO über Abf.wirtschaftskonzepte u.-bilanzen (AbfKoBiV)
_________________________________________________________________________________
VO über Verwertungs- u. Beseitigungsnachweise (NachwV)
3.2 Deşeurile - legislaţie
VO zur Transportgenehmigung (TgV)

x
x
x
AltölVO
VO über die Entsorgung gebr. halog. Lösemittel (HKWAbfV)

x
x
x
x
VerpackungsVO
x
FertigpackungsVO
x
x
Abfallwirtschaftsgesetze der Länder
AbfallnachweisVOen der Länder

x
x
x
x
x
x
x
24
x
CHP (instalaţie de cogenerare) x x x x x x x x x x ?
Cogenerare frig-căldură (funcţionează pe turbine) x x x x x x x x x ?
Staţie de alimentare x x x x x x x x x ?
Aprovizionare şi depozitarea păcuri (foarte uşoară) (HEL) x x x x x x x x x ?
Producerea aerului comprimat cu ulei x x x x x x x x x ?
Producerea aerului comprimat fără ulei x x x x x x x x x ?
2.2 Aprovizionarea cu căldură
Instalaţii de cazane x x x x x x x x
Încălzitor pentru aer x x x x x x x ?
2.3 Răcirea
Instalaţii de comprimare x x x x x x x x x x
2.4 Alimentarea cu apă şi îndepărtarea acesteia
Fantani x x x x x x x x x
Instalaţii de pregătire a apei (apa municipală) x x x x x x x x x
Instalaţii de tratare în prealabil a apei reziduale x x x x x x x x x x
Instalaţii de separare x x x x x x x x x
Instalaţii de tratare a apei reziduale x x x x x x x x x x
2.5 Curăţarea şi dezinfectarea
Instalaţii de curăţare a cutiilor şi a paleţilor x x x x x x x x x
Locuri amenajate pentru spălat x x x x x x x x x
Instalaţii de filtrare a aerului aspirat şi evacuat x x x x x x x x x
_________________________________________________________________________________
25
3.3 Protecţia imisiilor
20. BImSchV (Lagern von Ottokraftstoffen)
Geruchsimmissionsrichtlinie GIRL
10. BImSchV (Qualität von Kraftstoffen)
13. BImSchV (Großfeuerungsanlagen)

1. BImSchV (Kleinfeuerungsanlagen)
BenzinqualitätsangabenVO
12. BImSchV (StörfallV)
3.3 Immissionsschutz
TA Lärm
TA Luft
2.1Aprovizinarea cu animale
Vehicule x
Rampe de descărcare x x x
Hală de depozitare a animalelor cu separatoare x x x
Spălătorie pentru camioane x x
2.2 Producţia
Instalaţii de anesteziere x X
Omorarea x X
Măcelărirea x X
Răcirea x
Staţie de alimentare x x x x x
Aprovizionarea şi depozitarea gazelor naturale x
Aprovizionrea şi depozitarea gazelor fluide x x
Aprovizionarea şi depozitarea păcurii (HEL) x x
2.4 Aprovizinarea cu căldură
Instalaţii de cazane x x x x
Încălzitor pentru aer x x x
Instalaţii de încălzire/Instalaţii mici de ardere x x x
2.5 Răcirea
Instalaţii de comprimare x x
Instalaţii deabsorbţie x x
Instalaţii de răcire a încăperii (indirect) x
Instalaţii de răcirea a încăperii (direct)
2.Aprovizionare cu apă şi îndepărtarea acesteia
Instalaţii de post-răcire x
Instalaţii de tratare în prealabil a apei reziduale x x x
Instalaţii de separare x x x
Instalaţii de tratare a apei reziduale x x x
_________________________________________________________________________________
26
3.3 Protecţia imisiilor
20. BImSchV (Lagern von Ottokraftstoffen)

13. BImSchV (Instalaţii de aprindere mari)
Directiva imisiilor privind mirosul

1. BImSchV (Instalaţii de aprindere mici)
TA pentru zgomot (instrucţiuni tehnice)

10. BImSchV (Calitatea carburanţilor
Ordonanţă privind calitatea benzinii
TA pentru aer (instrucţiuni tehnice)

12. BImSchV (StörfallV)
3.3 Immissionsschutz
2.7 Curăţarea şi dezinfectarea

Depozitarea chimicalelor (instalaţii conform legii
de gospodărire a apelor)
curăţarea rezervorului x
2.8 Depozitarea
Depozitarea mijloacelor de operare x
2.9 Entsorgung
Silozuri X X
Rezervoare X X
buncăre x x
2.10 Tratarea aerului evacuat
Instalaţii de filtrare a aerulu aspirat şi evacuat x x x
2.11 Expedierea
Depozitul x x
Vehiculele de transport x x
_________________________________________________________________________________
27
3.4 Protecţia împotriva substanţelor dăunătoare/ Siguranţa instrumentelor
3.5 Schutz vor gefährlichen Stoffen /Gerätesicherheit
DruckbehälterVO
DruckluftVO
DampfkesselVO
StrahlenschutzVO (StrlSchV)
DIN EN 124 (Verkehrsflächen, Baugrundsätze)
DIN 1999 (Abscheider für Leichtflüssigkeiten)
DIN 4043 (Sperren für Leichtflüssigkeiten

DIN 4040 (Abscheideranlagen für Fette)
VO über brennbare Flüssigkeiten (VbF)

bautechnische Prüfungs-VO der Länder
Baunutzungsverordnung (BauNVO)
3.4 Raumordnung und Bau
GefahrstoffVO (GefStoffV)
Abstandserlasse der Länder
Gewerbeordnung (GewO)
Bauordnung der Länder
GefahrgutVO (GGVS)
Ctaegorii de instalaţii/ Reglementări juridice

Transformatori x x
CHP instalaţie de cogenerare x x
Cogenerare Frig-Căldurp (funcţionează pe turbine) x x x ?
Turbină cu aburi x
Staţie de alimentare x x x x x x x x
Aprovizionare cu/şi depozitarea gazelor naturale x x
Aprovizionare cu/şi depozzitarea gazelor fluide x ? x
Aprovizionare şi depozitarea cu (HEL) x x x x
Producerea aerului comprimat cu ulei x x x
Producerea aerului comprimat fără ulei x x
2.2 Aprovizionarea cu căldură
Instalaţii cu cazane x x x x x x x
Instalaţii de recaştigare a condensatului x x x
Instalaţii depregătire a apei (apap din cazane) x x x
Boiler x
Robinete x
Încălzitor pentru aer x
Instalaţii de căldură/instalaţii mici de căldură x
2.3 Răcirea
Instalaţii de comprimare x x x
_________________________________________________________________________________
28
Instalaţii de răcirea a încăperii (indirect) x x x
Instalaţii de răcirea a încăperii (direct) x x
3.4 Protecţia împotriva substanţelor periculoase / Siguranţa instrumentelor
3.5 Schutz vor gefährlichen Stoffen /Gerätesicherheit
DruckbehälterVO
DruckluftVO
DampfkesselVO
StrahlenschutzVO (StrrlSchV)
DIN EN 124 (Verkehrsflächen, Baugrundsätze)
DIN 1999 (Abscheider für Leichtflüssigkeiten)
DIN 4043 (Sperren für Leichtflüssigkeiten

DIN 4040 (Abscheideranlagen für Fette)
VO über brennbare Flüssigkeiten (VbF)

bautechnische Prüfungs-VO der Länder
Baunutzungsverordnung (BauNVO)
3.4 Raumordnung und Bau
GefahrstoffVO (GefStoffV)
Abstandserlasse der Länder
Gewerbeordnung (GewO)
Bauordnung der Länder
GefahrgutVO (GGVS)
2.8 Transport/Logistik/Depozitarea/Păstrarea x
Amenajări de depozitare x
Motostivuitor/Instalaţii de încărcare x x
Parc de autovehicule/Vehicule d erefrigerare x x x
Instalaţii de siloz x
Tehnica MSR x x
Depozitarea substanţelor auxiliare şi a aditivilor x x x
Depozitarea mijloacelor de operare x x x
Ateliere x x x
_________________________________________________________________________________
29
4. „Cele mai bune tehnici disponibile“ -BAT-
pentru categorii de instalaţii relevante pentru mediu, în abatoare
Acest capitol oferă o privire de ansumblu asupra tehnologiilor utilizate la ora actuală în abatoare şi
impactul acestora asupra mediului. După exemplele din practică, se va încerca expunerea standardului
tehnicii, având în vedere protecţia mediului, precum şi costurile şi beneficiile pentru fiecare din
categoriile de instalaţii prezentate în capitolul 2.
4.1 Producţie
În decursul ultimelor patru decenii, numărul abatoarelor aflate în oraşe a scăzut, cestea fiind înlocuite
de abatoarele aflate în regiuni unde se practică creşterea a animalelor în scopul abatorizării. Astfel s-a
schimbat şi tehnologia în procesele esenţiale. În abatoarele din oraşe, animalele se tăiau parţial în boxe
de tăiere individuale, speciale pentru un tip de animale (vaci, viţei, oi, porci). Pentru cai existau spaţii
sau hale amenajate cu instalaţii tehnice speciale.
În majoritatea abatoarelor moderne, raţionalizate, animalele se împart în două culoare pentru
abatorizare, pentru bovine şi porcine. Multe dintre abatoare sunt specializate pe tăierea de bovine sau
porcine.
Abatoarele de păsări sunt dotate de obicei doar pentru tăierea unei singure specii. Tehnologia este
foarte asemănătoare pentru toate speciile de păsări, dieferenţa constând între mărimea şi
particularităţile animalelor.
[Următoarele trei tabele oferă o privire de ansamblu asupra abatoarelor existente în 2006 în
Germania şi numărul de animale apatorizate pe specie pe an. Se recomandă întocmirea unor
tabele asemănătoare şi pentru România.]
_________________________________________________________________________________
30
Tăieri Gewerbliche de animale mari în 2006*)
4.2 Numărul abatoarelor Număr de animale Greutatea
abatorizate pe an animalelor tăiate
în milioane bucăţi în kg
Bovine (fără viţei) 3,408 200–450
Viţei 0,334 80–160
ca. 300**)
Porcine (inclusiv
49,765 70–200
scroafe)
*) conform datelor Oficiului de raportare al pieţei şi preţurilor (ZMP) pentru produsele din agricultură, silviculturăt; www.zmp.de şi
Ministerului Federal pentru Alimentaţie, Agricultură şi Protecţia Consumatoruluiz (BMELV); www.bmelv.de
**) nu sunt disponibile date separate, pentru fiecare specie de animale
Numărul abatoarelor de păsări din Germania*)

Capacitate lunară Numărul abatoarelor în 2006
Bucăţi
< 30.000**) 56
30.00049.999 9
50.000–99.999 9
100.000–199.999 6
200.000–499.999 7
500.000–999.999 9
Peste 1.000.000 14
Total 110
*) conform datelor Oficiului de raportare al pieţei şi preţurilor (ZMP) pentru produsele din agricultură, silvicultură; www.zmp.de
**) Abatoare care vând la nivel rCEional
Tăieri de păsări în Germania*)

Tip pasăre Abatorizare în scop comercial în 2006 Greutatea medie
**)
Bucăţi în tone în kg
Găini 338.114.118 574.794 1,7
Curci 30.057.680 375.721 12,5
Găini de supă 19.713.333 35.484 1,8
Raţe 20.824.737 39.567 1,9
Gâşte k. A. k. A. 4,0
Gesamt 408.709.868 1.025.566 –
)
* conform datelor Oficiului de raportare al pieţei şi preţurilor (ZMP) pentru produsele din agricultură, silvicultură; www.zmp.de
Tehnologie
În cele ce urmează se oferă o privire de ansamblu asupra paşilor de urmat în procesul de abatorizare şi
impactul proceselor asupra mediului.
În cazul abatoarelor, consumul de apă, având o mare concentraţie de substanţe organice în apa
evacuată şi consumul energetic pentru răcirea şi încălzirea apei, sunt procedeele cu cel mai mare
impact asupra mediului. Dintre toate deşeurile lichide produse în abatoarele de animale mari şi păsări,
sângele are cel mai mare conţinut CSB.
Procesul de colectare, depozitare şi prelucrare a sângelui constituie astfel un element esenţial în
evaluarea şi monitorizarea abatoarelor. Instalaţia de răcire generează în majoritatea abatoarelor, cel
mai mare consum de curent. În timpul programului de lucru, 45% până la 90% din consumul total de
curent se datorează instalaţiei de răcire, iar în afara orelor de producţie 100%. Conform dreptului
alimentar şi veterinar în vigoare, în abatoare trebuie utilizată apă potabilă. De aceea nu există practic
nici o posibilitate de a refolosi apa. Acest fapt are consecinţe atât pentru consumul de apă cât şi pentru
consumul energetic, atunci când apa este reîncălzită. Emisiile de miros, provenind de ex. de la
depozitarea şi utilizarea sângelui şi de la tratarea apei evacuate, pot constitui problemele principale din
_________________________________________________________________________________
31
punct de vedere al mediului. În funcţie de locaţie, pot exista şi probleme de zgomot la descărcarea
animalelor, precum şi datorită compresoarelor.
În afară de efectele secundare dircte asupra mediului, prin aer evacuat, zgomot, apă evacuată, trebuie
respectate şi cerinţele referitoare la siguranţa alimentelor, siguranţa muncii, precum şi la protecţia
animalelor la transportare şi tăiere.
Declaraţie conf. Ordonanţei (CE) Nr. 853/2004 (Informaţii referitoare la lanţul alimentar) [5]
De la 1 ianuarie 2008 nu se mai permite tăierea animalelor în abatoare, fără adeverinţă de producător.
Conform Ordonanţei UE nr. 853/2004, animalel tăiate în scop alimentar trebuie să aibă o adeverinâă
de producător, pentru siguranţa alimentelor. Informaţiile referitoare la lanţul alimentar se referă la
datele crescătorului de animale, privind buna sănătatea a animalelor abatorizate în scop alimentar.
Protecţia animalelor la tăiere

În scopul producţiei de carne, animalele trebuie ucise. Pentru protecţia animalelor, prevederile UE au
ca scop diminuarea, pe cât posibil, a suferinţei animalelor abatorizate. În Directiva 93/119/CE se
stipulează că animalele nu trebuie să sufere dureri inutile la tăiere, nici în interiorul şi nici în afara
abatoarelor. Directiva 93/119/CE, conţine cerinţe minime pentru abtoare şi reguli de bază pentru
tăierea şi uciderea animalelor, în măsura în care acest lucru este permis in afara abatoarelor. (de ex.
uciderea animalelor pentru combaterea epidemiilor, uciderea animalelor cu blană ş.a.m.d.). Este
general valabil că animalele trebuie scutite de orice agitaţie şi durere inutilă la descărcare, liniştire,
anesteziere, abatorizare respectiv ucidere. Abatoarele trebuie construite şi echipate în aşa fel încât
aeste cerinţe să fie respectate. Personalul din abatoare trebuie şcolit şi format în mod corespunzător.
Înainte de tăiere, animalele trebuie ori anesteziate ori ucise imediat. Tăierea şi uciderea în afara
abatoarelor este admisă limitat, doar în cîteva cazuri excepţionale (combaterea epidemiilor, tăierea
animalelor cu blană). Şi aici sunt admise doar metodele de tăiere şi ucidere permise.
Carnea destinată consumului alimentar trebuie să provină întotdeauna din abatoare autorizate.
Protecţia animalelor la transportare
Ordonanţa referitoare la protecţia animalelor la transportare contribuie la o îmbunătăţire a condiţiilor

de protecţie a animalelor.
Ordonanţa este rezultatul unei verificări a reglementărilor comunitare privind transportul deja
existente, şi defineşte termenul de lanţ de transport, adică se stabileşte, "cine pentru ce răspunde",
pentru ca noile reglementări să fie aplicate mai eficient.
Ordonanţa introduce mecanisme de monitorizare noi, mai eficiente, de exemplu din 2007 vehiculele
de transport vor fi controlate prin sisteme de navigare prin satelit. Prevederile pentru transporturi mai
lungi de 8 ore au fost deasemenea înasprite, iar pentru vehiculele care efectuează transporturi mai
lungi, vor intra în vigoare norme pentru vehicule mai exigente.
Conform Ordonanţei (CE) Nr. 1/2005, referitoare la protecţia animalelor la transportare şi procedeele
conexe, vehiculele de transport trebuie echipate cu un sistem de navigare prin satelit, în cazul unor
transporturi mai lungi de opt ore. Acest lucru este valail pentru maijloacele de transport utilizate
începând cu 1 ianuarie 2007 şi pentru diverse mijloace de transport începând cu ianuarie 2009.
În următoarea imagine sunt prezentate etapele principale dintr-un abator, cu fluxul de intrare şi ieşire.
[2].
_________________________________________________________________________________
32
4.2.1 Abatoare bovine şi porcine
4.2.1.1 Culoar de abatorizare pentru bovine
Diagrama pentru culoarul de abatorizare bovine arată paşii esenţiali din procesul de tăiere a bovinelor,
cu produse, produse secundare, emisii, apă evacuată şi deşeuri.
Livarea animalelor, boxa de aşteptare
Animalele se livrează de obiciei în camioane şi se descrcă pe o rampă care duce la boxa de aşteptare.
Conform TA Luft (Legii germane privind aerul), descărcările trebuie efectuate cu porţile halelor
închise. Aceasta înseamnă că camioanele trebuie să intre în hale care pot fi închise, unde se va efectua
descărcarea, după închiderea porţilor. Deasemenea, pentru box de aţteptare trebuie să fie într-un spaţiu
închis.
Afirmaţia că aceste măsuri trebuie luate în principiu, include şi posibilitatea că în anumite cazuri se
pot recunoaşte şi alte măsuri, dacă prin acestea se ajunge la o reducere a emisiilor echivalentă.
Ca măsură de reducere a emisiilor echivalentă, poate fi luată în considerare, din punct de vedere
tehnic, şi construcţia de rampe acoperite, pentru livrarea animalelor şi o ventilaţie sub presiune a boxei
de aşteptare, pentru deversarea aerului poluat cu mirosuri.
_________________________________________________________________________________
33
Nebenprodukt Prozessschritt Emissionen/Abwasser
Tieranlieferung und Wartestall
Abladen Geruch
Einstreu
Lebenduntersuchung Lärm
Gülle
Identitätsfeststellung Abwasser
Treiben in Wartebuchten
Betäuben und Blutentzug
Treiben zur Betäubungsbox

Blut Betäuben Abwasser
Einhängen in die Schlachtlinie
Stechen und Entbluten
Vorschlachten
Hörner Absetzen der Hörner

Vorderfüße Absetzen der Vorderfüße Abwasser
Umhängen und Absetzen der Hinterfüße
Kopf Vorenthäuten,Lösen,Verschließen d. Mastdarms
Absetzen des Kopfes
Lösen und Verschließen der Speiseröhre
Haut Hautabzug Abwasser
Innere Organe Organentnahme inkl. Organbearbeitung Abwasser
Sägerückstände Spalten des Schlachtkörpers Abwasser
Fleischuntersuchung Abwasser
Abschnitte/Fett/Rückenmark Nachputzen/Entfetten Abwasser
Verwiegen/Klassifizieren Abwasser
Abwasser
Kühlen
Abwärme
Abschnitte Abvierteln Abwasser
Rinderviertel
Diagrama unui culoar de abatorizare bovine

Aşternutul pentru bovine şi gunoiul se îndepărtează manual din camionul care livrează animalele.
Apoi amioanele se clătesc şi se dezinfectează pe locul de spălat vehicule. Gangurile se curăţă în timpul
tăierii şi după.
_________________________________________________________________________________
34
 Produse animale secundare
Dejecţii, urină, aşternut
 Apă evacuată:
din instalaţia de spălare a vehiculelor sau din procesul de curăţare sus-numit.
 emisii:
mirosuri, zgomot
Hala de tăiere
În capacana pentru anesteziere, animalele se anesteziază cu ajutorul unui dispozitiv de împuşcare a
bolţurilor, sau electric. Pentru înjungherea suspendată, animalul se leagă de unul din picioarele din
spate şi se transportă cu ajutorul unui lift spre banda de înjunghiere. Este posibilă şi o înjunghiere în
poziţia culcat pe instalaţia de transport corespunzătoare. Continuarea transportului pe banda de
înjunghiere se face manual, sau cu ajutorul unor utilaje de transport.
Înjunghierea se face prin dechiderea arterei carotide, cu ajutorul unui cuţit. Sângele extras în mod
igienic este dus în secţia de prelucrare a sângelui; restul sângelui ajungând într-un rezervor sau în alt
recipient.
În final se taie picioare din faţă şi, în funcţie de tehnica de jupuire utilizată ulterior, capul. Picioarele se
colectează în recipiente.
Capetele tăiate se jupoaie, se îndepărtează coarnele şi se taie limba. Nasul şi gâtul se clătesc cu apă.
Scalpul şi coarnele se colectează în recipiente. Capul astfel preparat se agaţă de banda pentru organe şi
se transportă la secţia de verificare a cărnii. O altă ordine este deasemenea posibilă.
La agăţarea corpului animal de banda de transport se separă picioarele şi se colectează în recipiente.
Atârnarea se face cu ajutorul unui troliu, a unei instalaţii pneumatice de agăţare sau cu ajutorul unei
instalaţii de trasnport speciale. În cazul înjunghierii în poziţia culcat, se pot utiliza şi alte tehnici.
Pe banda de eviscerare are loc pre-jupuirea cu cuţitul sau cu un utilaj de jupuire manual pneumatic sau
electric. Uterele se agaţă de banda de transport organe iar testiculele se colectează într-un recipient.
Restul jupuirii se face cu ajutorul unui utilaj de jupuire a burţii şi a spateului şi de jur împrejur. Pieile
se colectează în recipiente şi eventual sunt rasportate către acestea cu ajutorul tehnicii de transportare.
Înainte sau după de deschide sternul, cu ajutorul unui fierăstrău. După jupuire se extrag organele
interne şi măruntaiele. Organele interne (cu excepţia ficatului) sunt duse la tobogabul pentru măruntaie
sau la transportatorul pentru organe, iar după ce carnea este verificată acestea sunt transportate la
secţia de prelucrare a intestinelor.
Conform prevederilor legale, rezultatelor cercetărilor oficiale şi a eficienţei economice, diversele părţi
se colectează separat, pentru prelucrarea de alimente, sau ca alte produse secundare, conform
Ordonanţei (CE) Nr. 1774/2002.
Organele interne şi ficatul se agaţă de instalaţia de transportare pentru organe şi se transportă
deasemenea la secţia de verificare. În funcţie de rezultat, acestea ajung la prelucrarea organelor, în
camera de răcire a organelor sau în recipientul pentru păstrarea produselor secundare.
Apoi corpul animal se despică în jumătate, cu ajutorul unui topor sau a unei drujbe manuale sau
automatice. Apoi se îndepărtează măduva, se colectează în recipientul pentru „material riscant
specific“, iar corpurile animale se taie, verifică, se ştampilează, se cântăresc şi apoi se depozitează în
camera de răcire, pe categorii.
Animalele care prezintă neajunsuri se depozitează până la evaluarea definitivă, în camere de răcire
separate.
 Produse animale secundare (nedestinate consumului alimentar):
Mai ales craniul, coarnele, scalpul, picioarele din faţă, picioarele din spate, ghearele, pielea, ochii,
urechile, intestinele, măduva, organele genitale, amigdalele, sângele, măruntaiele, ficaţii, rinichii,
ugerele care nu au calitatea necesară pentru consumul alimentar, şi părţile declarate de veterinar
necomestibile. Acestea se separă şi se colectează în recipiente, conform Ordonanţei (CE) Nr.
1774/2002.
_________________________________________________________________________________
35
Grăsimea produsă se colectează într-un recipient pentru grăsime şi este transportată la secţia de
prelucrare a grăsimii.
 Apa evacuată:
din procesul de curăţare
 emisii:
aer evacuat, vapori, mirosuri
4.2.1.2 Culoar de abatorizare porci
Diagrama pentru culoarul de abatorizare porci arată paşii esenţiali din procesul de tăieri al porcilor, cu
produse , produse secundare, emisii şi deşeuri.
Livrarea animalelor şi boxa de aşteptare
Livrarea şi introducerea animalelor în boxa de aşteptare au loc în mod analog, ca în procesul de tăiere
a bovinelor.
 Produse animale secundare:
excremente, urină, aşternut
 Apă evacuată
din curăţarea culoarului de tăiere şi a echipamentului de lucru
 emisii:
mirosuri, zgomot
Hala de tăiere
În funcţie de dotarea şi capacitatea liniei de tăiere, porcii se introduc unul după altul sau în grupe (ceea
ce crează un zgomot mult mai mare), în instaţiile de anesteziere. Anestezierea are loc în boxele de
anesteziere sau în instalaţiile de anesteziere automate, electric sau cu ajutorul gazelor de anesteziere
(de ex. CO2/amestec cu aer). Cu ajutorul unor lanşuri, porcii se agaţă ulterior de unul din picioarele din
spate într-un lift, care îi pe banda de înjunghiere. La alte tehnici de tăiere, animalele sunt înjunghiate în
poziţia culcat, pe o instalaţie de transport, şi doar după înjungiere se leagă de piciorul din spate de
banda de transport.
Înjungerea se face prin deschiderea arterei carotide, cu ajutorul unui cuţit. Sângele extras în mod
igienic este trasnportat la secţia de prelucrare a sângelui. Restul sângelui se colectează într-un rezervor
sau în alte recipiente.
Restul transportului animalelor pe bana de înjunghiere şi către posturile de prelucrare se face manul,
cu ajutorul unei instalaţii de transport.
În principiu, se urmează următorii paşi:
 Fierbere la ca. 60 °C
 Depilare mecanică
 Depilare termică
 Curăţare/polişare a suprafeţei corpurilor
Aici se utilizează diferite procedee şi diverse combinaţii de utilaje. Se pot efectua mai mulţi paşi într-
un utilaj combinat, sau corpurile animale trec prin mai multe instalaţii separate.
Se fierbe după cum urmează:
 Cazan de fierbere: introducerea completă a corpului animal în apă fiartă
 Tunel de fierbere cu apă fiartă: scufundarea capetelor şi a extremităţilor din faţă în apă fiartă şi
stropirea restului corpului cu apă fiartă. Corpul animal este legat de unul din picioarele din spate.
 Tunel de fierbere cu procedeu de fierbere-condensare: Corpurile, legate de piciorul din spate, unt
transportate de către o instalaţie de transport pe bază de abur. Aburul face condens la suprafaţa
corpului animal, având astfel un efect de fierbere.
_________________________________________________________________________________
36
Toate cele trei procedee au avantaje şi dezavantaje, iar operatorul abatorului poate prefera soluţii
diferite.
La procesul de depilare mecanică, animalele sunt desprinse de banda de transport.
După depilare, se crestează picioarele din spate pentru cârligele de transport, porcul se agaţă cu cârlige
şi este transportat cu ajutorul unui lift la linia de tăiere.
Corpul animal se usucă cu ajutorul unui utilaj cu perii, după pârlirea restului perilor de porc într-un
cuptor.
Fiecare pas de lucru poate fi organizat pe linia de producţie într-o ordine diferită, de ex. mai întâi se
pot scopate ochii şi se pot colecta într-un recipient. Acest procedeu se poate efectua însă şi mai târziu
pe linia de producţie, sau în anumite circumstanţe poate fi omis în întregime.
Se îndepărtează rectul, automat sau manual. La tăierea tradiţională, rectul se extrage manual, cu
cuţitul, după despicarea osului pubian.
Se deschide burta şi se extrag organele interne (mai puţin ficatul). Acestea sunt depuse pe o bandă de
transport pentru organe, iar după verificare sunt transportate la secţia de prelucrare intestinesau la
recipientele de colectare a produselor secundare. Limba, laringele, trahea şi esofagul, plamânii, inima,
şi rinichii sunt deasemenea extrase şi puse pe banda de transport organe. După verificare, organele
ajung la secţia de prelucrare organe, în camerele de răcire pentru organe sau în cazul în care nu
primesc aviz, sunt depozitate în recipientele de colectare a produselor secundare.
Anumiţi paşi din procesul de tăiere au devenit, între timp, parţial sau complet automatizaţi. De
exemplu există o instalaţie automatizată pentru îndepărtarea anusului, pentru deschiderea întregului
corp animal , inclusiv a sternului, de îndepărtare a ghearelor şi de fragmentare a animalului cu ajutorul
unor drujbe. Alte sisteme automatizate sunt în dezvoltare, de ex. preluarea grăsimii interne sau
extragerea totală a intestinelor şi organelor roşii.
_________________________________________________________________________________
37
Tieranlieferung und Wartestall
Abladen Geruch
Einstreu
Lebenduntersuchung Lärm
Gülle
Identitätsfeststellung Abwasser
Treiben in Wartebuchten
Betäuben und Blutentzug
Treiben zur Betäubungsbox

Blut Betäuben (CO2 oder elektrisch) Abwasser
Einhängen in die Schlachtlinie
Stechen und Entbluten
Brühen und Entborsten
ggf. W aschen des Tierkörpers vor dem Brühen

Borsten Brühen
Klauen Entborsten Abwasser
Klauenschuhe entfernen
Ohrmuscheln Vorschneiden der Beugesehnen
Abwärme
Augen Einhängen in die Schlachtbahn
Trockenpeitschen
Flämmen
Nasspeitschen
ggf. Augen und Gehörgang entfernen
Innere Organe Organentnahme inkl. Organbearbeitung Abwasser
Sägerückstände Spalten des Schlachtkörpers Abwasser
Fleischuntersuchung Abwasser
Abschnitte/Fett
Nachputzen Abwasser
Rückenmark/Gehirn
Verwiegen/Klassifizieren Abwasser
Abwasser
Kühlen
Abwärme
Schweinehälften
Diagrama unui culoar pentru abatorizarea porcilor

Următorii paşi corespund paşilor din culoarul pentru abatorizarea vitelor.
 Principalele produse secundare animale:
păr de porc, gheare, ochi, urechi, organe genitale, măduvă, organe roşii şi albe neadecvate
consumului alimentar, creier şi sânge
_________________________________________________________________________________
38
 Apă evacuată:
Apă fiartă, apă evacuată din curăţarea animalului, apă provenită de la cloarul de abatorizare şi de la
echipamentul de muncă
 Emisii:
Aer evacuat, instalaţia de fierbere a apei şi cuptorul cu flacără, mirosuri
4.2.1.3 Curăţarea culoarelor de abatorizare bovine şi porcine

Planul de curăţare pentru culoarul de abatorizare arată după cum urmează:
 Cu ajutorul măturii se mătură toate bucăţile mari de carne şi alte resturi solide de pe podea şi se
colectează în recipientele corespunzătoare.
 Pre-curăţarea ulterioară se face cu utilaje cu presiune scăzută. După această curăţenie, încăperile se
curăţă de mizeria evidentă (carne, sânge etc.).
 Utilizarea substanţelor de curăţare se face înr-un procedeu cu spumă.
 Respectând perioada de contact permisă, are loc curăţenia principală cu utilaje cu presiune scăzută.
După încheierea curăţeniei principale încăperile sunt curate.
 Respectând concentraţia necesară, în procesul de stropire se utilizează dezinfectanţi.
 După perioada de contact respectată, dezinfectantul se clăteşte cu apă potabilă.
Este recomandabil să se utilizeze alternativ soluţii de curăţare acide şi alcaline, pentru a se evita
sedimentarea şi depunerea resturilor de alimente pe pereţi şi podea, pe utilaje şi instalaţii.
4.2.1.4 Preparearea şi depozitarea produselor animale secundare provenind de la bovine

şi porcine
Grăsimi interne
Grăsimile interne se preiau de regulă, în stare proaspătă şi sunt transportate la secţia de prelucrare,
într-un recipient pentru topirea grăsimilor.
Organe interne
Organele interne se împart în aşa numitele organe roşii şi organe albe.
Organe roşii
Organele roşii se mărunţesc pe banda de tăiere, respectiv se colectează şi se preiau direct, pentru
utilizarea ulterioară (consum alimentar, respectiv hrană animală).
 Apă evacuată:
din curăţarea clădirilor
Organe albe
În secţia de prelucrare intestine se mărunţeşte pachetul intestinal, iar stomacul şi intestinele (la porc) se
golesc şi se curăţă, în funcţie de scopul utilizării ulterioare. În afară de asta, intestinul subţire de porc
se curăţă de mucoasă automat. Organele (cum ar fi: stomacul, intestinul, splina, pancreasul) se
păstrează la rece, respectiv se sărează şi se depozitează. Conţinutul stomacului şi al intestinului se
coletcează şi de aruncă. Restul se colectează separat, cu ajutorul recipientelor de transport, sau cu
ajutorul unei instalaţii de transport.
 Apa evacuată:
curăţare, curăţarea clădirilor
 emisii:
mirosuri, aer evacuat
_________________________________________________________________________________
39
Piei şi blăni
Pieile, respectiv blănile sunt transportate zilnic, în stare proaspătă, la secţia de prelucrare, şi de aceea
sunt pregătite fără altă tratare, într-o încăpere închisă, uscată, pentru preluare imediată.
 Apă evacuată:
de la curăţare
 Emisii:
mirosuri
Păr de porc
Părul de porc se păstrează separat, până la preluare.
 Apă evacuată:
din transportul hidraulic şi scurgerea de apă a părului de porc
 Emisii:
mirosuri
Oase
Picioarele inferioare, în cazul animalelor mari şi vârful copitelor, la porci, se colectează în recipiente
speciale şi sunt transportate pentru eliminare.
Prelucrarea sângelui
Sângele este o substanţă care se strică uşor. De aceea trebuie să fie răcit, cât se poate de repede. Felul
depozitării sau a preparării sângelui depinde de scopul în care va fi întrebuinţat ulterior. Felul cel mai
frecvent folosit în abatoare este extragerea de plasmă.
Mod de operare la extragerea de plasmă

Prin adăugarea unei cantităţi bine dozate de anticoagulant, sângele ajunge în rezervoare. Sângele
animal, care nu a primit avizul medico-veterinar se colectează separat. Sângele proaspăt eliberat este
condus într-un separator de sânge. Acolo, sângele proaspăt se separă în plasmă şi globule roşii. Fiecare
se colectează în recipiente separate, închise.
Produse animale secundare:

globule roşii
 Apă evacuată:
din curăţarea instalaţiilor
 Emisii:
aer evacuat din rezervoare
În abatoare plasma extrasă se depozitează şi se prelucrează în două moduri:
 Ca plasmă lichidă în rezervoare (aici este vorba despre o depozitare intermediară, pe termen scurt,
până la preluarea şi prelucrarea în industria alimentară, într-un recipient de răcire la maxim 3 °C;
nu există emisii.)
 Als plasmă cu bucăţi de gheaţă (dacă plasma lichidă trebuie conservată pentru mai mult timp,
atunci se depozitează într-un automat cu gheaţă fiind transformată în bucăţi de gheaţă, şi apoi
depozitată în încăperi de răcire; nu există emisii.)
 Sânge gors/Depozitarea sângelui picurat (în cazul unei depozitări greşite sunt posibile emisii de
mirosuri foarte puternice)
_________________________________________________________________________________
40
Măruntaie
În cazul unei depozitări intermediare mai îndelungate, măruntaiele trebuie drenate mecanic, în incinta
abatorului. Măruntaiele proaspete sau drenate se depozitează intermediar în containere, silozuri sau pe
Lebenduntersuchung
nein
Schlachterlaubnis Töten und Entsorgen
ja
Betäuben/Schlachten
Entbluten
Blut
Lebensmittelblut Restblut/Tropfblut
Fleischuntersuchung
TSE ja BSE pos.

tauglich nein Tier Test Entsorgung
kühlen ja nein neg.
Lagerung
< 10 °C < 10 °C
 3 °C Lager
Blutplasmagewinnung
Verkauf
ca. 40%
ca. 60%
rote Blutkörperchen
Blutplasma
(Dickblut )
gekühlt gefroren
Blutmehl
Lagerverkauf
Palettiert
 3 °C  -18 °C als Paletten
oder Sackware
Schema prelucrării sângelui

straturi uscate, se utilizează în agricultură sau într-o instalaţie de biogaz, sau se compostează.
 Apa evacuată:
de la curăţare, dejecţii
 Emisii:
Mirosuri
Îngrăşământ provenit din tăierea de bovine şi porcine
Îngrăşământul se produce la curăţarea vehiculelor de transport şi la scoaterea dejecţiilor proaspete din
grajdiuri. Acest ori se depozitează temporar pe o haldă de îngrăşământ, ori se preia proaspăt.
Îngrăşământul se depune în mod normal la marginea terenului abatorului.
 Apa evacuată:
apă de infiltraţie
 Emisii:
Mirosuri
_________________________________________________________________________________
41
4.2.2 Abatoare păsări
4.2.2.1 Culoarul pentru abtorizarea păsărilor
Preluarea animalelor
Preluarea animalelor sa face într-o hală de descărcare bine aerisită şi închisă. Instalaţia de aerisire
trebuie instalată conform necesităţilor de aer curat şi de temperatură a animalelor. Aerul evacuat din
utilajul de spălat rezervoare şi din instalaţia de spălat vehicule este condus direct în afară. Este
interzisă o aerisire pe orizontală, prin porţi.
pene în hala de descărcare
 Apa evacuată:
din instalaţia de apă şi din procesul de curăţare
 Emisii:
aer evacuat cu conţinut de praf din hala de descărcare, aer evacuat de la spălarea vehiculelor şi a
containerelor, mirosuri
Secţia de jumulire
În abatoarele de păsări se folosesc instalaţii de ucidere automate, din cauza numărului mare de tăieri
pe oră. Animalele sunt anesteziate cu gaze speciale (CO 2) admise, înainte de ucidere.
Sângele animalelor proaspăt tăiate se scurge din rigola de colectare a sângelui, ori direct într-un
recipient pentru rezerve, ori într-un recipient de depozitare provizorie, din care se pompează pin
conducte în rezervorul pentru rezerve.
Fierberea poate avea loc în procesul de scufundare sau procedeul de opărire cu aer fierbinte, la
temperaturi de 48 °C până la 65 °C.
Jumulirea se face cu ajutorul mai multor utilaje speciale (înainte de jmulire raţele se mai scufundă
odată într-o baie de ceară). Penele căzute în acest proces ajung printr-un procedeu de plutire, sau prin
transportarea pe uscat (bandă de transport), în recipientele potrivite.
Capetele şi picioarele se depozitează intermediar în rezervoarele potrivite.

sânge, pene, capete (la găinuşe şi la raţe), bucăţi de picior
 Apa evacuată:
din cazanele de fierbere şi din maşinile jumulire, precum şi din curăţarea abatorului
_________________________________________________________________________________
42
 Emisii:
aer evacuat din cazanul de fierbere, din mşinile de jumulire şi din aerisirea spaţiilor, mirosuri
Schlachtabteilung
Deschiderea corpurilor animale şi golirea acestora se face cu ajutorul automatelor de deschidere,
respectiv de golire. La raţe şi la curci acest lucru se face parţial manual.
Intestine, picioare şi parţial capete sunt transportate cu ajutorul unui sistem de transport, în recipientele
corespunzătoare.
 produse animale secundare:

Tieranlieferung
Anlieferung in Lkws
Verwiegung der vollen Transportbehältnisse
Entnehmen der Tiere aus den
Transportbehältnissen und Einhängen ins
Schlachtband
Reinigung und
Desinfektion der
}
Transportbehältnisse
Raumabluft
Staub
Geruchsstoffe
Rupfabteilung
Blut
Federn
Köpfe
Betäuben
Töten und Entbluten
Brühen
Rupfen
Köpfe abziehen
Tierkörper umhängen
} Raumabluft
Geruchsstoffe
Schlachtabteilung
}
Beine abschneiden
Beine Kloake bohren
Öffnen der Tierkörper Raumabluft
Gedärme Ausnehmen
Geruchsstoffe
verworfene Tiere Veterinärkontrolle
Leber, Herzen, Mägen trennen und bearbeiten
Kröpfebohrer, Hälsekneifer, Lungensauger
Halshaut abschneiden
Innen- und Aussenwäsche
Endkontrolle
Abkühlen Abwasser
Fertigprodukte
Fließschema eines Geflügelschlachtbetriebes
resturi măruntaie, intestine şi capete
_________________________________________________________________________________
43
 Apa evacuată:
de la automatele de deschidere, respectiv curăţare şi de la spălător, precum şi de la curăţarea
abatorului
 Emisii:
aer evacuat din aerisirea spaţiului, mirosuri
Răcirea animalului tăiat
Corpul tăiat se răceşte într-un proces cu una sau două etape. Aceasta se întâmplă mai ales cu ajutorul
curenţilor de aer rece (răcire uscată), sau în procesul de pulverizare aer (răcire cu pulverizare aer).
 Apa evacuată:
de la dezgheţarea vaporizatorului şi de la curăţarea abatorului
 Emisii:
nu există
4.2.2.2 Prepararea şi depozitarea produselor animale secundare
În multe abatoare se transportă penele din secţia de jumulire, prin procedeul de plutire, în recipientele
corespunzătoare, iar acolo, cu ajutorul separatoarelor (cum ar fi site rotative de orice tip) se separă de
apă şi se depozitează în containere sau se transportă uscate, cu ajutorul benzilor de transport.
Pentru intestine, capete şi picioare se utilizează deasemenea procesul de plutire (separarea de apă cu
ajutorul separatoarelor şi depozitarea în container). În procesul de plutire materialul se răceşteşi astfel,
proteinele sunt descompuse într-o măsură mai mică (mai puţine mirosuri).
Înainte ca apa evacuată să fie deversată într-o staţie de epurare, este necesară o pre-epurare, cu ajutorul
unei greble sau unei site automate.
 Emisii:
aerul evacuat din aerisirea spaţiilor, mirosuri
La depoziaterea intermediară a produselor animale secundare rezultate din abatorul de păsări, trebuie
ca acestea, să fie transportate cât de repede posibil la o unitate pentru prelucrarea acestora. Un
transport zilnic este posibil doar în abatoarele mai mari.
Produse animale secundare rezultate din tăierea păsărilor:
Găini Curci Raţe
Proporţie din gerutate % Proporţie din grutate % Proporţie din greutate %
Sânge 3 3–4 5
Pene 6 7–9 5
Capete 3 1–2 6
Picioare 5 3–4 -*)
Intestine 8 4–5 10
*) Picioarele de raţă se comercializează ca produs alimentar.
În recipientele specifice pot apărea mirosuri neplăcute, ale căror emisii trebuie împiedicate.
Sângele animalelor proaspăt tăiate curge din rigola pentru sânge într-un recipient intermediar, iar de
acolo se pompează printr-o conductă într-un rezervor de sânge, din care este colectat zilnic.
 Emisii:
Mirosuri la ridicare
4.3 Folosirea produselor animale secundare

Produsele animale secundare (de ex. pielea, părul de porc, penele, intestinele, părţile intestinale şi alte
măruntaie) trebuie împiedicate să ajungă în canalizare, cu ajutorul unor instalaţii cu stiă specifice.
Acelaşi lucru este valabil şi pentru carnea necomestibilă şi pentru bucăţi de metal. Pentru evitarea
putrezirii şi a mirosurilor trebuie asigurată o depozitare la rece şi o ridicare rapiă a acestora.
_________________________________________________________________________________
44
Următorul tabel indică posibilităţile de folosire proselor animale secundare rezultate din abatoare:
Produs animal secundar Posibilităţi de folosire

Conţinut stomac şi intestine  Instalaţie biogaz
 agricultură
 compostare
Păr porc  compostare
 fabrică de prelucrare a produselor animale secundare
Pene  fabrică de prelucrare a produselor animale secundare
Sânge  fabrică de prelucrare a produselor animale secundare
 producţia de sânge uscat ca aditiv pentru hrană animală
 Instalaţie de biogaz
Conţinut site  Compostare
 Instalaţie de biogaz
Nămol flotaţie  Instalaţie de biogaz
Alte produse secundare  Instalaţie de biogaz
Cerinţe pentru comportament ul cu produse animale secundare, conform Directivei
(CE) Nr. 1774/2002 a Parlamentului European şi a Consiliului din 3 octombrie 2002, privind
prevederile de igienă pentru produse animale secundare care nu sunt destinate consumului limentar
(ABl. CE Nr. L 273 pg. 1) în varianta în vigoare, inclusiv deşeuri provenind din bucuătărie şi de la
hrana animală.
4.4 Necesitate energetică
Consumul energetic trebuie stabilit pentru piecare proces în parte, pentru că prin această măsură se pot
introduce programe pentru monitorizarea şi dirijarea consumului, care pot duce la o reducere
semnificativă a costurilor.
În majoritatea abatoarelor, instalaţia de răcire are cel mai mare consum energetic. Aceasta are un
consum, în timpul zilei de lucru, de 45 % până la 90 % iar în afara timpului de producţie înregistrează
100 % din consumul energetic total. În zonele de răcire se află şi zonele de aer condiţionat, de răcire şi
îngheţare. Abatoarele mai mari dispun de o instalaţie centrală cu compresor şi o instalaţie de
condensare. Conform prevederilor pentru răcirea corpurilor abatorizate, acestea trebuie să atingă o
temperatură de maxim 7 °C, înainte de a părăsi abatorul; pentru măruntaie şi sânge, temperatura
maxim prevăzută este e 3 ºC (vezi Ordonanţa (CE) Nr. 853/2004).
Următoarele măsuri s-au dovedit a fi eficiente în abatoare, din punct de vedere energetic:
 fixarea circuitului de răcire la o temperatură de condensare a agentului de răcire cât mai mică
 curăţarea regulată a condesatorului pentru aer
 dezgheţarea vaporizatorului cu căldura de la aerisire sau cu gaz fierbinte, în locul unei dezgheţări
electrice
 Recircularea căldurii din instalaţiile de răcire
 Recuperarea căldurii la generarea de aer comprimat
 Izolarea instalaţiei de răcire
Utilizarea energiei pentru încălzirea apei este un alt punct energetic important. Pentru apa fiartă se
utilizează în primul rând ulei cu conţinut scăzut de sulf şi/sau gaz metan. De obicei, apa din cazan se
dedurizează înainte de utilizare. Apa fierbinte se utilizează pentru bazine şi duşuri, pentru rezervoarele
de fierbere a porcilor (58 °C pânâ la 65 °C), instalaţia de stropire (60 °C până la 65 ºC) şi instalaţia de
dezinfecţie (> 82 ºC).
_________________________________________________________________________________
45
La tăierea porcilor se utilizează gaz metan sau gaz lichid (în special propan) pentru pârlirea corpurilor
abatorizate cu flacără directă. Se recomandă o recuprare a căldurii. Este BAT folosirea gazului metan,
pentru un impact redus asupra mediului.
Următorul tabel arată consumul energetic de căldură şi apă a proceselor de fierbere în parte, făcând
referinţă la capacitatea de tăiere de ca. 400 unităţi/h pe o perioadă medie de tăiere de 8 h (o unitate
corespunde unui porc resp. ¼ vită).
Comparaţia diferitelor procese de fierbere din punct de vedere al consumului de energie,
căldură şi apă
Cazan Tunel pentru Tunel pentru fierbere cu
fierbere fierberea apei, condesare,
atârnat atârnat
Timp de fierbere în minute 5 6,5 7
Distanţa dintre corpuri în mm 1200 614 614
Sistem de fierbere în m 40 27 29
Viteza de transport în m/s 0,133 0,069 0,069
Energie Capacitate instalată în kW 5,5 37,5 11
electrică
kWh/unitate 0,011 0,075 0,022
Nergie Apă caldă
Tip de energie Apă caldă sau abur abur
calorică fără abur
kWh/SE 1,6 1,7 1,9
Consum de Prima umplere în m³/d 40 18 0
apă
Reumplere per porc în  3 3 1
Consum de apă în /unitate 15,5 8,6 1
Se mai poate face economie energetică şi prin utilizarea căldurii evacuate de compresoarele pentru frig
şi aer utilizate. Prin instalaţiile de recuperare a căldurii corespunzătoare, căldura evacuată în timpul
procesului de abatorizare se poate încălzi şi înmagazina o parte din apa utilizată zilnic la curăţare.
Instalaţiire de dezinfecţie a cuţitelor trebuie izolate şi acoperite. Rezervoarele pentru fierbere şi
instalaţii de fierbere cu abur pentru porci şi păsări trebuie deasemenea izolate.
Valori consum
Următoarele grafici indică valorile de consum pentru energia calorică şi pentru energia electrică, per
unitate abatorizată, respectiv, la păsări per kg, greutate abatorizată pentru un abator de porcine, pentru
un abator de bovine şi pentru un abator de păsări:
_________________________________________________________________________________
46
Gebäudeheizung
10%
Brennofen zur
Vergleich der verschiedenen Brühverfahren hinsichtlich Energie-, Wärme- und Wasserverbrauch
Entfernung von
Borsten
30%
Verbrauch pro SE: (9-17) KWh

Warmwasser-
erzeugung
60%
Necesitate medie de căldură într-un abator de porcine

Frisch- und Kesselhaus
Abwasser 2%
7%
Beleuchtung/EDV
2%
Kuttelei
3%
Zerlegung
2%
Kälte
49%
Schlachtung
30% Verbrauch pro SE: (8-13) KWh
Druckluft
5%
Consum mediu de curent într-un abator de porcine
_________________________________________________________________________________
47
Gebäudeheizung
10%
Warmwasser-
erzeugung
90%
Consum mediu de căldură într-un abator de bovine

Frisch- und Kesselhaus
Abwasser 2%
7%
Beleuchtung/EDV
2%
Kuttelei
3%
Zerlegung
2%
Kälte
51%
Schlachtung
26%
Druckluft
7%
Necesitatea medie de curent într-un abator de bovine
_________________________________________________________________________________
48
Gebäudeheizung
10%
Brühen
30%
Verbrauch pro kg Schlachtgewicht:

(0,065–0,10) KWh
Warmwassererzeugung für
Rupfen und Reinigung/Sanitärwasser
60%
Necesitate medie de căldură într-un abator de păsări
Necesitate medie de curent într-un abator de păsări
_________________________________________________________________________________
49
4.4.1 Alimentarea energetică
Alimentarea energetică într-un abator este, pe lângă producţie, un subiect foarte important, pentru că
necesitatea energetică este una foarte mare. Din acest motiv, fiecare abator încearcă să eficientizeze
alimentarea energetică, cât mai mult posibil. Fiecare economie energetică înseamnă în acelaşi timp şi o
reducere a emisiilor.
4.4.1.1 Alimentarea cu curent

Alimentarea din alte surse
Alimentarea cu curent dintr-un abator se face aproape exclusiv prin alimentarea cu energie electircă
din surse extrene, din reţeaua unei firme de furnizare energie. În funcţie de capacitatea de racordare
necesară, alimetarea se face ori prin tensiune joasă (capacităţi mai mici) ori prin tensiune medie (de ex.
20 kV, pentru capacităţi mai mari). În timp ce racordul de tensiune joasă de poate face direct, pentru
un racord de tensiune medie trebuie instalată de o staţie de transformare cu instalaţie de distribuţie
corespunzătoare, între reţeaua firmei de furnizare energie şi reţeaua abatorului. În funcţie de
necesitate, trebuie măsurată capacitatea transformatorului, pentru utilizarea staţiei de transformare
corespunzătoare. Alegerea, dacă transformatorul să fie răcit cu aer sau cu ulei, se face în funcţie de
condiţiile de la faţa locului. Din cauza numeroaselor instalaţiilor motorizate, trebuie avută în vedere o
compensaţie suficientă pentru curentul inactiv. Astfel se evită solicitarea inutilă a reţelei şi costuri în
plus. Ar trebui să fie de la sine înţeles că pentru transformatoare să se utilizeze fără PCB. Pentru
instalaţiile care mai funcţionează cu uleiuri ce conţin PCB se recomandă şi schimbarea uleiului, dacă
acest lucru nu este oricum solicitat deja prin lege. Odată cu creşterea întreprinderii, creşte şi extinderea
spaţiului de producţie. Transmisia de capacităţi pe distanţe mai mari presupune şi intersectări de
cabluri (investiţii) corespunzătoare şi pierderi de linii. Un alt aspect important este o planificare
inteligentă şi o dirijare a încărcăturilor (de ex. reprezentarea consumului de curent pe secţii), nu doar
pentru a evita orele scumpe de consum curent, ci şi pentru a reduce consumul din punct de vedere
economic şi al protecţiei mediului. Instrumente simple şi de mare ajutor sunt instalaţiile de
monitorizare pentru maxime şi evaluări regulate ale datelor de consum în parte.
Generare proprie
O altă posibilitate a aprovizionării cu energie electrică este producţia proprie de curent. O debranşare
totală de le reţeaua publică constituie mai degrabă o excepţie. De creşterea mărimii abatoarelor şi cu
funcţionarea acestora în mai multe schimburi, este legată şi o necesitate mai mare de capacitate
electrică precum şi energie termică, astfel încât, la structurile corespunzătoare şi pe timpul
programului de lucru, este recomandabilă o generare energetică parţială proprie, în cadrul unei cuplări
energie-căldură. La această varianta se acoperă o încărcătură de bază definită, atât din punct de vedere
electric cât şi termic, prin cuplarea energie-căldură. Restul necesar de energie electrică se extrage, în
continuare, din reţeaua firmei de generare energie.
Prin utilizarea acestei tehnici se poate creşte utilizarea energiei primare şi se pot reduce emisiile, în
mod semnificativ. Dacă există posibilitatea de a se utiliza căldura evacuată la generarea de curent,
până la ca. 120°C, atunci se pretează instalarea unei centrale de co-generare cu motoare de ardere,
pentru că acestea nu generează o temperaturămai mare. În cazul instalaţiilor cu capacităţi mai mari, se
poate avea în vedere utilizarea turbinelor cu gaz, pentru generarea de abur. Cu ajutorul nor cazane se
poate genera aburul necesar într-un abator, la presiunea corespunzătoare. Pentru că într-o turbină cu
gaz are loc arderea gazului cu surplus de oxigen, se poate introduce mai mult combustibil în cazan,
pentru a folosi şi restul de oxigen din gazul evacuat din turbina cu gaz. Căldura evacuată poate fi
utilizată în diverse scopuri în interiorul abatorului (apă caldă). Respectarea valorilor limită pentru
emisii (conform reglementărilor valabile în România) este posibilă de obicei, fără probleme.
_________________________________________________________________________________
50
Konventionell betriebene Anlage Kombianlage mit Abhitzekessel
Gasturbine mit Generator und Wärmerückgewinnung
Kessel mit Frischluftbetrieb (Economizer)
Brennstoffeinsatz 131,4 % Brennstoffeinsatz 100 %
Gasturbine 92,3 % Gasturbine 60,9 %

39,1 % Dampfkessel
39,1 % Dampfkessel
Elektrische Abgasverlust Nutzwärme Abgasverlust Elektrische Nutzwärme Abgasverlust

Energie und sonstige und sonstige Energie und sonstige
Verluste Verluste Verluste
9,1 % 30 % 81,7 % 10,6 % 9,1 % 81,7 % 9,2 %
O altă variantă pentru generarea proprie de curent este instalarea unei instalaţii cu turbină pe bază de
abur. Aici, în generatorul de abur, se produce abur cu o presiune mult mai mare decât este necesar
pentru funcţionarea normală a abatorului. Într-o turbină cu abur cu contra-presiune are loc relaxarea
aburului, la presiunea necesară pentru abator. Energia astfel emisă se transformă în turbină şi se
utilizează la propulsarea generatorului. Acest tip de instalaţie este destul de rar, şi presupune o
capacitate destul de mare. Rentabilitatea acestui tip de instalaţie depinde foarte mult de diverşi facori.
Printre aceştia se numără structura abatorului, perioadele de funcţionare şi orele de funcţionare pe an
care reies de aici, prin utilizarea concomitentă de curent şi abur. Un alt rol îl joacă şi posibilele
contracte cu furnizorul de energie (de ex. pentru curent şi gaz metan) şi condiţiile pentru livrarea de
gaz metan, pentru restul necesar de curent şi eventual necesara prevedere privind o livrare de rezervă.
În afară de asta, mai trebuie respectate şi condiţiile cadru pentru reparaţii, mentenanţă şi asigurare a
instalaţiei.
4.4.1.2 Alimentarea cu carburanţi
La instalarea şi operarea staţiilor pentru aprovizionarea cu carburanţi a autovehiculelor trebuie

respectate o serie de puncte. Cerinţele pentru operarea instalaţiilor specifice pompelor, sunt
reglementate în Ordonanţa privind staţiile de carburanţi (în Germania este vorba despre legea federală
privind protecţia împortiva emisiilor – trebuie respectată legislaţia românească corespunzătoare!) şi se
orientează după cantitatea şi tipul carburantului depozitat. Utilizarea motorinei este reglementată
printr-o ordonanţă proprie (în Germania, a se verifica dacă şi în România există o Ordonanţă
privind lichide inflamabile). Alte cerinţe pot fi formulate la nivel regional prin ordonanţe şi decrete
adiţionale. Indiferent dacă staţiile de carburanţi sunt nou construite sau sunt deja în funcţiune, trebuie
avut în vedere ca nici solul, nici apa sau apa freatică să nu fie afectate. Respectarea acestor prevederi
trebuie monitorizată sau respectarea ei trebuie asigurată prin instrumente de monitorizare. Există
pericole în mai multe domenii tehnice. Rezervorul pentru carburanţi trebuie să fie etanş, să nu aibă loc
scurgeri de carburanţi.
Un alt potenţial de risc există chiar în procesul de alimentare cu carburanţi. Este inevitabil să nu se
risipească cantităţi mici de carburanţi. De aceea operatorul trebuie să se asigure că carburantul nu
ajunge în sol şi/sau prin apa de suprafaţă, în mediu. Stratul care acoperă solul trebuie să fie
impermeabil. Această sigilare a solului trebuie făcută pe o suprafaţă suficientă (lungimea maximă a
furtunului plus 1 metru). În plus, o acoperire poate împiedica o spălare a carburantiului, această
_________________________________________________________________________________
51
acoperire nu este însă obligatorie. Este esenţial, ca lichidele să treacă printr-un separator de corpuri
solide şi substanţe uşoare, pentru evitarea unei contaminări cu apă evacuată.
În cazul staţiilor de alimentare, trebuie avut în vedere cadrul controalelor periodice proprii, ca şi solul
din apropierea instalaţiilor de curăţare cu apă să fie monitorizat. Mai departe, staţiile de alimentare
trebuie verificate de către experţi, la intervale regulate. Trebuie asigurată o protecţie suficientă
împotriva incendiilor şi a exploziilor, deoarece la carburant este vorba despre lichide inflamabile.
Dacă se închid staţiile de alimentare, trebuie asigurată o dezafectare regulamentară. Aici este vorba, de
ex. despre o curăţare şi eliminare în cazul rezervoarelor de gaz metan. Aceste operaţiuni pot fi
efectuate doar de către firme de specialitate. Trebuie solicitate dovezile necesare şi prezentate
autorităţilor.
4.4.1.3 Alimentarea cu combustibili
Cerinţele referitoare la depozitarea combustibililor pentru generarea de energie într-un abator se

diferenţiază în funcţie de tipul de combustibil utilizat.
 Gaz metan:
La acest tip de combustibil utilizat nu este posibilă o depozitare a combustibilului trecut în mod
continuu prin conducte. Montarea conductei de gaz se face conform cerinţelor corespunzătoare ale
legilor valabile în România. Conductele aflate în interiorul abatorului trebuie marcate
corespunzător. Astfel rămâne doar necesitatea de a include aceste conducte de gaz în planul de
evacuare în caz de pericol, respectiv în cadastrul de protecţia împotriva incendiilor.
 Gaz lichid:
Depozitarea de gaz lichid necesită măsuri de siguranţă complexe, în funcţie de volumul depozitat.
În afară de asta trebuie efectuate şi proceduri de autorizare privind dreptul imisiilor. În pracică,
toate acetea, precum şi preţul destul de ridicat pentru combustibili au avut ca effect ca (în
Germania!) să nu existe mari depozite de combustibili lichizi în incinta abatoarelor.
 Păcură extra uşoară:
Păcura este un combustibil des folosit, mai ales în combinaţie cu gazul metan. La alimentarea cu
păcură trebuie respectată Ordonanţa privind lichide incendiabile (a se verifica dacă în România
există o asemenea prevedere). În general, la suprafaţă sunt instalate rezervoare cu bazine de
captare. Instalaţiile subpământene nu sunt recomandabile din cauza costurilor de producţie şi a
costurilor de monitorizare.
 Păcura grea:
Având în veder prevederile privind dreptul de protecţie împotriva imisiilor (în Germania sunt
interzise la cacităţi ale cazanelor mai mici de 5 MW – a se verifica dacă există în România o
astfel de interdicţie) şi a valorilor limită pentru gaze evacuate, greu de respectat, utilizarea păcurii
greleîn abatoare se utilizează foarte puţin. Cu ajutorul aditivilor şi a sistemelor speciale precum
recircularea gazului, este posibilă respectarea valorilor limită stabilite. (conform reglementărilor
din Germania). Pentru depozitare sunt valabile cerinţe asemănătoare cu cele pentru păcura extra
uşoară, la care se mai adaugă şi faptul că păcura grea trebuie încălzită la ca. 80 °C, pentru a putea fi
pompată, respectiv utilizată.
La depozitarea combustibililor trebuie respectate prevederile privind substanţele care periclitează

apele, cuprinse în legea privind gospodărirea apelor, precum şi Ordonanţa provind aplicarea (în
Germania! Trebuie respectate legislaţia valabilă în România).
4.4.1.4 Alimentarea cu aer comprimat

Generarea aerului comprimat
Cu creşterea mărimii abatorului şi a instalaţiilor, a crescut şi gradul de automatizare al abatoarelor. În

timp ce înainte doar puţine sarcini se făceau cu ajutorul aerului comprimat, în ziua de astazi aerul
comprimat este indispensabil, pentru o mulţime de sarcini. Pentru perioade scurte de lucru, pentru
cantităţi mai mici de livrare şi parţial pentru presiuni mai mici, care înainte şi chiar şi acum mai sunt
_________________________________________________________________________________
52
necesare în abatoarele mici, se recomandă compresoarele cu pistoane, din punct de vedere energetic şi
economic.
Abatoarele mai mari, cu un număr mare de utilaje de producţie automate, necesită cantităţi de livrare
mai mari şi din cauza presiunii sistemelor, parţial mai ridicate, din instalţiile de producţie, şi a reţelelor
de aer comprimat care necesită reţele cu presiuni mai ridicate. Pentru a face faţă acestor cerinţe,
utilizarea compresoarelor cu şuruburi a ajuns între timp o practică comună. Pentru generarea aerului
comprimat se utilizează diverse tipuri de garnituri de etanşare. În mod normal, aceste garniturei se ung
cu ulei, pentru diverse moduri de întrebuinţare se recomandă însă utilizarea aerului comprimat generat
fără ulei. Aerul comprimat generat fără ulei trebuie utilizat doar acolo unde este într-adevăr necesar.
Aerul comprimat este o formă energetică foarte costistoare, deoarece energia primară trebuie mai întâi
transformată în curent electric, cu o eficienţă destul de scăzută, iar aerul comprimat este generat apoi
cu o eficienţă şi mai scăzută. Astfel, din energia electrică utilizată mai rămâne ca. 5 % din aerul
comprimat. Restul rămâne în formă de căldură, care ar trebui utilizată, pe cât posibil, în cadrul unui
sistem de recuperare a căldurii, pentru a îmbunătăţii bugetul energetic.
1) capacitatea totală electrică.
Aceasta se calculează din capacitatea motorului plus căldura evacuată de motor

2) căldura evacuată de motor (condusă la aerul rece). Această proporţie de căldură depinde de eficienţa
motorului care poate oscila între ca. 0,93, la motoare mai mari şi ca. 0,88, la agregate mai mici.
3) transferul de căldură de la răcitorul de ulei la aerul rece. Cu un sistem de cuplare energetică, această căldură
se poate utiliza pentru încălzirea apei industriale.
4) transfer de căldură de la
răcitorul cu aer comprimat la aerul rece
_________________________________________________________________________________
53
55) căldura care rămâne în aerul
comprimat
6) emanarea energetică în mediu prin garnitura etanşă 7) Nutzbare
Wärmemenge in
7) cantitatea de căldură utilizată în aerul de răcire pentru încălzirea spaţiilor
Utilizarea instalaţiilor de generare a aerului comprimat generează emisii de zgomot, care sunt luate în
calcul în bilanţul total al abatorului. Operatorul acestor instalaţii poate lua doar măsuri secundare
pentru reducerea acestor emisii, cum ar fi de ex. presiune capsulată sau instalarea protecţiei împortiva
zgomotului. Şi aici este valabil:
 Un aspect important este o planificare inteligentă şi dirijarea încărcăturilor (de ex.
reprezentarea pe secţii a consumului de aer comprimat), pentru a evita orele de consum cele
mai scumpe, şi a reduce consumul în mod economic şi ecologic.
 Un instrument simplu şi de ajutor pentru aceasta sunt instalaţiile de monitorizare a consumului
maxim şi o evaluare regulată a datelor de consum în parte.
 Pentru economisire se utilizează aerul comprimat care nu trebuie uscat şi utilizează
compresoare cu indicator dublă, în funcţie de necesitatea de aer comprimat.
Tratarea aerului comprimat
Odată cu aerul ambiental absorbit, intră în sistem şi umiditatea aerului. Această apă este la fel de
nedorită precum un conţinut ridicat de ulei. Pentru îndepărtarea apei se utilizează următoarele
procedee de uscare:
1. Uscarea prin absorbţie (rece sau caldă)

2. Uscare frigorifică (evaporare directă sau răcire cu saramră)
3. Uscarea prin sorpţie
Pentru fiecare caz în parte trebuie aleasă varianta corespunzătoare. Trebuie avută în vedere
dimensionarea şi poziţionarea instalaţiei, de ex. direct în spatele garniturii etanşe, doar pentru a
acoperi această capacitate, şi nu vârful, care poate fi compensat prin rezervor. Instalaţia şi operarea
utilajelor de uscare înseamnă o pierdere suplimentară a presiunii, şi astfel o necesitate energetică mai
mare, şi ca urmare, cheltuieli de întreţinere mai mari. Utilizarea uscătoarelor creşte costurile generării
de aer comprimat în funcţie de tipul de uscător ales. De ex. pepentru uscătoarele cu aer rece, se
calculează o creştere a costurilor cu ca. + 10% iar pentru uscătorul prin absorpţie pe bază de căldură, o
creştere de ca. +15%.
Pentru descărcarea condensului se utilizează diverse tipuri de conductori de curent. Condesnul este
poluat cu ulei, la garniturile etanşe unse cu ulei, pentru că garniturile sau separatoarele nu reţin uleiul
în proporţie de 100%. Pentru îndepărtarea restului de ulei din condens, trebuie instalat un sistem de
separare apă/ulei. După această tratare, condensul poate fi deversat în canalizare, iar uleiul trebuie
eliminat confrom cerinţelor. O altă etapă de tratarea a aerului comprimat este filtrarea. Prin acest mod
de tratare, particulele de praf conţinute în aerul ambiental, precum şi particule corozive sunt eliminate
din aerul comprimat. Această microfiltrare poate fi efectuată cu calităţi diferite şi este legată şi de
pierderea de presiune, aşa încât aceste procedee se pot utiliza şi pentru uscare. După utilizare, filtrele
trebuie predate unei firme specializate în eliminarea deşeurilor. Toate acesta duc la concluzia că
tratarea aerului comprimat trebuie făcută doar respectând toate cerinţele, atât pentru a economisi
energie, cât şi pentru a reduce cheltuielile.
Repartizarea aerului comprimat
La alimentarea cu aer comprimat este necesară şi o reţea de ţevi, pentru distribuţia aerului comprimat.
Pentru că generarea de aer comprimat are un consum energetic intens (costisitor), distribuţia de la
generator la consumatori trebuie făcută fără pierderi, deci trebuie să existe o reţea fără scurgeri. În
următorul tabel sunt reprezentate efectele neetanşării. La abatoarele cu program de funcţionare de unul
_________________________________________________________________________________
54
sau două schimburi, poate fi avantajos, ca după terminarea programului să se închidă reţeaua de aer
comprimat din centrala de aer comprimat.
Pierderi de aer şi energie prin lipsa etanşării:
Diamterul deschizăturii Pierderea de aer la 6 Pierderea energetică

bari
[mm] [m³/min] [kWh]
1 0,074 0,75
2 0,375 3
4 1,263 7,5
6 2,2 12,5
4.4.1.5 Alimentarea cu căldură
Alimentarea cu căldură a abatoarelor se va desfăşura aproape în exclusivitate prin intermediul

centralelor proprii, care conţin instalaţiile de cazane necesare şi dispozitivele aferente. Alimentarea
externă cu energie termică a unui abator reprezintă desigur o excepţie. Acoperirea necesarului de
căldură, de regulă cu apa caldă din cazane, este legată de emisiile relevante pentru mediul înconjurător
şi reprezintă, pe lângă alimentarea cu curent, o cheltuială esenţială. Din acest motiv trebuie aspirat spre
un mod de funcţionare optim. Utilizarea căldurii de evacuare este practicată în multe domenii. Pe baza
temperaturilor mari de procesare se vor utiliza doar în mod limitat sistemele de recuperare a căldurii,
deoarece căldura de evacuare este disponibilă, de regulă, la o temperatură prea scăzută.
Combustibili
Păcura poate obţine cu un conţinut diferit de sulf (< 1%, < 2%, < 3% şi > 3%). Gazul metan nu conţine
în principiu sulf. Dacă este făcut racordul la reţeaua de gaz metan, pot fi modificate cazanele pentru
funcţionarea cu gaz metan, de exemplu prin modificarea alimentaţiei cu combustibil şi prin înlocuirea
arzătoarelor. Utilizarea gazului metan se poate regla relativ uşor şi nu este necesară nici o instalaţie de
depozitare.
Avantajele realizate privind mediul înconjurător:

Deoarece gazul metan nu conţine în principiu sulf, se vor obţine, în comparaţie cu păcura, emisii mai
scăzute de SO2 şi nu vor fi necesare investiţii pentru curăţarea gazelor emise. Conţinutul de azot al
gazului metan este în general neglijabil, astfel încât emisiile NOx ale combustibilului sunt practic
egale cu zero.
Cea mai bună tehnică disponibilă este înlocuirea păcurii cu gazul metan.
4.4.1.6 Alimentarea cu frig
Producerea frigului
Frigul reprezintă o senzaţie, iar în limbajul uzual ne referim la temperaturi sub 0 o C. În sens
fizic/material este totuşi căldură. Răcirea este deci retragerea căldurii, iar legată de aceasta apare
temperatura dorită.
La acţionarea instalaţiilor de răcire trebuie avută în vedere o serie de norme:

 Ordonanţa (CE) nr. 303/2008 a Comisiei din 2 aprilie 2008 pentru stabilirea – potrivit
Ordonanţei (CE) nr. 842/2006 a Parlamentului European şi a Consiliului Uniunii Europene –
privind cerinţele minime pentru certificarea întreprinderilor şi personalului privind anumite
gaze fluorurate cu efect de seră în echipamentele de refrigerare, climatizare şi în pompele de
căldură staţionare, precum şi condiţiile care trebuie îndeplinite pentru recunoaşterea reciprocă
a certificatelor în această privinţă.
 Ordonanţa (CE) nr. 842/2006 a Parlamentului European şi a Consiliului Uniunii Europene
privind anumite gaze volatile cu efect de seră, din 17 mai 2006 (Jurnalul Oficial al
Comunităţilor Europene din 14.06.2006 nr. L 161 pag. 1)
_________________________________________________________________________________
55
 Ordonanţa (CE) nr. 303/2008 a Comisiei pentru stabilirea – potrivit Ordonanţei (CE) nr.
842/2006 a Parlamentului European şi a Consiliului Uniunii Europene – privind cerinţele
minime pentru certificarea întreprinderilor şi a personalului privind anumite gaze volatile cu
efect de seră în echipamentele de refrigerare, climatizare şi în pompele de căldură staţionare,
precum şi condiţiile care trebuie îndeplinite pentru recunoaşterea reciprocă a certificatelor în
această privinţă, din 2 aprilie 2008 (Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene din 03.04.2008
nr. L 92 pag. 3)
 Ordonanţa (CE) nr. 2037/2000 a Consiliului Uniunii Europene din 29 iunie 2000 privind
substanţele care distrug stratul de ozon (publicat în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene
L 244/1 din 29.09.2000)
 Directiva Consiliului Uniunii Europene din 18 martie 1991 pentru modificarea directivei
75/442/CEE privind deşeurile (publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene L 194
din 25.07.1975), modificată ultima dată prin directiva 96/350/CE (Jurnalul Oficial al
Comunităţilor Europene L 135 din 06.06.1996)
 Directiva 92/1/CEE a Comisiei din 13 ianuarie 1992 privind controlul temperaturii din
mijloacele de transport şi din spaţiile de antrepozitare şi depozitare a alimentelor congelate
rapid
 Directiva 93/43/CEE a Comisiei din 14 iunie 1993 privind igiena alimentelor (Sistemul
HACCP)
 Norma europeană 378 privind instalaţiile de răcire şi pompele de căldură; cerinţe legate de
siguranţa tehnică şi relevante pentru mediul înconjurător
Partea a 2-a: construcţie, execuţie, verificare, marcare şi documentare
Partea a 3-a: amplasamentul şi protecţia persoanelor
Partea a 4-a: funcţionare, întreţinere, revizie şi reciclare
Frigoriferele cu compresoare sunt permanent utilizate în abatoare. Frigoriferele cu absorbţie, în care

gazul e absorbit de apă, iar prin admisie de căldură este scos din nou afară, reprezintă excepţia.
Motivul pentru aceasta este că zonele de temperatură legate de curenţii de evacuare a căldurii nu sunt
de obicei disponibili. Astfel de instalaţii sunt utile doar atunci, când sunt necesare cantităţi mari de
căldură din gazele de ardere, respectiv performanţe mari şi se poate realiza legătura cu un cuplaj de
energie termică.
Instalaţiile de răcire trebuie să garanteze că această carne va rămâne întotdeauna rece şi că temperatura
sa interioara va corespunde normelor de igienă.
Pentru producerea frigului se vor folosi proprietăţile anumitor agenţi frigorifici, pentru a retrage
căldura din carne şi din spaţiile de răcire şi pentru ca, în acelaşi timp, agentul frigorific să se
evaporeze. Gazul rezultat în timpul evaporării se va comprima şi se va lichefia din nou, emiţând
căldură, iar agentul frigorific va fi reintrodus în circuit. În cadrul evaporării directe are loc un schimb
de căldură direct cu agentul frigorific în apropierea vaporizatorului, agentul frigorific devenind în
acelaşi timp şi mediu frigorific. Instalaţia de răcire lucrează fără întrerupere în timpul acestui proces.
În cazul unei acumulări centrale a frigului este necesar un agent frigorific separat (soluţie sărată:
MgCl2, NaCl, CaCl2), care, la nevoie, va fi adăugat în agentul de răcire. Răcirea mediului frigorific
separat va avea loc prin intermediul evaporării indirecte.
Pentru răcire se vor folosi agenţi frigorifici cu o căldură de evaporare ridicată, adică substanţe a căror
entalpie este foarte mare şi care pe baza proprietăţilor lor pot absorbi foarte multă căldură în timpul
evaporării, cum ar fi de exemplu: amoniac, R 12 (scurs), R 22 (agent frigorigen) sau R 134a. Frigul
este necesare în abatoare atât pentru răcirea încăperilor cât şi pentru răcirea produselor şi derivatelor
acestora.
Conform regulilor ordonanţei HCFC-Halon (în Germania; Există în România o ordonanţa

corespunzătoare privind interdicţia de utilizare?) este interzisă utilizarea următoarelor substanţe: R 11,
R 12, R 13, R 22, R 112, R 113, R 114, R 115, halon 1211, halon 1301, halon 2402, tetraclorură de
carbon, metil-cloroform, precum şi în anumite cazuri R 22. Deja de la 1 ianuarie 1992 este interzisă (în
_________________________________________________________________________________
56
Germania; care este situaţia în România?) introducerea în circulaţie sau utilizarea unui agent frigorific,
precum şi fabricarea sau comercializarea unor produse, cu un conţinut mai mare de 1% din substanţele
amintite. Această interdicţie a fost valabilă mai întâi doar pentru produsele care conţineau acest agent
frigorific în circuite închise (începând cu o cantitate de 5 kg), iar de la 1 ianuarie 1994 este valabilă şi
pentru instalaţii de răcire mobile. Interdicţia este valabilă din 1 ianuarie 1995 pentru toate produsele
care conţin mai puţin de 5 kg ale acestor agenţi frigorifici în circuite închise.
Datorită agenţilor frigorifici substituenţi publicaţi în decembrie 1995, pentru produsele care conţin R
12 se poate utiliza următorul agent de răcire substituent:
- pentru R 12 (= diclordifluormetan, formulă chimică CCl2F2)
- R134a (=1,1,1,2 – tetrafluoretan, formulă chimică FH 2 C-CF3)
Deoarece şi R 22 este interzis ca agent frigorific, trebuie folosite alternative pentru R22. În funcţie de
domeniu, se vor utiliza amoniac (NH 3), hidrocarburi (propan, butan, propen), hidrofluorocarburi
(HFC) R 134a sau mixturi din diferite HFC-uri. Datorită interdicţiei HCFC-Halon întreaga economie
este obligată să se adapteze agenţilor frigorifici substituenţi cu un potenţial mai scăzut de distrugere a
stratului de ozon. Abatoarele trebuie să se conformeze noilor condiţii
Amoniacul (NH3) este unul dintre cei mai vechi agenţi frigorifici, precum şi unul dintre puţinii agenţi
care sunt neutri faţă de mediul înconjurător. Acesta nu dăunează nici stratului de ozon şi nici nu
contribuie în mod direct la efectul de seră - în comparaţie cu HCFC. Acest fapt va fi dovedit prin
următoarele prezentări. Capacitatea sa frigorifică specifică ridicată, iar în acelaşi timp necesarul de
energie scăzut, vor avea un efect favorabil asupra cheltuielilor întreprinderii. Pentru utilizarea NH 3 în
cadrul frigotehnicii nu există interdicţii. Valoarea limită a mirosului său este situată undeva la 5 ppm.
Un posibil pericol apare de abia la o concentraţie de o sută de ori mai mare. El posedă un efect de
alarmă timpurie şi astfel este suficient timp pentru o intervenţie.
Acumularea şi distribuirea căldurii
Instalaţiile HCFC se mai utilizează ocazional într-o măsură mai mică şi în domeniile cu o
productivitate mai scăzută (în Germania! – Care este situaţia în România?).
Pentru instalaţiile noi a scăzut în ultimii ani limita de productivitate prin utilizarea de NH 3. Aceasta s-a
întâmplat din cauza discuţiilor privind mediul înconjurător afectat de utilizarea HCFC şi interzicerea
unor agenţi frigorifici (de ex. R 12). Conform estimărilor industriei frigorifice (din Germania), punctul
determinant, referitor la mărimea instalaţiilor utile din punct de vedere tehnologic şi economic, se află
la ca. 100 KW capacitate frigorifică. Pentru reducerea cantităţii de amoniac se pretează folosirea unui
circuit suplimentar de soluţie sărată, de exemplu: glicol. La instalaţiile de răcire a încăperii se pretează
ca alternativă la R 12/R 22 (agent frigorigen) şi folosirea de R134a, R 404a, respectiv funcţionarea cu
glicol, iar pentru instalaţii mai mari, răcitoare cu apă sau evaporarea directă a NH 3.
Evacuarea căldurii de condensare
Căldura rezultată din circuitul de răcire, plus căldura produsă prin energie electrică de către utilajele cu
compresoare, trebuie evacuată prin diferitele posibilităţi de condensare. Răcirea prin intermediul
aerului şi a apei din condensatori se echilibrează aproximativ. În cazul răcirii continue cu apă ar trebui
luată în considerare refolosirea sistemului de apă călduţă pentru economisirea apei si pentru a
împiedica creşterea cheltuielilor. Aerul cald evacuat, în cazul agregatelor răcite cu aer, se poate folosi,
dacă este vorba despre o staţie corespunzătoare, pentru a efectua încălzirea în spaţiile secundare, cum
ar fi atelierele, halele de spălat autovehicule etc. Instalaţiile din circuitele răcite cu apă au ca sisteme
de răcire prin recirculare turnuri de răcire sau condensatori prin evaporare. Din cauza temperaturilor
scăzute nu este posibilă utilizarea căldurii de evacuare în aceste domenii în propria întreprindere.
Temperatura de evaporare nu ar trebui să fie la instalaţiile de răcire mai mică decât e absolut necesar.
Fiecare oC cu care creşte temperatura înseamnă ca. 4 % economisire energie. Acelaşi lucru este valabil
şi pentru temperatura de condensare, care ar trebui să fie cât mai scăzută posibil.
4.5 Alimentarea cu apă şi evacuarea ei
_________________________________________________________________________________
57
În fiecare întreprindere care prelucrează alimente se foloseşte apa atât pentru răcire, încălzire, spălare,
diluarea soluţiilor de curăţare, producerea aburilor, producerea gheţii sau a apei cu cuburi de gheaţă,
cât şi pentru prelucrarea directă a alimentelor. Potrivit decretului privind apa potabilă trebuie ca apa
industrială pentru întreprinderi, în care se produc sau se prelucrează alimente în mod industrial, să aibă
calitatea apei potabile. Apa potabilă nu are voie să conţină agenţi patogeni sau impurităţi care ar putea
dăuna sănătăţii umane.
4.5.1 Consumul de apă şi apa evacută
În cadrul alimentării cu apă a abatoarelor, deosebim alimentarea din surse externe (alimentarea publică
cu apă) şi alimentarea din surse proprii (priza de apă la suprafaţă, respectiv din fântână). Alimentarea
din surse proprii necesită o permisiune juridică privind apa, în care sunt definite limitele
corespunzătoare de captare şi alimentare. Pentru eventuala reducere a consumului de apă şi pentru
evitarea cheltuielilor privind apa curentă şi cea reziduală, se vor putea face afirmaţii concrete doar în
anumite cazuri, deoarece sunt mulţi factori implicaţi. Fiecare întreprindere doreşte să păstreze
consumul de apă şi cheltuielile aferente cât mai scăzute.
Cantitatea de apă reziduală poate fi determinată atât din cantitatea de apă proaspătă cât si prin
măsurarea cantităţii apei reziduale. Există multe puncte de pornire interne pentru reducerea pierderilor
de produse şi astfel a poluării cu ape reziduale şi a efortului financiar. În cadrul cheltuielilor pentru
igienă, costurile apei curente şi reziduale, precum şi costurile pentru curăţire şi dezinfectare, posedă
cel mai mare potenţial de economisire. Astfel este recomandabil un management al costurilor în
domeniul cheltuielilor privind apa reziduală, în cadrul căruia se pretează sisteme de management ale
apei reziduale şi ale igienei. O analiză detaliată a sursei şi verificarea regulată a consumului de apă
prin măsurări descentralizate ar trebui să preceadă acestea, pentru a putea optimiza curăţirea şi
dezinfectarea. Cu ajutorul unor tehnici inteligente de măsurare şi control se pot realiza concepte
privind curentul parţial, pentru a separa curentele parţiale de toată apa reziduală şi pentru a scădea
costurile de tratare. Prin diferite investiţii se pot obţine măsuri de economisire a apei.
4.5.2 Alimentarea din surse externe
Apa potabilă este un aliment important care nu poate fi înlocuit. Alimentarea publică cu apă asigură
aprovizionarea cu apă potabilă impecabilă. Mijloacele financiare pentru investiţii, exploatare şi
rezervele pentru viitor sunt procurate din preţul apei, care trebuie avut în vedere la stabilirea preţului
de bază şi a celui pe cantitate pentru a acoperi costurile. Alimentarea cu apă (şi înlăturarea apelor
reziduale) este o sarcină a comunelor, care pentru execuţia, lărgirea sau îmbunătăţirea instalaţiilor
publice percep taxe şi impun folosirea şi racordarea la aceste instalaţii. De acestea se folosesc practic
toate localităţile şi asociaţiile, emiţând regulamente corespunzătoare privind contribuţiile şi tarifele.
Conform „Condiţiilor generale pentru alimentarea cu apă”, întreprinderile de alimentare cu apă pot
admite, doar într-o limită economică rezonabilă, aprovizionarea restrictivă cu apă pentru un anumit
scop al consumatorului sau pentru o necesitate, şi pot permite o utilizare a instalaţiilor alimentare
proprii. Nu există un drept de scutire, dacă astfel ar creşte considerabil preţul apei, din cauza
alimentării proprii. (situaţia în Germania! - A se verifica legislaţia din România). O altă prelucrare a
apei nu este de regulă necesară, cu toate că fierul dizolvat şi manganul pot crea probleme, iar în acest
caz trebuie luate în considerare procedeele de prelucrare.
4.5.3 Alimentarea din surse proprii
Fântâna
Cu toate că nu doar din motive economice există dorinţa de alimentare din surse proprii, acordarea
aprobărilor este de obicei restrictivă (în Germania! – Care este situaţia în România?). Aprobarea
aprovizionării cu apă freatică depinde de scopul ei (apă industrială sau potabilă), în ceea ce priveşte
cantitatea şi calitatea (şi legate de acestea adâncimea de foraj).
Apa extrasă din puţuri adânci este de obicei clară şi de o calitate impecabilă (chimică şi
bacteriologică). Un dezavantaj în întreprindere îl poate constitui conţinutul de fier, mangan sau H 2S.
_________________________________________________________________________________
58
Înlăturarea acestor substanţe nedorite nu necesită utilizarea chimicalelor, ci alimentarea cu oxigen în
scopul oxidării care duce la degajarea sării de fier şi de mangan, respectiv la evacuarea gazului cu
conţinut de sulf. Evacuare are loc prin intermediul filtrelor de pietriş, care trebuie rebobinate la
anumite intervale. Pentru îndepărtarea substanţelor tulburi se vor monta de asemenea filtre de pietriş şi
site, de a căror salubrizare se va ocupa o firmă terţă.
4.5.4 Prelucrarea şi tratarea apei
(Prelucrarea apei este reglementată în Germania conform decretului privind apa potabilă; legea
română corespunzătoare trebuie introdusă aici!) Pentru dezinfectarea apei potabile şi industriale
sunt admise ozonul şi dioxidul de clor, pe lângă utilizarea chimicalelor cunoscute pe bază de clor activ
(în Germania – A se verifica, dacă în România situaţia este analogă!). La chimicalele pe bază de clor
activ pot apărea produse nedorite de reacţie (aşa-numitele trihalogen-metani). Acestea sunt supuse
unei restricţii severe din cauza efectelor nedorite asupra sănătăţii. Aceste substanţe nedorite se produc
foarte rar, dacă pentru dezinfecţie se foloseşte dioxidul de clor în locul clorului. Dioxidul de clor este
un gaz instabil, care nu poate fi depozitat, şi de aceea trebuie produs la faţa locului în instalaţii speciale
sub forma unei soluţii diluate. Cloritul format este relativ stabil şi are suficientă capacitate de
depozitare. În principiu se deosebesc două procedee de fabricare:
- Procedeul clor/dioxid de clor: înseamnă oxidarea cloritului de sodiu prin intermediul

surplusului de clorul gazos
Avantaje: cheltuieli scăzute pentru întreprindere
Dezavantaje: costuri ridicate pentru investiţie, cheltuieli însemnate privind siguranţa, din
cauza folosirii clorului gazos
- Procedeul acid/clorit: înseamnă reacţia de dis-proporţionare a unui soluţii de clorit de

sodiu acidulată prin intermediul unui acid clorhidric
Avantaje: cheltuieli scăzute pentru investiţie şi siguranţă
Dezavantaje: costuri mai ridicate pentru întreprindere
Comparativ cu acestea, tratarea cu raze ultraviolete – cu o putere de străpungere mai scăzută - nu are
capacitate de depozitare. Aceste procedeu este recomandat doar în cazuri speciale, tocmai din cauza
lipsei capacităţii de depozitare. Pentru producerea razelor ultraviolete se folosesc, aproape în
exclusivitate, lămpi cu vapori de mercur (cu presiune înaltă şi scăzută). Aportul de lumină UV-C este
mai ridicat la lămpi cu vapori de mercur cu presiune scăzută. De asemenea şi durabilitatea este mai
mare. Se recomandă montarea şicanelor pentru producerea turbulenţelor. Esenţială este puterea de
străpungere a razelor ultraviolete. Chiar şi la lichidele limpezi, penetraţia este foarte scăzută, astfel
încât acestea pot fi tratate doar într-un strat foarte subţire. Tratarea nu are drept urmare o modificare
chimică a apei sau probleme legate de miros şi gust. Pentru conservarea apei în instalaţiile de
depozitare cu gheaţă se vor utiliza preparate pe bază de argint– dacă este necesar.
Prepararea apei, ca temă centrală a fiecărei întreprinderi, poate fi abordată în diferite moduri, în funcţie
de substanţele conţinute care ridică probleme. Dacă se foloseşte apă fierbinte sau din cazane, atunci
trebuie avută în vedere duritatea ei privind depunerile, respectiv formarea pietrei pe cazan. Sărurile
dizolvate de calciu, magneziu şi fier fac apa dură. (grade de duritate: 1,0 mVal/l ÷ > 10 mVal/l; foarte
moale până la foarte dur).
Intervalele şi gradele de duritate ale apei
Intervale de duritate Duritate totală exprimată în

o
mmol/l dH
1 < 1,3 <7 moale
2 1,3 – 2,5 7 – 14 mediu
3 2,5 - 3,8 14 - 21 dură
4 > 3,8 > 21 foarte dură
_________________________________________________________________________________
59
o
dH = gradul german de duritate (Care este denumirea uzuală în România?)
Observaţie: 1 odH = 10 mg oxid de calciu (CaO)/l apă
O duritatea ridicată a apei nu este de obicei dorită în industria alimentară. Ea duce, mai ales în timpul
încălzirii, la formarea pietrei (de ex. CaCO 3, MgCO3, CaSO4, Fe(OH)3), care se depune pe pereţii
cazanului. Trebuie de asemenea avut în vedere, ca apa prea moale poate avea efect corosiv din cauza
excedentului de dioxid de carbon. Urmarea este faptul că nu se formează stratul de protecţie. Acesta s-
ar forma, în cazul unei durităţi carbonatice suficiente compusă din oxigen din cristalele de carbonat de
calciu incluzând şi fier (III) şi din compuşi de magneziu.
În cadrul unei instalaţii de dedurizare prin intermediul înlocuitorului de ioni, substanţele care
determină duritatea apei, calciul şi magneziul, sunt înlocuiţi cu ioni de sodiu. La epuizarea răşinii
schimbătoare de ioni are loc regenerarea prin clorură de sodiu. Soluţia de clorură de sodiu este
transmisă prin intermediul răşinii, în timp ce calciul şi magneziul, substanţele care determină duritatea
apei, depuse pe răşina schimbătoare, sunt limpezite şi se depun din nou ioni de sodiu. Răşina este
iarăşi regenerată, ea având capacitatea de a transmite apei iar ioni de sodiu şi de a primi ioni de calciu
şi magneziu. Conţinutul de sare al apei preparate rămâne neschimbat. Practic se produce înlocuirea
ionilor de calciu şi magneziu cu ioni de sodiu.
Prin intermediul unui instalaţii de reversibilitate prin osmoză nu este posibilă o dedurizare sistematică
a apei. Mai degrabă vor fi înlăturate toate sărurile dizolvate, rămânând un rest de aprox. 1-2%. Din
acest rest fac parte şi substanţele care determină duritatea apei, calciul şi magneziul. Din acest motiv
apa epurată (permeat) dintr-o instalaţie de reversibilitate prin osmoză este aproape fără sare. Cantitatea
de permeat este în proporţie de 75%, iar cantitatea de apă uzată (concentrat) reprezintă aprox. 25% din
apa brută. Concentratul conţine toate sărurile înlăturate, astfel încât conţinutul de sare este mai ridicat
decât în apa brută. În modulele instalaţiei de reversibilitate prin osmoză se pot produce depuneri
datorită durităţii. În cazul depăşirii limitei de solubilitate. Pentru a evita acest lucru, trebuie ca apa
brută să fie stabilizată corespunzător cu chimicale, respectiv va avea loc în prealabil o dedurizare
specială conform procedeului de schimb a ionilor descris mai sus.
Dacă este vorba despre o pură dedurizare a apei, iar conţinutul de sare poate fi acceptat, atunci este
întotdeauna de preferat o instalaţie de dedurizare prin intermediul schimbului de ioni. Totuşi dacă, pe
lângă duritatea ridicată, este şi conţinutul de săruri ridicat (clorură, sulfat), este eficientă o combinaţie,
respectiv o instalaţie de reversibilitate prin osmoză cu temperare, mai ales când vaporii pot trece în
produs.
Tratarea fizică a apei prin producerea unui câmp magnetic artificial ar fi o tehnică foarte ecologică –
dacă ar funcţiona în general. Practica prezintă însă doar rezultate parţial mulţumitoare. Demonstraţiile
ştiinţifice ala mecanismului de funcţionare lipsesc până în momentul de faţă. Aceste aparate se
folosesc în apropierea nemijlocită a consumatorilor care nu-şi doresc precipitarea durităţii. O utilizare
generală nu este posibilă din cauza calităţii apei care diferă de la o localizare la alta. Ba dimpotrivă,
posibilităţile de utilizare se pot recunoaşte de abia prin montarea la faţa locului şi funcţionarea
efectivă.
O importanţă deosebită o reprezintă prelucrarea prin intermediul chimicalelor a apei de suplimentare

pentru turnurile de răcire, condensatorii prin evaporare şi instalaţiile de cazane, pentru a evita
coroziuni şi depuneri în sistem. Analiza apei este necesară pentru aprecierea şi alegerea procedeului de
prelucrare eficient. În general, chimicalele de stabilizare a durităţii se dozează în conductele de
alimentare, iar curenţii de apă se decantează parţial - pentru a regla îngroşarea produsă prin evaporarea
apei recirculate. Cantitatea totală de suplimentare necesară rezultă din suma cantităţii de apă
evaporată, decantată şi stropită.
Tratarea apei de procesare
Pentru utilizarea apei de procesare există, în principiu, mai multe alternative:
_________________________________________________________________________________
60
1) Utilizarea pentru alimentarea cazanelor, respectiv ca apă de suplimentare pentru condensatorii
prin evaporare
2) Utilizare ca substituent al apei potabile pentru procedeele de curăţire (spălarea exterioară a
autovehiculelor, curăţirea pardoselii în domeniile mai puţin pretenţioase etc.)
În cadrul produselor numite este vorba despre utilizarea obişnuită a apei de procesare, care după
folosire este evacuată în canalizare şi epurată în instalaţiile aferente.
5. Măsuri de evitare şi reducere a efectelor asupra mediului înconjurător
5.1 Surse de miros şi de emisie

Emisiile de miros rezultă din mirosuri proprii ale corpurilor animale şi din produsele de descompunere
ale substanţelor organice. Tabelul următor oferă o privire de ansamblu asupra surselor de emisie
relevante. Împărţirea surselor de emisie pentru miros în cadrul abatoarelor se efectuează în funcţie de
intensitatea mirosului, estimat pe baza experienţei. Intensitatea mirosului este încadrată pe trei nivele
de intensitate, după cum urmează:
 mică
 medie
 mare
Evaluarea surselor de emisie din cadrul abatoarelor în funcţie de nivelul de intensitate, luând în
considerare faptul că măsurile de reducer a emisiilor sunt luate în conformitate cu reglementarea
germană (TA Luft) [7], este descrisă în cele ce urmează:
Sursa de emisie Nivel de
intensitate
Abatoare pentru bovine şi porcine
Staulul de aşteptare pentru bovine Mică
Staulul de aşteptare pentru porcine fără irigare Mare
Staulul de aşteptare pentru porcine cu irigare Medie
Hala de tăiere a vitelor Mică
Hala de tăiere a procinelor, partea curată Mică
Îndepărtarea părului prin fierbere Mare
Îndepărtarea părului prin ardere Mică
Secţia de prelucrare măruntaie Medie
Stocarea produselor animale secundare Medie
Îndepărtarea produselor animale secundare Medie
Depozitul pentru părul de porc Medie
Depozitarea sângelui rezidual Medie
Îndepărtarea sângelui rezidual Medie
Depozitarea conţinuturilor stomacale şi ale intestinelor Mare
Îndepărtarea conţinuturilor stomacale şi ale intestinelor Mare
Depozitul pentru piei Medie
Depozitul pentru îngrăşăminte Mică
Curăţarea canalizării Medie
Gurile de scurgere a canalizării Medie
Îndepărtarea conţinuturilor separatorului de grăsimi Mare
Abatoare de procesare a cărnii de pasăre
_________________________________________________________________________________
61
Sursa de emisie Nivel de
intensitate
Preluarea animalelor Medie
Secţia de jumulire fulgi Medie
Cazanul de fierbere Mare
Maşina de jumulit Mare
Secţia de tăiere Mică
Stocarea produselor animale secundare Medie
Îndepărtarea produselor animale secundare Medie
Depozitarea sângelui rezidual Medie
Îndepărtarea sângelui rezidual Medie
Curăţarea canalizării Medie
Gurile de scurgere a canalizării Medie
Îndepărtarea conţinuturilor din separatorul de grăsimi Mare
Evacuarea aerului viciat al surselor emisiilor poate duce la neplăceri în ceea ce priveşte mirosul, aşa
încât este imperios necesară luarea de măsuri în vederea diminuării emisiilor de miros.
Sursele de miros dintr-un abator de procesare a cărnii se pot constitui din surse punctuale sau din surse
difuze. Prin surse difuze înţelegem acele surse care emană în atmosferă emisii necontrolate şi
nedefinibile. Astfel, emisia are loc, de regulă, în cantităţi mici.
În vederea evaluării unei situaţii olfactive, în cadrul unui abator de procesare a cărnii, trebuie luate ca
puncte de reper sursele de emisie menţionate mai sus, prin tabele.
Îndeosebi în ceea ce priveşte efectuarea de prognoze cu privire la emisiile de miros, dar şi cu privire la
inspecţiile de miros, aceste surse de miros menţionate mai sus trebuie avute în vedere.
5.1.2 Măsuri de evitare, diminuare şi de derivare a emisiilor de elemente poluante în aer şi a

emisiilor de miros
Cerinţe generale pentru abatoarele de procesare a cărnii animale

Impactul cauzate de abatoarele de procesare a cărnii supra mediului înconjurător, poate fi diminuat în
mod considerabil, prin respectarea anumitor cerinţe, mai ales în ceea ce priveşte executarea lucrărilor
de construcţie a acestor întreprinderi.
Distanţă minimă
În cazul construirii de abatoare de procesare a cărnii, trebuie respectată o distanţă minimă de 350 m
faţă de cea mai apropiată unitate locativă sau faţă de cea mai apropiata unitate locativă ce se află încă
în proiectare. Distanţa minimă poate fi modificată, în cazul în care emisiile de miros sunt diminuate
prin intermediul unor măsuri primare, sau în cazul în care gazul emis, încărcat cu miros, este prelucrat
într-o unitate specială, de curăţare a gazelor. Posibila diminuare a distanţei minime prin diminuarea
emisiei de miros poate fi stabilită cu ajutorul unui model corespunzător pentru calcularea împrăştierii
mirosurilor, model ce trebuie prezentat spre aprobare autorităţii competente. Distanţa minimă pote fi
totodată diminuată, dacă încărcarea întreprinderii aferente abatorului de procesare a cărnii nu
depăşeşte o suprafaţă de 250 h/a; în acest caz este necesară o evaluare separată, suplimanetară
(Indicativ TA Luft 5.4.7.2 în Germania).
Cerinţe de construcţie şi funcţionare
Trebuie aplicate următoarele cerinţe de construcţie şi funcţionare:
_________________________________________________________________________________
62
a) Descărcările trebuie efectuate strict cu porţile halelor închise. Structura clădirilor, zonele de
sacrificare a animalelor, instalaţiile necasare la prelucrarea produselor secundare şi a
reziduurilor sunt prevăzute în principiu în spaţii închise. Se recomandă evitarea depozitărilor
intermediare.
Imediat după descărcarea completă a maşinilor de transport, fânul din acestea împreună cu
balega, trebuie depozitat pe platforma de îngrăşăminte. Maşinile ce transportă animalele
trebuie apoi duse la un loc fix, special amenajat în apropierea platformei de îngrăşăminte,
pentru a fi curăţate şi spălate cu aparate de apa cu presiune. Boxele trebuie scoase imediat
după golirea acestora şi trebuie spălate prin stropire. De asemenea, trebuie prevăzute instalaţii
pentru stropirea porcinelor la aducerea acestora în staule.
b) Sângele vitelor şi al procinelor trebuie depozitat la temperaturi de sub 10 °C. Coagularea

sângelui trebuie evitată prin pompare. Se va folosi procedura pendulară de luat gaz în vederea
golirii rezervorului de sânge. Rezervorul de sânge trebuie curăţat în mod regulat.
În cazul întreprinderilor mari, cu o capacitate de sacrificare a animalelor mai mare de 10t de
greutate animală vie, trebuie cuprins aerul de reprimare şi trebuie instalat un sistem de curăţare
a gazelor în cazul umplerii rezervorului de sânge (de ex. filtre cu cărbuni activi).
c) Reziduurile de pe urma sacrificărilor de animale şi produsele secundare acestei operaţiuni

trebuie depozitate în recipienţi închişi sau în spaţii închise. Temperatura reziduurilor de pe
urma sacrificărilor de animale şi a produselor secundare acestei operaţiuni trebuie să se afle
sub 10 °C sau acestea trebuie să fie depozitate în principiu în spaţii care să aibă o temperatură
de sub 5 °C sau care să fie păstrată sub această temperatură zilnic. Transferul în vederea
transportului acestora către secţia de îndepărtare a corpului animal trebuie să se desfăşoare în
recipienţi etanşi.
d) Gazele de evacuare a secţiilor de producţie, a instalaţiilor de procesare şi depozitare a

reziduurile de pe urma sacrificărilor de animale şi a produselor secundare acestei operaţiuni
trebuie cuprinse şi direcţionate către un sistem de curăţare a gazelor de evacuare sau vor fi
aplicate alte măsuri de diminuare a emisiilor, echivalente cu celelalte opţiuni menţionate mai
sus (Indicativ TA Luft 5.4.7.2 în Germania).
Cuptoare cu reverberaţie
Cuptoarele cu reverberaţie în cazul sacrificării de porcine trebuie instalate în aşa fel, încât durata de
menţinere în cuptor a gazelor în zona de reacţie să se ridice pe cât posibil la o secundă, iar dacă nu, la
minimum 0,5 secunde. Temperatura din zona de reacţie trebuie să fie între 600 °C şi 700 °C.
Stabilirea atentă a combinaţiei dintre gaze şi aer va permite o funcţionare a cuptoarelor cu reverberaţie
cu miros minim. Cuptoarele cu reverberaţie au voie să funcţioneze doar cu gaz. (Indicavit TA Luft
5.4.7.2 în Germania).
În ceea ce priveşte măsurile de construcţie, măsurile tehnice şi măsurile organizatorice, trebuie

totodată ţinut cont, printre altele, ca în zonele ce necesită o curăţare uşoară să fie o curăţenie
impecabilă, spaţiile să dispună de o aerisire foarte bună şi direcţionarea gazelor de evacuare către
curenţii de aer să fie efectuată fără impediment (calotă pentru deflector în loc de prelată împotriva
ploii) şi depozitările intermediare dar şi transporturile pe distanţe scurte din interiorul întreprinderii să
fie efectuate corespunzător (prevenirea formării de mucegai). Spaţiul curţii trebuie fixat (rezistent la
acizi, fără pericol de alunecare şi uşor de curăţat, de ex. cu beton de asfalt fin) şi trebuie să dispună de
o înclinare definită în direcţia propice curăţării reziduurilor.
5.1.2.1 Vite şi porcine
Livrarea şi adăpostirea în staulul de aşteptare
Imediat după descărcarea maşinii transportatoare, aceasta trebuie măturată foarte bine, iar gunoiul
mare depistat trebuie aşezat pe platforma de îngrăşăminte sau într-un recipient intermediar. În urma
_________________________________________________________________________________
63
acestei operaţiuni, maşinile transportatoare trebuie aduse într-un spaţiu special amenajat pentru
spălarea şi dezinfectarea acestora, în apropierea platformei de îngrăşăminte sau a recipientului
intermediar, cu ajutorul unor aparate de apă cu presiune. Boxele tip staul trebuie măturate imediat
după ce animalele au fost descărcate (balega este aşezată pe platforma de îngrăşăminte) şi trebuie
udate prin stropire până la curăţare.
Prin instalarea unui aparat de irigare în boxele tip staul ale porcinelor, mirosurile sunt curăţate prin
apă, operaţiune care linişteşte animalele. Mai mult decât atât, s-a dovedit faptul că o direcţionare a
porcinelor spre a fi anesteziate în grup este mult mai puţin stresantă şi implicit mai puţin producătoare
de zgomot, decât direcţionarea individuală a porcinelor.
În cazul boxelor tip staul ale vitelor nu există neplăceri relevante cauzate de mirosuri, în condiţiile în
care sunt respectate regulile de curăţenie.
Sacrificarea animalelor
La sacrificarea animalelor, emisiile de miros sunt de regulă mai puternice în cazul porcinelor decât în
cazul vitelor. De aceea trebuie avută în vedere luarea de măsuri speciale în ceea ce priveşte
sacrificarea porcinelor.
Înlocuirea budanului de fiert închis cu un budan de fiert deschis şi permanent funcţional duce la o
diminuare considerabilă a cantităţilor de aer uzat. Unei astfel de instalaţii îi poate fi adăugată un
sistem de aspiraţie, după caz.
În cazul unei fierberi prin atârnare, se poate diminua cantitatea de aer uzat prin instalarea a unor uşi
pendulare duble. Pentru a evita emisiile difuze, halele de sacrificare a animalelor trebuie să dispună de
sisteme de aspiraţie dimensionate corespunzător acestor hale.
Gazele de evacuare produse prin procesul de înlăturare a părului prin fierbere (cuptoare cu
reverberaţie) pot fi ca lipsite de miros, prin:
 Setarea corespunzătoare a combinaţiei dintre gaz şi aer,
 Temperatura de reacţie aflată între 600 °C şi 700 °C,
 Durata de menţinere a gazelor de evacuare în zona de reacţie de la 0,5 secunde până la 1,0 secundă.
Cuptoarele cu reverberaţie pot fi puse în funcţiune cu gaz sau cu tipuri de carburanţi, care să permită o
funcţionare a acestor cuptoare la un nivel de emisii şi un nivel de mirosuri scăzute.
Pregătirea produselor animale secundare

În vederea evitării emisiilor difuze, secţia de prelucrare măruntaie trebuie să dispună de un sistem de
aspiraţie corespunzător. Instalaţia de exploatare a plasmei trebuie fixată într-un spaţiu răcoros.
Depozitarea produselor animale secundare

Sistemele de depozitare cu recipienţi alternativi trebuie preferate, în comparaţie cu acelea, la care
marfa depozitată trebuie transferată. În orice caz, produsele animale secundare trebuie transportate de
la aceste depozite într-un stadiu de prospeţime. După fiecare golire a recipienţilor, aceştia trebuie
curăţaţi prin spălare cu aparate cu apă sub presiune.
Pentru evitarea emisiilor difuze, există următoarele metode posibile:
a) Depozitarea produselor animale secundare în spaţii care să dispună de o capacitate de aspiraţii
corespunzătoare;
b) Răcirea produselor animale secundare la o temperatură de sub 10 °C sau depozitarea acestor în
spaţii în care temperatura camerei să măsoare sub 5 °C;
c) Depozitarea produselor animale secundare în recipienţi închişi.
Următorul tabel reprezintă tipurile de metode potrivite pentru tipul de produs animal secundar:
Evidenţa cu privire la metodele de depozitare a produselor animale secundare:
_________________________________________________________________________________
64
Produs secundar Metodă
Conţinuturi stomacale şi ale A
intestinelor, urină de provenienţă
animală, balegă
Piei A
Păr a sau c
Puf C
Oase B
Sânge b*)
Alte produse secundare B
* )
Răcire la  3 °C pentru alimente; < 10 °C
pentru alt tip de sânge.
În cazul în care conţinuturile stomacale şi ale intestinelor sunt separate şi depozitate separat în cadrul
unui abator de procesare a cărnii, acest recipient de depozitare trebuie conectat la un sistem de
purificare a aerului evacuat (biofiltre / filtre cu cărbuni activi).
Indicaţii suplimentare privitoare la depozitare

 Păr
Descompunerea foarte rapidă poate fi oprită prin depozitarea de urgenţă în apă sau într-un spaţiu
respectiv într-un recipient închis răcoros, care să dispună de o instalaţie de fumigare a apei (răcirea
şi prevenirea simultană a mirosurilor). Sistemele prin care părul este transportat etanş în mod
direct într-un recipient plin cu apă s-au dovedit a fi foarte eficiente. Recipienţii din cadrul
sistemului de transbordare trebuie montaţi în aşa fel, încât conţinutul să poată ajunge prin cădere în
mod integral în maşina transportatoare.
 Oase
Transportul zilnic al oaselor este soluţia cea mai bună în ceea ce priveşte prevenirea mirosurilor. În
funcţie de cantitatea respectivă, oasele trebuie depozitate în recipienţi tip containere, în cutii mari
tip Big-Box sau în paleţi tip coş, şi poziţionaţi într-un spaţiu răcoros sau bine aerisit.
În cazul în care nu poate fi evitată o depozitare repetată, este necesară depozitarea la rece a
acestora.
 Sânge gros/Sânge reziduu
Rezervorul de sânge trebuie instalat astfel, încât ţevile de golire să fie pe cât posibil de scurte. O
pompă staţionară pentru elementele cu o consistenţă mare e preferabil să dispună de un sistem de
absorbţie prin vacuum.
Formarea mirosurilor poate fi diminuată prin următoarele:

 Transportul zilnic al sângelui cu o consistenţă mare şi a sângelui rezidual, într-un stadiu cât mai
proaspăt posibil,
 Depozitarea la rece a sângelui (în rezervoare în pământ, după caz, cu un sistem de răcire
suplimentar,  10 °C),
 Conservarea chimică, determinată temporar pe o perioadă scurtă de timp, cu acizi sulfurici sau
cu derivate ale acestora, de ex. natriumdisulfit (Na 2S2O5). Sângele colectat în urma sacrificării
animalelor poate fi depozitat la 25 °C timp de 21 zile fără să prezinte o descompunere
microbiana relevantă, în condiţiile în care i se adaugă 1 % Na 2S2O5.
Prin adăugarea de conservanţi nu este permisă îngreunarea sau afectarea în sens negativ a
valorificării ulerioare a acestuia.
În ceea ce priveşte tuburile şi ţevile, dar mai ales în ceea ce priveşte sistemul de legătură prin
pendularea gazelor, trebuie instalaţi conectori stabili (de ex. conectori utilizaţi de pompieri).
_________________________________________________________________________________
65
Tratarea aerului evacuat
Abator
„Pendularea“ aerului reprimat
Rezervor
de sânge
Transportor cu rezervor
Pompă Pompă
Îndepărtarea sângelui
 Produse secundare restante
Formarea mirosurilor poate fi evitată sau diminuată prin următoarele:
 Depozitare la rece
 Transporturi mai multe zilnic
 Spaţiu de depozitare cu sistem de aerisire şi purificare a aerului corespunzător dimensiunilor
spaţiului respectiv
 Transportarea în containere de schimb, fără transbordare
 Închiderea etanş a containerelor pe toată perioada transporturilor
 Curăţarea şi dezinfectarea containerelor imediat după golire
 Curăţarea aerisirii
Platforma de îngrăşăminte
Clădirea destinată depozitării trebuie să dispună de o deschidere pe trei laturi pentru a avea o
depozitare curată şi de lungă durată, fiind totodată protejată de ploaie printr-un acoperiş corespunzător.
Pereţii, construciţi până la nivelul de depozitare, şi podeaua, cu o structură definită, trebuie să fie
construiţi dintr-un beton impermeabil. Apa care va curge din elementele depozitate trebuie
direcţionată prin intermediul unor săpături (plăci de scurgere) către un canal sau o groapă închisă.
Containerele închise oferă posibilitatea de a transporta îngrăşămintele fără a necesita transbordare.
Această posibilitate condiţionează transportul, în sensul că acesta trebuie efectuat când materialul cu
îngrăşăminte se află într-o stare proaspătă.
În condiţiile în care sunt respectate regulile de igienă, nu sunt prezente mirosuri neplăcute la aceste
transporturi.
5.1.2.2 Păsări
Livrarea păsărilor
Livrarea păsărilor trebuie organizată în aşa fel, încât să fie doar un camion în aşteptare şi nu mai
multe, la livrare.
Preluarea păsărilor
Preluarea păsărilor trebuie efectuată într-o hală spaţioasă, închisă, în care păsărilor să li se acorde o
perioadă de odihnă după transport. Este recomandată cu căldură înstalarea unui sistem de aerisire a
hălii. Aerul evacuat, care conţine praf şi puf de păsări, trebuie filtrat şi îndepărtat. În acest sens, s-au
dovedit a fi foarte eficiente sistemele cu apă. La spălarea recipienţilor utilizaţi la transport trebuie avut
în vedere şi partea superioară a transportorului.
_________________________________________________________________________________
66
Secţia de jumulire
Aerul din spaţiul aferent acestei activităţi atinge o umiditate de 85 % - 95 %, făcându-se remarcate şi
diverse mirosuri. În acest sens, o construcţie închisă care dispune de un sistem de aerisire este absolut
necesară. Prin aceasta se reduc sursele difuze de miros.
Cazanele de fierbere şi maşinile de jumulire trebuie închise foarte bine; resturile aferente acestor
activităţi trebuie şi ele îndepărtate în consecinţă. În cazul în care estenecesar, trebuie prevăzută o
epurare a aerului evacuat.
Secţia de sacrificare
Aerul din spaţiul aferent acestei activităţi atinge o umiditate de 70 % bis 90 %, nefăcându-se remarcate
mirosuri puternice. În vederea eliminării acestora şi în vederea evitării de emisii difuze, este necesară
o absorbţie cuprinzătoare.
Depozitarea produselor animale secundare
Aerul din spaţiul în care se depozitează podusele animale secundare (puf, picioare, capete, intestine)
atinge o umiditate de 70 % până la 85 % şi are un miros intens.
Acest spaţiu de depozitare trebuie aerisit foarte bine, iar sistemul de evacuare a aerului trebuie şi el, la
rândul său, curăţat foarte atent. Biofiltrele s-au dovedit în acest caz a fi cele mai eficiente.
Eficient este ca întotdeauna să existe o regularitate la intervale scurte de timp în ceea ce priveşte
transportul de produse animale secundare. Recipienţii potriviţi pentru aceasta trebuie curăţaţi şi
dezinfectaţi în mod regulat şi amănunţit.
Depozitarea sângelui poate fi organizată după schema îndepărtării sângelui (vezi imaginea
precedentă). În acest sens trebuie ţinut cont de următoarele:
 Tuburi şi ţevi de umplere şi golire a sângelui cât mai scurte posibil
 La recuperarea sângelui, transportatorul cu rezeror pentru sânge trebuie să fie conectat printr-o
ţeavă de legătură flexibilă, cu elemente de cenexiune stabile. Sângele trebuie pompat din
rezervorul de sânge respectiv şi trebuie direcţionat către transportator. Emisiile de miros sunt mai
mici ca intensitate în cazul umplerii de la bază decât prin intermediul procedurii de absorbţie.
Aerul de evacuare uzat trebuie tratat neaparat pe parcursul procedurii de absorbţie. Ca metode
eficente s-au dovedit a fi următoarele: arderea termică, biofiltrele şi filtrele cu cărbuni activi.
 Conservarea chimică de scurtă durată, spre exemplu cu acid sulfuric sau cu derivate ale acestuia,
împiedică descompunerea microbiană relevantă pe o perioadă de câteva zile.
5.1.2.3 Procedura purificării aerului evacuat
Aerul evacuat al abatoarelor nu trebuie direcţionat de regulă prin instalaţii de purificare a aerului.
Aceste instalaţii trebuie să existe şi să funcţioneze corespunzător doar acolo unde se contează pe
poluarea mediului înconjurător prin aceste emisii.
Necesitatea acestor sisteme de purificare a curenţilor de aer evacuat sau cea parţială a acestora trebuie
analizată şi verificată în funcţie de dimensiunile existente, de procedurile de funcţionare, de cantitatea
de aer evacuat şi de potenţialul rezultat din toate aceste aspecte.
Alte proceduri de purificare a aerului evacuat ulterioare reprezintă doar variante de proceduri. În
principiu, sunt posibile şi combinaţii între procedurile menţionate aici, fiind chiar recomandate şi
eficiente în cazul unui volum şi o încărcătură de aer evacuat corespunzătoare. Într-un astfel de caz
trebuie optat individual, în funcţie de situaţie.
Purificarea aerului evacuat pe cale biologică
Purificarea aerului evacuat pe cale biologică poate fi utilizată în cazul în care există elemente poluante.
Premisa pentru aceasta constă totuşi în capacitatea acestor elemente de a se descompune biologic,
transformându-se de regulă în CO2 sau H2O prin apelarea la micro-organisme. Aici trebuie menţionat
faptul că existenţa şi activitatea micro-organismelor este doar atunci eficientă, când sunt îndeplinite
anumite condiţii de mediu (printre altele, umiditate, valoarea pH, conţinutul de oxigen, temperatura).
Deoarece micro-organismele sunt influenţate de condiţiile de viaţă, este important să fie luat în
_________________________________________________________________________________
67
considerare, la momentul punerii în funcţiune a abatorului sau la momentul implementării unor
modificări în ceea ce priveşte funcţionarea abatorului, anumite perioade de acomodare (adaptare).
Se poate conta pe un comportament funcţional eficient şi stabil a curăţării biologice atunci când există
o constanţă relevantă în compunerea gazului brut, concentraţia acestuia, curentului volumetric şi
temperatura existentă; fluctuaţii de scurtă durată a gazului brut pot fi ajustate printr-o dimensionare
corespunzătoare a întreprinderii.
Important în cazul oricărei proceduri de purificare biologice a aerului evacuat este alimentarea
permanentă cu oxigen a micro-organismelor, ceea ce înseamnă că se va efectua această alimentare la o
putere minimă chiar şi în cazul unei funcţionări discontinue şi a unei întreruperi de funcţionare (de
ex.la sfârşitul săptămânii).
În zona de sacrificare a animalelor sunt cunoscute aproape doar emisiile ce pot fi descompuse
biologic, mai exact, sistemele de spălare biologică şi biofiltrele pot fi utilizate în astfel de cazuri pentru
a reduce emisiile de miros.
Sistem de spălare biologică
În cazul sistemelor de spălare biologică fie se dispersează micro-organisme în apă (instalaţii de

epurare biologică a apelor uzate cu ajutorul nămolului activ) şi/sau se concentrează în sistem vertical
pe elementele inserate ale sistemului (filtre de percolaţie). În vederea îmbunătăţirii condiţiilor de
eliminare poate fi necesară setarea valorii pH a fluidului de spălare în mod acid sau alcalic.
Elementele eliminate prin intermediul sistemului de epurare biologică a apelor uzate cu ajutorul
nămolului activ (de ex. săruri, CSB) trebuie controlate în ceea ce priveşte condiţiile de transformare a
apei evacuate.
În vederea obţinerii biomasei şi asigurării funcţionării imaculate, în cazul unei opriri a funcţionării,
trebuie avute în vedere următoarele:
 Micro-organismele trebuie să fie alimentate cu o cantitate îndestulătoare de oxigen
 Trebuie să existe o cantitate îndestulătoare de substrat nutritiv pentru micro-organisme.
Mai departe, în cazul compunerii inegale a elementelor nocive din aer, poate fi necesară dozarea
mărită continuă a elementelor nutritive şi a microelementelor.
Biofiltre
În cazul biofiltrelor se utilizeaza drept material de umplutură bunuri organice precum lemn de rădăcini
rupt, amestec vegetal din scoarţă mărunţită, vreascuri, hrişcă, compost sau combinaţii între acestea.
Mai mult, aceste umpluturi pot conţine materiale de adaos inerte, care sunt menite să îmbunătăţească
de exemplu caracteristicile apei sau structura substratului.
Aceste materiale sunt de regulă aranjate pe straturi de umplutură, care sunt pătrunse de curenţii de aer
evacuat, ce trebuie purificat.
Materialele nocive din aerul evacuat sunt absorbite în filmul de apă sau la suprafaţa substanţei portante
şi sunt descompuse cu ajutorul microbiologiei aplicate.
Necesarul de spaţiu aferent unei instalaţii cu biofiltru este determinat în principiu de cantitatea de aer
evacuat ce trbeuie epurat, de concentraţia de gaze naturale şi de structura conţinutului acestuia.
În vederea eficientizării biofiltrului este foarte important, ca umiditatea mediului portant să nu
depăşească sau să nu aiba mai puţin decât o anumită cotă de apă conţinută. Pentru a evita acest posibil
dezechilibru, este necesară o umidizare a aerului evacuat la > 98 % obligatoriu. În plus, instalaţiile cu
biofiltre trebuie să aibe încorporate un aparat de irigare suplimentar. Apa cauzată de drenaj trebuie să
fie colectată şi îndepărtată.
În general, trebuie pornit de la premisa că un biofiltru îndeplineşte funcţia de epurare, dacă mirosul
tipic gazului brut, natural, cu privire la intensitate, calitate şi efectul hedonistic nu mai sunt reperate, şi
dacă gazul natural, ce conţine şi mirosul propriu al materialului biofiltrului, nu prezintă o intensitate a
mirosului relevantă şi acest miros nu are un efect neplăcut. Gazul curat este verificat în sensul celor
aici menţionate, prin intermediul probanzilor, care sunt obişnuiţi cu mirosul tipic al gazului brut,
_________________________________________________________________________________
68
natural, cărora li se oferă acest gaz, nesubţiat în intensitate în nici un fel, spre analiză, sau cărora li se
oferă ocazia, prin vizitarea locului, să analizeze gazul curat.
Verificările în cazul biofiltrelor deschise, de suprafeţe au dus la concluzia că distanţa la care ajung
mirosurile biofiltrelor nu depăşeşte în general 100 m, atunci când bioflitrele sunt puse în funcţiune în
mod corespunzător şi atunci când gazul curat nu prezintă nici o urmă de gaz brut, natural.
Absorbţia
Procedurile de absorbţie (vezi imaginea de mai jos) sunt utilizate la eliminarea impurităţilor gazoase
provenite din gaze evacuate, ce nu pot fi deloc descompuse sau pot fi descompuse biologic foarte
dificil. În general, această procedură este utilizată doar în situaţiile în care volumul aerului evacuat
este mare, dispunând de o concentraţie mare.
În cazul abaotparelor de procesare a cărnii, procedura de absorbţie activa cu cărbuni serveşte îndeosebi
la diminuarea mirosurilor din aerul evacuat la recipienţii de depozitare pentru sânge, care nu poate fi
folosit drept aliment. Restul de aer evacuat, de ex. de la siloz pentru depozitarea conţinuturilor
intestinelor, poate fi epurat la rândul său, prin intermediul acestei proceduri cu cărbuni activi.
La fel, aerul evacuat în ceea ce priveşte tarnsportatoarele poate fi epurat prin intermediul acestei
proceduri de absorbţie, atunci când nu există o pendulare a gazelor.
Deoarece aerul evacuat din abatoare dipsune în general de o umiditate mărită, s-a dovedit a fi eficientă
utilizarea de cărbuni activi hidrofobi. În vederea îmbunătăţirii gradului de efect este important ca
aerul evacuat ce urmează a fi purificat să nu creeze condens pe parcursul procesului de epurare. Nu
este necesară încălzirea cărbunilor activi deoarece aceasta ar desorbi emisiile depuse prin aceasta.
Pentru schimbarea materiaului de absorbţie, curenţii de aer evacuat trebuie să paotă fi închis, pentru a
evita astfel emisiile libere. Mai departe, prin izolarea acestuia este posibilă punerea în pericol a
personalului.
În vederea verificării eficacităţii materialului de absorbţie trebuie efectuată o măsurare în funcţie de
instalaţia de absorbţie.
Ca umplutură a filtrului
Vedere laterală
Plan secant
Vedere de sus
Gas curat
Gas brut
Prezentare schematică a diferitelor forme de sisteme de absorbţie active cu cărbuni

Absorbţia
Absorbţia unui gaz într-un produs fluid este determinată de comportamentul acestuia la dizolvare.
În cadrul tehnicii de epurare a gazelor evacuate este utilizată absorbţia acelor elemente conţinute de
aerul evacuat, care sunt specifice sau care în majoritatea cazurilor nu pot fi descompuse sau pot fi
descompuse foarte greu, respectiv care pot fi descompuse biologic într-un mod problematic, de ex.
H2S sau NH3. Pentru a permite o funcţionare eficientă şi economică, valoarea pH-ului acelui fluid este
_________________________________________________________________________________
69
setată fie ca fiind acidă sau bazică. Astfel, această instalaţie ca funcţiona ca o instalaţie de spălare
chimică.
Aparatele de absobţie sunt puse la dispoziţie într-o gamă largă de tipuri de astfel de sisteme,
diferenţiate după structura construcţiei lor.
Este recomandat ca aparatele de absobţie care sunt utilizate fără aditivi pentru separarea curată a
mirosurilor să nu fie utilizate aici. În acest caz sunt avantajoase procedurile biologice.
În cazul sistemelor despălare chimică trebuie verificate atât modul de depozitare a elementelor de
acţionare, cât şi produsele finale.
Sistemele care dispun doar de spălare chimică trebuie să fie utilizate doar în cazul curenţilor de aer
evacuat parţial, pentru a spori eficacitatea de funcţionare şi eficienţa economică.
Combinaţii între proceduri
În ultima vreme, s-au dovedit a fi foarte eficiente instalaţiile care prezentau diverse combinaţii între
procedurile de ordin fizic, chimic şi biologic.
Cu ajutorul acestor instalaţii, în funcţie de dimensionare şi poziţionare, reuşeşte o secţionare specifică
a particulelor, a elementelor nocive, precum este mirosul.
Condiţionat de combinaţia de proceduri, pot fi atinse în majoritatea cazurilor grade de eficienţă înalte,
ceea ce este posibil şi prin secţionarea selectivă.
În cazul proceduri combinate trebuie ţinut cont de faptul că gazul curat se află la un nivel, la care gazul
brut poate ajunge prin modificare.
5.2 Zgomot
În abatoare, zgomotul provine din diverse surse de emisie:
Zgomotul provenit din trafic
Sursele de zgomot din circulaţia dintre instalaţii joacă un rol esenţial. Pentru reducerea zgomotului la
sursele descrise trebuie aplicate diverse măsuri, care pot avea efect singure sau combinate. Se pot lua
măsuri de construcţie, precum construcţii pentru protecţia împotriva zgomotului (diguri, pereţi), sau o
aşezare a clădirilor în aşa fel încât să existe o protecţie împotriva zgomotului. Conectarea terenului
abatorului (drum acces, intrare şi ieşire) ar trebui construite la mare distanţă. Prin măsuri
organizatorice, (de ex. reglementarea programului) se poate obţine deasemenea o reducere a
zgomotului.
Instalaţii de aerisire şi răcire, ventilatoare
La instalaţiile de aerisire şi răcire, precum şi la ventilatoare, sunetele generate se transmit prin aer, la
mare depărtare.
Ca măsură de reducere a zgomotului se poate reduce nivelul de zgomot din instalaţiile de aerisire, prin
izolare fonică, măsuri de izolare şi amortizare a sunetului. Se utilizează în mare măsură amortizoarele
de sunet prin absorbţie. În continuare, poate avea loc o încapsulare a surselor de zgomot. Racordurile
ventilataoarelor la canale ar trebui făcute prin elemente de legătură elastice, pentru evitarea
transmiterii sunetului prin corpuri.
Clădirile destinate abatorizării
Sursele de zgomot provin de la utilaje, în interiorul clădirilor. În afară de asta, dirijarea porcilor spre
boxle de anesteziere contribuie în mod semnificativ la zgomot.
Ca măsură de reducere a zgomotului se aplică izolarea fonică a clădirilor. Zgomotul generat la
dirijarea porcilor poate fi diminuat semnificativ prin dirijarea porcilor în grup. În plus, dirijare porcilor
în grup înseamnă mai puţin stres pentru aceştia.
Este astfel important, ca nicio activitate să nu se desfăşoare cu uşile sau ferestrele clădirii deschise, şi
ca nicio activitate să nu se desfăşoare în exterior.
Zgomotul provenit de la instalaţiile de răcire pentru camioane
_________________________________________________________________________________
70
Sursele principale de zgomot de la instalaţiile de răcire sunt garniturile motoarelor şi ventilatorul.
Conform cunoştiinţelor actuale, utilajele pentru firg cu motor pe motorină pot fi folosite doar limitat,
datorită emisiilor mari de zgomot. Motoarele electrice reduc zgomotul. Trebuie avută în vedere
utilizarea acestora, mai ales dacă este necesară funcţionarea pet imp de noapte.
5.3 Apa evacuată
În România cantitatea animalelor abatorizate (fără păsări) a fost de ca. XXX Mio. t [sunt necesare
datele oficiale], în anul 2007. La acestea s-au mai adăugat ca. XXX t păsări. Peste XX % animale au
fost abatorizate în ca. XXX abatoare [Asociaţia română a industriei cărnii]. XX % din abatoare îşi
deversează apa evacuată în staţia de epurare orăşenească sau o purifică împreună cu apa evacuată
orăşenească.
Premisele pentru o fucnţionare fără probleme a tratării apei evacuate sunt:

 Comparaţia încărcăturilor şi a cantităţilor
 O pre-epurare suficientă (substanţe solide)
 Evitarea valorilor pH prea mari sau prea mici
 Evitarea oscilaţiilor de temperatură
 Utilizarea substanţelor de dezinfecţie şi curăţare biodegradabile
Apa evacuată din abatoare trebuie deversată ori în staţia de epurare orăşenească ori în staţia de epurare
proprie. În ambele cazuri, în afară de epuizarea măsurilor de protecţie interne, trebuie efectuată intern
şi o pre-tratare a apei evacuate din producţie. La unităţile care devesează indirect, tipul şi cantitatea
pre-tratării se orientează după cerinţele operatorului staţiei de epurare orăşenească. De obiciei, acestea
prevăd, că o poluare intensă în anumite perioade şi poluarea cu mirosuri, precum şi o influenţă
negativă asupra staţiei de epurare publice, trebuie evitate. O pre-tratare a apei evacuate este
recomandabilă şi în cazul deversării indirecte, pentru că astfel, costurile totale pentru eliminare pot fi
reduse. Având în vedere creşterea cheltuielilor, atât pentru epurarea apei cât şi pentru eliminarea
resturilor solide, o optimizare a întregului concept de eliminare a deşeurilor devine tot mai important.
Totalul apei evacuate din abator este compus din fluxuri separate, c componenţă diferită, în funcţie de
paşii de prelucrare specifici. Cerinţele pentru deversarea apei evacuate în ape (în Germania conform
§ 7a WHG (pentru deversarea directă) [8] resp. reglementările naţionale privind legislaţia
apelor (pentru deversarea indirectă). Apa evacuată se compune din următoarele fluxuri:
 Apa evacuată din abator: apa pentru curăţenie şi apa evacuată provenită din activităţile cu consum
de apă mare
 Apa provenită din instalaţiile sanitare, precum şi apa de la instaţiile de răcire şi apa de ploaie
5.3.1 Cantitatea de apa evacuată

Din punct de vedere al procesului, precum şi din punct de vedere igienic, apa joacă un rol foarte
important în procesul de abatorizare şi de tratare a cărnii. Aproape tot procesul de producţie, începând
de la locul de livrare al animalelor până la spaţiile de depozitare şi camerle frigorifice, este legat de
generarea de apă evacuată. Din cauza procedurii, deseori fluxul de apă evacuată este discontinuu, de
ex. la golirea cazanelor de fierbere sau a altor recipiente de mari dimensiuni. O poluare specială a apei
evacuate provine din utilizarea substanţelor de curăţare şi dezinfecţie. În afară de asta, se adaugă apa
murdară din incinta abatorului (apa din curte, apa cu care sunt spălate vehiculele) precum şi apa
evacuată din departamnetul social-sanitar (grupuri sanitare, cantină) şi eventual din secţia pentru
prelucrarea produselor animale secundare. Se mai adaugă apa de răcire nepoluată precum şi procesele
de trtare a apei din abator.
În procesul de tăiere, următoarele activităţi s-au dovedit a genera o mare cantitate de apă evacuată:
- descărcarea, introducerea în grajduri şi curăţarea animalelor
- înjunghierea animalelor
_________________________________________________________________________________
71
- jupuirea, fierberea, depilarea respectiv jumulirea animalelor, îndepărtaea şi curăţarea
intestinelor, mai ales golirea, curăţarea şi pelucrarea intestinelor şi a stomacelor (îndepărtarea
grăsimii, etc.)
- transportare plin plutire a măruntaielor de păsări
- despicarea corpurilor animale precum şi tăierea capetelor, a gâturilor, picioarelor şi a altor
părţi corporale
- clătirea corpurilor şi a diferitelor părţi
- răcirea şi depozitarea animalelor
- curăţarea şi dezinfectarea halelor, a utilajelor, grajdurilor, a vehiculelor respectiv a
recipientelor pentru transportarea păsărilor
- igienă personală
Următoarea imagine indică apa evacuată dintr-un abator pentru porcine şi vite mari, precum şi apa
evacuată dintr-un abator de păsări.
_________________________________________________________________________________
72
Deşeruri diverse, solide sau lichide, precum şi concentrate (sânge, limfă) duc, în funcţie de tipul
abatorului şi de eficienţa măsurilor de precauţie interne, la o poluare mai mare sau mai mică a apei
Trinkwasser
Annahme Schlachtung
Vieh- Wärmerück-
Sanitär transport, Wartestall Schlacht- Darmbe- Neben- Kühlwasser gewinnung,
Wagen- hallen arbeitung produkte Wärmerück-
wäsche führung
Magen-Darm-Inhalt
Fettschlamm
Schlamm- Schlamm-
fang, ggf. Blutrinne fang,
Blut
Kraftstoff- Fett-
abscheider abscheider
Stroh, Dung
Nebenprodukte
Rechen Siebtrommel
Abwasser
Apa evacuată dintr-un abator de bovine respectiv porcine
Trinkwasser
Annahme Schlachtung und Zerlegung
Rupf- und Brat-

Lebend- Brühraum, fertigung,
Sanitär tier- Bereit- Neben- Neben- Kühlung Zerlegung
annahme stellung produkte, produkte,
Lkw Ständer Herz, Leber,
und Magen
Lkw Contain er
Köpfe
Verworfene Tierkörper
Sandfang
Blut
ggf. Auffang Blutrinne Fett-
Kraftstoff- Futterreste abscheider
abscheider
Därme
Federn
Rechen Siebtrommel
Flotation Fett/Eiweiß
Abwasser
Apa evacuată dintr-un abator de păsări

_________________________________________________________________________________
73
utilizate în procesul de producţie.
Sângele, având o mare concentraţie de BSB 5, de ca. 160 g/l, este una dintre componentele poluante
principale. Chiar dacă sângele este colectat, la tăierea unui porc rezultă 0,5 litri, la tăierea nei vite 2,0
litri sânge pe animal. În abatoarele modern echipate, canitatea de sânge rest poate fi redusă la 5 până la
10 % din cantitatea totală.
Dacă are oc o înjunghiere în poziţia culcat, atunci se poate calcula o concentraţie de poluare mai mare
cu ca. 500 până la 800 mg/l în apa evacuată. Altă sursă de poluare pentru apa evacuată este secţia de
prelucrate a intestinelor. Conţinutul intestinal şi stomacal ajunge de regulă în apa evacuată. În
abatoarele modernizate acestea se captează separat.
Ca resturi solide sunt de menţionat aşternutil şi gunoiul, cu o cantitate de 1,5 kg/unitate abatorizată, în
plus şi fecale şi urină, care reprezintă ca. 3,9 până la 7,0 kg/zi per porc şi ca. 15 până la 60 kg/zi per
vită. Aceste substanţe se găsesc atât în aşternut şi gunoi, precum şi în apa de spălare, care rezultă din
spălatul vehiculelor. Timpul de aşteptare în abatoare este de ca. 1 până la 3 ore.
Apa evacuată din producţie, poluată cu substanţe organice solide sau dizolvate, se caracterizează mai
ales prin grăsimi precum proteinele şi produsele de descompunere ale acestora, precum acizii volatili
şi alţi compuşi organici pe bază de azot. Carbohidraţii (glucoza, celuloza), precum şi multe alte
componente din sânge, limfă, intestin, stomac, sunt prezente în apa evacuată în formă dizolvată.
Caracterizată prin temperaturi ridicate, apa evacuată are o puternică înclinaţie spre descompunere,
constituind un sol foarte bun pentru germeni. În general, apa evacuată din abator conţine şi viruşi, din
punct de vedere igienic aceasta trebuie clasificată ca periculoasă. Şi animale sănătoase din punct de
vedere clinic, pot fi latent infectate şi găzdui adesea germeni patogeni precum bacteria generatoare de
tuberculoză, antrax, bacteii anaerobe, salmonela precum şi alte tipuri de viruşi. Adesea animalele
găzduiesc şi paraziţi în stadii diferite de dezvoltare. Odată cu spălarea conţinutului intestinelor, viermii
şi larvele ajung în apa evacuată.
5.3.2 Consistenţa apei evacuate
În abatoare diferit structurate, în care se are în vedere reţinerea sângelui precum şi aconţinutului
intestinal, apa evacuată din abatoare indică valori de BSB 5 între 1.000 şi 4.000 mg/l, precum şi valori
CSB de 1.000 până la 6.000 mg/l. Pentru apa evacuată din industria prelucrării cărnii se aproximează
concentraţii mai scăzute, şi anume cu valori BSB 5 între 500 şi 2.500 mg/l precum şi valori CSB de 800
până la 3.000 mg/l.
Apa evacuată din abatoare se caraerizează în general prin
• Poluare organică ridicată(CSB/N)
• Oscilaţii puternice (cantitate şi încărcătură)
• Conţinut mare de grăsime
• Substanţe solide în apa evacuată
• Conţinut de clorid ridicat
• Utilizarea substanţelor de dezinfecţie şi curăţare (AOX, tenside)
Cantităţile de apa evacuată şi de încărcătură poluantă per unitate abatorizată diferă de la abator la
abator, în diverse domenii. Dacă sângele, conţinutul intestinal, stomacal şi alte produse secundare sunt
colectate cu grijă, rezultă diferenţe semnificativ la valorile indicate ale apei evacuate.
Cantitatea apei evacuate specifice se stabileşte în continuare prin tipul şi cantitatea produselor
secundare, produse în abatore (de ex. prelucrarea intestinelor). Dar şi premisele tehnologice ale
operatorului influenţează cantitatea de apă evacuată. Introducerea unuor noi procese de prelucrare
poate duce la modificarea cantităţii de apă evacuată specifică. Dacă opărirea porcilor este înlocuită de
un tunel de fierbere cu condes, atunci consumul de apă se reduce. Şi diferitele capacităţi de tăiere ale
abatoarelor joacă aici un rol important. La un număr mic de animale, rezultă o proporţie destul de
mare de apă pentru curăţare.
Apa evacuată conţine atât grăsimi cât şi proteine. Mai ales grăsimile contribuie la poluare apei
evacuate. Apa evacuată poate avea un conţinut ridicat de săruri, prin sărarea pieilor şi prepararea
intestinelor. Concentraţia de substanţe nutritive în apa evacuată a abatoarelor este, în funcţie de
_________________________________________________________________________________
74
măsurile luate în abator, între zwischen 200 mg/ şi 400 mg/ azot, total, şi 30 mg/ până la 70 mg/
fosfor, total.
Următorul tabel indică cantităţile de apă evacuată specifice şi încărcătura poluantă, care
trebuie luate în calcul la o respectare atentă a măsurilor de precauţie obişnuite dintr-un
abator (mai ales în cea ce priveşte reţinerea sângelui, a conţinutului stomacal şi intestinal şi
a grăsimilor), pentru fiecare domeniu de producţie cunoscut în industria prelucrării cărnii.
Unităţi de referinţă Cantitate de apă Încărcătură poluantă specifică
poluată specifică
BSB5 CSB
în /unitate de referinţă în g/unitate de în g/unitate de
referinţă referinţă
Abatorizarea unei vite 500–1000 1000–3500 1400–5000
Abatorizarea unui porc 100–300 200–350 300–600
Abatorizare păsări
5–10 6–30 10–40
(la 1 kg)
Abatorizare curci
4–7 6–24 8–32
(la 1 kg)
Abatorizare raţe
5–8 5–20 6–30
(la 1 kg)
Cantitatea de apa evacuată specifică şi încărcătura poluantă la abatoare (încărcătură apă
evacuată în raport cu apa evacuată fără sedimente)
5.3.2.1 Deversare indirectă

Abatoarle sunt considerate unităţi care generează o cantitate mare de apă evacuată, pentru care pot
exista prevederi legale pentru apa deversată în staţiile de epurare orăşeneşti. Indicaţiile pentru
deversarea apei evacuate din unităţile comerciale şi industrial într-o staţie pentru apa evacuată publică,
stabilesc valori pentru anumiţi paramentrii, care, dacă sunt respectaţi, nu există nici influenţă negativă
asupra funcţionării staţiei de epurare orăşeneşti, sau a persoanelor angajate. (de ex. în Germania
temperaturile de deversare pot depăşi 35ºC doar în cazuri particulare, iar valorile pH pot fi
cuprinse între pH 6,5-10, iar proporţia de uleiuri şi grăsimi saponificabile nu pot depăşi 250
mg/l, iar la deversare nu pot fi înregistrate vârfuri de poluare şi nici poluări de mirosuri.
Trebuie respectate prevederile legale sau recomandările din foile de lucru. În Germania există
pentru asta u buletin tehnic privind curăţarea apei evacuate. – M115 [9]) – a se verifica dacă şi
în România există asemenea prevederi!). Prin pre-tratare se respectă cerinţele oraşului, şi în acelaşi
timp se pot evita pretenţiile oraşului la costuri suplimentare pentru o poluare puternică (de ex. pentru
apă evacuată cu coninut ridicat de substanţe organice – a se verifica dacă şi în România există
asemenea prevederi!).
În general pre-tratarea se deosebeşte după procedeul principal de curăţare, şi se clasifică în: procedeu
mecanic, mecanic-chimic şi biologic. Pentru toate instalaţiile de pre-tratare sau tratare completă este în
principu valabil, în măsura în care este posibil, deversarea separată a apei evacuate provenite din
sistemul sanitar, înaintea sistemului de tratare.
În condiţiile de deversare est interzis, în cazul deversării indirecte, inducerea de substanţe solide
(pentru evitarea înfundării) precum sânge, grăsimi, ş.a.
Şi deversarea apei provenite din instalaţia de răcire în sistemul de tratare al apei publice este interzisă
conform statutelor privind drenajul. Apa provenită din instalaţia de răcire trebuie separată de apa
evacuată şi trebuie deversată separat.
Pre-tratare şi pre-epurare mecanică

Se iau următoarele măsuri pentru pre-tratarea apei evacuate:
- Reţinerea substanţelor solide cu ajutorul sitelor fixe şi a sitelor rotative,

_________________________________________________________________________________
75
- Sită fină, centrifugă mare şi filtre mari,
- Reţinerea grăsimilor cu ajutorul separatoarelor de grăsimi, a centrifugilor şi a instalaţiilor
pentru flotaţie
- Utilizarea calcarului,
- Monatarea bazinelor aerisite pentru amestecare şi compensare.
Conform Ordonanţei (CE) Nr. 808/2003 privind unităţile de prelucrare pentru materiale de categoria 1,
şi alte întreprinderi în care se îndepărtează material de risc specificat, abatoarele şi unităţile de
prelucrare a merialelor de categoria 2 trebuie să efactueze un proces de pre-tratare pentru reţinerea şi
colectarea materialelor de provenienţă animală, ca primă etapă de tratare a apei evacuate. Instalaţiile
pentru pre-tratare sunt compuse din deschideri de proces cu câte cu o deschidere de cel mult 6 mm, pe
proţiunea de final a procesului sau a sistemelor echivalente, care asigură ca corpurile solide din apa
evacuată, care trec prin această instalaţie, să nu fie mai mari de 6 mm.
Conţinutul separatorului de grăsimi poate fi utilizate de ex. de către unităţi de reciclare autorizate sau
în instalaţii de biogaz, după igienizare.
În cazul în care este neceară compensare pentru poluările de vârf prin cantitate, concentraţie de
poluanţi, temperatură şi valoare pH, bazinele de amestecare şi de compensare fără aerisire constituie o
posibilitate de pre-tratare a apei evacuate. Volumul bazinelor trebuie ajustat zilnic şi potrivit la
cantitatea de apă evacuată zilnică. O golire regulată, completă, împiedică depunerea de nămol şi
probleme eventuale legate de mirosuri, precum şi formarea de nitrit.
Mecanic – tratare şi curăţare preliminară

Aici sunt incluse acele proceduri care se bazează pe reacţii chimico-fizice şi care tratează preliminar
sau curăţă parţial fără a apela la procese biologice. Neutralizarea trebuie executată în acest caz ca fiind
cea mai importantă procedură. Pe baza rezervoarelor de amestecare şi de echilibrare poate fi cauzată o
auto-neutralizare (în zona pH-ului ce trebuie introdus). Cu toate că ar trebui mai degrabă să se ia
distanţă prin adăugarea de acizi anorganici sau de leşie (HCL, H 2SO4, HNO3,), nu se poate renunţa
integral la efectele pe care acestea le produc în anumite circumstanţe (în caz de defecţiune). Dacă
valoarea pH-ului rămâne tot în stadiul alcalin, se poate recurge la dozarea dioxidului de carbon. Cel
mai eficient se poate realiza aceasta prin gaze fumigene care conţin CO 2 (gaze de evacuare ale
procesului de producţie a căldurii). Din cauza gradului mic de dizolvare a CO 2, apa uzată din reţeaua
de canalizare nu poate fi supra-acidulată; sărurile care rezultă din aceasta sunt mai tolerabile de către
mediul înconjurător decât ionii de SO 4-- respectiv ionii de Cl-, iar aplicarea gazului fumigen care
conţine CO2 drept mijloc de neutralizare diminuează pe deasupra emisia de CO 2 în atmosferă. Ca
efect negative menţionăm costurile de investiţie ridicate şi disponibilitatea gazelor fumigene
(perioadele de funcţionare a instalaţiilor de cazane). Din motivele mai sus menţionate, trebuie
clarificate aspectele economice legate de o astfel de măsură, şi anume, neapărat preliminar instalării.
Flotaţia, îndeosebi flotaţia de tensiune prezintă un sistem de tratare a apei uzate cu scopul de a diminua
încărcătura poluantă. Separarea dintre materialele dizolvate într-o substanţă fluidă se realizează –
împotriva sedimentării – printr-un sistem de activare prin intermediul bulelor de aer lipite de acest
element mic. Părţile materialelor cu structură solidă trebuie să prezinte un comportament hidrofob care
să constituie premisa cea mai importantă, ceea ce se realizează printr-un mijloc suplimentar potrivit
pentru aceasta. Flotaţia este utilizată atât în cazul curăţării apei cât şi în cazul reciclării materialelor
refolosibile (aici este vorba de elemente de grăsimi). Din motive de igienă, flotatul trebuie fie să fie
ars, fie poate să fie anexat la instalaţia de biogaz după efectuarea unui proces de igienizare.
Tratarea şi curăţarea biologică preliminară
În cazul curăţării biologice parţiale sau complete a procedurii de reactivare mecanică sau fizico-
chimică a apei uzate existente, este posibilă în prezent îndeosebi procedura aerobă de reactivare. O
altă posibilitate existentă constă în utilizarea de proceduri cu privire la grăsimi (de ex. picurători,
procedura cu biofiltru). Aplicarea procedurii anaerobe este posibilă, în caz particular, dar în funcţie de
_________________________________________________________________________________
76
aspectele eficienţei economice. Problema tratării şi a înlăturării nămolului existent trebuie luată
neaparat în calcul în cazul procedurilor biologice.
Procedura de reactivare:
La măsurarea instalaţiilor aerobe care dispun de un singur nivel, în vederea curăţării parţiale a apei
uzate la sacrificarea animalelor, încărcătura cu nămol de tipul BSB 5 trebuie să aiba la bază 0,15 kg/kg
 d. Instalaţiile de reactivare utilizate cu scopul de a trata preliminar apa uzată la sacrificarea
animalelor există doar în rare cazuri, fiind utilizate în baza unor dispoziţii specifice.
Procedura picurătorului:
Nu sunt recomandaţi picurătorii cu umplutură. Există modalităţi interesante pe care în schimb le oferă
utilizarea de picurători care au în structura lor elemente de umplutură din mase plastice compacte sau
mase plastice care atârnă. Pentru a evita efectele nocive asupra mediului înconjurător se recomandă
alegerea construcţiei închise pentru picurătorii din mase plastice care funcţionează individual
(conectate la un sistem de aerisire sintetic).
Instalaţiile pot suporta o încărcătură relativ mare (B R,BSB5 = 2,0 până la 3,0 kg/m3  d; qA ≥ 1,4),
atingând astfel, prin economisirea de energie şi printr-o funcţionare sigură, respectând condiţiile, o
curăţare parţială biologică avansată. Nămolul care provine din picurător – dacă acest lucru este necesar
– este separat cu ajutorul utilajelor de separare.
Tratarea anaerobă a apei evacuate:
O posibilitate promiţătoare este luare în considerare a utilizării unei proceduri anaerobe mai mici.
Pentru desfăşurarea procedurii tratării preliminare anaerobe a apei evacuate sunt puse sub semnul
întrebării reactoare de curenţi ascendenţi, reactoare de flotaţie (CSTR), precum şi instalaţii de
reactivare anaerobe cu un nivel sau cu două nivele.
5.3.2.2 Inserările directe (Staţii de epurare)

În cazul inserărilor directe, mai exact în cazul curăţării complete a apei evacuate de pe urma
funcţionării instalaţiilor, până la stadiul unei calităţi la care apa să fie potabilă (în Germania,
cerinţele minime ale Anexei 10 ale Ordonanţei cu privire la apa evacuată – aici trebuie introdusă
legislaţia românească), trebuie luată în considerare legislaţia în vigoare.
Cerinţele cu privire la inserarea apei uzate de la întreprinderile de sacrificare a animalelor (spre
comparare, reglementările germane în vigoare cu privire la inserare a apei – pentru România trebuie
aplicate reglementările legale cu privire la inserare).
(1) În ceea ce priveşte apa evacuată trebuie respectate următoarele cerinţe cu privire la locul de
admisie în ape [6]:
Probă calificată sau

probă combinată de 2 ore
mg/l
Necesarul de oxigen biochimic în 5 zile (BSB 5) 25

Necesarul de oxigen chimic (CSB) 110
Nitrat de amoniac (NH4-N) 10
Nitrat, în total, ca sumă a nitratului, amoniacului sia

18
nitratului combinat (Nges)
Fosfor, în total 2
_________________________________________________________________________________
77
(2) Cerinţele pentru nitratul de amoniac şi pentru nitrat, în total, sunt valide în condiţiile în care
temperatura apei evacuate este de 12 °C şi mai ridicată pe parcusul funcţionării reactorului biologic al
instalaţiei de tratare a apei uzate şi, în condiţiile în care accesul apei de calitate are la bază o
încărcătură brută a nitratului, în total, de mai mult de 100 kg per zi. În ceea ce priveşte admisia apei
de calitate poate fi permisă, în total, în cazul nitratului, o concentraţie mai mare de până la 25 mg/l, în
cazul în care diminuarea încărcăturii de nitrat complete atinge cel puţin 70 de procente. Reducerea se
referă la raportul dintre încărcătura de nitrat pe parcursul unei desfăşurări a activităţii într-o perioadă
de timp anume, care nu are voie să depăşească 24 ore. În cazul încărcăturilor trebuie luată ca bază
toată cantitatea de nitrat (TNb).
(3) Cerinţele pentru fosfor, în total, sunt valide, în condiţiile în care accesul apei de calitate are la bază
o încărcătură brută de fosfor de mai mult de 20 kg per zi.
(4) În cazul în care la instalaţiile la iazuri se colorează o probă de alge, instalaţii la care se măsoară o
durată de păstrare de 24 de ore sau mai mult şi la care accesul apei de calitate are la bază o cantitate
zilnică de nu mai mult de 500 m3, atunci CSB şi BSB5 trebuie determinate în funcţie de proba la care
nu s-au folosit alge. În acest caz scad valorile stabilite prin paragraful 1 în cazul CSB cu 15 mg/l şi în
cazul BSB5 cu 5 mg/l.
De obicei, apa de producţie evacuată de pe urma utilizării acesteia la procesul de sacrificare a

animalelor este direcţionată către sistemele comunale de epurare a apei, fiind introdusă spre a fi
prelucrată în centre de epurare a apei pe cale mecanico-biologică. Deoarece materialele conţinute de
această apă uzată pot fi uşor degradabile biologic, aceasta nu cauzează probleme în a fi epurată
împreună cu apa evacuată de către sistemele menajere.
Trebuie luate în considerare, pe lângă elementele ce îngreunează conţinutul apei evacuate din
sistemele menajere (grăsimi şi elemente proteice), şi conţinuturile mijloacelor de curăţare şi
dezinfectare, împreună cu temperaturile parţial înalte şi factorii ce îngreunează epurarea.
Procedura de tratare aerobă s-a dovedit a fi extrem de eficientă în cazul întreprinderilor cu inserare
directă, ce corespunde BVT. Pe lângă variantele de reactivare corespunzătoare (ce dispun de un nivel
sau de două nivele), sunt acţionate şi instalaţiile cu mai multe nivele care se află conectate la un sistem
de picurători. În plus faţă de toate aceste sisteme enumerate aici, mai există şi iazuri de epurare a apei
evacuate, de mare dimensiuni, aerisite.
În cazul în care sunt acţionate proceduri anaerobe, atât avantajele cât şi dezavantajele acestei tehnici
de procedură pot fi evaluate după cum urmează:
Avantaje: Procedura anaerobă:
- Instalaţiile anaerobe cu încărcătură mare pot fi puse în funcţiune drept instalaţii aerobe.
Reziduurile de grăsimi, conţinuturile rumenului, a stomacului, precum şi urina de provenienţă
animală pot fi tratate şi acestea, astfel scăzând printre altele costurile aferente transportului şi
înlăturării reziduurilor.
- Reziduurile nămoloase în cazul procedurii anaerobe se prezintă într-o cantitate relevant mai
mică, la fel ca şi factorii olfactivi disturbanţi, prin intermediul sistemelor închise.
- Biogazul rezultat de pe urma procedurii anaerobe poate acoperi în mare parte necesarul de
energie al abatorului.
- În cazul în care se utilizează o desfăşurare a procesului de tipul termofil (50 până la 60 °C),
rezultă o gradaţie a organismelor patogene (durata de repaus minimă; 8 pâmă la 12 ore).
Dezavantaje: Procedura anaerobă:

- Nitrificarea este exclusă, nitratul există sub formă de nitrat mineralizat, în formă de amoniac
cu concentraţii de la 50 până la 1.400 mg NH4/l pe parcursul funcţionării instalaţiei.
_________________________________________________________________________________
78
- Comportamentul sistemului de canalizare a nămolului poate deveni dezavantajos în cazul
gazării ulterioare.
- În cazul în care se utilizează o desfăşurare a procesului de tipul termofil se calculează cu nişte
caracteristici de canalizare mai slabe calitativ şi cu concentraţii de amoniac mai mari pe
parcursul funcţionării instalaţiei, în comparaţie cu procedura de tip mezofil.
5.3.3 Procedee de epurare a apei evacuate
Procedee biologice de proporţii reduse

În cazul curăţării biologice complete a apei evacuate din întreprinderile aparţinătoare industriei cărnii
se utilizează îndeosebi procedura de reactivare. În comparaţie cu această procedură există procedura
cu picurători, căreia i se dă importanţă doar la nivelul 1 sau la etapa de curăţare preliminară a unei
staţii de epurare comunale.
Picurători şi contactori biologici rotativi
În cazul picurătorilor şi a contactorilor biologici rotativi trebuie să fie activate în principiu nivele de
procedură mecanice performante. Nu sunt recomandaâi picurătorii cu umplutură deoarece există riscul
ca aceşti picurători să se înfunde. La activarea ca nivel 1. trebuie să fie folosite ca material de
umplutură şine atârnate, elemente de umplutură aşezate („pachete“) sau corpuri de umplutură turnate
(de ex. rozete) din mase plastice. Picurătorii din mase plastice trebuie să fie executaţi în principiu în
structuri de construcţie închise, care dispun de aerisire printr-o procedură de transfer de aer, unde aerul
evacuat trebuie dezodorizat prin intermediul filtrelor de compost sau a unor filtre asemănătoare.
Ca valori de măsurare pot fi recomandate următoarele:
Încărcătura spaţiului: BR = 2 bis 3 kg BSB5/m3  d
Stratul de suprafaţă: qA > 1,4 m3/m2  h
Avantajele procedurii constau în costurile de energie scăzute (de la 0,1 până la 0,2 kWh/kg BSB 5),
lipsa problemeler cauzate de existenţa nămolului umflat şi a posibilităţii de a cerne nămolul prin
maşini de cernut speciale, în funcţie de caz.
Contactorii biologici reactivi sau alte corpuri de scufundare rotative asemănătoare s-au situat la
evaluare în ierarhia cascadei la sisteme cu 4 până la 5 nivele de cascadă, unde ultima cascadă este,
după caz, menită să fie acoperită prin denitrifiere şi să fie utilizată fără aport de aer.
La procesul de epurare ulterior, nămolul îndepărtat trebuie extras în mod permanent, căci altfel există
riscul ca acesta să acţioneze.
Instalaţii de reactivare
În ceea ce priveşte curăţarea completă concentrate a apei evacuate de pe urma folosirii acesteia la
activităţile abatoarelor, în prezent este utilizat mai ales procedura de reactivare aerobă. Astfel nu se
activează doar procedura de reactivare convenţională, ci şi procedura cu încărcătură mare, procedura
cu încărcătură mică şi procedura cu stabilizare simultană.
Reactivarea cu un singur nivel:
În cazul procedurii de reactivare cu un singur nivel folosită pentru tratarea apei evacuate în industria
cărnii, doar încărcări nămoloase mici sunt potrivite pentru aceasta.
Cerinţele cu privire la inserarea în apă sunt respectate cu destulă siguranţă, în condiţiile în care
încărcăturile cu nămol de tipul BSB 5 nu depăşesc nivelul de 0,05 kg/kg  d. La acest nivel este de
aşteptat o nitrificare ulterioară, fapt pentru care instalaţiile trebuie să aibă încorporate un sistem de
denitrificare corespunzător.
Pentru nivelele de reactivare a staţiilor de epurare a întreprinderilor se aleg de obicei bazine de rotaţie
sau bazine mixte. În cazul bazinelor de rotaţie se fac remarcate până în prezent gropile de reactivare.
Pe lângă acestea există exemple pentru utilizarea de gropi rotunde în bazinul de epurare ulterioară
central, şi anume fie cu aerisire rotativă, fie cu aerisire cu bule de aer.
_________________________________________________________________________________
79
Pentru a economisi energie, este avantajos ca aerisirea şi rotaţia să fie separate din punct de vedere
funcţional. Deoarece există perioade de repaus mai lungi sau mai scurte pe perioada sfârşiturilor de
săptămână şi a perioadelor de concedii, este recomandabil ca în principiu să existe un sistem de
aerisire intermitent pentru aceste perioade.
Nămolul reactivat poate deveni temporar relativ uşor. De aceea se recomandă măsurarea bazinelor de
epurare ulterioară pentru un index al nămolului ISV = 150 ml/g conform reglementărilor ATV.
Deoarece este de aşteptat ca nămolul să acţioneze (de ex. prin procese de denitrificare), trebuie luată în
calcul montarea unor instalaţii de eliminare a nămolului plutitor, ce sunt mai performante decât
instalaţiile comunale.
Instalaţiile de reactivare cu un nivel structurate în formă de cascadă respectiv cu un sistem cu picuri
dispun la aceeaşi încărcătură de un grad al eficacităţii mai bun şi mai stabil şi de un risc mai mic în
ceea ce priveşte formarea de nămol umflat, în comparaţie cu bazinele mixte integral.
S-a dovedit faptul că se poate atinge o îmbunătăţire a indexului nămolului prin pre-acţionarea a unui
reactor anoxic de mare încărcătură sau, cum au arătat experimente tehnice de mare anvergură în
industria alimenară, prin pre-acţionarea unui selector aerob.
Reactivarea cu două nivele:
Primul nivel trebuie să se situeze relativ sus ca grad de încărcătură (B TS = 1,0 kg BSB5/kg TS  d) sau,
şi mai bine, foarte sus (B TS = 2 bis 10 kg BSB 5/kg TS  d), deoarece în caz contrar există pericolul, ca
la al doilea nivel de încărcătură să se ajungă la o sub-încărcare şi implicit la probleme de funcţionare a
instalaţiei (îndeosebi prin scăderea calitativă a comportamentului de decantare şi prin diminuarea
activităţii nămolului reactivat).
Instalaţiile de reactivare cu două nivele au fost introduse cu scopul de epurare a apei în cazul
abatoarelor doar la nivel individual. Aceste instalaţii sunt relativ pretenţioase în ceea ce priveşte
mentenanţa, astfel nefiind recomandate întreprinderilor mici. Mai mult decât atât, din cauza nitrificării
necesare, este obligatorie şi denitrificarea din motive de stabilitate a funcţionării, aceasta putând
acţiona mai bine prin instalaţiile cu un singur nivel.
Proceduri biologice de proporţii
În cazul epurării apei evacuate în industria cărnii, iazurile aerisite de curăţare completă trebuie utilizate
doar în cazuri speciale, deoarece aceste iazuri nu respectă condiţiile de admisie în ceea ce priveşte
admisia apelor. Iazurile de sedimentare şi alte tipuri de iazuri fără aerisire tind să deranjeze olfactiv şi
prezintă un grad de eficacitate scăzut pe perioada iernii.
Instalaţiile aerisite ale iazurilor se vor măsura după cum urmează:
Încărcătura suprafeţei BA = de la 10 până la 15 g BSB5/m2  d.

Iazurile de protejare cu plantee şi-au dovedit eficacitatea doar în etapa de curăţare ulterioară.
În cazul instalaţiilor de aerisire SBR (reactor secvenţial), sunt disponibile mai multe tipuri de sisteme
de aerisire sub presiune şi de suprafaţă.
Proceduri anaerobe
În ceea ce priveşte tratarea anaerobă a apei evacuate în industria cărnii, s-au dovedit a fi eficiente
următoarele:
- Procedura de contact (procedură de reactivare anaerobă cu direcţionarea nămolului)
- Rezervoarele septice mixte integral fără direcţionarea nămolului (CSTR)
- Filtrele anaerobe
- Sistemele UASB
- Reactorul pentru pătura de nămol cu stratificare periodică
Instalaţiile anaerobe de mari dimensiuni pentru industria tehnică, utilizate la epurarea apei evacuate în
industria cărnii dispun de o procedură mecanică de îndepărtare a grăsimii (de la site rotative până la
flotaţii cu bazine de decantare, după caz).
_________________________________________________________________________________
80
În cazul în care funcţionează procedurile de contact, reactoarele de tipul UASB şi filtrele anaerobe fără
probleme critice, sunt posibile eliminări de tipul CSB de până la 90 % şi preluări de tipul BSB 5 de
până la 96 %. Pe parcursul procedurilor, ratele de degradare scăzute au fost transmise prin intermediul
instalaţiilor de tipul CSTR, cu toare că în acestea sunt tratate ape evacuate şi reziduuri de înaltă
concentraţie.
În cazul apei evacuate cu valori de tipul BSB 5 de la 600 până la 24.000 mg/l, se potrivesc procedura de
tipul UASB şi procedura de contact, precum şi filtrele anaerobe.
Procedurile de tipul UASB sunt mai avantajoase – din cauza duratei de păstrare hidraulice posibile – la
concentraţii de tipul BSB5 de până la aproximativ 10.000 mg/l şi la concentraţii ale substanţelor solide
ale apei evacuate, în timp ce procedura de contact este de preferat în cazul concentraţiilor de tipul
BSB5 mai mari de 6.000 mg/l şi la apa evacuată care prezintă substanţe solide. Filtrele anaerobe sunt
recomandate în cazul concentraţiilor apei evacuate de tipul BSB 5 de la 1.500 până la 5.000 mg/l an.
Post-epurare
Nămolul reactivat poate fi relativ uşor pe perioade determintate, în funcţie de procedura biologică de
curăţare la care s-a apelat. De aceea se recomandă luarea în considereare la măsurarea bazinului de
epurare ulterioară a unui index al nămolului ISV = 150 ml/g. La îmbunătăţirea indexului nămolului s-
a dovedit eficientă pre-activarea bazinelor de contact cu 10-20 kg de BSB 5 per m3 şi per una zi. Prin
intermediul acestor bazine se atinge şi eliminarea fosforului pe cale biologică.
5.3.4 Curăţare şi dezinfectare
Curăţarea pierdută
Soluţiile de curăţare folosite se utilizează doar o singură dată cu scopul curăţării. La final, soluţia de
curăţare, acum murdară, este direcţionată prin sistemul aferent apei evacuate. Efortul din punct de
vedere tehnic pe care îl depun aceste sisteme este relativ mic, fapt pentru care acest sistem este utilizat
des în cazul instalaţiilor de mici dimensiuni sau în cazul acelor instalaţii care sunt folosite rar. În orice
caz există la abatoare şi instalaţii suplimentare, care trebuie curăţate prin pierdere pentru a fi eficiente,
căci murdăria din instalaţiile ce urmează a fi curăţate este atât de mare, încât este exclusă o refolosire a
soluţiilor de curăţare respectiv ar periclita efectul de curăţare al altor instalaţii.
Depozitarea chimicalelor
Depozitarea soluţiilor de curăţare şi dezinfectare necesită o atenţie specială în abatoare. Toate

substanţele şi combinaţiile de substanţe utilizate trebuie verificate spre a fi conforme, în baza
specificaţiilor de securitate ale U.E. şi a indicaţiilor producătorului acestora, aşa încât să se stabilească
dacă este vorba de o substanţă nocivă. Aceste substanţe trebuie înregistrate în Indexul Substanţelor
Nocive, valabil pentru toată întreprinderea (Cadastrul Substanţelor Nocive). Acest index al
substanţelor nocive trebuie să conţină cel puţin următoarele indicaţii conforme (după caz, prezentarea
legislaţiei româneşti, respectiv a Ordonanţei cu privire la substanţele nocive):
 Denumirea materialelor dăunătoare

 Clasificarea materialelor dăunătoare
 Cantitatea materialelor dăunătoare în companie
 Zone de lucru, în care se lucrează cu materiale dăunătoare.
Acest index al materialelor dăunătoare trebuie completat în cazul modificărilor relevante şi trebuie
verificat cel puţin o dată pe an.
5.3.4.1 Curăţarea exterioară a autovehiculelor

Locuri de spălat
_________________________________________________________________________________
81
În cazul abatoarelor, cerinţele cu privire la igienă sunt ridicate, aşa încât până şi la maşinile care
transportă animalele trebuie respectată obligativitatea păstrării unui grad de curăţenie înalt. Din acest
motiv, pe lângă curăţarea interioară a acestor maşini de transport şi curăţarea exterioară, făcută la
intervale regulate. Deoarece aceste vehicule trebuie să meargă pe multe drumuri de ţară, are loc o
murdărire profundă mai ales în cazul vremii ploioase. La îndepărtarea impurităţilor se curăţă implicit
şi urme de grăsimi şi uleiuri. Pentru ca acestea să nu fie introduse în apa uzată, sunt necesare locuri de
spălare a vehiculelor separate. Aceste zone trebuie prevăzute cu un sistem care să colecteze apa uzată.
Colectarea apei uzate urmează apoi un proces de tratare prin intermediul precipitatorilor, înainte ca apa
să se scurgă în reţeaua generală a apei evacuate.
Instalaţii de spălare a autovehiculelor
În cazul unei întreprinderi care dispune de un parc auto mare şi care implicit prezintă un număr mare
de curăţări ale vehiculelor, este eficientă instalarea unui sistem de spălare a vehiculelor automat.
Avantajul acestor instalaţii constă în utilizarea specifică şi astfel economică a apei pentru curăţare.
Aceste sisteme de spălare au o structură asemănătoare cu cea cunoscută în cazul instalaţiilor de spălare
a vehiculelor mici, doar că dimensiunile se potrivesc vehiculelor mari care fac obiectul acestor
instalaţii.
Instalaţii de separare
Curenţii de apă evacuată care provin din curăţarea exterioară a maşinilor şi cei care provin din locurile
în care se află rezervoarele trebuie constituite separat, fiind introduse sisteme de separare în acest sens.
Primul nivel de separare constă în colectarea nămolului, proces prin care nisipul colectat este separat şi
eliminat prin sedimentare. Această colectare a nămolului nu ar trebui să fie proiectată cu dimensiuni
prea mici, deoarece marfa transportată de camioane este variată. După acest nivel urmează separarea
hidrocarburii conţinute în apă printr-un sistem de separare uşoară. Ce tip trebuie utilizat depinde de
practica de curăţare respctivă şi de valorile specifice ce trebuie atinse. Detaliile aferente acesteia sunt
reglementate (trebuie să fie reglementate într-o ordonanţă românească). La dimensiuni de construcţie
mai mici în ceea ce priveşte instalaţia de colectare a nămolului şi sistemul de separare, este posibil un
tip de construcţie integrat. Drept corp de construcţie final trebuie prevăzut un bazin de colectare de
probe în vederea controlului funcţionalităţii. Instalaţia de colectare a nămolului şi sistemul de separare
trebuie curăţate la intervale regulate, resturile colectate de pe urma acestei curăţări fiind obligatoriu
îndepărtate.
_________________________________________________________________________________
82
Prezentarea aceasta arată schematic structura unui separator de coalescenţă. Acest tip de
separatoare sunt utilizate acolo, unde apar apă poluată cu uleiuri sau emulsii instabile pe
parcursul procedurii de spălare.
Funcţionarea instalaţiei de spălare a autovehiculelor şi utilizarea aparatelor de curăţare cu jeturi

de aburi, de exemplu la curăţarea vehiculelor, necesită utilizarea unui separator de coalecenţă.
Structura instalaţiilor separatoare este prezentaă în schema alăturată.
În funcţie de cerinţe poate fi utilizat în locul unui separator de coalescenţă şi un separator pe bază
de benzină sau o combinaţie între cele două.
_________________________________________________________________________________
83
Colectarea nămolului de ex. separator de coalescenţă –
separator al bazinului de colectare de probe
În domeniile ce ţin de mediul înconjurător precum energie, apă / apă evacuată, reziduuri şi emisii, se
dau următoarele indicaţii în vederea diminuării efectelor dăunătoare asupra mediului înconjurător:
 Trebuie verificat, dacă în cazul instalaţiilor de spălare a vehiculelor este avantajoasă instalarea unui
sistem de reciclare a apei uzate.
 În cazul curăţării exterioare a vehiculelor trebuie verificată folosirea apei mai puţin murdare
provenite din producţie.
 În cazul curăţării manuale trebuie luate măsuri organizatorice pentru a face posibil consumul
econom al apei.
 Separatoarele trebuie golite complet cel puţin de două ori pe an şi curăţate. Există şi posibilitatea
de a permite intervale mai mari de timp pentru curăţarea acestora, dar în condiţiile în care se
efectuează controale regulate ale instalaţiilor de către o prsoană abilitată, rezultatele verificărilor
fiind trecute într-un jurnal de control.
5.4 Impactul asupra mediului

Transport / Logistică
În domeniul transport, logistică şi depozitare secţiile subordonate trebuie să fie văzute separat şi tratate
ca atare. Se recomandă astfel o structurare în ceea ce priveşte parcul auto şi o administrare a
depozitului. Parcul auto include vehicule, echipamentele aferente acestor vehicule şi funcţionarea
acestora. În domeniul administrării depozitului este în principal vorba de emisiile de zgomot prin
procesele de încărcare - descărcare, precum şi de posibilele riscuri cu privire la mediul înconjurător, în
ceea ce priveşte depozitele de carburanţi şi instalaţiile de siloz.
5.4.1 Autovehicule / parc auto
Funcţionarea unui parc auto are efecte relevante asupra mediului înconjurător. Aici nu este importantă
doar tehnica aplicată, ci şi comportamentul faţă de aceasta. Următoarele mărimi au relevanţă în ceea ce
priveşte efectele asupra mediului înconjurător în cazul unui parc auto:
 Utilizarea de vehicule / Capacitatea suportată de un parc auto

 Optimizarea segmentelor de drum
 Tehnica vehiculelor / Diminuarea emisiilor dăunătoare şi a zgomotului produs
 Diminuarea emisiilor dăunătoare şi a zgomotului produs în funcţie de situaţie
 Siguranţa în cazul transportului, depozitării mărfii transportate şi a comportamentuluifaţă de
aceasta, de ex. substanţe periculoase.
5.4.1.1 Utilizarea autovehiculelor
O optimizare a capacităţii vehiculelor şi a organizării desfăşurării activităţilor de transport aduce

avantaje în ceea ce priveşte atât abatorul cât şi mediul înconjurător. Prin aceasta se permite scăderea
cheltuielilor şi îmbunătăţirea gradului de competitivitate. Mai mult decât atât, infrastructura şi mediul
înconjurător sunt scutite astfel de un trafic îngreunător. Utilizarea raţională şi conştientizarea mediului
înconjurător începe deja de la momentul alegerii corecte a vehiculelor cu privire la mărime, număr şi
_________________________________________________________________________________
84
echipamentele tehnice. În acest sens este necesară o analiză individuală, specifică respectivei
întreprinderi, referitoare la acest necesar şi la utilizare. În vederea optimizării eficacităţii şi a
compatibilităţii cu mediul înconjurător la funcţionarea zilnică, sistemul integral cu privire la transport
şi împărţire trebuie să fie prelucrat în mod continuu. Modificările ce survin cu privire la structura
clientelei repsectiv la volumul de muncă şi cantităţi necesită o ajustare imediată în acest sens. Printr-o
folosire a vehiculelor corespunzătoare mărimilor vehiculelor respective în ceea ce priveşte planificarea
zilnică a transporturilor, precum şi o mai bună cuprindere a capacităţilor şi o optimizare a perioadelor
de transport şi a segmentelor de drum, duce la o degrevare a mediului înconjurător. Aceasta duce
implicit şi la o împărţire a mărfii în aşa fel încât şi costurile să scadă.
Transporturile goale nu sunt doar nerentabile, ci afectează în mod considerabil mediul înconjurător.
Stabilirea obiectivelor trebuie să includă ca prioritate eliminarea transporturilor goale respectiv o
optimizare în ceea ce priveşte raporturile de încărcături. O minimalizare a cuantumului de transporturi
goale din cadrul rutelor, precum şi o o minimalizare generală a distanţelor ce trebuie parcurse, duc la o
încărcare mai mică a traficului rutier şi la o economisire a carburanţilor, dar şi la o uzură mai scăzută a
vehiculelor în comparaţie cu cuantumul de servicii prestate. Mijloace de ajutorare moderne în vederea
atingerii acestor obiective constau în sistemele computerizate de planificare a rutelor. Acestea măresc
gradul de flexibilitate a companiei, permit efectuarea de modificări în cadrul rutelor, dar şi o ajustare
flexibilă a stadiului comenzilor. Printr-o simulare specifică a situaţiilor comenzilor pot fi găsite soluţii
deja anterior apariţiei unei situaţii problematice reale.
5.4.1.2 Tehnici pentru autovehicule
Motorizarea autovehiculelor / emisii poluante
Motorizarea vehiculelor cu utilaje de ardere are o influenţă directă asupra afectării mediului
înconjurător prin substanţe nocive. Dar în general nu se poate renunţa la utilizarea vehiculelor sau a
camioanelor. Astfel, obiectivul trebuie să constea în diminarea emisiilor nocive mediului înconjurător,
prin utilizarea tehnologiei cele mai bune accesibile, precum şi prin dezvoltarea continuă a sistemelor
existente şi prin cercetarea în vederea depistării de alternative.
În baza informaţiilor referitoare la performanţă se utilizează aproape numai motorul diesel în domeniul
vehiculelor utilitare. Tehnica cea mai eficientă care este disponibilă este utilizarea de vehicule cu
emisii scăzute.
Categorii de emisii şi impozite

Valori limită pentru maşini mici şi autovehicule utilitare uşoare cu o greutate totală de
până la 3,5t
(valori limită pentru producţia în serie)
Valabil din Categoria Masa de referinţă CO HC + NOx Masa

vehiculelor RW particulelor
[kg] [g/km] [g/km] [g/km]
Cat. Grupa Benzin Diesel Benzin Diesel Diesel
01.07.1992 Maşini - alle 3,16 3,16 1,13 1,13 0,18
mici
Utilitare I RW  1250 3,16 3,16 1,13 1,13 0,18
uşoare
01.10.1993 II 1250  RW  1700 6,0 6,0 1,6 1,6 0,22
III 1700 < RW 8,0 8,0 2,0 2,0 0,29
Euro 2 (Directiva CE 94/12/CE şi 96/69/CE)

Valabil din Categoria vhiculelor Masa de referinţă CO HC + NOx Masa
RW particulelor
[kg] [g/km] [g/km] [g/km]
Cat. Grupa Benzin Diesel Benzin Diesel Diesel
_________________________________________________________________________________
85
01.01.1996 Maşini - alle 2,2 1,0 0,5 0,7 0,08
mici
01.01.1997 Utilitare I RW  1250 2,2 1,0 0,5 0,7 0,08
uşoare
01.01.1998 II 1250  RW  1700 4,0 1,25 0,6 1,0 0,12
III 1700 < RW 5,0 1,5 0,7 1,2 0,17
Euro 3 (Directiva CE 98/69/CE)*)
Valabil din Categoria Masa de CO HC NOx HC + NOx Masa

vehiculelor referinţă particul
RW elor
[kg] [g/km] [g/km] [g/km] [g/km] [g/km]
Cat. grupă Benzin Diesel Benzin Diesel Benzin Diesel Benzin Diesel Diesel
01.01.2000 Maşini - alle 2,3 0,64 0,20 - 0,15 0,50 - 0,56 0,05
mici
01.01.2000 Utilitare I RW  1305 2,3 0,64 0,20 - 0,15 0,50 - 0,56 0,05
uşoare
II 1305  RW 4,17 0,80 0,25 - 0,18 0,65 - 0,72 0,07
01.01.2001  1760
III 1760 < RW 5,22 0,95 0,29 - 0,21 0,78 - 0,86 0,10
_________________________________________________________________________________
86
Euro 4 (Directiva CE 98/69/CE)
*)
Valabilă Categoria Asa de CO HC NOx HC + NOx Masa
din vehiculului referinţă particul
RW elor
[kg] [g/km] [g/km] [g/km] [g/km] [g/km]
Cat. Grupă Benzin Diesel Benzin Diesel Benzin Diesel Benzin Diesel Diesel
ă ă ă ă
01.01.2000 Maşini - alle 1,0 0,50 0,10 - 0,08 0,25 - 0,30 0,025
mici
01.01.2000 Utilitare I RW  1305 1,0 0,50 0,10 - 0,08 0,25 - 0,30 0,025
uşoste
II 1305  RW 1,81 0,63 0,13 - 0,10 0,33 - 0,39 0,04
01.01.2001  1760
III 1760 < RW 2,27 0,74 0,16 - 0,11 0,39 - 0,46 0,06
*)
gCEenüber Euro 1 und Euro 2 geändertes (verschärftes) Prüfverfahren
Valori limită pentru camioane şi autobuze (valori limită pentru producţia în serie)
Euro 0 Euro 1 Euro 2 Euro 3 Euro 4/5

88/77/CEE 91/542/CEE 1999/96/CE
din 1988/90 din 1992/93 din 1995/96 din 2000 din 2005/2006 resp.
2008/2009*)
etapa1 Etapa 2 ESC-şi ETC- ESC-şi ETC-
ELR-Test1) Test2)3) ELR-Test1) Test2)3)
[g/kWh] [g/kWh] [g/kWh] [g/kWh] [g/kWh] [g/kWh] [g/kWh] [g/kWh]
CO 12,3 4,9 4,0 2,1 5,45 1,5 4,0
HC 2,6 1,23 1,1 0,66 0,46 -
NMHC - - - - 0,78 0,55
Metan - - - - 1,64) 1,14)
NOx 15,8 9,0 7,0 5,0 5,0 3,5 / 2,0*) 3,5 / 2,0*)
Particule - 0,4 0,15 0,1 0,165) 0,02 0,035)
Funingine - - - 0,8 m-1 - 0,5 m-1 -
1)
verificare modificată / mai exigentă a tuturor motoarelor Diesel
2)
test adiţional pentru Transient pentru motoare diesel cu siteme de purificare ulterioară a gazelor evacuate
3)
pentru motoare pe gaz doar testul Transient
4)
doar pentru motoare pe gaz metan
5)
doar pentru motoare diesel
*)
la Euro 5 (din 2008/2009) se reduce doar valoarea limită pentru NOx, de la 3,5 la 2,0 g/km
5.4.1.3 Instalaţii de răcire
Păstrarea lanţului de răcire este o premisă pentru asigurarea calităţii alimentelor uşor alterabile. Cel
mai slab element al acestui lanţ este transportul de la producător la consumatorul final. În vederea
prevenirii unei încălziri nepermise a mărfii, transportul are loc prin intermediul unor maşini ce dispun
de instalaţii de răcire. Decisiv la alegerea şi dimensionarea instalaţiilor de răcire destinate maşinilor de
transport este modul transportului şi temperatura de transport aferentă acestuia.
Structură / mod de funcţionare
Instalaţiile de răcire de pe camioanele transportatoare constau de regulă în instalaţii de răcire cu

compactor, convenţionale. Acestea sunt puse în funcţiune fie pe cale electrică, prin intermediul unui
generator cuplat la motorul camionului, cu funcţionare hidraulică, fie prin intermediul unei maşini de
ardere. Agregatele care funcţionează de obicei pe cale electrică sunt alimentate de o sursă externă pe
perioada pe parcursul căreia camionul staţionează. Motoarele camioanelor moderne au în prezent un
grad de eficacitate de până la 45%. Această capacitate nu poate fi atinsă de un motor mai mic la o
instalaţie de răcire, motor care funcţionează în zona de încărcătură parţială. De aceea, dezvoltarea se
concentrează pe instalaţiile de răcire, care dispun de o sursă de energie emisă de un generator ce poate
fi cuplat la motorul camionului. În acest caz rezultă o economisire a carburantului de până la 30% faţă
_________________________________________________________________________________
87
de o instalaţie de răcire cu motor propriu. Generatoarele aferente agregatelor de răcire ating ele însele
un grad de eficacitate de aproape 90%. De asemenea, nu este de neglijat forma schimbului de aer în
spaţiul de depozitare. Un transfer regulat de aer asigură o răcire echilibrată a mărfii.
Agenţi de răcire
Următorii agenţi de răcire activează în cadrul instalaţiilor de răcide ale camioanelor:
R69l, R134a, R290 (Propan), R404a, R407, R410
R410 prezintă avantajul, în comparaţie cu R134a şi R404a, utilizate în mod obişnuit, că economiseşte
energie în procentaj de 10% până la 20% în cazul sistemelor cu alimentare pe bază de generator şi în
cazul separării termice a motorului diesel de ciclul de răcire. Nivelul ridicat de presiune a agentului de
răcire R410, care dăunează stratului de ozon, prezintă nereguli de sistem în ceea ce priveşte
funcţionarea instalaţiilor de răcire alimentate prin sistemul diesel.
5.4.1.4 Motostivuitoare
În principiu, motostivuitoarele care dispun de un motor de ardere pot fi utilizate în spaţii închise şi
parţial închise, dacă aerul care se inspiră nu prezintă concentraţii nocive relevante, care pot dăuna
sănătăţii prin gazele evacuate. Spaţiile de lucru parţial sau complet închise sunt spaţii de lucru astfel
limitate arhitectural, care să nu permită o aerisire naturală corespunzătoare. Printre acestea se numără,
spre exemplu, halele de producţie.
În acest scop trebuie verificat, dacă sarcinile ce trebuie executate nu pot fi efectuate şi cu ajutorul altor
tehnici de acţionare, de exemplu, cu ajutorul motostivuitoarelor care funcţionează pe bază electrică.
Înlocuirea motostivuitoarelor care funcţionează pe bază de motor diesel poate avea loc în următoarele
condiţii:
 Prin luarea în considerare a capacităţii de transbordare este necesară mai puţin de o încărcătură de
baterie per un strat în cazul funcţionării pe cale electrică.
 Portanţa necesară este de mai puţin de 5 t.
 Diferenţe de înălţimi mai mari de 1 metru pot fi înlăturate rar.
 Distanţele de transport medii nu depăşesc 80 metri per un segment de transport.
 Eroziunea sau periclitarea bateriei nu este de luat în calcul, deoarece
 Nu există perioade de repaus mari, repsectiv prin funcţionarea pe perioada sezonieră,
 Nu există efecte termice speciale ce să survină din exterior.
În cazul în care se vor utiliza în continuare motostivuitoare cu motor diesel după această verificare,
trebuie luate măsuri de diminuare a DME. În categoria acestor măsuri intră, spre exemplu:
 Utilizarea de filtre cu particule diesel cu un grad de separare de minimum 70 %, referitor la ciclul

de măsurare şi încărcare (conform Oficiului Federal pentru Mediu),
 Utilizarea de filtre cu particule flexibile şi mobile pentru vehicule străine
 Desfăşurarea unei mentenanţe regulate şi o setare corespunzătoare a motorului. În acest scop
trebuie efectuat un control cu privire la gazele de eşapament după 800 ore de funcţionare sau cel
târziu la 6 luni de la punerea în funcţiune.
 Utilizarea motoarelor diesel cu emisie de materiale nocive scăzută
 Utilizarea de carburanţi diesel care prezintă o concentraţie sulfurică scăzută, şi anume mai mică de
0,1 %.
_________________________________________________________________________________
88
În cazul utilizării motostivuitoarelor carefuncţionează cu gaz, problemele menţionate mai jos au o
importanţă inferioară. Cu toate acestea este important a se ţine cont de cerinţele de siguranţă exigente
în ceea ce priveşte folosirea gazului fluid. Aceasta se aplică şi în cazul instalaţiilor de alimentare cu
carburanţi. În ceea ce priveşte motostivuitoarele care funcţionează pe cale electrică se recomandă
utilizarea aparatelor de încărcare reglate. În ceea ce priveşte cerinţele cu privire la spaţiul de
depozitare trebuie luate în considerare indicaţiile producătorului (de ex. aerisire şi ventilaţie). Din
cauza multiplelor sarcini ale motostivuitoarelor, o analiză a efectelor funcţionării acestora asupra
mediului înconjurător este imposibilă, dar este important de menţionat faptul că motostivuitoarele
diesel trebuie folosite doar în cazuri de maximă necesitate. (Indicaţii referitoare la aspectul
românesc al acestei reglementări sunt necesare!)
5.5 Depozit / depozit carburanţi
5.5.1 Depozit
Afectarea principală a mediului înconjurător în zona depozitului constă în zgomotul produs. La

procedurile de descărcare, zgomotul survine ca urmare a folosirii motostivuitoarelor şi a traficului
rezultat din aceasta. Sursele principale de zgomot constau în majoritatea cazurilor în cărucioarele de
transport manuale, care sunt încărcate pe camioane şi descărcate pe camioane. Pentru evitarea
zgomotului pe parcursul nopţii se recomandă folosirea de aşa-numite “roţi silenţioase” la aceste
cărucioare manuale.
5.5.2 Depozit carburanţi
La instalarea şi pe parcursul funcţionării depozitelor de carburanţi, cel mai important criteriu de

evaluare constă în clasa de periclitare a apei (WKG) produselor (De verificat cum este tratat acest
subiect în România). Trebuie să se asigure faptul că nu este posibilă murdărirea apelor, a apei freatice
şi a pământului. Pentru ca aceasta să fie posibilă, există rezervoarele cu pereţi dubli, după caz cu
senzori de infiltraţie, vane de colectare sub fascicule, scurgeri inferioare izolate, etc. Accesul la
depozit trebuie efectuat în aşa fel, încât persoanelor autorizate să nu li se poată permite accesul. În
funcţie de tipul carburanţilor trebuie avute în vedere caracteristicile acestora şi trebuie întocmită o listă
cu tipurile de carburanţi depozitaţi şi cu cantităţile aferente. În afară de aceasta trebuie luate în
considerare măsurile de prevenire a incendiilor şi, după caz, echiparea corespunzătoare a personalului.
În cazul în care emisiile sunt cauzate de carburanţii depozitaţi, aceştia trebuie îndepărtaţi în condiţii
sigure şi nedăunătoare angajaţilor şi mediului înconjurător. Mărimea depozitului şi tipul de carburanţi,
precum şi forma acestora şi mărimea fasciculelor sunt factorii care determină înşişi reglementările
aferente acestora.
5.6 Mentenanţă
Mentenanţa şi atelierul sunt responsabile cu premisele tehnice pentru derularea în bune condiţii a
activităţilor întreprinderii. Aici sunt incluse lucrările de prevenire şi lucrările care ţin de funcţionare în
ceea ce priveşte scheletul, mentenanţa, instalaţia şi montajul, precum şi întreţinerea şi înlăturarea
defecţiunilor. Activitatea atelierului are loc atât în incinta atelierului, cât şi la instalaţiile propriu-zise.
Astfel sunt cuprinse toate zonele relevante pentru mediu. Influenţele asupra mediului înconjurător ale
respectivelor instalaţii au fost tratate deja în capitolele de mai sus. Cele mai relevante materiale ale
mediului înconjurător şi elemente ale instalaţiilor sunt procurate prin intermediul atelierului, care le şi
îndepărtează în consecinţă, după caz. Aici se face remarcată responsabilitatea atelierului în modul cel
mai clar. La procurarea materialelor se va pune accent în prealabil pe un grad avantajos de
suportabilitate faţă de mediul înconjurător a materialelor şi instalaţiilor respective. La fel se va ţine
cont de aspectul protecţiei mediului înconjurător la punerea în funcţiune şi la utilizarea materialelor şi
instalaţiilor, printr-un comportament corespunzător. Acelaşi lucru este valabil şi în cazul înlăturării
acestora. Zona atelierului este responsabilă cu aruncarea acelor reziduuri, care nu pot fi evacuate
împreună cu resturile de producţie şi ambalare “obişnuite”, respectiv cu resturile menajere. În această
categorie se includ, spre exemplu, substanţele dizolvanţii, materialele necesare funcţionării precum
carburanţi, lubrifianţi, reziduuri de lacuri şi copsele, lavete de curăţare care conţin uleiuri, componete
_________________________________________________________________________________
89
ale instalaţiilor, metale şi reziduuri. Pentru a îndepărta respectiv pentru a recicla aceste reziduuri în
mod corespunzător, sortarea acestora este indispensabilă. Aceasta înseamnă totodată că trebuie ţinut
cont de caracteristicile materialelor şi de specificaţiile şi reglementările rezultate din aceasta. Aici se
menţionează pe lângă depozitarea intermediară în siguranţă şi stabilirea căilor de reciclare şi
documentaţia aferentă, împreună cu dovezile parţiale aferente (cum sunt reglementate raporturile în
România?).
6. Concluzii pentru cele mai bune tehnici disponibile
Urmează o listare a celor mai bune tehnici disponibile (BAT). Se face referinţă la paragrafele
corespunzătoare din documentul BREF. Din aceste paragrafe se pot extrage detaliile tehnice [2].
BAT-urile pentru abatoare presupun îndeplinirea următoarelor puncte:
1 Utilizarea unui sistem de management al mediului (vezi paragrafele 4.1.1 şi 5.1.1.1)

2 Efectuarea şcolarizărilor (vezi paragraful 4.1.2)
3 Utilizarea unui concept de mentenanţă planificat (vezi paragraful 4.1.3)
4 Măsurarea directă a consumului apei (vezi paragraful 4.1.4)
5 Separarea apei evacuate provenite din procesul de producţie de restul apei evacuate (vezi
paragraful 4.1.5)
6 Înlăturarea tuturor furtunurilor şi repararea tuturor robinetelor şi toaletelor din care se scurge apă
(vezi paragraful 4.1.7)
7 Echiparea scurgerilor cu site şi/sau recipiente de captare, pentru a împiedica ca substanţele
solide să ajungă în apa evacuată (vezi paragraful 4.1.11)
8 Curăţarea uscată a instalaţiilor şi transportul uscat al produselor secundare (vezi
paragraful 4.1.12), urmat de o curăţare cu apă cu presiune (vezi paragraful 4.1.10), pentru
furtunurile ce pot fi activate manual (vezi paragraful 4.1.9); în cazul în care trebuie utilizată apă
fiartă, trebuie utilizate termostate pentru ventile de abur şi apă (vezi paragraful 4.1.23)
9 Echiparea rezervoarelor mari cu dispozitiv împortiva supraumplerii (vezi paragraful
4.1.13)
10 Echiparea rezervoarelor mari cudiguri pentru rezervoare (vezi paragraful 4.1.14)
11 Utilizarea unui sistem de management al energiei (vezi paragrafele 4.1.16 şi 4.1.17)
12 Utilizarea unui sistem de management al răcirii (vezi paragraful 4.1.18)
13 Monitorizarea perioadei de funcţionare a instalaţiei de răcire (vezi paragraful 4.1.19)
14 Modernizarea turnurilor de răcire cu dispozitive de închidere (vezi paragraful 4.1.21)
15 Recuperarea căldurii din instalaţiile de răcire (vezi paragraful 4.1.22)
16 Utilizarea de termostate reglabile pentru ventilele de abur şi gaz (vezi
paragraful 4.1.23)
17 Raţionalizarea şi izolarea conductelor de abur şi apă (vezi paragraful
4.1.24).
18 Izolarea alimentării cu abur şi apă (vezi paragraful 4.1.25).
19 Utilizarea unui sistem pentru managementul luminii (vezi paragraful 4.1.26)
20 Depozitarea pe termen scurt a produselor animale secundare, dacă este posibil, la rece (vezi
paragraful 4.1.27)
21 Verificarea mirosurilor (vezi paragraful 4.1.28)
22 Dezvoltarea şi construcţia de vehicule, utilaje şi clădiri uşor de curăţat (vezi paragraful 4.1.30)
23 Curăţarea repetată a zonelor în care se depozitează materiale (vezi paragraful
4.1.31)
24 Utilizarea unui sistem de management pentru zgomot (vezi paragraful 4.1.36)
25 Reducerea zgomotului, de ex. la ventilatoarele de pe acoperiş, şi la instalaţiile de răcire (vezi
paragrafele 4.1.3, 4.1.36, 4.1.37, 4.1.38 şi 4.1.39)
26 Înlocuirea păcurii prin gaz metan, în măsura disponibilităţii celui din urmă (vezi paragraful
4.1.40)
_________________________________________________________________________________
90
27 Păstrarea în spaţii închise a produselor animale secundare pe durata transportului, a încărcării şi
descărcării şi a depozitării (vezi paragraful 4.1.29)
28 O răcire cât mai rapidă a sângelui care nu poate fi prelucrat, înainte ca procesul de
descompunere să creeze probleme de miros sau de calitate; această perioadă de timp trebuie să
fie cât mai scurtă, pentru reducerea gradului de descompunere (vezi
paragraful 4.2.1.8) şi
29 Continuarea utilizării căldurii şi/sau energiei care nu poate fi utilizată la faţa locului
Cerinţe speciale
1. Curăţarea uscată a vehiculelor care livrează animalele (vezi paragraful 4.2.1.1) înaintea
utilizării utilajelor de curăţare de mare presiune (vezi paragraful 4.2.1.2)
2. Evitarea, sau, dacă nu este posibil reducerea spălării animalelor, în combinaţie cu o tehnică de
abatorizare curată (vezi paragraful 4.2.1.4)
3. Colectarea continuă a produselor animale secundare, uscate şi separat, de-a lungul întregii linii
de tăiere (vezi paragraful 4.2.1.6), iar sângerarea şi colectarea sângelui trebuie optimizate (vezi
paragraful 4.2.2.2.1), iar diversele produse secundare trebuie depozitate şi prelucrate separat
(vezi paragraful 4.2.5.1)
4. Utilizarea unui sistem de scurgere dublu în faţa halei de sângerare (vezi paragraful 4.2.1.7)
5. Colectarea ucată a deşeurilor de pe podea (vezi paragraful 4.2.1.9)
6. Înlăturarea tuturor robinetelor inutile din zona liniei de tăiere (vezi
paragraful 4.2.1.13)
7. Izolarea şi acoperirea dispozitivelor de sterilizare a cuţitelor (vezi paragraful 4.2.1.14)
precum şi sterilizarea cuţitelor cu abur sub presiune scăzută (vezi paragraful 4.2.1.17)
8. Operarea unor cabine de curăţare pentru mâini şi şorţuri unde apa este, în mod normal, închisă
(vezi paragraful 4.2.1.18)
9. Reglementarea şi monitorizarea utilizării aerului comprimat (vezi paragraful 4.2.1.19)
10. Reglementarea şi monitorizarea aerisirii (vezi paragraful 4.2.1.20).
11. Utilizarea unui ventilator centrifugal pentru sistemele de răcire şi aerisire (vezi paragraful
4.2.1.21)
12. Reglementarea şi monitorizarea utilizării apei fierte (vezi paragraful
4.2.1.22) şi
13. Tăierea tuturor pieilor/blănurilor care nu sunt tăbăcite în continuare, imediat după jupuirea
animalului, în afara cazului în care exisă posibilitatea de a utiliza/prelucra aceste reziduuri (vezi
paragraful 4.2.2.9.10).
BAT-uri adiţionale pentru tăierea păsărilor mari

În afară de măsurile generale, BAT-urile pentru tăierea animalelor mari cuprind îndeplinirea
următoarele puncte:
1. Încetarea hrănirii animalelor cu 12 ore înainte de tăiere (vezi paragraful
4.2.2.1.1) precum şi reducerea perioadei petrecute de animale în abator, pentru reducerea
cantităţii de gunoi (vezi paragraful 4.2.2.1.2)
2. Aprovizionarea cu apă potabilă în funcţie de necesitate (vezi paragraful 0)
3. Duşarea porcilor cu duze economice, cu timp reglabil (vezi paragraful
4.2.2.1.5)
4. Curăţare uscată a podelei din staulul de aşteptare şi curăţarea regulată cu apă a acesteia (vezi
pagraful 4.2.2.2.2)
5. Utilizarea unui mop din gumă pentru prima curăţare a bazinului de colectare sânge
(vezi paragraful 4.2.2.2.2)
6. părirea cu abur a porcilor (opărire verticală) (vezi paragraful 4.2.2.3.1)
7. în abatoarele deja existente, în care trecerea la opărirea cu abur nu este încă rentabilă, din punct
de vedere economic, izolarea şi acoperirea rezervorului pentru fierberea porcilor(vezi paragraful
4.2.2.3.2) şi controlul nivelului de apă în acest rezervor (vezi paragraful 4.2.2.3.3)
8. Reutilizarea apei reci în utilajele pentru îndepărtarea părului de porc (vezi
paragraful 4.2.2.4.1) şi înlocuirea conductelor de irigaţie prin duze (vezi
paragraful 4.2.2.4.2)
_________________________________________________________________________________
91
9. Reutilizarea apei reci utilizată la pârlirea porcilor (vezi pargraful 4.2.2.5.1)
10. Recuperarea căldurii din gazele evacuate provenite in instalaţia de gaz evacuat, pentru
preîncălzirea apei (vezi paragraful 4.2.2.5.2)
11. Duşarea porcilor după pârlirea prin duze (vezi paragraful 4.2.2.5.3)
12. Înlocuirea conductelor de irigaţie prin duze pentru tratarea şoriciului, în abatoarele pentru
porcine (vezi paragraful 4.2.2.6.1)
13. Sterilizarea drujbei utilizate pentru deschiderea sternului, într-un dulap cu duze de apă fierbinte
automate (vezi paragraful 4.2.2.7.1)
14. Reglementarea şi minimalizarea cantităţii apei utilizate pentru transportul intestinelor (vezi
15. Răcirea porcilor fie cu apă fie într-un tunel de răcire şoc (vezi paragrafule 4.2.2.8.1 und
4.2.2.8.2).
16. Evitarea duşării porcilor înainte de răcire într-un tunel de răcire (vezi
17. Golirea uscată a conţinutului stomacal (vezi paragraful 4.2.2.9.2)
18. Golirea uscată a conţinutului intestinelor subţiri (vezi paragraful 4.2.2.9.3), indiferent dacă
aceste sunt prelucrate în continuare ca învelişuri, sau nu (vezi paragraful 4.2.2.9.4)
19. Rglementarea şi reducerea la minim a consumului de apă pentru spălarea intestinului subţire şi
gros (vezi paragraful 4.2.2.9.6)
20. Reglementarea şi minimalizatea consumului de apă pentru clătirea limbilor şi a inimilor (vezi
21. Utilizarea unui separator de grăsimi mecanic, pentru îndepărtarea grăsimii din apă (vezi
22. Conform Documentului de referinţă referitor la cele mai bune tehnici disponibile la tăbăcirea
pieilor animale şi a blănilor [273, EC, 2001], în vigoare, cele mai bune tehnici disponibile
cuprind „prelucrarea pieilor şi blănilor animale proaspeîn măsura disponibilităţii acestora“
23. Depozitarea imediată a pieilor şi blănilor animale la temperaturi de 10-15 °C, dacă nu este
posibilă prelucrarea acstora în decurs de maxim 8-12 ore, această perioadă variind în funcţie de
condiţiile de la faţa locului (vezi paragraful 4.2.2.9.11).
24. Răcirea imediată a blănilor animale la 2 °C, dacă nu este posibilă prelucrarea în decurs de 8-12
ore şi 5-8 zile, această perioadă variind în funcţie de condiţiile de la faţa locului (vezi paragraful
4.2.2.9.15) şi
25. Sărarea imediată a tuturor pieilor şi blanilor animale într-un butoi, dacă acestea trebuie
depozitate mai mult de 8 zile, de ex. pentru un transport transatlantic (vezi paragraful
4.2.2.9.12), şi adunarea pe uscat a resturilor de sare (vezi paragraful 4.2.2.9.14).
BAT-uri adiţionale pentru tăierea păsărilor

În afară de măsurile generale, BAT-urile pentru abatoare de păsări presupun şi îndeplinirea
următoarelor cerinţe:
1. Măsuri pentru combaterea prafului în staţiile de livrare, descărcare a păsărilor (vezi paragraful
4.2.3.1.2, 1.1.1.1.1 şi 4.2.3.1.4)
2. Anestezierea păsărilor în module. În cazul instalaţiilor noi şi la înnoirea instalaţiilor de
anesteziere existente şi în vehiculele de transport păsări, trebuie utilizate gaze inerte (vezi
3. Reducerea consumului de apă la tăierea animalelor prin îndepărtarea instalaţiilor de spălare a
animalelor tăiate din linia de producţie, în afară de cele de după procesul de jumulire şi
eviscerare (vezi paragraful 4.2.1.11)
4. Fierberea cu abur a păsărilor (vezi paragraful 4.2.3.3.1)
5. Izolarea rezervorului de fierbere în instalaţiile existente, în care fierberea cu abur nu este încă
rentabilă (vezi paragraful 4.2.3.3.2)
6. Utilizarea duzeor în locul ţevilor de irigaţie pentru spălarea păsărilor în timpul jumulirii (vezi
7. Refolosirea apei, de ex. din rezervorul de fierbere pentru transportul penelor (vezi paragraful
4.2.3.4.2)
_________________________________________________________________________________
92
8. Utilizarea unui cap de duş cu economie de apă la spălarea păsărilor în timpul eviscerării (vezi
paragraful 4.2.3.5.1) şi
9. Răcirea păsărilor prin scufundare, precum şi controlul, reglementarea şi minimalizarea
consumului de apă (vezi paragraful 4.2.3.6.2).
7 Monitorizarea emisiilor
Substanţe poluante în aer
În manualul „Monitoring“ sunt descrise bazele valabile şi pentru instalaţii pentru tratarea suprafeţelor
metalelor şi materialelor sintetice printr-un procedeu electrolitic sau chimic 1. Se face referinţă la acest
ghid şi la documentul BREF-Monitorizare2.
Măsurări discontinue:
După ce s-a ajungs la o operare normală a abatorului, cel devreme la 3 lini şi cel târziu la 6 luni de la
punerea în funcţiune a instalaţiei schimbate/nou montate, şi apoi la fiecare 3 ani, operatorul trebuie să
aducă dovezi, că au fost efectuate măsurări, de către un birou autorizat, şi cvalorile limită stabilite în
autorizatţie nu sunt depăşite.
Măsurările pentru stabilirea emisiilor trebuie efectuate în aşa fel încât rezultatele pentru emisiile
instalaţiei să fie reprezentative şi să poată fi comparate cu rezultatelaltor instalaţii. Măsurările trebuie
efectuate pe o perioadă de funcţionare continuă, în condiţiile de funcţionare cu cele ami ridicate emisii
(cel puâin trei măsurări singulare respectiv cel puţin 6 măsurări singulare în cazul în care emisiile
oscilează, de ex. la procedeul de curăţare).
Durata măsurărilor singulare este de regulă de o jumătate de oră; rezultatul măsurărilor singulare
trebuie calculat i indicat ca valoare medie pe jumătate de oră.
Trebuie respectate cerinţele normei Norm EN 15259 „Măsurarea emisiilor din surse staţionare –
strategie de măsurare, planificare de măsurare, raport de măsurare şi stabilirea locurilor de măsurare“.
Măsurările pentru stabilirea emisiilor trebuie efectuate folosind proceduri de măsurare şi instalaţii care
corespund standardului tehnicii de măsurare.
Trebuie întocmit un raport de măsurare despre rezultatul măsurărilor discontinue. Acest aport de
măsurare trebuie să conţină date refertoare la planificare, rezultatul fiecărei măsurări în parte,
procedeul de măsurare utilizat şi condiţiile din abator, care sunt importante pentru evaluarea valorilor
şi a rezultatelor măsurării. Aici se încadrează şi referinţe despre combustibili şi substanţe utilizate,
precum şi despre stadiul instalaţiei şi instalaţiile pentru reducerea emisiilor.
Datele despre abator necesare la raportul de măsurare, precum şi datele abatorului la momentul
măsurării, trebuiepuse la dispoziţia biroului specializat însărcinat cu măsurarea şi întocmirea raportului
de măsurare.
În cazul substanţelor prezente în diferite forme de agregat, trebuie luate măsuri speciale la măsurare,
pentru icluderea tuturor părţilor.
Măsurări continue:
În manualul Monitoring sunt descrise premisele, de când este necesară supravegherea continuă a
surselor de emisie relevante.
Apa evacuată
Monitorizarea fluxurilor de apă evacuată poate fi efectuată după cum urmează:
a) continuu (printr-o curăţare continuă)
1
Guideline on Monitoring, Twinning Project RO2004/IB/EN-09 Implementation and Enforcement of the Environmental
Acquis at National Level and Coordination of the 8 RCEional Twinning Projects
2
IntCErated Pollution Prevention and Control (IPPC) ; Reference Document on the General Principles of Monitoring July
2003
_________________________________________________________________________________
93
monitorizare continuă on-line a valorilor principale de monitorizat
verificare deasă, manuală a valorilor de monitorizare principale
b) pe şarje, după verificarea valorilor de monitorizare principale
Ambele opţiuni pot fi o parte a sistemului de management. Imediat ce valorile monitorizate sunt
depăşite, se pot aplica măsurile necesare, în urma unei avertizări, prin alarmare automată la sistemul
on-line, în urma verificării manuale.
7. Bibliografie / Indicarea surselor[
[1] Directiva 96/6 1/CE Consiliului din 24. September 1996 privind evitarea şi reducerea integrată
a poluării mediului (Directiva IPPC) Monitorul Oficial al CE Nr. L257 ABl. CE L 257/26 din
10.10.1996 în completarea Directivei 2003/35/CE din 26.5.2003 (ABl. EU L 156/17 din
25.6.2003)
[2] BAT (engl.: Reference Document on Best Available Techniques, pe scurt: BREF) pentru
„Abaoare, pentru prelucrarea produselor animale secundare” (Link:
http://eippcb.jrc.es/pages/Factivities.htm), Mai 2005
[3] VDI 2596: 2008 Reducerea emisiilor în abatoare Berlin: Editura Beuth
[4] ATV-manual pentru ehnica apei evacute (1997), Ape reziduale poluate organic din industria
alimentară, Editura Ernst&Sohn Berlin
[5] Ordonanţa (CE) Nr. 853/2004 a Parlamentului European şi a Consiliului din 29. Aprilie 2004
conţinând prevederile de igienă specifice, de provenienţă animală (Monitorul Oficial al
Uniunii Europene L 139 din 30. Aprilie 2004) în forma revizuită a publicării Monitorului
Oficial al Uniunii Europene Nr. L 226 din 25.6.2004
[6] Anexa 10 a Ordonanţei referitoare a cerinţele pentru deversarea apei evacuate în ape
(Ordonanţa apei evacuate – AbwV) în forma din 17.6.2004 (BGBl. I S. 1108), revizuită pe
14.10.2004 (BGBl. I S. 2625), amendată pe 19.10.2007, BGBl. S.2461
[7] Prima prevedere administrativă generală pentru Legea Federală pentru Protecţia Împotriva
Emisiilor (TA Luft) din 24. Iulie 2002 (GMBl 2002 S. 511/605.
[8] Legea privind gospodărirea apelor (Legea privind gospodărirea apelor – WHG) în forma din
19.8.2002 (BGBl. I S. 3245), amendată în 25.6.2005
[9] Documentul DWA-M 115-2 Iulie 2005): Deversarea indirectă a apei care nu provine din
gospodărie – Partea 2: Cerinţe
_________________________________________________________________________________
94
Anexă la manualul pentru „cele mai bune tehnici disponibile“ -BAT- pentru
categoriile de instalaţii relevante pentru mediu, din branşa abatoare
Studiu de caz 1
Pre-tratarea apei evacuate pentru o fabrică de produse din carne şi mezeluri
Este vorba despre o instalaşie de pre-tratare a apei evacuate cu tratare ulterioară în staţia
de epurare orăşenească. În instalaşie este deversată apa reziduală provenită din producţia
de carne şi mezeluri, apa provenită de la instalaşiile sanitare se deversează direct în staţia
de epurare orăşenească.
Producţie:
90 t/zi (ca. 50 % carne şi 50 % mezeluri)
Cantitatea de apă evacuată şi încărcătura poluantă (rezultatele măsurărilor):

Qd,max. = 400 m3/zi (valoare limită pentru apa deversată)
Qh,max. = 16,6 m3/oră (valoare limită pentru apa deversată)
Bd,CSB,max. = 986 kg/zi
Bd,Lip.Stoffe,max. = 159 kg/zi
Pre-tratarea apei evacuate:

- sită (ciur rotativ, deschidere = 1,0 mm)
- flotaţie chimico-fizică (flotaţie pentru eliminarea presiunii cu staţie de dozare a
chimicalelor)
- Bazine de amestecare şi bazim de compensare (V = 350 m3, reglare prin
măsurarea O2)
- staţie de curăţare a spumei
- deschidere pentru predare (măsurarea cantităţiilor, a pH/ului şi a temperaturii)
- instalaţie compactă de biofiltre
Rezultate:
Parametrii Unitate *Rezultatul din Valorile
fabrică cerute
Valorile proceselor
bazinele M + A
Bd,CSB kg/zi 75 < 360
Bd,BSB5 kg/zi 10 < 180
Co,Lip.Stoffe mg/l 5 < 100
Co,Nges,anorg. mg/l 26 < 100
* rezultatele din fabrică în urma unui control pentru cadstrul apei evacute, timp de o
saptamana, s/a luat în calcul valoarea maximă calculată, capacitatea a fost de 30 %.
Cazul 2
_________________________________________________________________________________
95
Tratarea anaerobă a deșeurilor din abatorul de porci
Numărul de tăieri şi volumul prelucrării:
În patru ani de producţie s-au tăiat în medie 25.000 de porci pe săptămână, cu o cantitate
de apă evacuată de 260 litrii pe bucată porc.
Cantitatea de apă evacuată şi încărcătura poluantă:

2.130 m3/zi de lucru (zl)
3.500 kg BSB5/zi de lucru (zl)
Tratarea pei evacuate:

- Siă
- Bazin de amestecare şi echivalare aerisit, cu o perioadă de reţinere de t = 2 h
- 2 instalaţii de flotaţie (sulf cu săruri feroase, Q = 110 m3/h je flotaţie)
- Bazin de amestecare şi chivalare aerisit (flotaţie)
- Deschidere pentru procesare
Tratare nămol:
- recipient pentru amestecare (30 m3/z conţinut stomac şi intestin; 60 m3/z flotat şi
sănge picurat; TS ≈ 7 %);
- recipient pentru putrezire (V = 1.650 m3; tR = 25 d; BR = 1,9 kg oTS/m3  d);
- ecantor (TS = 32 până la 36 %);
- depozit intermediar;
- reutilizarea nămolului ud în agricultură.
Rezultatele din producţie

Gaz utilizat: 320 l/porcine (ø 70 % metan cu 2,24 kW/porc)
Pierderea de căldură în urma putrezirii: ca. 60 %
Conţinutul nisipos din conţinutul stomacal şi intestinal au dus la depuneri sedimentare în
recipientul pentru putrezire.
Cazul 3
Pre-tratarea apei evacuate dintr-un abator
Este vorba despre o instalaţie de pre-tratare a apei evacuate. Instalaţia tratează apa
evacuată din secţia de tăiere şi mărunţire, fără apă de ploaie.
În interior este montată o presă cu sită, prin care trece apa evacuată din abator. Intestinele
sunt predate negolite la TBA, conţinutul stomacal este dus la recipientele pentru putrezire
orăşeneşti.
Pe staţia de epurare orăşenească s-a construit staţia de pre-tratare, compusă din sită fină
(3 mm), flotaţie pentru eliberarea presiunii şi instalaţie SBR.
Flotaţia are un grad de eficienţă de > 60 %, raportat la BSB5. Flotatul din flotaţie este
condus la recipientul pentru putrezire.
Numărul animalelor tăiate (date tehnice)
_________________________________________________________________________________
96
Se pot tăia maxim 8.000 porcine per zi de lucru, respectiv 40.000 porcine per săptămână,
pentru care se calculează ca. 300 l apă evacuată.
Cantitatea de apă evacuată şi încărcătura poluantă (date tehnice)

Cantitatea indusă în instalaţia SBR:
Qd = 2.100 m3/zi resp. 150 m3/h
Bd,BSB5 = 1.200 kg BSB5/zi de tăiere
Bd,TKN = 265 TKN/zi de tăiere
Bd,P = 0 kg P/zi de tăiere
Instalaţia de evacuat apa

- Pompă pneumatică (de la abator la staţia de epurare)
- Sită fină (3 mm)
- Flotaţie pentru eliminarea presiunii
- Rezervoare (V = 300 m3)
- Instalaţie SBR (compusă din 3 bazine pătrate; Vje Becken = 1.285 m3, aerisite prin 3
ventilatoare, amestecătoare cu motor subacvatice)
- Pompă
Rezultate din producţie

La baza rezultatelor din producţie stau valori măsurate zilnic (vezi tabela de mai jos).
Este vorba de valori medii ale tuturor valorilor măsurate, fiind indicate atât valorile
minime cât şi valorile maxime.
Luna Media Media Media Media

cantităţi concentrați încărcătu gradului
i de apă ei rii de. de
evacuat CSB indus CSB reacţie
ăQ CSB
m3/zi mg/l kg/zi %
Ianuarie 2.050 4.234 8.613 63
Februarie 1.620 4.726 8.063 62
Martie 1.640 5.007 8.685 61
Aprilie 2.030 4.198 9.362 64
Mai 2.310 5.554 11.217 61
Iunie 2.360 5.413 13.222 62
Iulie 2.185 5.949 13.864 60
August 2.065 5.914 13.528 63
Septembr 2.290 7.200 17.100 67

ie
_________________________________________________________________________________
97
Octombri 2.550 6.090 14.100 69
e
Valoare
minimă 1.200 3.000 - 45
pe zi
Valoare
maximă 3.000 9.000 - 88
pe zi
Valoare 2.100 - < 14.700 ~ 65
țel
Rezultatele din producţia unui abator (flotaţie şi instalaţie SBR)
Cazul 4
Instalaţie de pre-tratare a apei evacuate într-un abator
În abator s-a început cu modernizarea şi extinderea instalaţiei de pre-tratare a apei, care s-
a pus în funcţiune etapizat.
După o primă fază de epurare în incinta abatorului, apa evacuată se tratează în continuare
în staţia de epurare orăşenească. Inducerea în staţia de epurare se face printr-o conductă
proprie de apă evacuată. După a doua etapă de epurare, (flotaţie), urmează inducerea apei
evacuate în etapa de vitalizare. Încărcătura maxim admisă este de 16.500 EGW40.
Staţia de pre-tratare purifică toate aplele provenite din producţie, precum şi apa
contaminată din gospodărie. Apele din secţia de prelucrare intestine se tratează la locul în
care sunt produse, printr-o sită fină.
Numărul animalelor tăiate:

SE pot tăia maxim 30.000 animale pe săptămână şi 6.000 animale pe ziua de tăiere.
Cantitatea de apă este de 180 până la 220 l/animal.
Rezultatele medii (Apa evacuată netratată):

Qd = 1.200 m3/z
BSB5 = 2.435 mg/l
CSB = 7.757 mg/l
Fosfor = 51 mg/l
TKN = 331 mg/l
Stația de apă evacuată:

- - instalaşie ciur cu sită fină 0,5 mm
- bazin cu pompă
- Flotaţie pentru eliminarea presiunii fără adaos chimic (80 m3/h)
- Biofiltru
- Loc de spălate vehicule transport animale
- rezervor pentru amestecul cu flotat
- 3 bucăţi separator presă à 35 m3/h (1 bucată rezervă) (apa presată
este indusă în pompă) cu sistem de transport pentru umplerea
containerelor
_________________________________________________________________________________
98
- Pompă pentru apa evacuată: (2 pompeà 120 m3/h)
- bazine pentru amestec şi echivalare
(V = 1.200 m3, echipat cu 1sistem de amestecare, inclusiv aerisire,
reglarea cantităţilor din proces, în fucnţie de capacitatea staţiilor de
epurare orăşeneşti).
- flotaţie chimico-fizică (80 m3/h) ( se introduce direct în etapa de
epurare ecologică).
Observaţie: Flotatul din prima etapă de epurare se compostează. Flotatul din a doua
etapă de epurare se lasă să putrezească în rezervorul de putrezire al staţiei
de epurare orăşenească.
Rezultate:
În 4 zile s-a măsurat flotaţia mecanică (prima etapă de epurare), pentru a stabili eficienţa
(vezi tabelul de mai jos).
Data Ora CSB Nges Substanţe

care pot fi
extrase
Eficienţă Eficienţă Eficienţă
% % %
03.02.199 13.00 - 38 - -
8 03.00
04.02.199 03.00 - 31 - 87
8 13.00
05.02.199 13.00 - 53 35 -
8 03.00
05.02.199 03.00 - 57 42 80
8 13.00
06.02.199 13.00 - 28 - 99
8 03.00
06.02.199 03.00 - 8 - 41
8 13.00
Rezultatele flotaţiei mecanice dintr-un abator
Cazul 5
Tratarea comună a apei evacuate din abator şi a apei orăşeneşti
Patru comune cu capacitatea a ca. de 5.000 locuitori, zona industrială cu capacitatea a ca.
13.000 louitori şi carmangeria cu capacitatea a ca. 27.000 locuitori au necesitat
construcţia unei staţii de epurare noi, cu un grad de extindere pentru ca. 46.000 locuitori.
Întreaga staţie de epurare a fostconstruită pe două culoare, parcurgând următoarele etape:
_________________________________________________________________________________
99
- pre-epurare mecanică cu site, inclusiv compactizarea conţinutului sitelor
- recipient pentru cparea nisipului şi a grăsimilor
- etapă biologică, ca bazin rotativ (Vtotal = 18.000 m³), 4 bazine anaerobe (V total =
3.600 m³) pentru eliminate biologică de fosfor şi denitrificarea nămolului evacuat,
aparate de măsurate on-line, pentru Ptotal, NH4-N și NO3-N pentru dirijarea aerisirii
- post-epurare
Dispozitivul de pompare, staţia de preluare a dejecţiilor şi rezervorul pentru păstrarea
nămolului, precum şi o tratare biologică a aerului evacuat din partea de preluare a
dejecţiilor şi trecerea lor prin sită, completează staţia. Drenarea nămolului se face prin
centrifugare (pe două culoare). Eliminarea nămolului evacuat se face în agricultură.
Substanţele toxice se află cu mult sub valorile limită stabilite în Ordonanţa privind
nămolul evacuate (există în România o Ordonanţă asemănătoare?).
Etapa biologică a fost planificată şi construită conceptual, ca nitrificare cu proces de

denitrificare eliminare biologică şi chimică de fosfat simultană, şi stabilizare aerobă a
nămolului simultană.
Rezultate:
Utilizarea substanţelor de curăţare şi dezinfecţie

La utilizarea substanţelor de curăţare şi dezinfecţie există mai ales două grupe de
substanţe care prezintă probleme: produse ce conţin clor activ şi tenside. Prin trecerea la
_________________________________________________________________________________
100
produse fără clor surplusul de nămol a putut fi reutilizat în agricultură. În abator nu s-a
putut renunţa pe termen lung la această substanţă, însă este suficientă o utilizare de 14
zile, pentru a combate germenii. O alternativă la clorul activ este de exemplu oxigenul
activ, dar preţul acestor produse este mai ridicat decât cel al substanţelor pe bază de clor
activ.
Substanţe de curăţare care conţin tenside, care servesc la emulgarea mizeriilor grase, au
ca efect o scădere puternică a eficienţei separatorului de grăsimi. În combinaţie cu o
temperatură mare a apei evacuate, o mare parte din grăsime rămâne în apa evacuată
ducând la mari probleme la pre-epurarea în staţie precum şi în bazinul de revitalizare. Se
pot aduce îmbunătăţiri la staţia de epurare şi prin reducerea substanţelor de curăţare are
conţin tenside, care pot fi parţial înlocuite cu produse pe bază de enzime, prin prelungirea
perioadei de trecere prin separatorul de grăsimi, a depozitării, a proporţionării apei de
curăţare şi prin reducerea temperaturilor.
Cazul 6
Epurare biologică a aerului evacuat într-un abator mare
Într-un abator mare, cu nu număr de tăieri de peste 20.000 porci/zi, aerul evacuat se
epurează şi apoi se evacuează deasupra acoperişului clădirii. Apa evacuată rezultată din
epurarea aerului evacuat se purifică într-o staţie de epurare, împreună cu apa evacuată
rezultată din procesul de tăiere.
Instalaţia este montată pe acoperişul celei mai înalte clădiri. Este vorba despre un corp de
picurare biologică. Această procedură reprezintă o dezvoltare a unui biofiltru obişnuit.
Spre deosebire de biofiltre, microorganismele sunt imobilizate într-un material conductor
inert, compus din plastic. Acestea formează un film subţire, aşa numitul biofilm.
Substanţele poluante şi mirosurile din aer sunt absorbite de către acest biofilm şi sunt
descompuse biologic de către microorganisme.
_________________________________________________________________________________
101
Principiul corpului biologic de picurare
Date despre aerul evacuat:

Volumul aerului evacuat: 120.000 m3/h
Temperatura aerului evacuat: 20 – 25o C
Umiditatea aerului evacuat: 7 – 10 g/kg
Miros în gazul crud: 5.000 GE/m2
Date despre aerul curat:
Miros în gazul curat: 300 GE/m2
Date despre producţie
Durata funcţionării: 8.600 ore/an
Aprovizionare cu apă/cantitate de apă evacuată/valori orientative pentru

consum/mentenanţă
Microorganismele sunt aprovizionate cu apă proaspătă şi hrană prin stropire. Prin această
instalaţie de stropire, cu o capacitate de 5.000 l, apa se pompează cu ajutprul a două
pompe cu dispozitive de urmărire de dozare a pH-ului, pe acoperişul clădirii. Cantitatea
transportată este de 40 m3/h. Pentru concentratul de hrană sunt necesari 4.500 l/a. Ca
aditiv chimic se adaugă o substanţă cu conţinut de 20% NaOH (450 l/a).
Cantitatea de apă evacuată cu o valoare pH de 6,5 – 7,5 are următoarele calităţi:

Valoarea CS 500 – 1.000 mg/l
Amoniu 50 – 500 mg/l
Fosfat 10 – 100 mg/l
Sulfat 50 – 500 mg/l
Pentru întreţinere se efectuează un control zilnic, o măsurare lunară a pH-ului şi se

recomandă o întreţinere mecanică şi biologică. Această instalaţie s-a dovedit eficienţa în
practică.
_________________________________________________________________________________
102

Abatoare

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Abatoare

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Twinning Project

Implementation and enforcement of the environmental

1.1. Consecinţele directivei IVU………………………………………………………….2

2. Categoriile de instalaţii relevante pentru mediu şi domeniile de activitate.............17

2.1. Aprovizionarea cu animale................................................................................................17

3. Matrici – categorii de instalaţii şi legislaţia mediului.................................................21

3.1. Apa – legislaţie la sistemul hidrografic..............................................................................21

5. Măsuri de evitare şi reducere a efectelor asupra mediului înconjurător................58

5.1. Surse de miros şi de emisie................................................................................................58

6. Concluzii pentru cele mai bune tehnici disponibile....................................................86

1.1. Consecinţele directivei IVU

La data de 24 septembrie 1996 a fost adoptată directiva 96/61/CE a consiliului referitoare la

În domeniul de aplicare al directivei IPPC se regăsesc categoriile de activităţi industriale

Instalaţiile de descompunere şi prelucrare a cărnii, produsele animale secundare

1.2 Procedurile de autorizare

Detalii amănunţite legate de procedura de autorizare integrată se găsesc în ghidul de aplicare

„autorizaţia integrată de mediu reprezintă documentul tehnic şi juridic eliberat de autoritatea

a.) 30 iunie 2006 pentru instalaţiile/activităţile care nu au termen de tranziţie.

De la această obligaţie sunt excluse întreprinderile industriale enumerate în anexa 5 a

Modificări esenţiale ale instalaţiilor/activităţilor.

Desfăşurarea procedurilor de autorizare conform OM 1158/2005

Partea I: Examinare preliminară a cererii de către LEPA

Explicarea abrevierilor folosite în imaginile următoare:

Aplicarea BAT în procedura de autorizare

B AT- Ref erence Documents (BREF) (Documente de referinţă)

„Best available technique“ cele mai bune tehnici disponibile

“Abordarea integrată” ( Directiva IPPC, articolul 7):

Pentru activităţi industriale trebuie considerate obligaţiile de funcţionare internaţionale. În acest

2.1 Aprovizionarea cu animale Categorii de instalaţii

2.2 Producţia Categorii de instalaţii

— procurarea externă • Transformatori

— Aprovizionarea cu căldură (s.a.

2.5 Aprovizionarea cu căldură Categoriile instalaţiilor

2.6 Aprovizionarea cu apă şi Categoriile instalaţiilor

2.8 Îndepărtarea Categoriile instalaţiilor

2.10 Expedierea Categorii de instalaţii

3. Matrice – categorii de instalaţii şi legislaţia mediului

Instalaţii de tratare a apei

instalaţii de tratare în prealabil a apei reziduale

Depozitarea chimicalelor (instalaţii care corespund legii de

WRMG – Legea privind detergenţii şi produsele de curăţare

Legea privind transportul produselor periculoase

verabschiedet)Ordonanţa privind deşeurile biologice şo compostul (wenn

Ordonanţa privind apa potabilă

Ordonanţa privin nămolul de epurare (AbfKlärV)

Ordonanţa privind substanţele care sunt dăunătoare apelor (VAwS)

VwV zur näheren Bestimmung wassergef. Stoffe (VwVwS)

Wassergesetze der Länder

EigenkontrollVOen der Länder

2.1 Alimentarea cu energie

Parc de autovehicule/Vehicule de refrigerare

Depozitarea substanţelor auxiliare şi a aditivilor

Categorii de instalaţii / Reglementări juridice

Kreislaufwirtschafts- und Abbfallgesetz (KrW-/AbfG)

VO zur Einführung des europ. Abfallkatalogs (EAKV)

VO zur Bestimmung bes. überw.bed. Abfälle (BestbüAbfV)

VO zur Best. überw.bed. Abfälle zur Verwertg. (BestüVAbfV)

VO über Abf.wirtschaftskonzepte u.-bilanzen (AbfKoBiV)

VO zur Transportgenehmigung (TgV)

VO über die Entsorgung gebr. halog. Lösemittel (HKWAbfV)

Abfallwirtschaftsgesetze der Länder

AbfallnachweisVOen der Länder

20. BImSchV (Lagern von Ottokraftstoffen)