ŞCOALA NAŢIONALA DE GAZ

MEDIAŞ

REGLAREA AUTOMATĂ A
PRESIUNII UNUI FLUID

Filiera : Tehnologică
Profil: Tehnic
Specialitate: Tehnician în automatizări

Îndrumator proiect: Absolvent:

Mureşan Sofia Onofrei Ioan

1
 CUPRINS
1. Memoriu Justificativ………………………………………………..……..…3
2. Generalităţi.............................................................................................5
3. Traductoare de presiune........................................................................6
4. Clasificarea traductoarelor de presiune:................................................7
4.1. Elemente elastice.............................................................................7
4.2. Traductoare electrice asociate..........................................................8
4.3. Traductoare de presiune cu balanţă de forţe…………………………9
4.4. Traductoare de presiune piezoelectrice…………………….……….10
4.5. Traductoare tactile………………………………………….………….11
4.6. Traductoare pentru subpresiuni………………………….…………..12
5. Reglarea presiunii…………………………………………………..……...13
5.1. Reglarea presiunii cu un regulator P sau PI………………………...14
5.2. Reglarea automată a presiunii……………………………….……….14
5.3. Electropompe si hidrofoare…………………………………….……..16
6. Norme de protecţie a muncii………………………………......………….18
7. Bibliografie………………………………………....………………….……19

2
 1. MEMORIU JUSTIFICATIV
Omul, ca fiinţă superioară, a fost preocupat din cele mai vechi timpuri de a
cunoaşte şi stăpâni natura, de a dirija fenomene ale naturii în scopul uşurării
existentei sale.
În procesul cunoaşterii, omul urmăreşte evoluţia în timp a unor mărimi
caracteristice in raport cu evoluţia altor mărimi, evidenţiind astfel grupul mărimilor
care definesc „cauza” şi grupul mărimilor ce definesc "efectul". Observaţiile asupra
presupuselor cauze şi efecte au condus şi conduc la evidenţierea unor legi, care,
creând relaţiile dintre „cauze" şi „efecte", caracterizează fenomenele.
Stabilirea unor legi ce caracterizează fenomene ale naturii şi definirea
unor modele ale fenomenelor au permis omului o cunoaştere şi interpretare
aprofundată a multor fenomene, reuşind să le dirijeze în scopul îmbunătăţirii
condiţiilor sale de viaţă, al reducerii eforturilor fizice şi intelectuale, al uşurării
existenţei sale.
În acest proces, omul a parcurs următoarele etape:
Etapa mecanizării, în care s-au creat pârghia, roata, scripeţii,
multiplicatoarele de forţă de cuplu, ansambluri de calcul mecanizat etc., cu care omul
şi-a uşurat eforturile fizice şi intelectuale pentru producerea de bunuri materiale.
Etapa automatizării, în care omul a fost preocupat sa creeze mijloace
materiale care să deducă sau să elimine complet intervenţia sa directă în
desfăşurarea proceselor de producţie. Astfel, în aceasta etapă, omul desfăşoară cu
precădere o activitate intelectuală, în funcţii de analiză, control şi conducere.
Etapa cibernetizării şi automatizării, în care omul este preocupat de
crearea unor asemenea obiecte materiale care să reducă funcţia de conducere
generală a omului şi să dezvolte sistemul de informare. Astfel au fost create
calculatoare şi sisteme automate de calcul cu ajutorul cărora pot fi stabilite strategii
de conducere a proceselor de producţie şi sisteme de informatizare globală.
Ansamblul de obiecte materiale care asigura conducerea unui proces
tehnic sau de altă natură fără intervenţia directă a omului reprezintă un echipament
de automatizare.
Ştiinţa care se ocupa cu studiul principiilor şi aparatelor prin intermediul
cărora se asigură conducerea proceselor tehnice fără intervenţia directă a omului
poartă denumirea de Automatică. Automatizarea reprezintă introducerea în practică
a principiilor automaticii.
Ansamblul format din procesul (tehnic) condus şi echipamentul de
automatizare (de conducere) care asigură desfăşurarea procesului după anumite legi
poartă denumirea de sistem automat.
Pentru o mai bună înţelegere a acestei teme şi pentru familiarizarea
rapidă cu elemente şi limbajele tehnice, pe care un bun tehnician trebuie să le
cunoască, am structurat această lucrare în 5 mari capitole, în care am încercat să fac
o viziune uniformă şi generală asupra acestei ramuri a automatici, deoarece această
ramură este într-o continuă expansiune şi modernizare, şi de aceea eu am încercat
să o simplific şi să o fac mai pe înţelesul tuturor, şi a celor mai puţin familiarizaţi cu
acest domeniu.
Sistemele de reglare automată (SRA) constituie elementele principale ale
oricăror sisteme de automatizare (SA), inclusiv şi ale proceselor tehnologice (PT)
industriale.

3
 Schema de structură a unui sistem de reglare automată este dată în
figura. Semnificaţia elementelor şi mărimilor din sistem este următoarea:

E.C. P
ε Xc Xm Y
U + R.A. E.E. I.T.

Yr - -
Tr

Elementele componente ale eschemei unui SRA:

 E.C. – element de comparaţie;
 R.A. – regulator automat;
 E.E. – element de execuţie;
 I.T. – instalaţie tehnologică;
 Tr – traductor
Mărimi care intervin în schema de elemente a unui SRA:
 U – mărime de intrare a sistemului;
 ε – semnalul de eroare;
 Yr – mărime de reacţie;
 Xc – mărimea de ieşire a regulatorului automat;
 Xm– mărime de intrare a instalaţiei tehnologice;
 Y – mărime de ieşire a sistemului (a instalaţiei tehnologice);
 P – perturbări.

 Elementul de comparaţie (EC) are rolul de a compara permanent mărimea de

ieşire a instalaţiei tehnologice cu o mărime de acelaşi fel cu valoare prescrisă
(considerată constantă), rezultatul comparaţiei fiind semnalul de eroare ε.
 Regulatorul automat (RA) are rolul de a efectua anumite operaţii
asupra mărimii ε primită la intrare, respectiv are rolul de a prelucra această
mărime după o anumită lege, numită lege de reglare, rezultatul fiind mărimea
Xc aplicată ca mărime de comandă elementului de execuţie.
 Elementul de execuţie (EE) are rolul de a interveni în funcţionarea
instalaţiei tehnologice pentru corectarea parametrilor reglaţi conform mărimii de
comandă transmise de RA.
 Instalaţia tehnologică (IT) este în cazul general un sistem supus unor
acţiuni externe numite perturbaţii şi acţiunii comenzii generate de RA a cărui
mărime de ieşire este astfel reglată conform unui program prescris.
 Traductorul (Tr) este instalat pe bucla de reacţie negativă are rolul de
a transforma mărimea de ieşire a IT de regulă într-un semnal electric aplicat
EC.

4
 2. GENERALITATI
Traductorul este dispozitivul care face ca unei marimi de intrare sa ii
corespunda, conform unei legi determinate, o marime de iesire.
Exemple: transformatorul de masurare, termoelementul, electrodul de pH
etc.
Traductorul poate avea in structura sa unul sau mai multi senzori, capabili
de a efectua conversia marimii de masurat intr-o alta marime ce prezinta calitatea de
a fi usor masurabila.

Structura generală a unui traductor

Realizarea funcţiilor de către traductor astfel încât semnalul obţinut la
ieşirea acestuia să reprezinte valoric mărimea măsurată, sub formă accesibilă
dispozitivelor de automatizare, implică o serie de operaţii de conversie însoţite
totodată şi de transformări energetice bazate fie pe energia asociată mărimii preluate
din proces, fie pe cea furnizată de sursele auxiliare. Schema structurală a unui
traductor este prezentată în figura .

Fig - Structura generală a unui traductor

Semnificaţia blocurilor funcţionale este următoarea:

D  ES (element sensibil), sau detector;
ET = element de transmitere (de transfer);
A  AD este adaptorul;
SEA este sursa de energie auxiliară.

Mărimea de măsurat x este aplicată la intrarea traductorului, reprezentând

parametrul reglat (temperatură, debit, presiune, turaţie, nivel, vitază, forţă etc).
Mărimea de ieşire y reprezintă valoarea mărimii măsurate, exprimată sub
formă de semnal analogic (curent, tensiune sau presiune).

Detectorul (D) – numit şi element sensibil, senzor sau captor – este

elementul specific pentru detectarea mărimii fizice pe care traductorul trebuie să o
măsoare.
În mediul în care trebuie să funcţioneze traductorul, în afara mărimii x,
există şi alte mărimii fizice. Detectorul trebuie să aibă calitatea de a sesiza numai
variaţiile mărimii x, fără ca informaţiile pe care acesta le furnizează să fie afectate de
celelalte mărimi din mediul respectiv (din proces).
În urma interacţiunii dintre mărimea de măsurat şi detector are loc o
modificare de stare a acestuia, care, fiind o consecinţă a unor legi fizice cunoscute

5
teoretic sau experimental, conţine informaţia necesară determinării valorii mărimii de
măsurat.
Modificarea de stare presupune un consum energetic preluat de la proces.
În funcţie de fenomenele fizice pe care se bazează detecţia şi de puterea asociată
mărimii de intrare, modificarea de stare se poate manifesta sub forma unui semnal la
ieşirea elementului sensibil.
(Exemplu: Tensiunea electromotoare generată la bornele unui termocuplu
în funcţie de temperatură.)
În alte situaţii modificarea de stare are ca efect modificarea unor
parametrii de material a căror evidenţiere se face utilizând o energie de activare de la
o sursă auxiliară (SEA).
Indiferent cum se face modificarea de stare a detectorului (D), informaţia
furnizată de acesta nu poate fi folosită ca atare, necesitând prelucrări ulterioare prin
(ET) şi (A).

Adaptorul (A)– are rolul de a modifica (adapta) informaţia obţinută la

ieşirea detectorului (D)– la cerinţele impuse de aparatura de automatizare, care o
utilizează, adică să o convertească sub forma impusă pentru semnalul de ieşire y.

3. TRADUCTOARE DE PRESIUNE
În funcţie de domeniul presiunilor de măsurat, elementele sensibile ale
acestor traductoare diferă. Trebuie precizat faptul că presiunea poate fi absolută,
atunci când se măsoară în raport cu vidul absolut, relativă sau efectivă, dacă
măsurarea se face ca o diferenţă faţă de presiunea atmosferică şi diferenţială, atunci
când măsurarea se face în raport cu o presiune considerată ca referinţă.
Unitatea de măsură a presiunii este pascalul  (1 Pa = 1 N/m2), în tehnică
preferându-se barul  ( 1 bar = 10 3 Pa) dar, se folosesc şi alte unităţi derivate ca:
atmosfera fizică (1 atm reprezintă presiunea hidrostatică echivalentă a unei coloane
de mercur cu densitatea de 13,595 g/cm3, cu înălţimea de 760 mm, la acceleraţia
gravitaţională g = 980,666 cm/s2);  milimetrii coloană de mercur  ( 1 mm Hg = 1 torr –
presiunea hidrostatică a unei coloane de mercur cu înălţimea de 1 mm , în condiţiile
anterioare; mm coloană apă  (1 mm H2O reprezintă presiunea hidrostatică
echivalentă unei coloane de apă cu înălţimea de 1 mm).
Precizăm că, presiunea normală , luată ca referinţă în tehnică – presiunea
exercitată de o coloană de mercur  cu înălţimea de 735,56 mm (echivalentul unei
atmosfere tehnice) - ,  diferă de presiunea atmosferică normală , care corespunde
presiunii hidrostatice echivalente unei coloane de mercur cu înălţimea de 760 mm la
00 C şi g = 980,666 cm/s2.
Fig.1. Domeniul presiuilor din tehnică este deosebit de
vast, metodele de măsurare fiind specifice doar pentru
anumite intervale ilustrate în Fig.1.
Principiul de funcţionare al traductoarelor de
presiune (elementele sensibile ale acestora)  constă în
general, în convertirea unei presiuni într-o deplasare liniară

6
care, la rândul său este convertită într-o variaţie de tensiune cu ajutorul unui montaj
potenţiometric.

4. CLASIFICAREA TRADUCTOARELOR

DE PRESIUNE:

4.1. Traductoare cu elemente elastice

Ca elemente sensibile, în tehnică, pentru măsurarea presiunilor se
utilizează:

1. Burdufurile metalice ondulate (gofrate) Fig.2.

2. Camerele cu membrană Fig.3.
3. Tub Bourdon Fig.4.

Fig.2. Fig.3. Fig.4

Burdufurile metalice ondulate (silfoane), realizate dintr-un material elastic

cunoscut tehnic sub denumirea de tombac sau din oţel obişnuit, au proprietatea de a-
şi modifica dimensiunile sub acţiunea unei presiuni, fiind reprezentate în două
variante posibile de Fig.2. In cazul în care e necesară măsurarea unei presiuni
absolute sau diferenţiale, se utilizează folosirea unor baterii de burdufuri montate în
opoziţie.
Camerele cu membrană , cunoscute şi sub denumirea de membrane
gofrate, se execută în general dintr-un aliaj de bronz şi beriliu sau din oţeluri
inoxidabile. Funcţionarea membranei (Fig.3.) este similaru a burdufului ondulat, adică
sub acţiunea unei presiuni se va produce deformarea acesteia, ceea ce duce la
convertirea unei presiuni într-o variaţie de deplasare liniară.
Tuburile Bourdon  se execută în general din alamă arcuită, cunoscută sub
numele de “tombac” , sub forma unui tub cu secţiune ovală, eliptică sau semisferă
(Fig.4.a.b.c.), cu un capăt rigid la care se aplică presiunea de măsurat. Celălalt capăt
(liber) se va deforma sub acţiunea presiunii, realizând fie o deplasare liniară, fie una
unghiulară (cazul manometrelor), putând fi prevăzute cu contacte electrice de minim

7
şi maxim (cazul presostatelor). Sensibilitatea maximă a tuburilor Bourdon se obţine
pentru cele cu secţiunea semisferică.
Traductoarele de presiune prezentate au o sensibilitate relativ redusă,
precizia lor fiind influenţată de vibraţii şi şocuri, temperatură, umiditate existenţa
derivei de zero, etc. Durata de viaţă a acestor traductoare este influenţată de ciclurile
de funcţionare şi suprasarcinile la care sunt supuse, fiind totuşi traductoarele de
presiune cele mai utilizate.
Comportarea dinamică a acestor traductoare este în concordanţă cu a
elementelor de tip P1, constanta de timp fiind până la ordinul a 5 secunde. 
Pentru cazul presiunilor foarte mari (sute sau mii de
daN/cm2) se folosesc traductoare de presiune speciale,
una din variante fiind reprezentată principial în Fig.5.
Elementul sensibil este executat de obicei din oţel inoxidabil
care, sub acţiunea unei presiuni este supus unei dilatări.
Acest lucru va duce la variaţia lungimii unui fir rezistiv
bobinat, adică la variaţia rezistenţei electrice a acestuia.
Cu ajutorul unui montaj potenţiometric sau cu o
punte de măsură, variaţiile de presiune sunt preluate sub
forma unor semnale de tensiune electrică.

Fig.5.

4.2. Traductoare electrice asociate

Traductoarele electrice asociate pentru măsurarea presiunilor ce folosesc
elemente sensibile elastice pot fi: tensometrice; inductive; capacitive ; electrooptice;
piezoelectrice; cu cuarţ, ş.a.

Traductoarele tensometrice rezistive se utilizează prin lipirea

acestora direct pe membranele plane sau pe un
subansamblu tijă-lamă, deformabile sub acţiunea unui
element elastic sensibil .
Luând în considerare o diafragmă circulară
încastrată perfect, membrana şi blocul de încastarare
provenind din acelaşi material prin prelucrare tehnologică
adecvată, cu grosimea g şi raza R, ca în Fig.6., sub acţiunea
presiunilor diferenţiale p1 şi p2.
Dacă se reprezintă grafic cele două relaţii, μ fiind coeficientul lui Poisson,
se va constata că distribuţiile celor două tensiuni mecanice au semne contrare la
marginea membranei în raport cu zona centrală. Cu această constatare rezultă că
pot fi utilizate patru timbre tensometrice, metodele de măsurare fiind aceleaşi ca la
măsurarea deformaţiilor. Poziţionarea timbrelor tensometricese face, de obicei, după
direcţia radială, pe motivul că deformaţiile pe această direcţie sunt mai importante.
Utilizarea traductoarelor inductive devine avantajoasă pentru cazul
măsurării unor presiuni mari care, la rândul lor produc deplasări liniare mari.
In Fig.7. se prezintă un schematic un traductor  de presiune având asociat
un traductor inductiv diferenţial, pentru măsurarea fără contact a unei presiuni
diferenţiale, care se compune din: miezul magnetic – 1; corpul – 2; bobinele – 3 şi

8
memebrana – 4. La această variantă constructivă, membrana poate fi şi gofrată dar,
e recomandabil ca porţiunea de mijloc să fie plană.  De asemenea, pentru această
construcţie se pot întâlni două situaţii:

Fig.7.

membrana (uneori şi corpul

traductorului) este magnetică,
traductorul fiind inductiv diferenţial cu armătură mobilă;
membrana este nemagnetică, traductorul inductiv diferenţial funcţionând
pe baza modificării curenţilor Foucault (cazul traductoarelor de proximitate).
Principiul traductoarelor de presiune capacitive, după Fig.8. au la bază
următoarele elemente componente:
membrana – 1;
inelul izolator – 2;
Fig.8. corpul conductor – 3
şi în interior se creează vacuum.

In acest caz, una din armăturile conden-

satorului este chiar membrana traductorului.
Traductoarele electrooptice au o utilizare
mai restrânsă faţă de cele anterioare, cu toate că
permit eliminarea contactului cu elementul sensibil
elastic. In acelaşi timp, gabaritul lor este redus (de ordinul milimetrilor), principial fiind
reprezentate în Fig.8., unde membrana reflectă lumina transmisă printr-o fibră optică
de la sursa de lumină, caree e preluată de o altă fibră optică şi transmisă
Fig.8.
fotodetectorului FD. Prin deformarea membranei sub acţiunea unei presiuni p are loc
o dispersare a fluxului de lumină, ceea ce duce la scăderea fluxului luminos transmis
de FD.  Acest tip prezintă avantajul amplasării părţii electrice la distanţă mare de
traductor, reducând perturbaţiile dar, are dezavantajul că factorul de reflexie se
modifică în timp precum şi faptul că variaţiile temperaturii modifică sensibil
caracteristicile sale.

             

4.3. Traductoare de presiune cu balanţă de forţe

Traductorul  de presiune cu balanţă de forţe, prezintă avantajul că este un
montaj cu reacţie, schema sa principială fiind prezentată în Fig.9. Presiunea
măsurată p va acţina şi deforma membrana elastică, ceea ce va duce la o deplasare
a sistemului de pârghii 1-2-3-4-5 care va acţiona asupra unui traductor inductiv
liniarde tip transformator TI ce intră în componenţa oscilatorului O. Prin modificarea

9
 Fig.9.

întrefierului lui TI, se va modifica amplitudinea semnalului la ieşirea oscilatorului ceea

ce va duce la modificarea tensiunii de ieşire din detectorul D , tensiune ce va da un
semnal de comandă convertorului tensiune – curent CTC.  Tensiunea de comandă a
acestuia va duce la modificarea curentului său de ieşire, ceea ce va modifica forţa de
acţionare a electromagnetului EM cu magnetul permanent MP prin intermediul căruia
acţionează asupra pârghiei 4. Aceleşi curent de comandă se regăseşte la miliamper-
metrul mA, fiind debitat prin sursa de alimentare SA. In cazul în care se lucrează cu
semnal unificat (4 – 20 mA), pentru alimentarea blocurilor componente, inclusiv a
electromagnetului se va face uz de o sursă auxiliară de energie Saux.
Forţele ce acţionează asupra întregului sistem mecanic sunt: forţa activă
datorată presiunii p, forţa de reacţie produsă de electromagnet, forţa de tensionare a
resortului RO şi greutatea pârghiei 2 – G ce culisează prin punctul de sprijin RD.
Echilibrul se va stabili atunci când suma momentelor introduse de forţele indicate
este nulă.

4.4. Traductoare de presiune piezoelectrice

O parte din caracteristicile traductoarelor piezoelectrice au fost prezentate
iar, pentru măsurarea presiunilor în practică se pot utiliza variantele:
 folosirea în mod direct a efectului piezoelectric;
 dependenţa frecvenţei proprii de rezonanţă a cristalului în raport cu
presiunea exercitată asupra acestuia.
Traductoarele bazate pe efectul piezoelectric direct se confecţionează din
materiale pieezoelectrice sau piezoceramice în formă plată sau cilindrică, presiunea
maximă ce poate fi aplicată în cazul pastilelor de cuarţ fiind de 9500 barri iar pentru
cele piezoceramice de circa 8000 barri. Valorile prezentate trebuie luate la limite
maxime, valorile reale fiinde de 1/10 până la 1/20 din valorile indicate, aceasta în
funcţie de interfaţa dintre electrod şi pastilă. Exxistenţa unor neregularităţi între cele
două suprafeţe conduce la tensiuni mecanice mari sau chiar distrugerea pastilelor,

10
 pentru un contact bun fiind nesară realizarea unui paralelism între suprafeţe sub 10
μm, cu o abatere a planeităţii sub 1 μm, condiţii realizabile printr-o polarizare fină.
Deoarece între pastilele piezoelectrice (cazul celor de formă în rondele)
pot să apară goluri de aer, acestea se vor elimina prin pretensionarea ansamblului cu
resoarte, efect ce permite o îmbunătăţire a liniarităţii precum şi posibilitatea măsrării
unor presiuni mai mici decât cea atmosferică.

Pentru creşterea sensibilităţii se pot utiliza mai multe rondele ca în Fig.10. (1 –

diafragmă; 2 – pastilă piezo;   3 – resort pretensionare), iar pentru reducerea
vibraţiilor conectarea acestora se face în aşa fel încât să aibă loc o însumare a
presiunii şi efectul acestora să se anuleze, ceea  ce e posibil doar dacă în interfaţă 
există doi electrozi separaţi galvanic între ei.

Fig.10. Pentru creşterea sarcinii şi simplificarea modului

de conectare, este avantajos să se utilizeze traductoarele
cu element piezoelectric de formă tubulară, reprezentat
schematic în Fig.11., care se metalizează pe interior şi
exterior ( 1 – tub piezoelectric; 2 – rondele). De obicei,
acestea sunt pretensionate şi se confecţi-onează din
materiale ceramice (PZT, titanat de bariu ş.a.).
Fig.11.
Structura prezentată permite şi realizarea răcirii traductorului cu ajutorul
unui jet de apă trimis în interior, permite măsurarea unor presiuni de la 1 mbar la 100
bari, sensibilitatea este cuprinsă între 0,05 pC şi 1 pC/bar prezenţând o bună
liniaritate. Au dezavantajul că nu pot fi utilizate decât în regim dinamic, cu rezerve în
cel cvasistatic.
Traductoarele prezentate permit măsurări de presiuni de 0 – 1 bar, cu
frecvenţe de lucru de ordinul 10 100 MHz, prezintă o eroare de liniaritate, histerezis
şi repetabilitate sub 250 ppm din domeniul de măsurare cu derivă de zero şi variaţia
sensibilităţii sub 100 ppm pentru 10C.

4.5. Traductoare tactile

Aceste tipuri de traductoare sunt utilizate cu precădere pentru
determinarea formei suprafeţei unui obiect sau existenţa unui obiect într-un dispozitiv
de prindere dar, permit şi controlul forţei (presiunii) cu care se realizează prinderea
obiectului. Realizarea acestor traductoare are la bază modelul uman dar, trebuie
precizat (cazul roboţilor) că la operatorul uman informaţia
tactilă are ca bază de referinţă: presiune, temperatură,
structura suprafeţei (duritate, rugozitate, grad de
lubrifiere), vibraţii, umiditate, ş.a. Senzorii tactili sunt
utilzaţi actual la roboţi,  făcând uz de:
 metode de inducţie (au un nivel şi interval
redus de măsurare);
 metode capacitive (impun folosires de
dielectrici cu proprietăţi elastice şi izolatoare bune);
 metode ultrasonore (fac uz de proprietăţile de propagare a undelor
acustice de suprafaţă).

11
 La nivelul actual, traductoarele
tactile cele mai utilizate sunt cele rezistive,
realizate în formă matricială, un element al
matricei fiind format din doi electrozi între
care se intercalează cauciuc moale
(polibutadien) care are în compoziţie
elemente conductoare. Prin deformarea
cauciucului sub acţiunea unei presiuni se va
modifica rezistenţa echivalentă a celulei.
Schema principială a unui astfel
de traductor este prezentată în Fig.12.
Fig.12. Fiecare element al matricei se conectează
la o matrice de decodare prin multiplexare
(MUX) ce sesizează modificarea curenţilor din matrice în raport cu zona solicitată,
stabilind în acelaşi timp şi coordonatele excitaţiei, CAN reprezentând un convertor
analogic numeric.

4.6. Traductoare pentru subpresiuni

Pentru măsurarea subpresiunilor se utilizează vacuumetrele Pirani,
traductoarele de vacuum cu ionizare cu catod cald sau rece (Penning), traductoarele
cu ionizare prin radiaţii (alfatron) şi traductoarele de tip magnetron.
Vacuumetrele Pirani sau cu fir cald funcţionează pe principiul
dependenţei conductivităţii termice a gazelor în raport cu presiunea,
fiind relizate principial ca în Fig.13. Astfel, în corpul – 1 se creează
subpresiunea de măsurat, în acesta fiind plasat firul rezistiv – 3 care
se încălzeşte la aproximativ 2000C de la o sursă de alimentare prin
electrozii – 2. Temperatura firului rezistiv depinde practic de
conductibilitatea termică a gazului care, pentru presiuni sub 103 Pa,
Fig.13. este direct proporţională cu presiunea gazului. Reultă că valoarea
temperaturii firului poate fi determinată chiar prin valoarea
rezistenţei electrice a acestuia (se pot utiliza şi alte tipuri de traductoare).
Vacuumetrele Pirani introduc erori de măsurare de ordinul 2 – 10% care
cresc cu scăderea presiunii, domniul lor de aplicare limitându-se la 10-1 Pa.
In cazul unor presiuni din domeniul de vacuum tehnic şi vacuum extrem 
se face uz de traductoarele de vacuum cu ionizare cu catod cald sau rece şi cu
radiaţii.
Principial, în Fig.14., se prezintă un
traductor de vacuum cu ionizare cu catod
cald. Acesta este realizat din incinta A în care
se introduce presiunea de măsurat, catodul K
încălzit de un filament şi înconjurat de grila G
ce este alimentată la un potenţial pozitiv faţă
de catod şi cilindrul colector C care este
alimentat la un potenţial negativ în raport cu
catodul.
Câmpul electric creat de grilă
antrenează electronii emişi de catod care,

Fig.14.
12
ciocnind moleculele de gaz le transformă în ioni pozitivi şi sunt captaţi de electrodul
colector.
Domeniul de măsură al acestor traductoare este de 10 -2 – 10-8 torri, unele
construcţii speciale atingând 10-10 torri, valoarea inferioară fiind impusă de prezenţa
razelor X.
La traductoarele de ionizare cu catod rece (Penning) electronii se
generează sub acţiunea unui câmp electric puternic. Pentru a creşte probabilitatea
de ionizare a moleculelor, ceea ce necesită creşterea drumului parcurs de electroni,
peste câmpul electric se suprapune un câmp magnetic care imprimă o traiectorie
elicoidală a acestora. Această variantă duce la sensibilităţi mai mari decât în cazul
traductoarelor cu catod cald, reducând în acelaşi timp şi limita inferioară de
măsurare.
Traductoarele de vacuum cu ionizare prin radiaţii funcţionează pe
principiul “bombardării” moleculelor de gaz cu radiaţii α (se mai numesc şi alfatron),
sensibilitatea lor fiind mult mai redusă ca la cele  anterioare.

5. REGLAREA PESIUNII
Presiunea se reglează automat în: separatoare, coloane de fracţionare,
reactoare chimice, vase tampon pentru gaze, reţele de distribuţie cu gaze
combustibile, etc.
Fie vasul tampon din fig. 1.a (în Anexă) din care se alimentează mai mulţi
consumatori. Deoarece consumatorii se alimentează la presiune constantă aceasta
trebuie reglată automat. În acest scop se construieşte sistemul de reglare automată a
presiunii (SRA-P) reprezentat schematic în fig. 1.b (în Anexă).
În legătură cu acest SRA-P se pun mai multe probleme. Prima întrebare la
care se cere răspuns este dacă robinetul de reglare trebuie montat pe intrarea sau
ieşirea din vas.

Principiul de funcţionare: Pentru a da răspuns la această întrebare,

se va analiza modul în care funcţionează SRA-P atunci când robinetul de reglare
este montat pe intrarea în vas.

Consumatorii folosesc gazul din vas conform cerinţelor activităţii lor. Se va

presupune că SRA-P se găseşte în regim static şi că, la un anumit timp, un nou
consumator începe să folosească gaz. Crescând debitul la ieşire
Q
e , va scădea
presiunea P în vas. Traductorul de presiune TP sesizează scăderea presiunii şi
transmite regulatorului R un semnal corespunzător. În urma comparaţiei valorii
presiunii curente P cu valoarea prescrisă iP a presiunii, regulatorul va comanda
robinetul de reglare astfel încât acesta să se deschidă ceva mai mult. Crescând
debitul de alimentare, presiunea din vas va reveni la valoarea prescrisă.
Ce se întâmplă cu presiunea in vas atunci când robinetul de reglare ar fi
fixat pe ieşirea din vas?
La intrarea în funcţiune a unui nou consumator , presiunea în vas va
scădea. Pentru a reduce presiunea din vas la valoarea prescrisă, regulatorul R va
comanda robinetul de reglare astfel încât acesta să se închidă ceva mai mult.
Scăzând debitul de ieşire, presiunea din vas va reveni la valoarea prescrisă. Această
13
manevră este în contradicţie cu cererea de creştere a consumului de gaz şi ca atare
nu este bună. Rezultă deci că robinetul de reglare, în cazul problemei de faţă nu
poate fi montat decât pe intrarea vasului.
Răspunsul la întrebarea pusă mai sus nu poate fi deci dat, decât în urma
analizei procesului pentru care se cere reglarea automată a presiunii .

5.1. Reglarea presiunii cu un regulator P sau PI: Se va

vedea în continuare dacă pentru reglarea presiunii trebuie folosit un
regulator P sau PI.

Se ştie că SRA cu regulator P reglează cu abatere statică, iar SRA cu

regulator PI reglează fără abatere statică. Ţinând seama de aceasta, în practică se
folosesc SRA-P cu regulatoare proporţionale pentru acele procese la care eroarea
statică nu are o influenţă prea mare asupra performanţelor acestora (ex. alimentarea
cu aer a aparaturii de automatizare, alimentarea cu gaze combustibile a unor
consumatori etc.).
La SRA-P , inerţia traductorului, regulatorului şi robinetului de reglare este
neglijabilă prin raport cu inerţia procesului. Procesele pneumatice sunt în general
monocapacitive, comportarea lor dinamică fiind descrisă de ecuaţia diferenţială de
ordinul întâi. Din aceste motive, la SRA-P cu regulator P, amplificarea regulatorului
poate fi mărită până la valori
K
p =20...25 (BP=5...4), fără ca SRA să-şi piardă
stabilitatea.
La asemenea amplificări mari rezultă SRA-P cu eroarea statică mica, ceea
ce constituie un mare avantaj în reglarea automată a acestei mărimi fizice.

5.2. Reglarea automată a presiunii

Reglarea
automată a presiunii se
poate realiza în mai multe
moduri, in funcţie de
specificul instalaţiei
tehnologice.

Fig.15. Fig.16.

Reglarea presiunii în recipiente cu circulaţia se poate face prin schemele

date in figura 15 şi 16. În aceste scheme, cât şi în cele ce urmează, Tr este
traductorul, Rf - elementul de referinţă (în cazul sistemelor de stabilizare), R -
regulatorul, iar EE - elementul de execuţie. În prima schemă, organul de reglare este
montat pe conducta de intrare, iar în a doua schemă - pe conducta de evacuare.
Cele mai utilizate scheme de reglare sunt cu acţiune continuă, cu regulator PI,şi
sisteme de reglare bipoziţionale sau cu acţiune directă (în instalaţii la care nu se cer
indicatori de performanţă ridicaţi).

14
 Reglarea presiunii gazelor în conducte se realizează cu scheme de tip
aval (Fig.16.) sau de tip amonte (Fig.17.).

Fig.16. Fig.17.

În aceste aplicaţii se utilizează foarte frecvent regulatoarele cu acţiune

directă. În figura 18 şi figura 19 se prezintă două soluţii des utilizate pentru reglarea
presiunii de aspiraţie a compresoarelor din instalaţiile frigorifice.

Fig.18. Fig.19.

În schema din figura 18, presiunea de aspiraţie a compresorului 1 se

reglează bipoziţional, prin cuplarea şi decuplarea motorului de antrenare 2. Dacă
presiunea de aspiraţie scade sub valoarea de basculare în starea "0" a regulatorului
bipoziţional, se comandă oprirea motorului. Dacă presiunea creşte peste valoarea de
basculare în starea "1" a regulatorului bipoziţional, se comandă pornirea motorului. În
schema din figura 46 reglarea presiunii de aspiraţie se face prin recircularea unei
parţi din gazul comprimat. Dacă presiunea tinde să scadă sub valoarea permisă, se
comandă deschiderea organului de reglare şi invers. În aceste aplicaţii se utilizează
frecvent regulatoare cu acţiune directă sau regulatoare specializate cu acţiune
indirectă. Presupunem că în desfăşurarea proceselor fizice, chimice şi
microbiologice din reactor, presiunea p se modifică în funcţie de aportul de căldură
din exterior. În aceste condiţii. într-un ciclu de funcţionare a reactorului 1 presiunea
se poate modifica prin ajustarea debitului de agent termic prin mantaua 2 a
reactorului.

15
 5.3. ELECTROPOMPE ŞI HIDROFOARE

CONDIŢII:

Pompele portabile de grădină precum şi pompele de adâncime şi

hidrofoarele :

 Se utilizează la pomparea de apă curată şi de lichide neexplozive care
nu conţin materiale chimice sau mecanice care să deterioreze pompa; temperatura
maximă admisă a lichidelor pompate este de 90˚ C, dacă rotorul pompei este metalic
(fontă, alamă sau oţel) şi de 50˚ C, dacă rotorul pompei este fabricat dintr-un material
sintetic (noryl) sau dacă pompa este prevăzută cu unul sau mai multe difuzoare.
 Se instalează într-un loc bine aerisit şi protejat împotriva intemperiilor,
cu o temperatură ambiantă nu mai mare de 40˚ C.
 Sunt prevazute cu ax rotor orizontal (cu exceptia modelelor MSV, care
au ax vertical) si cu o talpa; din motive de siguranta se recomanda fixarea pompei
utilizand gaurile din talpa; evitati instalarea electropompei cu motorul sub corpul
pompei.
 Nu pot depăşi 5 – 30 de porniri pe oră, la intervale regulate; numărul de
porniri este cu atât mai mic, cu cât randamentul pompei este mai mare; la agregatele
cu vas de presiune reglarea numărului de porniri / oră se realizează prin reglarea
presiunii la presostat (vezi paragraful corespunzător) sau prin mărirea capacităţii
vasului de presiune (fie se adaugă un vas de presiune corespunzător celui deja
instalat, fie se înlocuieşte vasul de presiune existent cu unul mai mare).

CIRCUITELE DE ŢEVI :
Circuitele de ţevi trebuie fixate şi ancorate pe trasee corespunzătoare şi
conectate astfel încât să nu transmită pompei forţe, tensiuni şi vibraţii.Pentru
electropompele de grădină se recomandă ţevi spiralate, care pot fi livrate odată cu
pompa. Diametrul interior al circuitelor depinde de lungimea lor şi de randamentul de
pompare; el trebuie astfel ales încât viteza lichidului să nu depăşească 1,4 – 1,5 m/s
în circuitul de aspiraţie şi 2,4 – 2,5 m/s în circuitul de refulare; în orice caz diametrul
ţevilor nu poate fi mai mic decât cel al ştuţurilor de conectare a pompei. Înainte de
instalare, verificaţi ca interiorul circuitelor să fie curat.

16
 Circuitul de aspiraţie trebuie să fie:
 Cât mai scurt posibil, fără gâtuiri şi modificări bruşte de direcţie;
 Perfect etanş şi corespunzător depresiunii care ia naştere în momentul
aspiraţiei;
 Aşezat pe un traseu ascendent spre pompă, astfel încât să prevină
formarea de bule de aer, care pot împiedica umplerea pompei sau pot provoca
golirea acesteia.

17
 6. NORME DE PROTECŢIE A MUNCII

Respectarea normelor de tehnica securităţii muncii contribuie Ia

asigurarea condiţiilor de muncă normale şi Ia înlăturarea cauzelor care pot provoca
accidente de muncă sau îmbolnăviri profesionale.
În această direcţie responsabilitatea pe linie tehnică a securităţii muncii şi
prevenirea şi stingerea incendiilor, revine atât celor care organizează, controlează şi
conduc procesul de muncă, cât şi celor care lucrează direct în producţie.
Conducătorul laboratorului trebuie să ia măsuri pentru realizarea
următoarelor obiective:
 Să se asigure iluminatul, încălzirea şi ventilaţia în laborator;
 Să se asigure expunerea vizuală prin afişe sugestive, privitoare atât la
protecţia muncii, cât şi la prevenirea şi stingerea incendiilor;
 Maşinile şi instalaţiile din laborator să fie echipate cu instrucţiuni de folosire;
 Să se asigure legarea la pământ şi la nul a tuturor maşinilor acţionate
electric;
 În laborator să se găsească la locuri vizibile mijloace pentru combaterea
incendiilor;
 Să se efectueze instructaje periodice pe linie de protecţie a muncii, de
prevenire şi stingere a incendiilor;
 Înainte de începerea orei se va verifica dacă atmosfera nu este încărcată cu
vapori de benzină sau cu gaze inflamabile provenite de la substanţele din
laborator;
 Dacă s-a utilizat benzină sau alte produse uşor inflamabile pentru spălarea
mâinilor, acestea trebuie din nou spălate cu apă şi săpun şi şterse cu un
prosop;
 Machetele sau exponatele trebuie să fie bine fixate în suport, iar utilizarea lor
se va face numai în prezenţa inginerului sau laborantului;
 Materialele utilizate se vor manevra cu grijă, pentru a nu se produce
accidente precum:
 Răniri ale mâinilor;
 Răniri ale ochilor;
 Insuficienţe respiratorii, etc.
 Manevrarea instrumentelor, a mijloacelor de lucru, a machetelor mai grele se
va face cu atenţie pentru a evita riscul de lovire.
Elevii:
 Vor utiliza materialul didactic doar sub supravegherea profesorului, iar în
timpul pauzelor, vor aerisi sala de clasă pentru a păstra un microclimat
corespunzător de lucru;
 Nu vor folosi în joacă instrumentele puse la dispoziţie;
 Nu vor introduce obiecte în prizele electrice;
 Vor avea grijă de mobilierul şi mijloacele didactice din dotarea laboratorului;
 Vor efectua lucrările de laborator în prezenţa profesorului sau laborantului;
 Vor păstra o atmosferă de lucru în timpul orelor, în linişte şi cu seriozitate.

18
 Nerespectarea regulilor mai sus menţionate poate conduce la accidente
nedorite, care vor fi sancţionate conform prevederilor legala şi ale
regulamentului de ordine interioară.

19
 BIBLIOGRAFIE
 Circuite integrate liniare vol. 3, Ed. Tehnium Bucuresti

 Miron C., Introducere în circuite electronice, Editura Dacia, Cluj-

Napoca,

 Dascalu D., s.a., Dispozitive si circuite electronice, Editura Didactica si

Pedagogica Bucuresti, 1982;

 Oltean, G., Miron, C., Gordan, Mihaela, Hotoleanu, M., Dispozitive si

circuite electronice. Îndrumator de laborator, II. Multiplicare UTCN, 1999;

 Miron,C., Oltean, G., Gordan, Mihaela, Dispozitive si circuite

electronice, --- Culegere de probleme, Editura Casa Cartii de Stiinta, Cluj-
Napoca, 1999;

 Lungu,S., s.a. - Electronica. Culegere de probleme Editura Casa Cartii

de Stiinta, Cluj-Napoca, 1993;

 Dascalu,D., s.a. - Dispozitive si Circuite Electronice. Probleme, Ed.

Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1982;

 Croitoru,V., s.a. - Electronica. Culegere de probleme, Ed.Didactica si

Pedagogica, Bucuresti, 1982;

 Ciugudean, M., s.a. – Electronica aplicata cu circuite integrate

analogice. - Dimensionare., Editura de Vest, Timisoara,1991;

 Ciugudean, M., s.a. – Stabilizatoare de tensiune cu circuite integrate

liniare. Dimensionare, Editura de Vest,Timisoara, 2001;

 www.electronica.ro

 www.edu.ro/manuale/clasa aXII-a

 www.eprofu.ro/auxiliare curiculare

20