Capitolul 2

CALCULUL HIDRAULIC AL CONDUCTELOR DE

TRANSPORT LICHIDE

2.1. Suportul teoretic

Punctul de plecare al calculului hidraulic al conductelor de transport lichide îl constituie

ecuaţia
v12 v 22
1  p1  gz1   2  p2  gz2  p (2.1)
2 2
care se deduce din ecuaţia lui Bernoulli prin introducerea pierderilor de presiune p.

Indicele 1 se referă la secţiunea de intrare în conductă, iar indicele 2 la cea de ieşire.

Coeficienţii Coriolis 1 şi 2 au fost introduşi deoarece ecuaţia a fost scrisă pentru un curent
linear, la care se va face corecţia energetică. Cotele z1 şi z2 se măsoară din centrele secţiunilor
respective până la un plan orizontal care de obicei se consideră a fi nivelul mării.

Pentru o conductă cu secţiune transversală constantă, vitezele medii v1 şi v2 sunt egale.

Deci, se obţine
p1  p2  p  g z 2  z1  (2.2)
în termenul p înglobându-se atât căderea de presiune longitudinală cât şi pierderile locale;
rezultă aşadar
l n  v2
    .i 
p   (2.3)
d i 1  2
unde  este coeficientul de pierdere de sarcină (rezistenţă hidraulică) iar i reprezintă
coeficienţii de pierderi locale . Pentru cazul când nu este posibil ca acestea să fie neglijate, se
introduce lungimea echivalentă , dată de expresia
d n
l e   .i (2.4)
 i 1
astfel că formula (2.3) se scrie
v 2 l  le
p   . (2.5)
2 d

În calculele ulterioare se mai presupune că lungimea le este inclusă în lungimea totală l.

Cu această observaţie, formula (2.2) devine
vm2 l
p1  p 2     g z 2  z1  (2.6)
2 d
şi se mai poate scrie sub forma
---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------27
SUPORT DE CURS - TRANSPORTUL ŞI DISTRIBUŢIA LICHIDELOR PRIN CONDUCTE
Masterat în specializarea Tehnologia transportului, depozitării şi distribuţiei hidrocarburilor

p1  p 2 v m 2 l
   z 2  z1  , (2.7)
 g 2g d
toate mărimile fiind exprimate în unităţi de lungime.

Mărimea adimensională
vm2 
i (2.8)
2g d
se numeşte panta hidraulică a conductei şi reprezintă căderea de presiune (în unităţi de
lungime) pe unitatea de lungime a conductei. În loc de viteza medie vm este mai util să se
introducă debitul Q, obţinându-se formulele
8  Q 2 
p1  p 2  l    g  z 2  z1  , (2.9)
2d 5
respectiv
p1  p 2 8Q 2 
 2 5 l  z 2  z1  . (2.10)
 g  gd

Panta hidraulică are, în acest caz, expresia

8Q 2 
i (2.11)
2 g d 5
şi formula (2.10) se poate scrie sub forma
p1  p 2
 il   z 2  z1  . (2.12)
g

Dacă notăm
p1  p 2
hp   z 2  z1 (2.13)
 g
se ajunge la formula compactă h p  i  l care poate fi utilizată în unele calcule.

O formulă echivalentă se obţine dacă se introduce mărimea

  d 2 2 gd
k (2.15)
4 
numită modul de debit. Cu ajutorul acestei mărimi, formula (2.10) se scrie
p1  p 2 Q 2
 2 l  z 2  z1  (2.16)
 g k
sau
Q2
l, hp  (2.17)
k2
de asemenea utilizabilă pentru simplificarea unor calcule.

28 --------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
SUPORT DE CURS TRANSPORTUL ŞI DISTRIBUŢIA LICHIDELOR PRIN CONDUCTE
Masterat în specializarea Tehnologia transportului, depozitării şi distribuţiei hidrocarburilor

Se observă imediat că între panta hidraulică şi modulul de debit există relaţia

Q2
i . (2.18)
k2

În câteva cazuri particulare, expresia pentru panta hidraulică poate fi pusă sub o formă
care oferă anumite avantaje în calculele referitoare la unele probleme care vor fi prezentate în
cele ce urmează. Astfel, dacă se ţine seamă de faptul că formula de calcul a lui  se mai poate
scrie
A
 m , (2.19)
Re
în care m=1 pentru regimul laminar (formula lui Stokes), m=0,25 pentru regimul turbulent în
conducte hidraulice netede cu Re<105 (formula lui Blasius) şi m=0 pentru regimul turbulent în
conducte rugoase (formula lui J.Nikuradze). Pentru constanta A aceasta ia respectiv valorile
64 şi 0,3164. Ca urmare, expresia pantei hidraulice devine
Q 2 m v m
i   , (2.20)
d 5 m
unde
8A
 , (2.21)
4   2 m g
m

valorile acestei constante fiind 4,153 pentru regimul laminar, 0,0246 pentru regimul turbulent
în conducte hidraulic netede cu Re<105 şi 0,0826.

În stabilirea formulelor precedente s-a presupus implicit că temperatura lichidului

transportat este constantă. În realitate, această temperatură variază de la un anotimp la altul,
fapt care atrage după sine şi o variaţie corespunzătoare a vâscozităţii şi a masei specifice a
lichidului. Din acest motiv, se consideră o temperatură de calcul care este aceea minimă a
solului la adâncimea de îngropare a conductei. În formulele prezentate mai sus sunt introduse
valorile vâscozităţii şi masei specifice care corespund acsetei temperaturi.

2.2. Calculul grafic al conductelor

Dacă se scrie formula (2.12) pentru o lungime x de conductă (x<l) rezultă succesiv
p1  p
 i x   z  z1  (2.22)
 g
p  p1  g i x  g z1  z , (2.23)
p şi z fiind presiunea, respectiv cota, la distanţa x de intrarea în conductă.

Faptul că presiunea este o funcţie liniară de x permite trasarea unui grafic util în
proiectarea conductelor. Acest grafic se întocmeşte reprezentând în abscisă lungimea
conductei, la o scară convenabil aleasă, iar în ordonată, cotele diferitelor puncte de pe traseu,
---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------29
SUPORT DE CURS - TRANSPORTUL ŞI DISTRIBUŢIA LICHIDELOR PRIN CONDUCTE
Masterat în specializarea Tehnologia transportului, depozitării şi distribuţiei hidrocarburilor

începând cu cel iniţial şi terminând cu cel final, la o altă scară (de 100 ori mai mare decât
pentru lungimi). Unind apoi diferitele cote se obţine profilul deformat al traseului conductei
(figura 2.1).

Fig. 2.1. Diagrama variaţiei presiunii în lungul conductei

Pentru trasarea graficului, se consideră cunoscută presiunea p2 din secţiunea finală a

conductei, a cărei valoare este impusă din considerente tehnologice în legătură cu manipularea
în continuare a lichidului transportat. În continuarea cotei z2 a punctului final se trasează un
segment de lungime p2/g, paralel cu axa ordonatelor şi la aceeaşi scară ca şi cotele.

Separat, se construieşte un triunghi dreptunghic, cu catetele paralele cu axele de

coordonate şi având unghiul  dintre ipotenuză şi paralela la axa absciselor dat de relaţia
hp
  arctg.i  arctg . (2.24)
l

Determinarea acestui unghi presupune deci calculul prealabil al pantei hidraulice.

Lungimile celor două catete sunt evident arbitrare; pentru uşurarea construcţiei, se fixează
lungimea l1 a catetei AB , iar lungimea l2 a catetei AC este atunci l2  l1  tg . Bineînţeles,
lungimea l2 astfel calculată se înmulţeşte cu raportul dintre scara ordonatelor şi scara
absciselor şi deci în construcţia triunghiului , unghiul  apare deformat. După ce s-a construit
triunghiul abc, din punctul B' se duce o paralelă la ipotenuza BC a acestuia. Această paralelă
intersectează axa ordonatelor în punctul A' , iar segmentul AA ' astfel determinat are
lungimea p1/g. Segmentul de dreaptă A' B' reprezintă variaţia presiunii în lungul conductei.
Dacă observăm că formula (2.12) permite să se scrie
p p
z1  1  z 2  2  i  l (2.25)
 g  g
este uşor de verificat corectitudinea construcţiei grafice descrisă mai sus. Determinarea pe
această cale a presiunii de pompare este mai puţin precisă decât cea realizată prin calcul, dar
construcţia grafică prezintă totuşi interes. Astfel, pe această cale, sunt puse imediat în evidenţă
unele situaţii care prin calcul se depistează mai greu. Un exemplu în acest sens este cel din
figura 2.2 din care se observă că presiunea maximă nu este în punctul iniţial (presiunea de
pompare), ci în punctul M.
30 --------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
SUPORT DE CURS TRANSPORTUL ŞI DISTRIBUŢIA LICHIDELOR PRIN CONDUCTE
Masterat în specializarea Tehnologia transportului, depozitării şi distribuţiei hidrocarburilor

Fig. 2.2. Valoarea maximă a presiunii din conductă

Tot în figura 2.2 se mai constată că pomparea se poate asigura cu o presiune iniţială
astfel aleasă încât dreapta care indică variaţia presiunii să fie tangentă la profilul traseului în
punctul N. Din acest punct şi până în B lichidul curge prin cădere liberă, presiunea din
conductă ajungând egală cu cea atmosferică. În realitate, dreapta care indică variaţia presiunii
este paralelă cu tangenta la profil în punctul N, deoarece în acest punct presiunea din conductă
trebuie să fie cea atmosferică. În continuare, prin cădere liberă lichidul se accelerează şi
deoarece debitul este constant, secţiunea transversală nu mai este plină.

Dacă se doreşte evitarea acestui fenomen, care duce la pierderi prin evaporări, sau dacă
presiunea din punctul final al conductei p2 are o valoare impusă mai mare, dreapta se
deplasează în sus paralel cu ea însăşi, până ce trece prin B' .Punctul N se numeşte punct de
culme al conductei ; în cazul în care există un astfel de punct şi condiţiile de exploatare permit
curgerea în continuare prin cădere liberă, calculul hidraulic se efectuează numai pentru
porţiunea AN din lungimea lc numită lungime de calcul.

Se mai poate întâmpla ca, după ce se determină panta hidraulică şi se trasează dreapta de
variaţie a presiunii să se constate că profilul traseului este de aşa natură încât nu permite
obţinerea debitului indicat de calculul analitic al căderii de presiune.La această situaţie se
ajunge atunci când dreapta variaţiei presiunii intersectează profilul traseului (figura 2.3).

Fig. 2.3.

---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------31
SUPORT DE CURS - TRANSPORTUL ŞI DISTRIBUŢIA LICHIDELOR PRIN CONDUCTE
Masterat în specializarea Tehnologia transportului, depozitării şi distribuţiei hidrocarburilor

O soluţie constă în mărirea presiunii iniţiale , ceea ce revine la deplasarea dreptei A' B'
paralel cu ea însăşi până ce devine tangentă la profil. Problema se rezolvă însă şi altfel şi
anume prin micşorarea pantei hidraulice pe o porţiune a conductei la o valoare i0=tg  (i0<i).
După cum se va arăta mai departe, o astfel de scădere a pantei hidraulice se poate realiza fie
prin montarea unei intercalaţii cu diametrul mai mare, fie prin montarea unei derivaţii.

Lungimea acestei derivaţii sau intercalaţii se poate determina uşor pe cale grafică, după
ce se calculează panta i0. Astfel dacă se trasează din punctele A' şi N câte o parelelă la bc' şi
din punctul N o paralelă la A' B' , se obţin punctele de intersecţie R şi S. Prin urmare, între
A ' ; şi N, presiunea poate varia fie după dreptele A' R şi RN, fie după dreptela A' S şi SN.
Rezultă de aici două aşezări posibile pentru intercalaţie sau derivaţie, dintre care este
preferabil să se aleagă cea din zona în care presiunea în conductă este mai mică, pentru a
putea utiliza ţevi cu pereţi mai subţiri. Lungimea întercalaţiei sau a deviaţiei se obţine în
proiecţiile de pe axa absciselor a' r' sau s' n' a' r'  s' n' .

Precizăm însă că la o conductă nou construită este preferabil să nu se recurgă la

intercalaţii sau la deviaţii, care pot produce unele dificultăţi în exploatare. Dacă nu este posibil
să se mărească presiunea iniţială, se poate recurge la alegerea unui diametru interior mai mare
pentru toată conducta, realizându-se astfel o micşorare a pantei hidraulice, prin care este
posibilă transportarea debitului prevăzut.

2.3. Calculul conductelor complexe

Conductele pentru care l/d50 au fost denumite conducte lungi. La acestea, pierderile
de presiune locale sunt neglijabile faţă de cele lineare. Celelalte conducte care au l/d<50 au
fost denumite conducte scurte şi la acestea pierderile locale de presiune pot fi mult mai mari
decât cele lineare. După importanţa legăturilor pe care le asigură şi după funcţia pe care o
îndeplinesc, conductele se împart în conducte auxiliare, conducte locale şi conducte
magistrale.

Conductele auxiliare sunt utilizate în punctele de lucru din interiorul rafinăriilor,

parcurilor de depozitare şi tratare. Conductele locale asigură transportul petrolului brut sau al
produselor petroliere pe distanţe scurte (30-40 Km) la presiuni relativ scăzute (5-25 bar).

Conductele magistrale sunt utilizate la transportul petrolului brut sau al produselor

petroliere pe distanţe mari de sute de kilometri şi funcţionează la presiuni ridicate, între 20 şi
60 bar.

O altă clasificare a conductelor este aceea în conducte simple şi complexe. Conductele

simple sunt formate dintr-un singur fir de ţevi, cu diametrul interior constant şi având debitul
Q de asemenea constant.
32 --------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
SUPORT DE CURS TRANSPORTUL ŞI DISTRIBUŢIA LICHIDELOR PRIN CONDUCTE
Masterat în specializarea Tehnologia transportului, depozitării şi distribuţiei hidrocarburilor

2.3.1. CONDUCTE îN SERIE

O conductă în serie este formată dintr-un singur fir de ţevi, alcătuit însă din tronsoane cu
lungimi şi diametre interioare diferite (figura 2.4).

Fig. 2.4

Debitul Q fiind acelaşi pentru toată conducta, putem scrie pentru un tronson oarecare i
8  Q 2 .i
pi  pi 1  li    g z i 1  z i  (2.26)
2di 5
şi prin însumare obţinem
8  Q 2 n .i
p1  p n 1   l
5 i
   g  z n 1  z1  , (2.27)
2 i 1 d i

respectiv
p1  p n 1
 z n 1  z1
  g
Q 2g n .
(2.28)
4
 5i li
i 1 d i

Se poate defini o conductă simplă echivalentă cu conducta în serie care transportă

acelaşi debit Q sub aceeaşi diferenţă de presiune p1-pn+1. Avem deci
8  Q 2 .e
p1  p n1  l e    g z n1  z1  , (2.29)
2de5
n
unde l e   li , iar de şi e reprezintă diametrul conductei echivalente şi  al acesteia. Rezultă
i 1
n li .i le .e
 5
 , (2.30)
i 1 di de5
formulă din care se poate calcula diametrul conductei echivalente dacă se cunoaşte regimul de
curgere pentru a se putea introduce expresia corespunzătoare de calcul a coeficientului de
rezistenţă e.

Dacă utilizăm formula (2.17) putem da rezultatelor precedente o formă mai compactă.
Astfel, pentru un tronson oarecare i, avem:
Q2 pi  pi 1
h pi  l
2 i
, h pi   z i  z i 1 . (2.31)
ki  g
Prin însumare obţinem

---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------33
SUPORT DE CURS - TRANSPORTUL ŞI DISTRIBUŢIA LICHIDELOR PRIN CONDUCTE
Masterat în specializarea Tehnologia transportului, depozitării şi distribuţiei hidrocarburilor

n li
hp  Q2  2
, (2.32)
i 1 k i

adică
p1  p n1
hp   z1  z n1 . (2.33)
 g

2.3.2. CONDUCTE îN PARALEL

Conductele în paralel au lungimi şi diametre diferite ramificându-se dintr-un punct şi

reunindu-se în alt punct (figura 2.5).

Fig.2.5

Notând cu Qi debitul pe una din cele n conducte (i=1, 2, 3, ..., n), debitul total al
sistemului are expresia
n
Q   Qi . (2.34)
i 1

Pentru fiecare conductă putem scrie

8  Qi 2 .i
p1  p 2  li    g z 2  z1  , (2.35)
2di 5
presiunile p1 şi p2 ca şi cotele z1 şi z2 fiind aceleaşi pentru toate conductele. Din formulă
rezultă
p1  p 2
 z 2  z1
  g
Qi  2g di 5 (2.36)
4 .i li
şi prin urmare, dacă ţinem seamă de (2.12)
  p  p2 n di 5
Q 2 g  1  z 2  z1   , (2.37)
4   g  i 1 .i  li
respectiv
8  Qi 2
p1  p 2  2
   g z 2  z1  . (2.38)
n d5 
2   i 
 i 1 . l 
 i i

34 --------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
SUPORT DE CURS TRANSPORTUL ŞI DISTRIBUŢIA LICHIDELOR PRIN CONDUCTE
Masterat în specializarea Tehnologia transportului, depozitării şi distribuţiei hidrocarburilor

Atunci când lungimile li şi diametrele interioare di ale celor n conducte sunt date şi se
cunoaşte debitul total Q, necunoscutele sunt cele n debite parţiale Qi şi una dintre presiunile
p1 şi p2, cealaltă fiind fixată. În cazul în care amândouă presiunile sunt date, necunoscutele
problemei devin cele n debite parţiale Qi şi debitul total Q. În ambele situaţii, numărul
necunoscutelor este deci n+1 şi coincide cu numărul ecuaţiilor deoarece ecuaţia (2.36) se scrie
de n ori şi se adaugă ecuaţia (2.35).

O soluţie mai simplă a problemei se poate obţine atunci când admitem că în toate cele n
conducte regimul de mişcare este turbulent rugos. În acest caz, coeficienţii de rezistenţă i pot
fi calculaţi cu uşurinţă deoarece depind numai de rugozitatea relativă.

Regimul de mişcare în fiecare conductă nu poate fi stabilit corect decât numai după ce
se calculează numărul lui Reynolds corespunzător. Deoarece valoarea acestuia depinde de
debit, problema este nedeterminată. Soluţia se poate găsi prin încercări, presupunând regimul
de mişcare din fiecare conductă, fapt care permite să se introducă în formule expresia
corespunzătoare pentru coeficientul de rezistenţă i. După ce debitele Qi au fost calculate pe
această cale, se verifică dacă regimul de mişcare a fost ales corespunzător şi în caz contrar se
reia calculul.

2.3.3. CONDUCTE CU RAMIFICATII (COLECTOARE SAU DISTRIBUITOARE)

Conductele cu ramificaţii sunt conducte în serie alcătuite din tronsoane la care nu se

schimbă numai lungimea şi diametrul interior ci şi debitul (figura 2.6). La intrarea în fiecare
tronson debitul creşte în cazul unei conducte colectoare sau scade în cazul unei conducte
distribuitoare.

Fig. 2.6

Esenţial pentru calculul hidraulic este faptul că debitul se schimbă, formulele fiind deci
identice pentru ambele situaţii. Pentru un tronson oarecare i (i = 1, 2, ..., n) putem scrie
8  Qi2 .i
pi  pi 1  li    g z i 1  z i  (2.39)
 2 d i5
şi prin însumare obţinem
8 n Qi2 .i
p1  p n1   li    g z n1  z1  . (2.40)
2 i 1 d i5

---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------35
SUPORT DE CURS - TRANSPORTUL ŞI DISTRIBUŢIA LICHIDELOR PRIN CONDUCTE
Masterat în specializarea Tehnologia transportului, depozitării şi distribuţiei hidrocarburilor

Dacă se cunoaşte presiunea p1, presiunea la sfârşitul unui tronson oarecare m rezultă din
8 m Qi2 .i
p1  p m1   li    g z m1  z1  , (2.41)
2 i 1 d i5
iar dacă se cunoaşte presiunea pn+1, din formulă rezultă
8 n Qi2 .i
p m1  p n1   li    g z n1  z m1  . (2.42)
2 i 1 d i5

Dacă pentru fiecare tronson se cunoaşte lungimea, diametrul interior şi debitul, calculul
căderii totale de presiune sau al presiunilor din punctele de ramificaţie nu ridică probleme.
Atunci când conducta are un diametru interior constant d, formula (2.36) devine
8g n
p1  p n 1  2 5  Qi2 .i li    g  z n 1  z1  . (2.43)
 d i 1

De obicei, sunt cunoscute lungimile tronsoanelor şi debitele respective, diametrele

putând fi alese. Atunci când debitul variază mult de la un tronson la altul, nu este
recomandabil, din motive economice, să alegem un diametru constant. Este indicat ca atunci
când debitul creşte de la un tronson la altul să crească şi diametrele, acesta fiind cazul
conductelor colectoare. Invers, atunci când debitul scade, aşa cum se întâmplă la conductele
distribuitoare, apare util să micşorăm diametrele.

Pentru ca această schimbare a diametrelor să nu se facă arbitrar, se recomandă

împărţirea căderii totale de presiune proporţional cu lungimea fiecărui tronson.

Considerând diferenţa totală de presiune p1-pn+1 dată, pentru tronsonul oarecare i putem
scrie
pi  pi 1 p1  p n1
 , (2.44)
li l
n
unde l   li este lungimea totală a conductei. Se observă uşor că în acest caz presiunea
i 1
dintr-un punct oarecare m are expresia
p1  p n 1 m 1
p m  p1   li , (2.45)
l i 1
sau
p1  p n 1 n
p m  p n 1   li . (2.46)
l i m

Prin urmare, dacă în afară de căderea de presiune p1-pn+1 se fixează şi presiunea iniţială
p1, presiunile pm (m=2,3,...,n+1) se calculează cu ajutorul formulei (2.45), iar atunci când se
fixează presiunea finală pn+1 presiunile rezultă din formula (2.46). Odată calculate presiunile
în toate punctele de ramificaţie, din formula (2.41) obţinem
36 --------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
SUPORT DE CURS TRANSPORTUL ŞI DISTRIBUŢIA LICHIDELOR PRIN CONDUCTE
Masterat în specializarea Tehnologia transportului, depozitării şi distribuţiei hidrocarburilor

.i  2  pi  pi 1    g z i  z i 1 
 . (2.47)
d i5 8  Qi2 li

Presupunând un anumit regim de mişcare în tronsonul respectiv, putem introduce

formula corespunzătoare pentru coeficientul de rezistenţă i şi determina apoi diametrul
interior di . Cu acest diametru se verifică regimul de mişcare şi dacă acesta nu a fost ales în
mod corespunzător se reface calculul.

2.4. Determinarea parametrilor optimi ai conductelor

În general, la proiectarea unei conducte sunt cunoscute caracteristicile lichidului,

debitul, traseul şi lungimea conductei şi presiunea finală. Alegerea diametrului fiind oarecum
arbitrară se caută să se asigure varianta care mai favorabilă din punct de vedere economic.
Acest obiectiv se atinge atunci când costul transportului are cea mai mică valoare posibilă.
Pentru obţinerea acestei eficienţe economice maxime este necesar să se determine valorile
optime ale principalilor parametrii care sunt diametrul interior şi grosimea peretelui conductei,
presiunea de pompare şi numărul de staţii de pompare.

Această problemă poate fi tratată în mai multe moduri, unele dintre acestea comportând
calule destul de complexe. În cele ce urmează, se vor expune două metode relativ simple care
pot fi utilizate nu mai multă uşurinţă.

1. Metoda comparaţiei variantelor

În această metodă, se consideră câteva variante posibile de conducte, care se disting

între ele prin valoarea diametrului interior. Pentru fiecare dintre acestea se efectuează un
calcul complet, detrertminându-se grosimea peretului conductei, presiunea de pompare şi
numărul de staţii de pompare. Diametrele interioare în număr de n, aranjate în ordinea
crescătoare d1,d2, … , dm sunt alese după criteriul vitezei medii admisibile pentru fiecare
produs transportat.

În continuare, această metodă prezintă mai multe variantă. În prima dintre acestea,
criteriul de optimizare este valoarea costurilor reduse (anuale).
Ca  A  I  E , (2.48)
în care I reprezintă costul investiţiei, A – un coeficient de amortizare anuală a acesteia,iar E –
cheltuielile anuale de exploatare.

Costul investiţiei se compune din acela al conductei proriu-zise şi acela al staţiilor de

pompare şi poate fi scris sub forma
I  al  bn (2.49)

---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------37
SUPORT DE CURS - TRANSPORTUL ŞI DISTRIBUŢIA LICHIDELOR PRIN CONDUCTE
Masterat în specializarea Tehnologia transportului, depozitării şi distribuţiei hidrocarburilor

unde a este costul unităţii de lungime de conducta, b costul unei staţii de pompare, l reprezintă
lungima, iar n numărul de staţii de pompare.

În ceea ce priveşte cheltuielile anuale de exploatare E [lei/an], acestea pot fi exprimate

cu următoarea relaţie
E  Ac  As  Rc  Rs  C s , (2.50)
în care
 Ac este amortizarea conductei (lei/an),
 As – amoritzarea staţiilor de pompare (lei/an),
 Rc – reparaţii curente ale conductei (lei/an),
 Rs – reparaţii curente ale staţiilor de pompare (lei/an), iar
 Cs reprezintă cheltuielile totale anuale cu staţiile de pompare (lei/an).

Unele ditre aceste cheltuieli depind de parametrii conductei, iar altele nu. Pentru fiecare
dintre cele n variante neconsiderate, se calculează expresia (2.48) a costurilor anuale şi se
alege varianta care conduce la cea mai mică valoare a acestora. În cazul în care două sau mai
multe variante sunt foarte apropiate din acest punct de vedere, alegerea se poate face pe baza
unui alt criteriu ca, de exemplu, consumul cel mai mic de metal sau consumul cel mai mic de
energie. În principiu, numărul n de variante putând fi limitat la 3, 4.

Într-o altă variantă a acestei metode, se consideră separat cheltuielile de investiţie pentru
cele n diametre şi cheltuielile de exploatare conform relaţiei (2.50).

Din şirul de cheltuieli de investiţie se consideră cea mai mică, notată cu I i , cheltuielile
de exploatare corespunzătoare fiind E i . Tot astfel, din şirul de n cheltuieli de exploatare
anuale se consideră cea mai mică, notată cu E j , cheltuielile corespunzătoare de investiţie
fiind I j

Fig. 2.7

Cunoscându-se I j  I i şi E i  E j se pot calcula diferenţele

I  I j  I i ; E  Ei  E j , (2.51)
al căror raport
38 --------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
SUPORT DE CURS TRANSPORTUL ŞI DISTRIBUŢIA LICHIDELOR PRIN CONDUCTE
Masterat în specializarea Tehnologia transportului, depozitării şi distribuţiei hidrocarburilor

I
t (2.52)
E
reprezintă timpul, exprimat în ani, în care excesul de cheltuieli de investiţie pe care îl
comportă alegerea varintei j este compensat prin economia la cheltuielile de exploatare. Dacă
acest timp este de 5 sau 6 ani se alege acestă variantă, deoarece conducta va funcţiona în
continuare cu cheltuielile de exploatare cele mai mici. În caz contrar, se alege varianta care
asigură cele mai mici cheltuieli de investiţie.

În sfârşit, într-o altă variantă se calculează pentru cele n diametre costul conductei
propriu-zise Ci (i =1,2,…,n), costul staţiilor de pompare Si (i =1,2,..,n) şi cheltuielile anuale de
exploatare Ei (i =1,2,…,n). În fiecare dintre aceste trei şiruri de valori va apărea câte o valoare
maximă, notată cu Cmax , Smax , respectiv Emax. Cu ajutorul acestora, se calculează coeficienţii:
C C C
c1  1 , c2  2 , ....... , cn  n , (2.53)
C max C max C max
S1 S2 S
s1  , s2  , ....... , s n  n , (2.54)
S max S max S max
E1 E E
e1  , e2  2 , ....... , en  n . (2.55)
E max E max E max

În continuare, se atribuie cheltuielilor considerate ponderile pc, ps, pe , determinate pe

baza datelor existente de la diferite conducte construite, astfel ca să se obţină
pc  p s  pe  1 . (2.56)

Cu ajutorul acestor ponderi se calculează coeficienţii

hi  pc ci  p s si  pe ei (i  1,2,...., n) , (2.57)
cel mai mic dintre aceştia corespunzând variantei optime din punct de vedere economic.

Se observă că şi în cazul în când ponderile sunt stabilite cu oarecare aproximaţie,

rezultatul este corect, deoarece eroarea afectează în acelaşi sens toţi coeficienţii.

În cazul în care doi sau mai mulţi coeficienţi au valori egale, alegerea se efectuază pe
baza unor criterii de genul celor amintite mai înainte.

2. Metoda analitică

Pentru calculele de proiectare este mai indicată metoda prezentată mai înainte, în oricare
varinată a ei. Metoda analitică oferă posibilitatea de a se face un studiu mai general al
problemei. Se consideră astfel expresia costurilor reduse (anuale) şi se exprimă fiecare din cei
doi termeni în funcţie de parametrii ce urmează a fi optimizaţi.
C a  AI (d , p, n, )  E (d , p, n, ) . (2.58)

---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------39
SUPORT DE CURS - TRANSPORTUL ŞI DISTRIBUŢIA LICHIDELOR PRIN CONDUCTE
Masterat în specializarea Tehnologia transportului, depozitării şi distribuţiei hidrocarburilor

Cheltuielile de investiţie sau de exploatare care nu depind de diametrul interior al

conductei, de presiunea de pompare p de numărul n de staţii de pompare şi de grosimea  a
peretelui conductei nu sunt luate în considerare în expresia precedentă. Parametrii d,p şi n sunt
legaţi prin formula
n p  gil  g ( z 2  z1 )  p2 , (2.59)
p fiind presiunea de pompare ps. Această formulă se mai poate scrie
f ( d , p, n)  0 , (2.60)
deoarece panta hidraulică i depinde numai de diametru dacă debitul Q este fixat. Grosimea  a
peretelui conductei este legată de presiune şi de diametru printr-o formulă care va fi stabilită
ulterior şi care se presupune cunoscută.

Minimul funcţiei (2.58) se obţine aplicând metoda multiplicatorului lui Lagrange, adică
formând funcţia
  Ca   f (2.61)
şi calculând derivatele parţiale ale acestuia în raport cu d, p şi n,  fiind considerat constant.
Rezolvarea simultană a ecuaţiilor
  
0 , 0 , 0 (2.62)
d p n
şi a ecuaţiilor de legătură duce la determinarea valorilor optime ale parametrilor conductei.

În stabilirea expresiei (2.58) apar unle erori inevitabile deoarece exprimarea corectă a
costurilor în funcţie de parametrii ce trebuie optimizaţi este dificilă. De asemenea, valorile
optime rezultate din cacule pot să fie uneori depărtate de cele impuse de condiţiile reale.

Metoda analitică nu este însă inutilă deorece dă unele indicaţii utile asupra influenţei
reciproce a parametriilor conductei. Astfel, o dată cu creşterea debitului, presiunea optimă de
pompare se micşorează, numărul staţiilor de pompare creşte, iar diametrul interior optim se
măreşte. În cazul în care creşte presiunea de pompare, scade diametrul interior al conductei şi
numărul staţiilor de pompare. De asemenea mărirea diametrului interior duce la micşorarea
presiunii şi la scăderea numărului de staţii de pompare.

În expresia pantei hidraulice mai intervine şi viscozitatea produsului transportat, atunci

când coeficientul de rezistenţă  depinde de numărul lui Reynolds. În acest caz, se constata
că, la o creştere a vâscozitaţii corespunde o marire a diametrului interior şi a numarului de
staţii de pompare, respectiv o micşorare a presiunii de pompare.

2.5. Aplicaţii

Aplicaţia 1. O conductă are diametrul interior d=0,2064m şi lungime l=14000m. Se

preconizează transportul prin cădere liberă al unui ţiţei cu vâscozitatea =4,26.10 -6 m2/s.
40 --------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
SUPORT DE CURS TRANSPORTUL ŞI DISTRIBUŢIA LICHIDELOR PRIN CONDUCTE
Masterat în specializarea Tehnologia transportului, depozitării şi distribuţiei hidrocarburilor

Ştiind că diferenţa de nivel dintre capetele conductei este 70m, să se determine debitul de ţiţei.

Rezolvare.Presupunând că regimul este laminar, coeficientul de rezistenţă  are

p
expresia (2.52) şi după înlocuire, în care nu se cunsideră termenul 2 rezultă
 g
  g  d4   9,81 0,20644
Q z  6
70  0,509633 m3/s.
128l 128  14  100  4,26  10
Cu această valoare a debitului se obţine
4Q 4  0,509233
Re    737407,
  d     0,2064  4,26  106
ceea ce înseamnă că regimul de curgere este turbulent şi deci aplicarea formulei (2.52) nu este
potrivită. Utilizând pentru  formula lui Blasius rezultă
 2 gd 5 4 0 ,25
Q1,75  z ,
8l 0,3164    d 0 ,25
adică
 2  9,81 0,20645 4 0 ,25
Q1,75  70  2,467558 103
8  14  100 

0,3164   4,26  10  0,2064
6 0 ,25

şi prin urmare Q  3,23494 10 2 m3/s. Cu această valoare a debitului se obţine
4  3,23494 102
Re   46844
  0,2064  4,26  106
ceea ce arată că aplicarea formulei lui Blasius este corectă.

Aplicaţia 2. Un sistem de conducte în paralel este format din două conducte, prima cu
lungimea l1=900 m şi diametrul interior d1=0,104 m şi a doua cu lungimea l2=1200 m şi
diametrul interior d2=0,127 m. Prin acest sistem se transportă petrol brut cu densitatea =800
kg/m3 şi vâscozitatea cinematică =0,25 10-4 m2/s, debitul total fiind Q =0,080 m3/s. Să se
determine căderea de presiune şi debitele pe fiecare conductă, considerându-se diferenţa de
nivel dintre capetele sistemului egală cu zero.

Rezolvare. Admiţând pentru ambele conducte coeficientul de rezistenţă hidraulică

=0,003, formula (2.38) devine
8  Q 2 8  800  0,082
p1  p 2  2
 2
 d5 d 25   0.1045 0,1275 
2  1
  2  
   l1   l2   0,03  900 0,03  1200 
   
adică p1  p2  1563427N/m 2  15,634bar. Din (2.36) rezultă

 2 p1  p 2 d15  2  15,684  105  0,1045

Q1    0 ,033m 3 /s
4     l1 4 800  0 ,03  900

---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------41
SUPORT DE CURS - TRANSPORTUL ŞI DISTRIBUŢIA LICHIDELOR PRIN CONDUCTE
Masterat în specializarea Tehnologia transportului, depozitării şi distribuţiei hidrocarburilor

şi prin urmare
Q2  Q  Q1  0,08  0,033  0,047 m 3 /s .Se obţin:
4Q1 4  0,033
Re1    16160
    d1   0,25  10 4  0,104
4Q2 4  0,047
Re2    18848.
    d 2   0,25  104  0,127
Deoarece Re1<105 şi Re2<105 şi nu s-au dat valorile înălţimii rugozităţilor, putem utiliza
formula lui Blasius care dă
0,3164 0,3164 0,3164 0,3164
.1  0 ,25
 0 ,25
 0,0281; .2  0 ,25
  0,0270 .
Re1 16160 Re2 188480 ,25
Cu aceste valori se aplică din nou formula (2.36) şi se obţine
8  800  0,082
p1  p 2  2
 0.1045 0,1275 
2  
 0,0281 900 0,027  1200 
 
adică p1  p2  1430168N/m 2  14,302 bar.
Cu această valoare debitele sunt:
 2  14,302  105  0 ,1045
Q1   0 ,0326m 3 /s ; Q2  0,080  0,0326  0,0474m 3 /s.
4 800  0 ,0281 900
De aici rezultă
4  0 ,0326 4  0 ,0474
Re1  4
 15964; Re 2   19008
  0 ,25  10  0 ,104   0 ,25  10 4  0 ,127
precum şi
0,3164 0,3164
.1   0 ,0281 ; .2   0,0269 ,
159640,25 190080, 25
căderea de presiune fiind deci
8  800  0,082
p1  p 2  2
 0.1045 0,1275 
2   
 0,0281 900 0,0269  1200 
 
adică p1  p2  1427150N/m 2  14,272 bar.
Diferenţa dintre această valuare şi aceea calculată anterior fiind foarte mică (sub 2%),
rezultatele cerute sunt:
p1-p2=14,272 bar; Q1=0,0326 m3/s; Q2=0,0474 m3/s.

42 --------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------