Sunteți pe pagina 1din 7

Universitatea ”Ștefan cel Mare” Suceava

Facultatea de Inginerie Alimentară


Profil de studiu Controlul și Expertiza Produselor Alimentare

Vâscozimetrul Höppler.
Studiul variației vâscozității
cu temperatura
Vâscozimetrul Höppler.
Studiul variației vâscozității cu temperatura

Fluidele vâscoase , numite fluide newtoniene, posedă rezistenţa internă Fr proporţională


dv / dn
cu variaţia modului vitezei după normala la stratul de fluid si cu aria S a stratului
de fluid conform relaţiei :
dv
F =−ɳ∙ ∙ S
r
dn

unde: ɳ- este vâscozitatea dinamică, care depinde de natura fluidului şi de temperatură.

Unitatea de măsură în Sistemul Internaţional pentru vâscozitatea dinamică este : N∙s∙m-


2

1. Scopul lucrării:

Lucrarea își propune determinarea coeficientului de vâscozitate dinamică pentru un lichid


și trasarea variației acestuia in funcție de temperatură.

2. Principiul fizic.Considerații teoretice:

Atunci când un corp solid sferic se deplasează printr-un fluid,stratul de fluid care este in
contact cu acesta are o viteză relativă nulă fața de corp.Vitezele straturilor următoare sunt
nenule.În acest caz,pentru o viteză constantă de deplasare a corpului,putem să facem următoarele
presupuneri simplificatoare,care să ne permită calcularea forței de vâscozitate: gradientul vitezie
Gv la suprafața corpului este proporțional cu viteza v acorpului în punctul respectiv,împărțită la o
dimensiune caracteristica corpului(raza acestuia,r).

Forța de vâscozitate,este proporțională cu suprafața corpului,S,adică cu pătratul lungimii


2
caracteristice: S~ r .De aceea,putem scrie:

F=const·ƞ·v·r
În cazul sferic considerat,pentru o cădere verticală,constanta este egală cu
6π,obținuându-se astfel legea lui Stokes:

F=6π·ƞ·v·r
Să considerăm căderea bilei într-un tub înclinat.În condiții de staționaritate,asupra ei
acționează patru forțe: greutatea,forța arhimedică,normala și forța de rezistență.Datorită
înclinării,pe lângă forțele de vâscozitate din straturile de lichid apare și o frecare între bilă și
pereții vasului.

Forța de rezistență crește odată cu mărirea vitezei de cădere a bilei,astfel că,în foarte scurt
timp,rezultanta celor 4 forțe se anulează,obținându-se condiția de echilibru dinamic:
⃗G ⃗ ⃗ ⃗ ⃗
+ N + Fr + Fa = 0

unde G-greutatea bilei;N-normala la peretele tubului;Fr-forța de rezistență;Fa-forța arhimedică.

În cazul curegrii înclinte,forța de rezistență este mai mare decât în cazul curgerii
verticale,datorită unor forțe de frecare adiționale la suprafața peretelui înclinat.În cazul în care
proiectăm condiția de echilibru dinamic ( ⃗N ⃗Fr ⃗Fa 0⃗
+ + + = ) pe axa Ox ,vom
obține:
4 ∙ π∙ r3 4 ∙ π∙ r3
ρb ρl
G·cosα=Fa·cosα+Fr 3 · ·g·cosα= 3 · ·g·cosα+const·r·
sau
v0
·ƞ

ρb ρl
unde -densitatea bilei; -densitatea lichidului,α-unghiul de înclinare al tubului; r-raza
v0
sferei și -viteza de cădere a sferei;ƞ-coeficentul de vâscozitate dinamică.

4 ∙ π∙ r3 4 ∙ π∙ r3
ρb ρl v0
Din relația ∙ ∙g∙cosα= ∙ ∙g∙cosα+const∙r∙ ∙ƞ vom afla
3 3
coeficientul de vâscozitate dinamică :

1 4 ∙π ρb−ρl 2
r
ƞ = const · 3 · v0 ·g· ·cosα

Viteza staționară a bilei se calculează ca raportul dintre distanța parcursă de bilă între
d
v0
două repere fixe (d) si timpul necesar parcurgerii acestei distanțe: = τ ,iar relația ƞ =

1 ρb−ρl
4 ∙π
const ∙ 2
3 ∙ v0 ∙g ∙ r ∙cosα va deveni:
1 4 ∙π
ƞ=k·( ρb - ρl )·τ ,

g 2
r
unde k= const · 3 · d ·cosα· si reprezintă constanta de calibrare care depinde

de dimensiunea bilei folosite,distanța de cădere dintre cele două repere extreme(10 cm) și de
°
înclinarea tubului față de verticală ,α≈10±0,1 .

În urmatorul tabel sunt trecute constantele de calibrare si intervalele de utilizare ale



bilelor folosite de vâscozimetrul Höppler,la 20 .

Bilă Tip ρb Diametrul k δk Interv.de Timp


(mm) 3
vâsc.dinamică(cP) minim
(g/ (cP· cm /g·s)
de
cm3 ) cădere
G sticlă 2,40 15,910 0,00 0,000 Stare gazoasă -
9 1 5
1 sticlă 2,40 15,805 0,01 0,000 0,6...10 6
* 9 2 0
2 sticlă 2,41 15,630 0,08 0,001 3...130 3
0 0
3 meta 8,10 15,560 0,13 0,01 25...700 3
l 0 0
4 meta 7,76 15,000 1,2 0,1 250...4.800 3
l 0 0
5 meta 7,77 13,500 10,6 0,1 2.500...45.00 3
l 0 0 0
6 meta 7,75 12,500 37 1 4.500...80.00 3
l 0 0 0
7 meta 7,75 10,900 38 1 5.000...80.00 3
l 0 0 0
8 meta 7,70 10,000 40,5 1,1 7.500...80.00 3
l 0 0 0

3. Materiale folosite:

Vâscozimetrul Höppler este un aparat de mare precizie pentru determinarea


vâscozitații.Este alcătuit din:-cilindrul de sticlă în care se află montată o eprubetă,calibrată și
°
înclinată la 10 față de verticală;
-un set de bile calibrate;
-un termometru pentru măsurarea temperaturii;
-ultratermostatul pentru menținerea constantă a temperaturii.
Termometru cu mercur este alcătuit dintr-un tub de sticlă în interiorul căruia se afla
mercur ce se va dilata odată cu creșterea temperaturii.
Cronometru este un ceas special,care are funcțiuni specifice,de măsurat cu mare
exactitate doar intervale de timp.

4. Mod de lucru:

Pregătirea dispozitivului:Se reglează vâscozimetrul pe masa de lucru în poziția corectă


de funcționare cu ajutorul sistemului de reglaj prevăzut cu bulă de aer(a).Se umple cu proba
lichidă tubul vâscozimetrului.O problemă importantă este aceea a evitării formării unor bule de
aer în tubul de măsurat.De aceea,anterior procesului de închidere al tubului,întreg sistemul se
încălzește la o tempertură cu 10 mai mare decât cea la care se face determinarea.Se alege
bila corespunzătoare lichidului ales,din trusa vâscozimetrului,consultându-se tabelul 1.
Obținerea datelor:Se agită lichidul de termostatare poziționând butonul(c) pe poziția H0
și se citește temperatura pe termometrul(t) al vâscozimetrului.Apoi proba lichidă se aduce la o
nouă temperatură de determinare.Pentru aceasta se va roti butonul de reglaj al temperaturii(r)
poziționându-se versorul pe scală cu aproximativ 3 diviziuni deasupra temperaturii citite inițial
pe termometru.Se începe apoi încălzirea apei răsucind comutatorul(c) pe poziția H2.Se va aștepta
atingerea acestei temperaturi până în momentul în care becul de control(b) se va stinge.Acum se
° și se lasă bila să străbată tubul până la capătul opus.Apoi tubul
rotește vâscozimetrul cu 180
se readuce în poziția inițială și se cronometrează timpul în care bila parcurge distanța dintre cele
două repere extreme între care există o distanță d(10 cm).Se vor nota apoi în tabelul 1 valorile
temperaturii citite pe termometrul cu mercur și cele ale timpului de coborâre.Se va repeta
procedeul,măsurându-se un număr ce cel puțin 12 puncte termice,după care se va opri
încălzire(comutatorul c pe poziția O).Se calculează de fiecare dată cu ajutorul formulei : ƞ=k∙(
ρb ρl
- )∙τ vâscozitatea dinamică.
Calculul erorilor:Se calculează eroare relativă de măsură,datorată în principal citirii cu
termometrul si cronometrul:
ƞ=k·( ρb - ρl )·τ

Ɛƞ
(= δ δk δρ + δρ δτ
ƞ
ƞ )= k + b

ρ −ρ
l
+ τ
b l

Lichidul Nr t( δt τ(s) δτ k δk ρb δ ρl δ Ƞ(cP) Ɛƞ


. ℃ 3
ρb ρl
(cP∙ cm (g/ (g/
det
) /g∙s) cm ) 3
cm3 )
Apă 1.
distilată
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
9.
10.
11.
12.

Timp(secunde)

Temperatura( )

S-ar putea să vă placă și