F.S.F.

M
- subiecte -
1. Factori de care depinde valoarea recuperajului
2. Ruperea probelor prin tractiune si torsiune de la suprafata
3. Estimarea timpului dupa care se colecteaza probele de detritus
4. Capete de carotiera cu insertii din material dur - generalitati; param. reg. de carotaj
5. Puterea necesara carotajului la c.c cu insertii din material dur
6. C.c cu diamante insertate-generalitati + parametrii
7. C.c cu diamante impregnate-generaliati + parametrii
8. Puterea necesara carotajului la c.c cu diamante
9. Disp. Hidr. de realizare a apasarii suplimentare-generalitati+metodica generala
10. Metodica realizarii a apasarii suplimentare la forajul cu sondeze
11. Determinare fortei hidraulice
12. Echiparea partii inf. a g.f la sondele cu diam. Mari-stabilirea param. reg. de foraj
13. Parametrii de la sub 12
14. Stabilirea profilului coloanei cu diam. mari(consolidarea gaurii de sonda)
15. Introd. col. cu diam. mari prin plutire
16. Manevra col. cu diam. mari cu ajutorul cricurilor hidraulice
17. Cimentarea col. cu diam. mari;stabilirea inaltimii trons. de cimentare
18. Starea de tensiune din col. cu diam. mari inainte si dupa cimentare
19. Forajul hydrogeologic in sist. uscat;generalitati;forajul cu snec
20. Forajul percutant
21. Progr. de constr. al sondelor hidrogeologice
22. Punerea in productie a sondelor hidrogeologice
23. Determinare capactitatii productive a sondelor hidrogeologice
24. Echilibrul strat-sonda la sondele speciale in timpul circulatiei
25. Echilibrul strat-sonda la sondele speciale.manevra mat. tubular obturat
26. Echilibrul strat-sonda la sondele speciale.manevra mat. tubular neobturat
27. Actiunea mediului marina supra structurilor
28. Platforme de foraj;generalitati;transportul la locatie
29. Fixarea pilonilor prin vibratii si percutatii
30. Fixarea pilonilor prin gauri de sonda tubate si cimentate
31. Platforme autoelevatoare cu cremaliera
32. Platforme autoelevatoare cu sist. electrohidraulic
33. Platforme submersibile
34. Platforme semisubmersibile
 1. Factori de care depinde valoarea recuperajului

1. Natura rocii
Grupa I. Roci consolidate si nedizolvabile in fluidul de foraj: marne, gresii, argile compacte
Grupa II. Roci consolidate si dizolvabile in fluidul de foraj: saruri
Grupa III. Roci neconsolidate si nedizolvabile in fluidul de foraj: nisipuri, pietrisuri, carbuni
Grupa IV. Roci neconsolidate si dizolvabile in fluidul de foraj: calcare, orci curgatoare

2. Constructia carotei:
• Carotiere simple: Recuperaj bun pentru rocile din grupa I, iar pentru grupele III si III doar
cu circulatie de aer.
• Carotiere duble: Recuperaj bun pentru grupele II, III, IV(cu masonon de cauciuc) – se
evita spalarea probei, circulatia circulatia se face prin spatiul dintre tubul interior 4 si tubul
exterior 5.

3. Diametrul carotei colectate: variaza intre 18 si 130 mm

Pentru rocile I mai ales, diametrele mari de proba pun probleme in ceea ce priveste rezistenta
materialul tubular cat si ruperea probei:
• Prin ardere – Se presupune ca prin reucerea la zero a apasarii pe capul de carotiera, rotirea
garniturii si a capului de carotiera la un debit scazut vor aparea vibratii care vorduce la
ruperea probei.
• Prin tractiune si si torsiune la suprafata – Se impaneaza carota, apoi se aplica un moment
de incovoiere cu conditia: Mt > Mc

4. Regimul tehnologic aplicat: parametrii regimului de carotaj trebuie sa fie stabiliti corect.
Apasare, Turatie – Parametrii mecanici;
Debit, Proprietatile fluidului de foraj – Parametrii hidraulici
In mod normal, la operatiile de carotaj mecanic se utilizeaza circulatia directa

5. Lungimea marsului
La stabilirea lungimii marsului trebuie avute in vedere rezisenta capului de carotiera si taria rocii,
care sa permita o lungime de mars pentru obtinerea unei cantitati mari de roca.
Rocile din grupa I nu ridica probeme deosebite inafara de – riscul fractionarii probei datrita
eventualei incovoieri, sau al impanarii carotei in tub.
Rocile din grupa III si IV, datorita neconsolidarii lor – riscul amestecarii acestora – marsuri
scurte: 50 cm
Pe de alta parte o lungime mare a marsului prespune un timp mare de carotaj, proba sta mai mult
timp in tuul carotei – riscul de sfaramare.
6. Pregatirea si indemanarea operatorului de carotaj
2. Ruperea probelor prin tractiune si torsiune de la suprafata

Dupa carotarea lungimii propuse, in circuitul descendent al fluidului de foraj se introduc

alice/spanuri, in vederea impanarii probei in interiorul tubului carotierei.
Conditia ca sa se rupa proba si nu materialul tubular:
𝑀𝑡 > 𝑀𝑐
Sau la limita:
𝑀𝑎𝑡 = 𝑀𝑐
𝑀𝑡 , 𝑀𝑎𝑡 reprezinta momentul maxim, respectiv
admisibil rezistent al materialului tubular”
𝑀𝑡
𝑀𝑎𝑡 =
𝑐𝑠
𝜋 𝐷𝑒4 − 𝑑𝑖4
𝑀𝑎𝑡 = 𝑊𝑝𝑡 𝜏𝑎𝑡 = ( ) 𝜏𝑎𝑡
16 𝐷𝑒
𝑀𝑐 reprezinta momentul maxim rezistent al carotei
𝜋 3
𝑀𝑐 = 𝑊𝑝𝑐 𝜏𝑐 = 𝑑 𝜏
16 𝑐 𝑐
W – modulul de rezistenta polar al materialului tubular / al carotei
𝜏 – rezistenta admisibila la torsiune a materialului tubular / al carotei
Din relatiile anterioare rezulta diametrul maxim de carota ce poate fi colecatat, fara risc:

3 𝜏𝑎𝑡 𝐷𝑒4 − 𝑑𝑖4

𝑑𝑐 = √
𝜏𝑎𝑡 𝐷𝑒
1 1
Se admite 𝜏𝑐 = (13 … 6) 𝜎𝑐0 , unde 𝜎𝑐0 reprezinta rezistenta la compresiune a carotei
O valuare mai buna se obtine utilizand teoreia eforturilor tangentiale maxime:
𝜎𝑒𝑐ℎ = √𝜎 2 + 4𝜏𝑚𝑎𝑥
2

𝜎𝑒𝑐ℎ – efortul unitar echivalent introdus in materialul tubular de efortului de tractiune 𝜎 si a celui de teorsiune 𝜏𝑚𝑎𝑥
Valorile 𝜎 si 𝜏𝑚𝑎𝑥 se iau din sectiunea cea mai periculoasa, la suprafta
3. Estimarea timpului de colectare a probelor de la site

Pentru completarea informatiilor prin probe de sita este necesar ca acestea sa se colecteze prin
𝐻
corelarea perfecta cu formarea detritusului si ascendenta lui la suprafata: 𝑡 = 𝑣
O relatie satisfacatoare pentru rezolvarea vitezei ascensionale a unei particule de tetritus:
𝑣𝑎 – viteza ascensionala a fluidului
𝑣 = 𝑣𝑎 − 𝛼 ∙ 𝑣𝑟 𝑣𝑟 – viteza relativa de cadere a particulei in fluid
𝛼 – coeficient pentru efectul diferitor paramentrii
Pentru determinarea vitezei ascensionale ale fluidului 𝑣𝑎 :
𝑄 𝑄 4𝑄
𝑣𝑎 = =𝜋 → 𝑣𝑎 =
𝐴𝑠𝑖 (𝐷2 − 𝐷𝑝2 ) 𝜋(𝐷𝑠2 − 𝐷𝑝2 )
4 𝑠
Pentru determinarea vitezei relative de cadere 𝑣𝑟 , plecam de la premiza ca 𝑣̅𝑟 = 𝑓(𝑎) unde
𝑑 𝑑 – diametrul real al particulei de detritus (statistic)
𝑎=
𝑑𝑜 𝑑𝑜 – diametrul maxim al particulei de detritus mentinute in suspensie

6𝜏𝑜 𝑚 𝑚 – coeficient
𝑑𝑜 =
𝑔(𝜌𝑟 − 𝜌𝑓 ) 𝜏𝑜 – tensiunea dinamica de foarfecare
𝜌𝑟 , 𝜌𝑓 – densitatea rocii/fluidului

In regim laminar 1 < 𝑎 < 3

In regim tranzitoriu 3 < 𝑎 < 7
In regim turbulent 𝑎 < 3

Pentru regim laminar si tranzitoriu:

𝜏𝑜 𝑑 ∙ Ѱ(𝑎) Ѱ(𝑎) – functie experimentala
𝑣𝑟 =
𝜂𝑝 𝜂𝑝 – vascozitatea plastica a fluidului de foraj

Pentru regim turbulent:

√𝑑( 𝜌𝑟 − 𝜌𝑓 ) 𝑘 – coeficient experimental
𝑣𝑟 = 𝑘 𝑑 – diametrul real al particulei de detritus (statistic)
𝜌𝑓
4. Capete de carotiera cu insertii din material dur

Insertiile sunt placute de diferite forme si dimensiuni (6-24mm), confectionate cel mai adesea din
carburi de wolfram si cobalt. In constructa capetelor de carotiera se vor tine seama de:
a) Utilizarea insertiilor cu dimensiuni reduse – suprafata de contact mica, viteze mecanice
b) Plasarea insertiilor dupa o geometrie care sa aigure o buna dislocare a rocii
c) Asezarea insertiilor sub un anumit unghi negativ – reucerea uzurii si cresterea vitezei

Parametrii regimului de carotaj

• Apasarea pe sapa 𝐆𝐬 – parametru mecanic
Pentru dislocarea volumica a rocii se impune:
𝐺1 𝐺1 – rpasarea pe o inserie
> 𝜎𝑐𝑜 𝐴1 – aria de contact a unei insertii
𝐴1 𝜎𝑐𝑜 – rezistenta la compresiune a rocii

Pentru o insertie cu dimensiunile 𝑎, 𝑏, ℎ, 𝐴1 = 𝑎𝑏

Daca valoarea lui se incadreaza in limitele uzinale, atunci apasarea totala:
𝐺 = 𝑖𝐺1 i – numarul de insertii
Daca 𝐺1 > 𝐺1𝑢 – apasarea este prea mare, se recalculeaza 𝑏 teoretic (schimbarea carotierei)
• Turatia 𝒏 – parametru mecanic - Se folosesc recomandarile uzinale referitoare laviteza
periferica medie a capului de carotiera: 𝑣𝑝𝑢 = 0,8 … 1,7𝑚/𝑠
𝐷𝑐 +𝑑𝑐
𝐷𝑐 + 𝑑𝑐 2𝜋𝑛 120𝑣𝑝 𝑅𝑚 = – Raza medie
4
𝑣𝑝 = 𝑅𝑚 ∙ 𝜔 = ∙ →𝑛=
4 60 𝜋(𝐷𝑐 + 𝑑𝑐 ) 𝜔=
2𝜋𝑛
=
𝜋𝑛
– Viteza unghiulara
60 30

Pentru o situatie normala de carotaj, preferabil este sa se lucreze cu apasari mari si turatii mici
• Debitul fluidului de foraj 𝑸 – parametru hidraulic – trebuie sa asigure:
a) Curatarea talpii de detritus - evacuare 𝜋
𝑄𝑒𝑣 = 𝑣𝑎 𝐴𝑠𝑖 = 𝑣𝑎 (𝐷𝑠2 − 𝐷𝑝2 )
4
b) Transportul detritusului la suprafara - degajare 𝜋
𝑄𝑑𝑒𝑔 = 𝑄𝑠𝑝 𝐴𝑡 = 𝑄𝑠𝑝 ∙ (𝐷𝑠2 − 𝑑𝑐2 )
4
Debitul de circulatie: 𝑄 = max (𝑄𝑒𝑣 , 𝑄𝑑𝑒𝑔 )
5. Puterea necesara carotajului cu capete de carotiera.

Spre deosebire de instalatiile de foraj obisnuite, unde puterea necesara este suficienta, instalatiile
utilizate pentru carotajul mecanic continuu au in general capactati mici.
Puterea necesara cand modul de actionare in grup:
𝑃 = 𝑃𝑑 + 𝑃𝑓 + 𝑃𝑟𝑔 + 𝑃𝑐
Puterea necesara cand modul de actionare separata – circulatie prin motopompa:
𝑃 = 𝑃𝑑 + 𝑃𝑓 + 𝑃𝑟𝑔
𝑃𝑑 – puterea necesara dislocarii volumice
𝑃𝑓 – puterea necesara invingerii frecarilor
𝑃𝑟𝑔 – puterea necesara rotirii garniturii
𝑃𝑐 – puterea necesara circulatiei

1. Puterea necesara dislocarii volumice 𝑃𝑑

Puterea necesara realizarii dislocarii volumice pentru o insertie 𝑃𝑑1 este determinata de:
Forta tangentiala: 𝐹𝑡 = 𝐺1 𝑡𝑔𝛼
Momentul fortei fata de axa gaurii de 𝐷𝑐 + 𝑑𝑐
sonda: 𝑀1 = 𝐹𝑡 ∙ 𝑅𝑚 = 𝐺1 𝑡𝑔𝛼 ∙
4
𝐷𝑐 + 𝑑𝑐 𝜋𝑛
Puterea pentru o insertie: 𝑃 = 𝑀1 𝜔 = 𝐺1 𝑡𝑔𝛼 ∙ ∙
4 30
𝐷𝑐 + 𝑑𝑐 𝜋𝑛
Puterea pentru i insertii: 𝑃𝑑 = 𝑖 ∙ 𝐺1 𝑡𝑔𝛼 ∙ ∙
4 30
2. Puterea necesara invingerii frecarilor 𝑃𝑓 trebuie sa invinga doua tipuri de frecari: Frecari
frontale 𝑃𝑓𝑓 + Frecari laterale 𝑃𝑓𝑒 = 𝑃𝑓𝑓

Forta de frecare pentru o insertie: 𝐹𝑓1 = 𝜇 ∙ 𝐹𝑛1

Forta normala pentru o insertie 𝐹𝑛1 : 𝐹𝑛1 = 𝑝 ∙ 𝐴1 = 𝑝 ∙ 𝑎𝑏
𝜎𝑠𝑖
Rezistenta la admisibila la strivire: 𝜎𝑐𝑜 < 𝑝 < 𝜎𝑠𝑖 𝑝= = 𝜎𝑎𝑠𝑖
𝑐𝑠
Forta de frecare pentru o insertie: 𝐹𝑓1 = 𝜇 ∙ 𝜎𝑎𝑠𝑖 ∙ 𝑎𝑏
𝐷𝑐 + 𝑑𝑐
Momentul per insertie pentru frecare: 𝑀𝑓1 = 𝐹𝑓1 ∙ 𝑅𝑚 = 𝜇 ∙ 𝜎𝑎𝑠𝑖 ∙ 𝑎𝑏 ∙
4
𝐷𝑐 + 𝑑𝑐 𝜋𝑛
Puterea per insertie pentru frecare: 𝑃𝑓1 = 𝑀𝑓1 ∙ 𝜔 = 𝜇 ∙ 𝜎𝑎𝑠𝑖 ∙ 𝑎𝑏 ∙ ∙
4 30
Puterea necesara invingerii fortelor de frecare: 𝑃𝑓 = 2(𝑃𝑓1 ∙ 𝑖)
 3. Puterea necesara rotirii garniturii de foraj 𝑃𝑟𝑔 :

𝑃𝑟𝑔 = 𝑐 ∙ 𝛾𝑓 ∙ 𝐷𝑝2 ∙ 𝑛1,7 ∙ 𝐿

𝑐 – coeficient adimensional 𝑐 = 30 ∙ 10−3

𝛾𝑓 – greutatea specifica a fluidului de foraj [𝑑𝑎𝑁/𝑑𝑚3 ] = 105 𝑁/𝑚3
𝐷𝑝 – diametrul exterior al prajinilor de foraj
𝑛 – turatia
𝐿 – lungimea garniturii

4. Puterea necesara circulatiei 𝑃𝑐 :

𝑃𝑐 = 𝑝𝑐 ∙ 𝑄
𝑝𝑐 – suma caderilor de presiune din sistemul de circulatie
𝑝𝑐 = ∆𝑝𝑠𝑖 + ∆𝑝𝑖𝑝 + ∆𝑝𝑖𝑔 + ∆𝑝𝑖𝑒 + ∆𝑝𝑖𝑡 + ∆𝑝𝑒𝑔 + ∆𝑝𝑒𝑝

Pierderi de presiune din:

∆𝑝𝑠𝑖 – instalatia de suprafata

∆𝑝𝑝 – interiorul/exteriorul prajinilor de foraj
∆𝑝𝑔 – interiorul/exteriorul prajinilor grele
∆𝑝𝑡 – interiorul/exteriorul tubului de carotaj
6. Capete de carotiera cu diamante insertate

Capetele de carotiera cu diamante inserate au suprafata de lucru prevazuta cu granule de diamante

insertate.
Un cap de cartotiera cu diamante are 4 constituiente:
1. Reductia de legatura cu prajinile
2. Canale pentru circulatia fluidului de foraj
3. Mizeul metalic legat de reductie
4. Matricea cu diamante inserate atat pe fata frontala cat si pe felele laterale
Cea mai importanta caracteristica a sapelor cu diamante o constituie rezistenta la uzura.

Parametrii regimului de carotaj:

• Apasarea pe cap 𝐆𝐜 – parametru mecanic
Pentru dislocarea volumica a rocii se impune:
𝐺1 𝐺1 – rpasarea pe o inserie
> 𝜎𝑐𝑜 𝐴1 – aria de contact a unei insertii
𝐴1 𝜎𝑐𝑜 – rezistenta la compresiune a rocii

Daca valoarea lui se incadreaza in limitele uzinale, atunci apasarea totala:

𝐺 = 𝑗𝐺1 j – numarul de pietre sau granule solide
𝐺1 = 𝐴1 ∙ 𝜎𝑐𝑜 ∙ 𝑐𝑠
𝐺1 < 𝐺1 𝑢
𝐺1 𝑢 = 1 … 100 𝑁/𝑔𝑟𝑎𝑛𝑢𝑙𝑎

• Turatia 𝒏 – parametru mecanic - Se folosesc recomandarile uzinale referitoare laviteza

periferica medie a capului de carotiera: 𝑣𝑝𝑢 = 1 … 3𝑚/𝑠
𝐷𝑐 +𝑑𝑐
𝐷𝑐 + 𝑑𝑐 2𝜋𝑛 120𝑣𝑝 𝑅𝑚 = – Raza medie
4
𝑣𝑝 = 𝑅𝑚 ∙ 𝜔 = ∙ →𝑛=
4 60 𝜋(𝐷𝑐 + 𝑑𝑐 ) 𝜔=
2𝜋𝑛
=
𝜋𝑛
– Viteza unghiulara
60 30

Pentru o situatie normala de carotaj, preferabil este sa se lucreze cu apasari mari si turatii mici

• Debitul fluidului de foraj 𝑸 – parametru hidraulic – trebuie sa asigure:

a) Curatarea talpii de detritus - evacuare 𝜋
𝑄𝑒𝑣 = 𝑣𝑎 𝐴𝑠𝑖 = 𝑣𝑎 (𝐷𝑠2 − 𝐷𝑝2 )
4
b) Transportul detritusului la suprafara - degajare 𝜋
𝑄𝑑𝑒𝑔 = 𝑄𝑠𝑝 𝐴𝑡 = 𝑄𝑠𝑝 ∙ (𝐷𝑠2 − 𝑑𝑐2 )
4
Debitul de circulatie: 𝑄 = max (𝑄𝑒𝑣 , 𝑄𝑑𝑒𝑔 )
7. Capete de carotiera cu diamante impregnate

Capetele de carotiera cu diamante impregnate au suprafata de lucru constituita dintr-un amestec de

elemente dure granule de diamant cu dimensiuni foarte mici.
Un cap de cartotiera cu diamante are 4 constituiente:
5. Reductia de legatura cu prajinile
6. Canale pentru circulatia fluidului de foraj
7. Mizeul metalic legat de reductie
8. Matricea cu diamante inserate atat pe fata frontala cat si pe felele laterale
Cea mai importanta caracteristica a sapelor cu diamante o constituie rezistenta la uzura.

Parametrii regimului de carotaj:

• Apasarea pe cap 𝐆𝐜 – parametru mecanic
𝐺𝑐
Pentru dislocarea volumica a rocii se impune: > 𝜎𝑐𝑜
𝐴
Apasarea pe capul de carotiera:
𝐺𝑐 = 𝐺𝑠𝑝 ∙ 𝐴𝑡
𝐺𝑠𝑝 – apasarea specifica pe capul de carotiera
𝐴𝑡 – aria talpii
𝜋 2
𝐴𝑡 = (𝐷 − 𝑑𝑐2 )𝜑
4 𝑠
𝜑 – coeficientul sapei

• Turatia 𝒏 – parametru mecanic - Se folosesc recomandarile uzinale referitoare laviteza

periferica medie a capului de carotiera: 𝑣𝑝𝑢 = 2 … 4𝑚/𝑠
𝐷𝑐 +𝑑𝑐
𝐷𝑐 + 𝑑𝑐 2𝜋𝑛 120𝑣𝑝 𝑅𝑚 = – Raza medie
4
𝑣𝑝 = 𝑅𝑚 ∙ 𝜔 = ∙ →𝑛=
4 60 𝜋(𝐷𝑐 + 𝑑𝑐 ) 𝜔=
2𝜋𝑛
=
𝜋𝑛
– Viteza unghiulara
60 30

Pentru o situatie normala de carotaj, preferabil este sa se lucreze cu apasari mari si turatii mici

• Debitul fluidului de foraj 𝑸 – parametru hidraulic – trebuie sa asigure:

a) Curatarea talpii de detritus - evacuare 𝜋
𝑄𝑒𝑣 = 𝑣𝑎 𝐴𝑠𝑖 = 𝑣𝑎 (𝐷𝑠2 − 𝐷𝑝2 )
4
b) Transportul detritusului la suprafara - degajare 𝜋
𝑄𝑑𝑒𝑔 = 𝑄𝑠𝑝 𝐴𝑡 = 𝑄𝑠𝑝 ∙ (𝐷𝑠2 − 𝑑𝑐2 )
4
Debitul de circulatie: 𝑄 = max (𝑄𝑒𝑣 , 𝑄𝑑𝑒𝑔 )
8. Puterea necesara carotajului cu capete de carotiera

Spre deosebire de instalatiile de foraj obisnuite, unde puterea necesara este suficienta, instalatiile
utilizate pentru carotajul mecanic continuu au in general capactati mici.
Puterea necesara cand modul de actionare in grup: 𝑃𝑓 – puterea necesara deslocarii si invingerii frecarilor:
𝑃 = 𝑃𝑓 + 𝑃𝑟𝑔 + 𝑃𝑐 𝑃𝑟𝑔 – puterea necesara rotirii garniturii
𝑃𝑐 – puterea necesara circulatiei
1. Puterea necesara deslocarii si invingerii frecarilor: 𝑷𝒇 = 𝟐𝑷𝒇𝒇
Forta de frecare: 𝑑𝐹𝑓 = 𝜇 ∙ 𝐹𝑛
Forta normala: 𝑑𝐹𝑛 = 𝑝 ∙ 𝑑𝐴
Aria elementara: 𝑑𝐴 = 2𝜋 ∙ 𝑟 ∙ 𝑑𝑟
Momentul pentru invingerea frecarilor: 𝑑𝑀𝑓 = 𝑑𝐹𝑓 ∙ 𝑟
𝑀𝑓
∫ 𝑑𝑀𝑓 = 𝜇 ∙ 𝑝 ∙ 2𝜋𝑟 2 ∙ 𝑑𝑟
0

𝑀𝑓 = 𝜇 ∙ 𝑝 ∙ 2𝜋𝜇 ∙ 𝑝𝑟 3
𝑅𝑠3 − 𝑟𝑐3 𝐷𝑠3 − 𝑑𝑐3
𝑀𝑓 = 2𝜋 ∙ 𝜇 ∙ 𝑝 = 2𝜋 ∙ 𝜇 ∙ 𝑝
3 8∙3
𝐺𝑐
Presiunea de contact 𝑝: 𝑝=𝜋
2 2
4 (𝐷𝑠 − 𝑑𝑐 )
𝜇𝐺𝑐 (𝐷𝑠3 − 𝐷𝑐3 )
𝑀𝑓 = 2
(𝐷𝑠 − 𝑑𝑐2 ) 3
Puterea necesara pentru frecari 𝜇𝐺𝑐 (𝐷𝑠3 − 𝐷𝑐3 ) 𝜋𝑛
𝑃𝑓𝑓 = 𝑀𝑓 ∙ 𝜔 = 2 ∙
(𝐷𝑠 − 𝑑𝑐2 ) 3 30
Puterea totala pentru frecari: 𝑃𝑓 = 2𝑃𝑓𝑓

2. Puterea necesara rotirii garniturii de foraj 𝑷𝒓𝒈 :

𝑃𝑟𝑔 = 𝑐 ∙ 𝛾𝑓 ∙ 𝐷𝑝2 ∙ 𝑛1,7 ∙ 𝐿
𝑐 – coeficient adimensional 𝑐 = 30 ∙ 10−3
𝛾𝑓 – greutatea specifica a fluidului de foraj [𝑑𝑎𝑁/
𝑑𝑚3 ] = 105 𝑁/𝑚3
𝐷𝑝 – diametrul exterior al prajinilor de foraj
𝑛 – turatia
𝐿 – lungimea garniturii

3. Puterea necesara circulatiei 𝑷𝒄 :

𝑃𝑐 = 𝑝𝑐 ∙ 𝑄
𝑝𝑐 – suma caderilor de presiune din sistemul de circulatie
9. Dispozitiv hidraulic de realizare a apasarii suplimentare

1. Cilindri verticali de presiune

2. Tije pistoane
3. Jug metalic
4. Prajina de antrenare
5. Sistem de rulmenti
6. Cuplaj conic
7. Mandrile
8. Mandrile
9. Bucata de avansare
CH. Cap hidraulic
Miscarea de antrenare pentru prajinile de antrenare se
obtine prin intermediul unui cuplaj tronconic.
Ca urmare a sistemului de rulmentu, prajina se poate
roti libera in jugul metalizat.
Cand mandrilele superioare si inverioare sunt inchise,
miscarea de rotatie se va transmite si bucatii de
avansare adica, si garniturii de foraj.
Cand se doreste realizarea unei apasari suplimentare
se va crea o presiune deasupra pistoanelor cilindrilor
verticali.
Cand se doreste preluarea unei parti din greutatea
garniturii, se schimba sensul circuitului, se creaza o
presiune sub pistoanele cilindrilor verticali.

La inceputul forajului sau a carotajului, in cazul in care avem de tarversat roci dure, consolidate:
10. Determinarea fortei hidraulice

Pentru calculul exact al presiunii ce trebuie realizata deaspura sau sub pistoanele cilindrilor
verticali, trebuie estimata forta hidraulica 𝐹ℎ provenita din produsul dintre caderea de presiune pe
fata frontala a capului de carotiera ∆𝑝𝑓𝑐 si aria secitunii 𝐴𝑓

𝜋 2
𝐴𝑓 = (𝐷 − 𝑑𝑖2 )
4 𝑒

Pentru determinarea caderii de presiune se va aplica ecuatia lui Bernoulli la intrarea in punctul 1 si
punctul 2.

𝑝1 𝑣12 𝑝2 𝑣22 Unde:

+ + 𝑧1 = + + 𝑧2 + ℎ𝑓𝑟 𝑧1 = 𝑧2 – energia potentiala
𝜌1 𝑔 2𝑔 𝜌2 𝑔 2𝑔 𝑝
– energia poterniala
𝜌𝑔
𝑣2
– energia de presiune
2𝑔

In urma unor considerente logice:

𝜌1 = 𝜌2 = 𝜌𝑓
ℎ𝑓𝑟 = 0

𝑝1 − 𝑝2 (𝑣12 − 𝑣22 )
=
𝜌𝑓 𝑔 2𝑔

(𝑣12 − 𝑣22 )𝜌𝑓

∆𝑝 =
2
𝑄 𝑄 𝐴1 = 𝜋𝐷1 ℎ
𝑣1 = ; 𝑣2 =
𝐴1 𝐴2 𝐴2 = 𝜋𝐷2 ℎ

𝑄 2 𝜌𝑓 1 1
∆𝑝 = 2 2
( 2 − 2)
2𝜋 ℎ 𝐷1 𝐷2

𝑄 2 𝜌𝑓 1 1
𝐹ℎ = 2
( 2
− 2 ) (𝐷𝑒2 − 𝑑𝑖2 )
8𝜋ℎ 𝐷𝑒 𝐷𝑖
11. Metodica realizarii apasarii axiale

Spre deosebire de forajul obisnuit, la forajul si carotajul cu sondeze, se intampla ca inca de la

amorsarea forajului sau carotajului, mecanismul de apasare sa depaseasca valoarea provenita din
greutatea garniturii chiar daca garnitura se cumpune numai din prajini grele.
Ca urmare a sistemului de rulmentu, prajina se poate roti libera in jugul metalizat.
Cand mandrilele superioare si inverioare sunt inchise, miscarea de rotatie se va transmite si bucatii
de avansare adica, si garniturii de foraj.
In aceste conditii se apeleaza la dispozitive mecanice sau hidraulice de realizare a apasarii
suplimentare. Exista 3 situatii:
1. 𝐹𝑛 > 𝐹𝑑 𝐹𝑑 – Forta disponibila
2. 𝐹𝑛 = 𝐹𝑑
3. 𝐹𝑛 < 𝐹𝑑 𝐹𝑛 − Forta necesara

𝐺𝑐 – necesarul apasari pe sapa

𝐹𝑛 = 𝐺𝑐 + |𝐹ℎ |
𝐹ℎ – forta hidraulica
La inceputul forajului/carotajului, cand 𝐹𝑛 > 𝐹𝑑 este nevoie de un supliment de apasare 𝐹𝑠 :
𝐹𝑠 = 𝐹𝑛 − 𝐹𝑑
Cand se doreste realizarea unei apasari suplimentare se va crea o presiune deasupra pistoanelor
cilindrilor verticali.
Presiunea suplimentara:
𝐺𝑐 + |𝐹ℎ |
𝑝1 =
2𝐴𝑢
Pe parcursul forajului se ajunge la situatia cand 𝐹𝑛 < 𝐹𝑑 , este nevoie ca o parte din grutate sa fie
preluata de o forta 𝐹𝑠 :
𝐹𝑠 = 𝐹𝑑 − 𝐹𝑛
Cand se doreste preluarea unei parti din greutatea garniturii, se schimba sensul circuitului, se
creaza o presiune sub pistoanele cilindrilor verticali.
Presiunea suplimentara:
𝐺𝑐 − |𝐹ℎ |
𝑝1 =
2𝐴𝑢
𝜋 2 2
Aria utila a celor doua pistoane: 𝐴𝑢 = 4 (𝐷𝑝𝑖𝑠𝑡𝑜𝑛 − 𝑑𝑡𝑖𝑗𝑎 )
Lungimea reala de prajini:
𝐺𝑐 + |𝐹ℎ |
𝑙𝑔 = 𝜌𝑓
0,75𝑞𝑔 𝑔 (1 − 𝜌 )
𝑜
12. Echiparea partii inferioare a garniturii de foraj – Sonde DM

Sonde cu diametre mari sunt sonde ale caror diametre pana in 10 m, cu adancimi pana in 1000 m.
Scopul acestora este de a permite aducerea la suprafata a minereurilor de substante utile si a
carbunilor din galerii orizontale, sau depozitarea substantelor radioactive.
Inainte de inceperea forajului, se realizeaza un put premergator cu inaltimea, mai mare decat
ansablul inferior al garniturii care va realiza forajul.
1. Sapa de foraj cu dimensiune mare
2. Stabilizator cu role
3. Prajuni grele
4. Stabilizatori cu role
5. Garnitura de foraj
6. Mandrina

Pentru a asigura stabilitatea respectiv verticalitatea,

se monteaza stabilizatoarele cu role.
Madrina mecanica da posibilitatea ca mecanismul
de apasare sa fie realizat de suma greutatilor
elementelor amintite.

Starea de tensiune in garnitura de foraj:

- 𝐹𝑔 – Forta de tarctiune provenita din greutatea prajinilor de foraj
- 𝐹𝑠 – Forta de compresiune provenita din greutatea sapei
- 𝐹𝑠𝑟 – Greutatea stabilizatorilor cu role
- 𝐹𝑠𝑟 – Greutatea prajinilor grele
Parametrii regimului de foraj – Sonde DM

1. Apasarea pe sapa 𝐆𝐬
𝐺𝑠
Pentru dislocarea volumica a rocii se impune: > 𝜎𝑐𝑜
𝐴
Apasarea pe sapa:
𝐺𝑠 = 𝐺𝑠𝑝 ∙ 𝐷𝑠
𝐷𝑠 – diametrul sapei
𝐺𝑠𝑝 – apasarea specifica pe sapa 𝐺𝑠𝑝 = (1,5 … 3,5) 𝑡𝑓/𝑖𝑛

2. Turatia 𝒏
1440
Turatia minima 𝑛𝑚𝑖𝑛 =
2𝐷𝑠
1440
Turatia maxima 𝑛𝑚𝑎𝑥 =
𝐷𝑠
𝐷𝑠 [𝑖𝑛𝑐ℎ]
Sau:
1440
𝑛𝑚𝑖𝑛 = 𝐷𝑠 [𝑓𝑜𝑜𝑡]
2𝐷𝑠
3. Turatia 𝑸
La sondele cu diametre mari, circulatia se face invers, prin spatiul inelar. In acest caz evacuarea se
va face prin interiorul prajinilor de foraj, rezulta ca debitul de evacuare:
𝜋
𝑄𝑒𝑣 = 𝑣𝑎 𝐴𝑠𝑖 = 𝑣𝑎 𝑑𝑝2
4
𝑣𝑎 – are valori 𝑣𝑎 = 2 … 3 𝑚/𝑠
𝑄𝑒𝑣 este mult mai mare ca 𝑄𝑑𝑒𝑔 , acesta nu se mai ia in calcul.
13. Stabilirea profilului coloanei – Consolidarea Sondelor DM

Pentru consolidare se utilizeaza coloane metalice unice, care ulterior sunt cimentate in transe.
La ora actuala tendinta este de a utiliza burlane din beton armat, care prezinta unele avantaje:
- Rezistenta sporita la coroziune
- Costuri reduse
Pentru evitarea deteriorarii, precum si pentru a permite manevra de introducere, burlanele sunt
prevazute cu cintre.
La stabilirea profilului coloanelor cu diametre mari se ia in vedere solicitarea la presiune
exterioara pentru situatia cea mai defavoravila si anume coloana este goala la interior.
Cum aria sectiunii tranversale in sectiunea periculoasa (suprafata) este foarte mare, efortul de
tractiune 𝜎 = 𝐹/𝐴 este foarte mic, astfel se poate neglija., asa ca se ia in considerare doar
presiunea exterioara.

Grosimea maxima de perete:

𝑝𝑚𝑎𝑥 – presiunea maxim la siul coloanei
𝑝𝑚𝑎𝑥 ∙ 𝑑𝑖
𝑡𝑚𝑎𝑥 = 𝑑𝑖 – diametrul interior al coloanei
2𝜏𝑎𝑐 − 𝑝𝑚𝑎𝑥
𝜏𝑎𝑐 – limita minima admisibila la curgere

Se alege din tabele STAS valuarea superioara 𝑡𝑚𝑎𝑥 → 𝑡1

Pentru stabilirea lungimii tronsonului de grosime 𝑡1 se determina adancimea maxima de tubare
corespunzatoare tronsonului 𝑡2 < 𝑡1:
𝜌𝑓 ∙ 𝑔 ∙ 𝐻2 ∙ 𝑑𝑖 2𝑡2 ∙ 𝜏𝑎𝑐
𝑡2 = → 𝐻2 = → 𝑙1 = 𝐻 − 𝐻2
2𝜏𝑎𝑐 − 𝜌𝑓 ∙ 𝑔 ∙ 𝐻2 𝜌𝑓 ∙ 𝑔 ∙ (𝑑𝑖 + 𝑡2 )
2𝑡𝑖 ∙ 𝜏𝑎𝑐
Lungimea tronsonului 𝑙𝑖 cu grosimea 𝑡𝑖 : 𝐻𝑖 = → 𝑙𝑖 = 𝐻𝑖 − 𝐻𝑖+1
𝜌𝑓 ∙ 𝑔 ∙ (𝑑𝑖 + 𝑡𝑖 )
Urmeaza apoi o verificare la tarctiune pentru sectiunea de suprafata (unde efortul este maxim):
𝐺𝑐 𝐺𝑐 𝐺𝑐 – greutatea coloanei
𝜏𝑡𝑚𝑎𝑥 = =𝜋
𝐴1 2 2
4 (𝐷𝑒 − 𝑑𝑖 ) 𝐴1 – aria sectiuniiburlanului de la suprafata
𝜏𝑡𝑚𝑎𝑥 < 𝜏𝑡𝑎 𝜏𝑡𝑎 – efortul admisibil la tractiune
14. Introducerea coloanei cu diametre mari prin plutire

Aceasta metoda presupune utilizarea sistemului de manevra conventional: troliu sistem macara-
geamblac, carlig etc.
Se determina mai intai lungimea golire 𝑙𝑔 pentru echilibrul coloanei in lichid punand contitia:

𝐹𝑐 + 𝐹𝐼 = 𝐹𝐴

𝐹𝑐 – forta provenita din greutatea coloanei

𝜋
𝐹𝑐 = (𝐷 2 − 𝑑 2 ) ∙ 𝐿 ∙ 𝜌𝑜 ∙ 𝑔
4

𝐹𝑙 – greutatii lichidului din coloana

𝜋
𝐹𝑙 = 𝐷𝑖2 ∙ (𝐿 − 𝑙𝑔) ∙ 𝜌𝑓 ∙ 𝑔
4

𝐹𝐴 – forta lui Arhimede

𝜋 2
𝐹𝐴 = 𝐷𝑚 ∙ 𝐿 ∙ 𝜌𝑓 ∙ 𝑔
4
𝑙𝑔 – lungimea de golire pentru plutire
𝑙𝑔′ - lungimea de golire pentru introducerea coloanei

(𝐷 2 − 𝑑2 ) ∙ 𝐿 ∙ 𝜌𝑜 + 𝐷𝑖2 ∙ (𝐿 − 𝑙𝑔) ∙ 𝜌𝑓 = 𝐷𝑚
2
∙ 𝐿 ∙ 𝜌𝑓

(𝐷2 − 𝑑2 ) ∙ 𝐿 ∙ 𝜌𝑜 + 𝐷𝑖2 ∙ (𝐿 − 𝑙𝑔) ∙ 𝜌𝑓 − 𝐷𝑚

2
∙ 𝐿 ∙ 𝜌𝑓 = 0
2
(𝐷𝑚 − 𝐷𝑖2 ) ∙ 𝐿 ∙ (𝜌𝑜 − 𝜌𝑓 )
𝑙𝑔 =
𝜌𝑓 ∙ 𝐷𝑖2

Pentru introducerea coloanei se adauga fluid pe lungimea ∆𝑙𝑔

Pentru introducerea coloanei in conditii de deplina siguranta: 𝐹∆𝑙𝑔 < 𝐹𝑎𝑑
𝐹𝑚𝑎𝑥
𝐹𝑎𝑑 – forta admisibila la carlig: 𝐹𝑎𝑑 = 𝑐𝑠

𝐹∆𝑙𝑔 – forta datorata greutatii lighidului pe lungmea ∆𝑙𝑔

𝜋 2
𝐹∆𝑙𝑔 = 𝜌𝑓 𝑑 ∙ ∆𝑙𝑔 ∙ 𝑔
4
4𝐹𝑚𝑎𝑥
∆𝑙𝑔 =
𝑐𝑠 ∙ 𝜋 ∙ 𝑑 2 ∙ 𝜌𝑓 ∙ 𝑔

𝑙𝑔′ = 𝑙𝑔 − ∆𝑙𝑔
15. Introducerea coloanei cu diametre mari prin cricuri hidraulice

Sistemul de manevra contine 4 cilnindri inclinati ale caror bacuri se plaseaza sub cintrele fixate pe
coloana, cu care se va realiza introducerea propriuzisa.

1. Cilindri inclinati

2. Bacuri

3. Cilindri orizontali

4. Bacuri

C1C2C3. Cintre consecutive

Coborarea coloanei intre doua cintre consecutive decurge astfel:

Initial toata greutatea coloanei este sustinuta in bacurile cilindrilor orizontali in C3. Se aduc
pistoanele cilindrilor vertilcai in pozitia maxima superioara, respectiv bacurile acestor cilindri se
plaseaza sub cintre C1.
Bacurile cilindrilor orizontali se extrag, intreaga greutate a coloanei este preluata de bolturile
cilindrilor inclinati.
Prin introducerea controlata a presiuni de deasupra pistoanelor cilindrilor inclinati, bacurile se vor
deplasa in jos si vor targe coloana in jos, pana in pozitia in care bacurile cilindrilor orizontali se
pot conecta la cintre.
Pentru a nu se produce strivirea pe suprafata de contact dintre cintre si bacurile orizontale:
𝐹𝑐 – forta provenita din greutatea coloanei
𝐹𝑐 𝜎𝑠𝑡𝑟 𝜎𝑠𝑡𝑟 – rezistenta la strivire a cindrelor/bacurilor
<
𝐴𝑐 𝑐𝑠 𝐴𝑐 – Aria sectiunii de contact

𝜋 2 𝐷𝑒𝑐 – Diametrul exterior peste cilindre

𝐴𝑐 = 𝜑 (𝐷𝑒𝑐 −𝐷2 ) 𝐷 – Diametrul exterior al coloanei
4
𝜑 – coeficient de reducere a ariei de cintact bac-cintre
16. Cimentarea coloanelor cu diametre mari

Exista trei metode de cimentare:

1. Prin tevi simple exterioare
2. Prin tevi interioare
3. Reductie

Datorita cantitatilor mari de pasta de ciment,

cimentarea coloanelor se realizeaza in transe.

Prima transa se cimenteaza la echilibru, prin

tevile exterioare simple si tevile montate in
interiorul coloanei.

Rezulta astfel o dezlocuire cat mai buna a

noroiului de catre pasta de ciment.

Pasta de ciment trebuie sa ajunga la destinatie intr-un timp mai scurt decat timpul de priza 𝑡𝑎𝑖𝑝 .
𝑉1
𝑄𝑎 = → 𝑉1 = 𝑄𝑎 𝑡𝑎𝑖𝑝
Cunoscandu-se 𝑄𝑎 : 𝑡𝑎𝑖𝑝

Daca se accepta: 𝜋 2
𝐷𝑠 – diametrul coloanei 𝑉1 = 𝐷 ℎ
ℎ𝑐1 – inaltimea de cimentare a transei intai
4 𝑠 𝑐1
𝜋 2 4𝑄𝑎 𝑡𝑎𝑖𝑝
𝑄𝑎 𝑡𝑎𝑖𝑝 = 𝐷𝑠 ℎ𝑐1 → ℎ𝑐1 =
4 𝜋𝐷𝑠2

Cimentarea transelor urmatoare se efectueaza cu ajutorul tevilor exterioare:

𝜋 2 4𝑄𝑎 𝑡𝑎𝑖𝑝
𝑉2 = 𝑄𝑎 𝑡𝑎𝑖𝑝 = (𝐷𝑠 − 𝐷2 )ℎ𝑐2 → ℎ𝑐2 =
4 𝜋(𝐷𝑠2 − 𝐷2 )
In general: ℎ𝑐2 = ℎ𝑐3 = ℎ𝑐𝑖

Dupa pomparea intregii cantitati de pasta de ciment corespunzatoare transei 2, tevile de

ceimentare se ridica cu siul deasupra inaltimii ℎ𝑐2 se spala cu apa, dupa care se asteapta prizarea.
17. Starea de tensiune din coloanele DM inainte si dupa cimentare
Inaintea cimentarii si in presupunera ca nu
exista puncte de contact intre coloana si gura
de sonda, starea de tensiune provine din
greutatea proprie a coloanei.

Pe durata cimentarii coloanei, starea tensiunilor se modifica atat ca urmare a preularii unei parti
de catre cimentul intarit, cat si datorita efectului exotermiei.
Forta datorata efectului exotermiei cimentului: 𝐹𝑡 = 𝜎𝑡 𝐴

Eforul datorat efectului exotermiei: 𝜎𝑡 = 𝜀 ∙ 𝐸

𝐸 – modului lui Young
Elongatia: ∆𝑙
𝜀=
𝐿
Alungirea: ∆𝑙 = 𝐿 ∙ 𝛼 ∙ ∆𝑇
𝛼 – coeficientul dilatarii termice liniare
Eforul datorat efectului exotermiei: 𝐿 ∙ 𝛼 ∙ ∆𝑇 ∙ 𝐸
𝜎𝑡 = = 𝛼 ∙ ∆𝑇 ∙ 𝐸
𝐿
Forta datorata efectului exotermiei cimentului: 𝐹𝑡 = 𝛼 ∙ ∆𝑇 ∙ 𝐸 ∙ 𝐴

Efectul exotermiei cimentului trebuie analizat prin prisma fenomenului de dilatare volumica a
corpuluiburlanelor conform legi:
∆𝑉 – variatia de volum datorata dilatarii
∆𝑉 = 𝑉 ∙ 𝛼𝑣 ∆𝑇 𝑉 – volumul initial
𝛼𝑣 – coeficient de dilatare termica volumica

Caldura degajata de exotermia cimentului trebuie cunoscuta, repectiv trebuie analizat si stabilit
modul de transmitere a caldurii catre zonele adiacente.
Conductie Fourier:
𝜆 – coeficient de conductie
𝐴 – suprafata de transmitere 𝑑𝑇
𝑑𝑇
𝑄 = −𝜆𝐴 ∙
– gradientul de temperatura 𝑑𝑧
𝑑𝑧

Convectie Newton:
𝛼𝑐 – coeficientde convectie
𝑄 = 𝛼𝑐 ∙ 𝐴 ∙ ∆𝑇
𝐴 – suprafata de transmitere
∆𝑇 – variatia de temperatura
18. Forajul hidrologic in sistem uscat rotativ
In vederea obtinerea unor randamente superioare la exploatarea apelor subterane, realizarea aceste
sonde urmareste reducerea costului si obtinerea unor calitati superioare ale apei.
Avantaje:
• necolmatarea stratelor acvifere
• fiecare strat intalnit poate fi identificat imediat
• organizarea necesara redusa.
Dezavantajele:
• viteze mici de avansare
• limitarea adancimii de foraj in functie de numarul coloanelor de lucru
• limitarea diametrului inital de sapa – 600 mm max
Forajul cu snec, este un foraj rotativ care se foloseste pentru forajul hidrologic in roci de tarie
medie/tari dar slab abrazive.

1. Snec
2. Placa elicoidala
3. Sapa de foraj

Pe toata lungimea tronsonului de snec se

sudeaza o placa elicoidala si sapa de foraj.

Sapa de foraj are de obicei 4 lame decakate pe

inaltime la contactul cu stalpa, pentru
dislocare in trepte.

Dislocarea rocii se realizeaza prin rotire, iar

detritusul se deplaseaza pe banda catre
suprafata.
19. Forajul hidrologic in sistem uscat percutant
Forajul percutant este utilizat pentru traversarea rocilor puternic consolidate. Acesta se bazeaza pe
dislocuirea volumica a rocii de catre sapa prin lovirea talpii sondei.
Detritusul rezultat este extras cu ajutorul unei linguri de curatare care se introduce alternativ cu
sapa.
Forajul percutat cu cablu, fata de cel cu prajini, elimina manevra prajinilor de foraj si reduc timpii
de manevra.
O problema o constituie determinarea adancimii maxime la care trebuie realizata percutia.
1. Sapa
2. Lest
3. Cablu

Energia de percutie pentru un corp care cade liber de la inaltimea h:

𝑚𝑣 2
𝐸𝑝 = = 𝐹 ∙ ∆𝑙
2
Masa corpului:
𝐺
𝑚 = = 𝜌𝑜 𝐴𝑙
𝑔

Viteza de cadere a corpului in lichid: 𝑣 = √2𝑔𝑙 ℎ

𝑔𝑙 – acceleratia gravitationala in lichid 𝑔𝑙 = 5,75 … 5,80
Pentru determinarea adancimii maxime de la care trebuie sa cada elementul de dislocare, se
accepta ca intreaga energie de percutie se utlizeaza pentru deformarea elementului de dislocuire.
𝐹 ∆𝑙 𝐹∙𝑙 𝐹∙𝑙
𝜎𝑡 = = 𝐸 → ∆𝑙 = → 𝐸𝑝 = 𝐹 ∙
𝐴 𝑙 𝐸∙𝐴 𝐸∙𝐴
2
𝑚𝑣 2 𝜌𝑜 𝐴𝑙 ∙ (√2𝑔𝑙 ℎ)
𝐸𝑝 = = = 𝜌𝑜 𝐴𝑙 ∙ 𝑔𝑙 ℎ
2 2
𝐹2 ∙ 𝑙 𝐹2
𝜌𝑜 𝐴𝑙 ∙ 𝑔𝑙 ℎ = →ℎ= 2
𝐸∙𝐴 𝐴 ∙ 𝐸 ∙ 𝜌𝑜 ∙ 𝑔𝑙
𝐹
Deoarece deformarea sapei nu este de dorit: 𝐴 = 𝜎𝑐𝑚𝑖𝑛

𝜎𝑐𝑚𝑖𝑛 2
ℎ𝑚𝑎𝑥 =
𝐸 ∙ 𝜌𝑜 ∙ 𝑔𝑙
Daca se tine seama si de alungirea cablului ∆𝑙𝑐 : ℎ′ = ℎ − ∆𝑙𝑐
𝐺 ∙ 𝑙𝑐 (𝐺𝑓 + 𝑙𝑐 ′ + 𝑞𝑐 ∙ 𝑔) ∙ 𝑙𝑐
∆𝑙𝑐 = =
𝐸 ∙ 𝐴𝑐 𝐸 ∙ 𝐴𝑐
20. Programul de constructie al sondelor hidrogeologice

Ca si la forajul obisnuit, la stabilirea programului de constructie trebuie avute in vedere

adancimile de foraj si principalele dificulatati ce pot sa apara. Programul de constructie cuprinde:
• Numarul de coloane
• Adancimea de introducere a coloanelor
• Tipul si diametrele coloanelor
Tubarea sondelor hidrogeologice se face cu o coloana de ancoraj si o coloana filtranta unica.
a. Unica

1. coloana de ancoraj
2. coloana filtranta
3. filtru
4. decantor

b. Lyner

1. cap de lansare
2. coloana de ancoraj
3. dispozitiv etansare
4. coloana filtranta
5. filtru
6. decantor

Durata de timp si buna functionare si viata putului forat depinde de filtru.

Filtrul este o contructie metalica/nemetalica ce permite:
• Curgerea apei fara nisip
• Rezistenta minima la trecerea apei
• Rezistenta la coroziune
• Rezistenta mecanica
21. Punerea in productie a sondelor hidrogeologice

Punerea in productie a sondelor hidrologice se realizeaza in trei etape:

1. Decolmatarea
2. Denisiparea
3. Pompari experimentale
Operatiunea de decolmatare – denisipare: urmareste marirea permeabilitatii stratului,
indepartarea particulelor de detritus si nisip in vecinatatea filtrului.
Metode fizico-chimica: tratarea zonei cu solutii de HCl
Metode fizico-mecanica: suprapompaj, pompaj alternativ, aer-lift, circulatie inversa in jurul
filtrului.
a) Suprapompajul – functionarea pompei la parametri superiori de exploatare, cu riscul
deteriorarii pompelor

b) Pompajul alternant – crearea unor depresiuni la miscarea ascendenta a sistemului,

respectiv a unei suprapresiuni la miscarea descendenta.

c) Aer-liftul – cea mai utilizata metoda

d) Circulatia inversa in jurul filrului – cea mai recenta, simpla si eficienta, utilizarea unui
spalator cu duze cumiscare in plan vertical si orizontal in zona filtrului.

Pompari experimentale. presupun marirea trepata a debitului de aer introdus prin tevile de
extractie si masura principalelor elemente: nivelul hidrodinamic si debitul de apa extras
In coloana filtranta se indroduc doua tevi , una de extractie si una de injectie. Prin pomparea
aerului in teava de injectie se produce o denivelare S si se masora debitul de apa Q, impins prin
tevile de extractie. Debitul de aer se mareste treptat, masurand nivelul hidrodinamic si debitul de
apa extras.
22. Capacitatea productiva a sondelor hidrogeologice

Pentru stabilirea capacitatii productive Q (debitul de apa) a sondelor hidrogeologice este necesara
cunoasterea coeficientului de permeabilitate k.
O situatie practica este cea in care nivelul hidrostatic coincide cu nivelul acoperisului.
H – grosimea stratului = nivelul hidrostatic
h0 – nivelul hidrodinamic din gaura de sonda
R – raza de influenta
r0 – raza sondei

𝑑ℎ
Viteza de curgere a unui lichid: 𝑣=𝑘
𝑑𝑟
Ecuatia de continuitate:
𝑄 = 𝑣𝐴
Aria suprafetei sondei:
𝐴 = 2𝜋𝑟ℎ
𝑑ℎ
Rezulta: 𝑄=𝑘 ∙ 2𝜋𝑟ℎ
𝑑𝑟
𝑟
Separand variabilele r si h: 𝑄 = 2𝜋𝑘ℎ ∙ 𝑑ℎ
𝑑𝑟
𝑅 𝐻
𝑟
Integram: ∫ 𝑄 = ∫ 2𝜋𝑘ℎ ∙ 𝑑ℎ
𝑟0 𝑑𝑟 ℎ0
𝑅
Rezulta: 𝑄𝑙𝑛 = 2𝜋𝑘(𝐻 2 − ℎ0 2 )
𝑟0
2𝜋𝑘(𝐻 2 − ℎ0 2 )
Debitul unei sonde: 𝑄=
𝑅
𝑙𝑛 𝑟
0
23. Echilibrul strat-sonda la sondele speciale - circulatie

La pornirea circulatiei:
Presiunea in gaura sondei: 𝑝𝑔𝑠 = 𝑝ℎ + 𝑝𝑠𝑔 + 𝑝𝜃
Presiunea hidrostatica: 𝑝ℎ = 𝜌𝑓 ∙ 𝑔 ∙ 𝐻
Presiunea datorat invingerii rezistentei de gel: 4𝑁𝜃
𝑝𝜃 =
𝐷𝑠 − 𝐷
Dupa ruperea rezistentei de gel: 𝑝𝜃 = 0 → 𝑝𝑔𝑠 = 𝑝ℎ +𝑝𝑠𝑐

Pentru determinarea presiunii suplimentare datorita circulatiei :

Se calculeaza numarul Reynolds: 𝜌𝑓 ∙ 𝑣𝑠𝑖 ∙ (𝐷𝑠 − 𝐷)
𝑅𝑒 ∗ =
𝜏 (𝐷 − 𝐷)
𝜂𝑝𝑙 [1 + 60 ∙ 𝑣 𝑠 ∙ 𝜂 ]
𝑠𝑖 𝑝𝑙
Viteza de curgere in spatiul inelar: 𝑄 4𝑄
𝑣𝑠𝑖 = =
𝐴𝑠𝑖 𝜋(𝐷𝑠2 − 𝐷2 )

In functie de nr. Reynolds obtinut, presiunea suplimentara se calculeaza:

Regim turbulent 𝑅𝑒 > 2300 : 𝜆 ∙ 𝜌𝑓 ∙ 𝑣𝑠𝑖 2 ∙ 𝐻
𝜆 – coeficientul ezistentelor hdraulice 𝑝𝑠𝑐 =
2(𝐷𝑠 − 𝐷)
Regim lamianr 𝑅𝑒 < 2300 : 𝑝𝑠𝑐 = 𝑝𝜏0 + 𝑝𝜂𝑝𝑙
Presiunea datorata tensiunilor de foarfecare: 4𝐻 ∙ 𝜏0
𝑝𝜏0 =
𝐷𝑠 − 𝐷
Presiunea datorata vascozitatii plastice: 32 ∙ 𝜂𝑝𝑙∙ 𝑣𝑠𝑖 ∙ 𝐻
𝑝𝜂𝑝𝑙 =
(𝐷𝑠 − 𝐷)2
Daca 𝑝𝑔𝑠 > 𝑝𝑎𝑓 , pentru restabilirea ecuatiei strat-sonda, se aplica urmatoarele masuri:

1. Laminalizarea curgerii – daca este cazul

Se recalculeaza dupa numarul Reynolds: 𝑣𝑠𝑖 → 𝑝𝑠𝑐 → 𝑝𝑔𝑠

2. Reducerea debitului – se impune: 𝑝𝑔𝑠 = 𝑝ℎ + 𝑝𝑠𝑔 = 𝑝𝑎𝑓

Pentru regim turbulent: 𝜆 ∙ 𝜌𝑓 ∙ 𝑣𝑠𝑖 2 ∙ 𝐻

𝑝ℎ + = 𝑝𝑎𝑓
2(𝐷𝑠 − 𝐷)
Notam pentru simplificare: 𝑝ℎ + 𝑋 ∙ 𝑣𝑠𝑖 2 = 𝑝𝑎𝑓
Se recalculeaza viteza de curgere: 𝑝𝑎𝑓 − 𝑝ℎ 𝑝𝑎𝑓 − 𝑝ℎ
𝑣′𝑠𝑖 = √ =
𝑋 √ 𝜆 ∙ 𝜌𝑓 ∙ 𝐻
2(𝐷𝑠 − 𝐷)
Se recalculeaza debeitul: 𝑄 = 𝑣𝑠𝑖 ∙ 𝐴𝑠𝑖
 Pentru regim laminar: 32 ∙ 𝜂𝑝𝑙 ∙ 𝑣𝑠𝑖 ∙ 𝐻
𝑝ℎ + 𝑝𝜏0 + = 𝑝𝑎𝑓
(𝐷𝑠 − 𝐷)2

Notam pentru simplificare: 𝑝ℎ + 𝑝𝜏0 + 𝑌 ∙ 𝑣𝑠𝑖 = 𝑝𝑎𝑓

Se recalculeaza viteza de curgere: 𝑝𝑎𝑓 − 𝑝ℎ − 𝑝𝜏0
𝑣′𝑠𝑖 =
𝑌

Se recalculeaza debeitul: 𝑄 = 𝑣𝑠𝑖 ∙ 𝐴𝑠𝑖

3. Reducerea densitatii fluidului – se impune: 𝑝𝑔𝑠 = 𝑝ℎ + 𝑝𝑠𝑔 = 𝑝𝑎𝑓

Regimul turbulent: 𝜆 ∙ 𝜌𝑓 ∙ 𝑣𝑠𝑖 2 ∙ 𝐻

𝜌𝑓 ∙ 𝑔 ∙ 𝐻 + = 𝑝𝑎𝑓
2(𝐷𝑠 − 𝐷)
Se recalculeaza densiteatea fluidului: 𝑝𝑎𝑓 𝑝𝑎𝑓
𝜌𝑓′ = =
𝑔𝐻 + 𝑊 𝜆 ∙ 𝑣𝑠𝑖 2 ∙ 𝐻
𝑔𝐻 +
2(𝐷𝑠 − 𝐷)

Regimul lamianr: 𝜌𝑓 ∙ 𝑔 ∙ 𝐻 + 𝑝𝜏0 + 𝑝𝜂𝑝𝑙 = 𝑝𝑎𝑓

Se recalculeaza densiteatea fluidului: 𝑝𝑎𝑓 − 𝑝𝜏0 + 𝑝𝜂𝑝𝑙
𝜌𝑓′ =
𝑔𝐻
24. Echilibrul strat-sonda – manevra materialului tubular obturat

Viteza medie, utilizata in calcule: 1

𝑣𝑡 – viteza de introducerea a tubului 𝑣𝑚 = 𝑣 + 𝑣𝑡
𝑣 – viteza aferenta fluidului dezlocuit 2

Pentru determinarea vitezei fluidului se scrie egalitatea celor doua debite:

𝜋 2 𝜋 𝐷2
𝑣𝑡 ∙ 𝐷 = 𝑣 (𝐷𝑠2 − 𝐷2 ) → 𝑣 = 2 ∙ 𝑣 → 𝑣𝑚
4 4 𝐷𝑠 − 𝐷2 𝑡
Se impune conditia 𝑝𝑎𝑓 > 𝑝ℎ + 𝑝𝑠𝑚

Pentru regimul turbulent:

Presiunea suplimentara datorata manevrei: 𝜆 ∙ 𝜌𝑓 ∙ 𝑣𝑚 2 ∙ 𝐻
𝑝𝑠𝑚 =
2(𝐷𝑠 − 𝐷)

Pentru regimul lamianr:

Presiunea suplimentara datorata manevrei: 𝑝𝑠𝑚 = 𝑝𝜏0 + 𝑝𝜂𝑝𝑙
Presiunea datorata tensiunilor de foarfecare: 4𝐻 ∙ 𝜏0
𝑝𝜏0 =
𝐷𝑠 − 𝐷
Presiunea datorata vascozitatii plastice: 32 ∙ 𝜂𝑝𝑙∙ 𝑣𝑚 ∙ 𝐻
𝑝𝜂𝑝𝑙 =
(𝐷𝑠 − 𝐷)2

Daca 𝑝𝑔𝑠 > 𝑝𝑎𝑓 , pentru restabilirea ecuatiei strat-sonda, se aplica urmatoarele masuri:

1. Laminalizarea curgerii – daca este cazul

Se recalculeaza dupa numarul Reynolds: 𝑣𝑠𝑚 → 𝑝𝑠𝑐 → 𝑝𝑔𝑠
𝜋 𝜋
2. Dezobturarea tubului - Tubul nu mai are sectiunea obturata 4 𝐷2 , ci 4 (𝐷2 − 𝑑 2 ) iar curgerea
fluidului are loc prin spariul inelar si prin interiorul materialului tubular.
𝜋 2 𝜋 𝜋
𝑣𝑡 (𝐷 − 𝑑 2 ) = 𝑣 ′ (𝐷𝑠2 − 𝐷2 ) + 𝑣 ′ 𝑑 2
4 4 4

′
𝐷2 −𝑑 2
𝑣 = 𝑣𝑡 ∙ 2
𝐷𝑠 − 𝐷2 + 𝑑 2

1 𝐷2 −𝑑 2 1
𝑣′𝑚 = 𝑣′ + 𝑣𝑡 = 𝑣𝑡 ( 2 2 2
+ )
2 𝐷𝑠 − 𝐷 + 𝑑 2
3. Reducerea vitezei de introducere a materialului tubular
Pentru regim turbulent: 𝜆 ∙ 𝜌𝑓 ∙ 𝑣𝑚 2 ∙ 𝐻
𝑝ℎ + = 𝑝𝑎𝑓
2(𝐷𝑠 − 𝐷)
Notam pentru simplificare: 𝑝ℎ + 𝑋 ∙ 𝑣𝑚 2 = 𝑝𝑎𝑓
Se recalculeaza viteza de curgere: 𝑝𝑎𝑓 − 𝑝ℎ 𝑝𝑎𝑓 − 𝑝ℎ
𝑣′𝑚 = √ =
𝑋 √ 𝜆 ∙ 𝜌𝑓 ∙ 𝐻
2(𝐷𝑠 − 𝐷)
Se recalculeaza viteza de introducere: 𝑣′𝑚
𝑣′𝑡 =
𝐷2 −𝑑 2 1
( 2 2 2 + 2)
𝐷𝑠 − 𝐷 + 𝑑

Pentru regim laminar: 32 ∙ 𝜂𝑝𝑙 ∙ 𝑣𝑚 ∙ 𝐻

𝑝ℎ + 𝑝𝜏0 + = 𝑝𝑎𝑓
(𝐷𝑠 − 𝐷)2

Notam pentru simplificare: 𝑝ℎ + 𝑝𝜏0 + 𝑌 ∙ 𝑣𝑚 = 𝑝𝑎𝑓

Se recalculeaza viteza de curgere: 𝑝𝑎𝑓 − 𝑝ℎ − 𝑝𝜏0
𝑣′𝑚 =
𝑌

Se recalculeaza viteza de introducere: 𝑣′𝑚

𝑣′𝑡 =
𝐷 −𝑑 2
2 1
( 2 2 2 + 2)
𝐷𝑠 − 𝐷 + 𝑑

4. Reducerea densitatii fluidului – se impune: 𝑝𝑔𝑠 = 𝑝ℎ + 𝑝𝑠𝑔 = 𝑝𝑎𝑓

Regimul turbulent: 𝜆 ∙ 𝜌𝑓 ∙ 𝑣𝑚 2 ∙ 𝐻
𝜌𝑓 ∙ 𝑔 ∙ 𝐻 + = 𝑝𝑎𝑓
2(𝐷𝑠 − 𝐷)
Se recalculeaza densiteatea fluidului: 𝑝𝑎𝑓 𝑝𝑎𝑓
𝜌𝑓′ = =
𝑔𝐻 + 𝑊 𝜆 ∙ 𝑣𝑚 2 ∙ 𝐻
𝑔𝐻 +
2(𝐷𝑠 − 𝐷)

Regimul lamianr: 𝜌𝑓 ∙ 𝑔 ∙ 𝐻 + 𝑝𝜏0 + 𝑝𝜂𝑝𝑙 = 𝑝𝑎𝑓

Se recalculeaza densiteatea fluidului: 𝑝𝑎𝑓 − 𝑝𝜏0 + 𝑝𝜂𝑝𝑙
𝜌𝑓′ =
𝑔𝐻
25. Echilibrul strat-sonda – manevra materialului tubular neopturat

Viteza medie, utilizata in calcule: 1

𝑣𝑡 – viteza de introducerea a tubului 𝑣𝑚 = 𝑣 + 𝑣𝑡
𝑣 – viteza aferenta fluidului dezlocuit 2

Pentru determinarea vitezei fluidului dezlocuit se scrie egalitatea celor doua debite:
𝜋 2 𝜋 𝜋
𝑣𝑡 (𝐷 − 𝑑 2 ) = 𝑣 (𝐷𝑠2 − 𝐷2 ) + 𝑣 𝑑 2
4 4 4
𝐷2 −𝑑 2
𝑣 = 𝑣𝑡 ∙ 2 → 𝑣𝑚
𝐷𝑠 − 𝐷2 + 𝑑 2
Se impune conditia 𝑝𝑎𝑓 > 𝑝ℎ + 𝑝𝑠𝑚

Pentru regimul turbulent:

Presiunea suplimentara datorata manevrei: 𝜆 ∙ 𝜌𝑓 ∙ 𝑣𝑚 2 ∙ 𝐻
𝑝𝑠𝑚 =
2(𝐷𝑠 − 𝐷)

Pentru regimul lamianr:

Presiunea suplimentara datorata manevrei: 𝑝𝑠𝑚 = 𝑝𝜏0 + 𝑝𝜂𝑝𝑙
Presiunea datorata tensiunilor de foarfecare: 4𝐻 ∙ 𝜏0
𝑝𝜏0 =
𝐷𝑠 − 𝐷
Presiunea datorata vascozitatii plastice: 32 ∙ 𝜂𝑝𝑙∙ 𝑣𝑚 ∙ 𝐻
𝑝𝜂𝑝𝑙 =
(𝐷𝑠 − 𝐷)2

Metodele sunt ca la 24. Fara dezlocuirea tubului.

26. Actiunea mediului marin asupra structurilor

Platformele de foraj marin trebuie sa ofere stabilitate si siguranta in timpul operatiilor de foraj, de
accea acestea sunt proiectate si alese astfel incat sa reziste la conditii vitrege, mai ales la vanturi si
valuri.
Vantul – se estimeaza pentru cazuri extreme
Dupa API forta datorata vantului:
𝐹𝑣 = 0,00256𝑣 2 𝑐𝑠 𝐴𝑙
𝐹𝑣 – forta datorata vantului [𝑙𝑏𝑓]
𝑣 – viteza vantului [𝑚/ℎ]
𝑐𝑠 – coeficient de forma
𝐴𝑙 – suprafata longitudianal [𝑓𝑒𝑒𝑡 2 ]

In sistem international SI – cel mai smecher, fuck the imperial sistem:

𝐹𝑣 = 0,61 𝑣 2 𝑐𝑠 𝐴𝑙
𝐹𝑣 – forta datorata vantului [𝑘𝑁]
𝑣 – viteza vantului [𝑚/𝑠]
𝑐𝑠 – coeficient de forma
𝐴𝑙 – suprafata longitudianal [𝑚2 ]

Coeficientul de forta 𝑐𝑠 :
• Grilaje = 1.5
• Pereti = 1.5
• Sectiuni cilindrice = 0.5
• Ansablul platformei = 1
27. Platforme de foraj – Generalitati

Instalatiile de foraj marin sunt construite din doua elemente: platforma si instalatia de foraj
Platforma de foraj marin reprezinta o constructie hidrotehnica destinata sustierii echipamentelor
necesare realizarii forajului in campurile petrolifere submarine. In timpul forajului, platforma este
fixata pe fundul marii, se sprijina pe acesta sau pluteste.
Platformele de foraj marin se clasifica in functie de posibilitatea schimbarii locatiei:
• Insule de foraj
• Platforme stationare: fixe, gravitationale
• Platforme mobile: autoelevatoare, submersibile, semisubmersibile, vase de foraj
Transportul platformelor la locatie:
• Platformele mobile se auto propulseaza, cu motoare proprii.

• Platformele stationare:
a) Dupa asamblarea jackului intr-un doc uscat, acestea se plaseaza pe un vas „şlep” si este adus la
locatie.
Structura este ridicata de pe şlep cu ajutorul unor macarale plutitoare si este asezat pe suprafata
apei. Pentru verticalizare se poate folosi o singura macara.

b) La montarea pe selpul de transport, suportul este pozitionat inclinat, pe un plan de pe care poate
aluneca. Pentru verticalizare se poate folosi o singura macara.

b) Tuburile de diametre mari sunt prevazute cu camere de flotare, ce asigura plutirea structurii in
timpul transportului la locatie. Pentru verticalizare se poate folosi o singura macara.
28. Fixarea platformelor prin vibratii si percutii

Fixarea pilonilor prin vibratii

La partea inferioara, pilonii au o portiune ascutita pentru a facilita penetrarea liniei de mal si
patrunderea pe roca masiva RM. La partea superioara a fiecarui pilon se monteaza un vibrator V.
Polonii penetreaza roca masiva prin vibratii, pe distante de 6-10 m.
Metoda are dezavantajul de micsorare a rezistentei suportului ca urmare a vibratiei.
Fixarea pilonilor prin percutie.
Metoda similara cu fixarea prin vibratii. Pilonii au pereti dublii.
Peretele interior este ascutit jos, cei doi pereti sunt concentrici sunt solidari.
La partea superioara a peretelui interior 1 se monteaza o reductie de sacrificiu 2 care este lovita de
lestul 3 al unei sonete S de pe un vas tender VT. Peretele interior patrunde in roca masiva 15 m.
Metoda are dezavantajul de micsorare a rezistentei suportului ca urmare a percutiilor.
29. Fixarea pilonilor prin gauri de sonda tubate si cimentate

Aceasta metoda este cea mai sigura.

Deasupra pilonilor se monteaza instalatii de sondeze, fixate pe slepuri, care asigura forajul,
tubarea si cimentarea, pe o adancime de 50 – 100 m
In gaurile de sonda se introduc tuburi pilot din metal, care se cimenteaza pe toata lungimea.
Coloana 4 este introdusa cu ajutorul garniturii de foraj 2,
prevazuta la partea inferioara cu reductia stanga 3 (lansator).

Partea inferioara a coloanei este prevazuta cu un siu cu valva.

Cimentarea se efectueaza pana sub reductie.

Metoda se aplica si in cazul platformelor cu un singur pilon

utilizate in zonele arctice, cu ape putin adanci.

Dupa fixarea pilonilor urmeaza montarea platformei, a

instalatiilor de foraj si a anexelor de pe jacket.

Pentru a monta platforma complet este nevoie de macarale cu

capacitati mari.

La montarea platformei pe suport se va avea in vedere ca

platforma sa aiba o pozitie ai partea ei inferioara sa nu fie
udata de cel mai mare val stabilit din date statistice.
30. Platforme mobile autoelevatoare cu cremaliera

Se construiesc in docuri uscate cu 3 – 4 nivele. Constructia este astfel conceputa incat sa pluteasca
sub actiunea greutatii proprii, cu tot ansamblul de pe ea.
Sistemul electromecanic pinion-cremaliera consta in principal din cremaliere fixate pe muchiile
picioarelor si pinioane montate pe corpul platformei, actionate de motoare electrice.
Picioarele (pilonii) 1 sunt prevazute fie pe o generatoare/doua, cu dinti pentru cremaliera. Rotile
cremaliera 2 au axele sprijinite pe platforma si sunt actionate de motoare electrice cu capacitati
mari.

Transportul la locatie se face, asa cum s-a mai mentionat, prin remorcare sau autopropulsare.
La locatie, suprafata se considera cunoscuta si amenajata.
Cu ajutorul rotii cremaliera, se coboara picoarele fata de platforma (traversarea liniei de mal prin
jetisonare).
Urmeaza apoi etapa de ridicare a platformei fata de picioare, deasupra celui mai inalt val.
31. Platforme mobile autoelevatoare cu sistem electrohidraulic

Platformele autoelevatoare cu sistem electrohidraulic au in general 4 piloni.

Montarea platformelor se face fie in docuri uscate sau santiere navale, iar transportul la locatie se
face prin remorcare sau autopropulsare.
Constructia paltformei este realizata astfel incat ea sa pluteasca sub actiunea propriei greutati.
Pe sine se monteaza turlele care pot lua 3 poziti diferite de lucru. Pe platforma se afla 2 macarale
cu ajutorul caroa se realizeaza manevra materialelor tubulare.

Fiecare pilon este construit din 3 burlane de 30 inch, solidarizate intre ele prin zabrele in forma de
K. Fiecarui burlan ii corespunde 2 cilindri electro-hidraulici.
Pe toata lungimea burlanelor care compun platforma sunt prevazute din metru in metru cu locase
in care voi intra bolturile cilindrilor orizontali.
Coborarea burlanelor:
Se aduc pocioarele cilindrilor verticali in
pozitia maxima.

Se aduc in locasurile l5 cilindrilor orizontali

inferiori.

Se extrag locasurile l1, bolturile colindrilor

orizontali superiori.

Prin scurgerea controlata a presiunii de sub

pistoanele cilindrilor verticali are loc
coborarea burlanelor incat bolturile
cilindrilor orizontali superiori sa ajunga in
locasele de mai jos.

Procesul se repeta.
32. Platforme Submersibile

Platformele submersible sunt asemanatoare celor autoelevatoare, in timpul forajului se sprijia pe

fundul marii, insa lucreaza in ape putin adanci: maxim 35 m.
• Platfore submersibile cu flotoare verticale
• Platfore submersibile cu flotoare orizontale

Platforma submersibila cu flotoare verticale se intalneste in varianta cu 3 sau 4 picioare. Platforma

este prevazuta cu mai multe niveluri.
Pilonii si placa bazala pot fi umplute si golite cu apa dupa necesitati.
La locatie, prin umplerea controlata a compartimentelor, placa bazala ajunge sa se sprijine pe roca
masiva.
Platforma este construita astfel incat sa pluteasca si este adusa intre piloni prin remorcare.
Ridicarea platformei si a instalatiei la inaltimea dorita se faface cu ajutorul unui sistem de scripeti
foarte puternic
Cand platforma ajunge la nivelul dorit, sub ea, in dreptul fiecarui pilon se vor introduce cate doua
boltur puternicein asa fel incat sa nu mai fie nevoie de sistemul de scripet.
33. Platforme Submersibile

Platformele mobile semisubmersibile sunt destinate forajelor in zone de exploatare cu ape adanci
si foarte adanci, de accea sunt cele mai costisitoare platforme.
Platformele semisubmersibile sunt transportate prin autopropulsie sau prin remorcare.
Ele sunt astfel concepute incat sa pluteasca in timpul lucrului. Metodele de mentinere a pozitiei
deaspura gaurii de sonda sunt grupate intre:
• Platforme semisubmersibile ancorate
Acestea sunt prevazute cu 2 flotoare
orizontale solidarizate de paltforma.

Pentru ancorarea platformelor se monteaza

6-8 viniculi de la care se face legatura prin
lanturi/cabluri cu ancorele grele.

Lansarea ancorelor se face de pe vase.

Aceste tipuri de ancore se utilizeaza pana

la adancimi de 300 m.

• Platforme semisubmersibile cu pozitionare dinamica

Aceste platforme au doua flotoare orizntale, iar pe corpurile de plutire (flotoare) sunt montate
elemente de propulsie. Flotoarele 1 sunt solidarizate de platforma 2 prin coloane verticale 3 si
contravanturi 4.
Umplerea flotoarelor se face dupa necesitate, astfel ca in timpul transportului pescajul sa nu
depaseasca 8 m iar in timpul lucrarilor poate atinge 25 m, fapt ce confera o buna stabilitate la
actiunea vanturilor, valurilor si curentilor marini.
Peroada proprie a platformei trebie sa fie mai mare dacat perioada vanturilor.
Sistemul de pozitionare dinamica are ca
element principal un computer performant
care determina in permanenta pozitia
platformei in raportcu axa gaurii de sonda.

Ajustarea pozitiei se face cu ajutorul a 6 – 12

motoare cu elice orientabile.