Cercetarea sondelor perforate parţial şi a celor

care produc din formaţiuni stratificate

Sondele perforate parţial sunt acelea la care înălţimea intervalului

perforat este mai mică decât înălţimea stratului productiv.
Perforarea parţială a unei sonde este necesară din următoarele motive:
• pentru a evita afluxul de apă sau gaze(fig.1) ;
• pentru a produce numai din zonele care au carateristicile cele
mai bune(fig.2).
• din punct de vedere economic şi/sau tehnic nu se poate perfora
sonda pe întreaga grosime a stratului productiv.

Gaze

Ţiţei
Ţiţei
Apǎ

Fig.1. Perforarea parţială a unei sonde pentru evitarea

afluxului de apă, respectiv de gaze.

Zone cu
caracteristici
bune

Fig.2. Perforarea parţială în zonele cu caracteristici bune.

1
 De asemenea, se poate considera perforare parţială a sondei atunci
când chiar dacă s-a perforat în întregime stratul rpoductiv, o parte dintre
perforaturi nu sunt active. Acelaşi fenomen se întâlneşte şi atunci când în
zăcământ se întâlnesc intercalaţii impermeabile discontinue(fig.3)

Înǎlţimea
stratului productiv intervalului perforat
Înǎlţimea

Intercalaţie
impermeabilǎ discontinuǎ

Fig.3.Sonda perforată parţial ca urmare

a existentei intercalaţiilor discontinui.

Curgerea în jurul unei sonde perforată parţial

După punerea în producţie a sondei, în jurul acesteia se dezvoltă o

curgere radială pe toată înălţimea intervalului perforat care poate fi mascată
de efectul de înmagazinare al sondei. În continuare perturbaţia de presiune
se depalsează pe verticală, curgerea fluidelor devenind sferică, după care la
un moment dat se ating limitele zăcământului(fig.4). Momentul în care apare
curgerea sferică depinde de anizotropia permeabilităţii zăcământului. Dacă
zăcământul este izotrop curgerea sferică apare imediat după perturbaţia de
debit, iar dacă zăcământul este foarte anizotrop aceasta poate să nu se
observe înainte de sfârşitul testării sondei.

Curgerea radialǎ
Curgerea radialǎ Curgerea sfericǎ pe întreaga înǎlţime
la nivelul perforaturilor a stratului productiv

Fig.4. Tipurile de curgeri din jurul unei sonde perforate parţial.

2
Prin urmare, caracteristic pentru sondele perforate parţial este apariţia pe
lângă înmagazinarea în sondă, a trei tipuri de curgere:
• curgerea radială pe intervalul perforat, ℎ imediat după ce efectele
de înmagazinare în sondă se reduc ca intensitate;
• curgerea sferică sau semisferică;
• curgerea radială pe întreaga grosime a stratului productiv, .
Considerând că sonda produce la debit constant şi că efectele de
înmagazinare în sondă nu maschează curgerea radial-plană la nivelul
perforaturilor, presiunea variază proporţional cu logaritmul timpului.
Curgerea radial-circulară la nivelul perforaturilor poate fi descrisă
printr-o variaţie logaritmică a presiunii de fund în funcţie de timp :

− = log + log + 0,35 + 0,87%&

4 ℎ
(1)

unde reprezinta porozitatea, − compresibilitatea totală, −

factorul de volum, ℎ − înalţimea intervalului perforat, − permeabilitatea
stratului, % − factorul skin, − viscozitatea dinamică , − debitul .
Modul de interpretare a datelor corespunzătoare acestui tip de curgere
se poate face utilizând metode clasice sau metode moderne utilizând derivata
Bourdet a presiunii.
În figura 5 se prezintă variaţia presiunii în funcţie de log(t p + ∆t )/ ∆t .
Din figura 5 rezultă capacitatea de curgere kh p şi factorul skin s.

Fig.5. Variaţia presiunii în funcţie de log(t p + ∆t ) / ∆t

3
 Când perturbaţia de presiune se deplasează pe verticală, curgerea
devine sferică şi se manifestă în timpul unui test la deschidere printr-o
variaţie liniară a presiunii de fund în funcţie de 1 / t :

()* ()*∙12)3 6
− ∆ = − ∙
+, 4,5 -. 4,5
(2)
+,-. /. √∆8

unde k s = (k h2 k v ) este permeabilitatea sferică, iar rs este raza echivalentă a

1/ 3

sursei de curgere sferică.

În cazul unui test de refacere a presiunii ecuaţia de mai sus devine
()* ()*∙12)3; 6 6 6
∆ − 9 := − − +
+, 4,5 -. 4,5
(3)
+,-. /. 18< 18< =∆8 √∆8
Metoda de interpretare poate fi tradiţională, prin reprezentarea
6
variaţiei presiunii ∆ = − în funcţie de în cazul cercetării
√∆8
hidrodinamice la deschidere şi ∆ = ∆ − 9 : în funcţie de
6 6
( − în cazul cercetării hidrodinamice la închidere.
18< =∆8 √∆8
În cazul cercetării hidrodinamice la închidere graficul de variaţie a
6 6
presiunii, ∆ în funcţie de ( − este prezentat in figura 6.
18< =∆8 √∆8
Prin urmare, se trasează dreapta care trece prin punctele
corespunzătoare regimului sferic şi se determină panta dreptei, >.
Cunoscând valoarea pantei, > care în cazul utilizǎrii sistemului de
unităţi de măsură metric de şantier, are următoarea expresie:
279,3 ∙ ∙1
>= 6,B

se calculează permeabilitatea sferică, cu relaţia:

279,3 ∙ ∙1 E
=C D
>

Pe baza permeabilităţii sferice determinate mai sus, se poate

determina coeficientul de anizotropie, F / H cu relaţia:
E
F
=
H H

4
În figura 6 se reprezintă grafic variaţia presiunii în timpul unui test de
 1 1 
refacere a presiunii în funcţie de  − .
 t p + ∆t ∆t 
 

Fig.6 Variaţia presiunii în timpul

 1 1 
unui test de refacere a presiunii în funcţie de  − .
 t p + ∆t ∆t 
 
Din prelungirea dreptei care are panta, > până la valoarea abscisei
egală cu zero, se determină presiunea extrapolată şi se poate calcula raza
echivalentă a sursei curgerii sferice, .
Determinarea perioadei de timp în care are loc curgerea sferică se
identifică clar pe curba derivatei Bourdet a presiunii(variaţia derivatei
Bourdet a presiunii în funcţie de timp în coordonate dublu logaritmice) unde
6
zona curgerii sferice este reprezentată de o dreapta de pantă, > = − .
Prin urmare, interpretarea datelor corespunzătoare tipului de curgere
sferică permite determinarea coeficientului de anizotropie, I / H .

Curgerea radial-circulară pe toată înălţimea stratului

Când perturbaţia de presiune a atins limitele zăcământului pe verticală

curgerea devine radial –circulară. În acest caz variaţia presiunii are
următoarea expresie:

5
 ()* -
− = Klog + log L N + 0,35 + 0,87%O (6)
+,-J H 2)3; /.M

Interpretarea datelor din această perioadă de curgere permite

determinarea următorilor parametrii:
• capacitatea de curgere a stratului, H ℎ;
• permeabilitatea medie pe direcţie orizontală a zonei de drenaj a
sondei, H ;
• factorul skin total (global), %.
Factorul skin total este în acest caz o combinaţie dintre factorul skin
cauzat de deteriorarea zonei de strat din jurul sondei şi factorul skin cauzat
de perforarea parţială a sondei.
Factorul skin cauzat de perforarea parţială a sondei depinde de fracţia
din grosimea stratului care este perforată, de factorul de anizotropie a
permeabilităţii zăcământului, de poziţia perforaturilor şi de raportul dintre
grosimea stratului şi raza sondei.
În figura 7 se prezintă variaţia presiunii în funcţie de log((t p + ∆t ) / ∆t )

Fig.7 Variaţia presiunii în funcţie de log((t p + ∆t ) / ∆t ) :

Din figura de mai sus se poate determina capacitatea de curgere a

zăcământului, kh şi factorul skin global, s ' . Factorul skin global rezultă din
suprapunerea a două efecte şi anume : colmatarea stratului şi perforarea
parţială a sondei. Perforarea parţială a sondei determină o restricţie a liniilor

6
de curent în vecinătatea găurii de sondă ce se poate exprima printr-un factor
skin pozitiv s p . Prin urmare, factorul skin global se poate determina cu
relaţia:
h
s' = s p + s (7)
hp

Factorul skin determinat de perforarea parţială a stratului depinde de mai

mulţi factori :
• înălţimea intervalului perforat raportată la înălţimea totală a stratului ;
• de anizotropia permeabilităţii zăcământului ;
• raportul între înălţimea zăcământului şi raza sondei ;
• poziţia intervalului perforat.
Derivata Bourdet a presiunii
Cu ajutorul derivatei presiunii (fig.8)se pot identifica uşor cele trei
tipuri de curgere analizate mai sus astfel:
• Curgerea radial-circulară la nivelul perforaturilor se manifestă prin
stabilizarea derivatei la p D' = 0,5h / h p . Acesată stabilizare poate fi
mascată de efectul de înmagazinare al sondei.
• Curgerea sferică se traduce prin descreşterea derivatei după o dreaptă
de pantă (-0,5). De asemenea, aceasta poate fi mascată de efectul de
înmagazinare al sondei. Uneori testul poate fi scurt, iar curgerea
sferică nu apucă să se manifeste decât printr-un început de descreştera
a derivatei.
• Curgerea radial- circulară pe toată grosimea zăcământului se
manifestă printr-o stabilizare a derivatei la p D' = 0,5 .
Pentru a studia influenţa anizotropiei permeabilităţii zăcământului
asupra curbelor de variaţie a presiunii şi a derivatei Bourdet a presiunii în
funcţie de timp, se considera următoarele ipoteze:
• sonda este perforată în secţiunea mediană a stratului;
• raportul dintre grosimea stratului şi grosimea intervalului
H
perforat este < = 0,2;
H
-P
• valorile considerate pentru anizotropia, sunt: 0,1; 0,01 şi
-J
0,001.

7
 Curgerea radial[ la
nivelul
perforaturilor

Curgerea sferic[

Curgerea radial[ pe toat[

grosimea z[ c[ m` ntului

Fig.8. Identificarea tipurilor de curgere

în cazul unei sonde perforate parţial cu ajutorul derivatei presiunii.
În figura 9 se prezintă influenţa anizotropiei permeabilităţii asupra
curbelor de variaţie a presiunii adimensionale, Q şi a derivatei Bourdet a
presiunii adimensionale, Q ′ în funcţie de timpul adimensional, Q /SQ .
100
Derivata Bourdet a presiunii adimensionale,(pD)'

kv/kh creşte
Presiunea adimensională, pD

10

0,1
1,00E-01 1,00E+00 1,00E+01 1,00E+02 1,00E+03 1,00E+04 1,00E+05

Timpul adimensional, tD/CD

kv/kh=0,1 kv/kh=0,01 kv/kh=0,001

Fig.9 . Influenţa anizotropiei, kv/kh asupra curbelor de variaţie a presiunii

adimensionale, Q şi a derivatei Bourdet a presiunii Q ′ în funcţie
de timpul adimensional, Q /SQ pentru curgerea sferică.

Din figura 9 se poate observa că pentru kv/kh=0,1 curgerea radial-plană

la nivelul perforaturilor este mascată de efectele de înmagazinare, iar
curgerea sferică începe imediat ce curgerea dominată de efectele de
înmagazinare încetează.

8
 Curgerea sferică are loc un tip foarte scurt (panta derivativei este
(-0,5 ) o perioadă mică de timp) după care începe curgerea radial-plană pe
întreaga grosime a stratului. Acest caz este unul dintre cele mai întâlnite
cazuri în practică.
Cu cât anizotropia este mai mică, curgerea sferică se dezvoltă mai
târziu şi are loc timp mai îndelungat şi de asemenea se poate observa şi
curgerea radială la nivelul perforaturilor. În acest caz creşte şi factorul skin
total datorită creşterii factorului skin geometric (determinat de perforarea
parţială a stratului).
Poziţia perforaturilor în raport cu limitele pe verticală ale
zăcământului are o influenţă asupra tranziţiei de la prima curgere radială la
curgerea sferică. În figura 10 se ilustrează acest fenomen.

Fig.10 Tranziţia de la prima curgere radială la curgerea sferică în funcţie de

poziţia intervalului perforat.

Din figura 10 rezultă că :

• atunci când perforaturile sunt situate la mijlocul stratului
productiv, cele două limite în plan vertical sunt atinse în
acelaşi timp, iar tranziţia la curgerea sferică se manifestă
printr-o scădere a derivatei după o dreaptă de pantă 0,5.
• Când perforaturile sunt apropiate de una din limitele din planul
vertical atunci tranziţia se derulează în două etape:

9
 o O primă etapă de curgere sferică de pantă -0,5 deşi nu a
fost atinsă încă nici una dintre limitele din planul
vertical ;
o Translaţia derivatei cu un factor 2 înainte de a descreşte
cu o pantă de 0,5 ceea ce înseamnă că prima limită a fost
atinsă.
• Când perforaturile sunt lipite de una dintre limite, atunci
tranziţia la curgerea sferică începe de 4 ori mai târziu faţă de
cazul perforaturilor situate la mijlocul intervalului productiv.

În practică rar se observă pe acelaşi test succesiunea curgerilor

descrise mai sus. De obicei se se întâlnesc două situaţii :
1. Testul este prea scurt pentru a pune în evidenţă şi curgerea
sferică(fig.11) :

Fig.11. Testul este prea scurt pentru a pune în evidenţă şi curgerea sferică

Din figura 11 se poate determina : permeabilitatea la nivelul înălţimii

intervalului perforat, factorul skin al sondei, anizotropia permeabilităţii
zăcământului pe baza perioadei de început de tranziţie la curgerea sferică.
Acest tip de test nu permite determinarea permeabilităţii zăcământului
dincolo de zona perforată.
2. O singură stabilizare a derivatei este vizibilă- această situaţie se
întâlneşte atunci când testul este foarte scurt pentru a pune în
evidenţă şi curgerea sferică, singura curgere vizibilă fiind cea
radial- circulară la nivelul perforaturilor şi când efectul de
înmagazinare al sondei maschează curgerea radial circulară la
nivelul perforaturilor şi curgerea sferică, singura vizibilă fiind

10
 curgerea radial-circulară dezvoltată pe toată înălţimea
zăcământului.
Valoarea factorului skin poate ajuta la determinarea tipului de curgere
radială corespunzătoare finalului testului. Astfel, dacă factorul skin este
negativ acesta poate corespunde curgerii de la nivelul perforaturilor, iar dacă
factorul skin este mare ( ≥ 10 ) aceasta se datorează de obicei perforării
parţiale a sondei(trebuie de asemenea să se ţină seama şi de factorul skin ca
urmare a colmatării sondei). De asemenea, permeabilitatea calculată pornind
de la ipotezele de mai sus comparată cu permeabilitatea determinată pe
carote poate conduce la rezolvarea problemei.

Cercetarea sondelor care

produc din formaţiuni stratificate
Formaţnile stratificate se pot clasifica astfel:
• formaţiune stratificată la care se produce curgerea dintr-un strat
în altul la nivelul planurilor de contact dintre strate(fig.1);
• formaţiune stratificată la care stratele sunt izolate între ele prin
intermediul unor intercalaţii impermeabile şi care comunică
numai prin intermediul găurii de sondă (fig.2);
• formaţiuni stratificate cu comunicaţie între strate (fig.3)

Stratul 1 k1, m1, h1 k1> k1

Stratul 2 k2, m2, h2

Strate comunicante
Stratul 3 k3, m3, h3

Stratul 4 k4, m4, h4 k3> k2

Fig.1. Formaţiune stratificată la care se produce curgerea dintr-un strat în altul la

nivelul planurilor de contact dintre strate

11
 k1, m 1, h1

k 2, m2, h2

k3, m3, h3

Fig.2. Formaţiune stratificată la care stratele sunt izolate între ele prin intermediul
unor intercalaţii impermeabile şi care comunică numai prin intermediul găurii de
sondă

Acoperis Directia de curgere

Strat cu
permeabilitate
mica

Limita de Strat cu
drenaj permeabilitate
mare

Culcus

Fig.3.Formaţiuni stratificate cu comunicaţie între strate

Cazul formaţiunii stratificate formată din două strate

O formaţiune stratificată formată din două strate se caraterizează prin

următorii parametrii caracteristici fiecărui strat :
• grosime ;
• porozitate ;
• saturaţii ;
• compresibilitate ;
• permeabilitatea pe direcţie orizontală ;

12
 • permeabilitatea pe direcţie verticală ;
• factori skin.
Cele două strate sunt în comunicaţie hidrodinamică prin intermediul
unui intercalaţii permeabil de grosime he şi permeabilitate pe verticală k ve
(fig. 4). Modelul utilizat pentru descrierea acestei formaţiuni stratificate are
la bază următoarele ipoteze :
• fluidele curg în plan orizontal în fiecare strat ;
• curgerea în plan vertical între cele două strate este
pseudostaţionară.
• stratul 1 are permeabilitatea mai mare decât stratul 2.
• sonda întâlneşte două strate omogene şi este afectată de
fenomenul de înmagazinare în sondă, comunicaţia între sondă şi
fiecare strat este caracterizată de un factor skin propriu fiecărui
strat;
• presiunea iniţială este aceiaşi în cele două strate;
• după ce sonda a produs un timp oarecare, apare o diferenţă de
presiune şi curgerea fluidului între cele două strate.

s1 h1, k1, kv1, m1

s2 h2, k2, kv2, m2

Fig.4.Formaţiune stratificată formată din două strate productive separate de o

intercalaţie permeabilă.

Parametrii principali folosiţi pentru descrierea unei formaţiuni

stratificate descrise mai sus sunt :
• capacitatea totală de curgere a formaţiunii stratificate :

kh = k1h1 + k 2 h2

13
 • capacitatea de înmagazinare totală a ambelor strate 8ℎ
determinată cu relaţia:

8ℎ = 8ℎ 6 + 8ℎ

• raportul dintre capacitatea de curgere a stratului 1 şi capacitatea

de curgere totală :
k1h1
κ=
k1h1 + k 2 h2

• factorul skin al fiecărui strat : s1 , s 2 ;

• raportul produsului porozitate – compresibilitate a stratului 1 şi
produsul compresibiliate- porozitate a formaţiunii stratificate
sau coeficientul de storativitate, T :

ℎ 6
T=
ℎ 6+ ℎ

• coeficientul de schimb de fluide între cele două strate, λ :

2
U= ∙
ℎ + ℎ 2ℎV ℎ6 ℎ
6 + +
IV I6 I

în care:ℎV reprezintă grosimea intercalaţiei permeabile între cele două

strate,
−permeabilitatea pe direcţie verticală a stratului permeabil dintre
IV
cele două strate;
I6 , I −permeabilităţile pe direcţie verticală a celor două strate;
ℎ6 , ℎ −grosimile celor două strate;
6, −permeabilităţile pe direcţie orizontală a celor două strate;
−raza sondei.
Acest coeficient λ are următoarele semnificaţii :

14
 o intercalaţia dintre cele două strate limitează
comunicaţia între strate atunci când k e / k ve este mult
mai mare decât h1 / k v1 şi h2 / k v 2 . În acest caz
coeficientul λ permite determinarea permeabilităţii pe
verticală a intercalaţiei :
kh
k ve = he λ
rs2

o între cele două strate nu există intercalaţie. În acest

caz coeficientul λ permite determinarea
permeabilităţii pe verticală a zăcământului dacă se
presupune că k v1 = k v 2 = k v :
kh 2
kv = λ
2rs2

• variabilele adimensionale :
o capacitatea de înmagazinare adimensională a
sondei :
0,1592C
CD =
(φ1cT 1 h1 + φcT 2 h2 )rs2

o presiunea adimensională :
k1h1 + k 2 h2
pD = ∆p
18,66QµB
o timpul adimensional :
tD k h + k 2 h2 ∆t
= 0,00223 1 1 ⋅
CD µ C

Prin urmare, variaţia presiunii într-o sondă ce produce dintr-un

zăcământ stratificat cu două strate aflate în comunicaţie, este caracterizată
de: coeficientul adimensional de înmagazinare, SQ , factorii skin
corespunzători fiecărui strat, %6, % , raportul capacităţilor de curgere. W,
coeficientul total de storativitate, T şi coeficientul de curgere între strate, U.
Cercetarea unei formaţiuni stratificate care conţine două strate
Testarea unei formaţiuni cu două strate este destul de dificilă, iar
pentru obţinerea unor date coerente se poate considera trei strategii :

15
 • testarea simultană a celor două strate ;
• testarea fiecărui strat separat ;
• testarea unui strat, urmată de testarea simualtană a
celor două strate.
Cercetarea simultană a celor două strate conduce la obţinerea unui
volum mic de informaţii, iar formaţiunea stratificată se comportă în cea mai
mare parte a timpului ca fiind omogenă şi având următoarele caracteristici :
kh = kh1 + kh2
iar factorul skin nu poate fi interpretat, acesta depinzând de factorul skin al
fiecărui strat, de contrastul capacităţii de curgere dintre cele două strate şi de
coeficientul de schimb de fluide dintre cele două strate.
Într-un zăcământ stratificat cu două strate comunicante, la fel ca în
cazul zăcămintelor fisurate, se întâlnesc trei regimuri de curgere şi anume:
• prima parte este caracterizată de curgerea fluidelor din cele
două strate fără să se observe curgerea între cele două strate;
• la timpi intermediari are loc o curgere de tranziţie când curgerea
are loc între cele două strate;
• la timpi mari are loc curgerea omogenă a fluidului atât din
strate în sondă cât şi între cele două strate.
100
Dreapta de
Derivata Bourdet a presiunii adimensionale, (pD)'

pantă unitară
Presiunea adimensională pD

10
Efectele
de înmagazinare Curgerea în sondă Curgerea radială
în sondă fără curgere între a sistemului global
strate

Curgerea între
cele două strate
0,1
0,1 1 10 100 1000 10000 100000

Timpul adimensional, tD/CD

Fig5 . Variaţia presiunii şi derivatei Bourdet a presiunii în funcţie de timp, exprimate

adimensional, în cazul zăcămintelor cu două strate comunicante.

Din figura de mai sus se observă că derivata Bourdet a presiunii are la

început o variaţie cu pantă unitară când regimul de curgere este dat de

16
efectele de înmagazinare în sondă. Mai târziu atinge un maxim, după care
scade reflectând curgerea fluidului în sondă numai din cele două strate
separate, fără ca acestea să comunice între ele. Apoi scade sub valoarea de
0,5 din cauza regimului de curgere de tranziţie în care între cele două strate
există curgere şi apoi derivata creşte atingând şi stabilizându-se la valoarea
0,5 ceea ce indică apariţia curgerii echivalente radial-plane în întregul
sistem.
În perioada de tranziţie forma şi adâncimea “văii” ce se observă pe
curba derivatei Bourdet a presiunii, depind de parametrii W şi T.

Cercetarea separată a fiecărui strat presupune punerea în producţie a

unui singur strat ceea ce este destul de dificil de realizat succesiv pentru
cele două strate. Deşi apar aceste dificultăţi la aplicare, această metodă
permite obţinerea a celor mai multe informaţii referitoare la zăcământ.
Dacă sonda este perforată doar într-unul din cele două strate,
zăcământul nu se comportă ca şi un zăcământ cu o sondă parţial perforată
deoarece nu se produce curgerea sferică sau semisferică.
100
Derivata Bourdet a presiunii adiemnsionale, (pD)'

Efectele
de înmagazinare
în sondă
Presiunea adimensională, pD

10

Curgerea radială
a sistemului global

1
Curgerea
din stratul perforat

Curgerea
între strate

0,1
0,1 1 10 100 1000 10000 100000 1000000

Timpul adimensional, tD/CD

Fig.6 Variaţia presiunii şi a derivatei Bourdet a presiunii în funcţie de timp,

exprimate adimensional, în cazul unei sonde parţial perforate ce produce dintr-un
zăcământ cu permeabilitate duală.

Din analiza variaţiei presiunii şi a derivatei acesteia rezultă că în

cursul acestui test se succed trei perioade de curgere(fig.6) :
• prima perioadă de curgere radial- circulară care corespunde
stabilizării derivatei presiunii, reprezintă răspunsul primului
strat perforat;
• o perioadă de tranziţie în care derivata presiunii înregistrază o
descreştere ca urmare a faptului că stratul 2 începe să producă.

17
 Momentul în care începe descreşterea derivatei depinde de
comunicaţia pe verticală între cele două strate( adică de
valoarea parametrului λ );
• a doua perioadă de curgere radial circulară care corespunde
unei a doua stabilizări a derivatei când presiunea se echilibrează
între cele două strate si curgerea devine radial –circulara pe
intreaga grosime a celor doua strate.

Derivata se stabilizează la :
0,5(h1 + h2 ) / h1 - prima stabilizare

0,5 - a doua stabilizare.

Alura curbelor de variaţie a presiunii şi a derivatei acesteia este foarte
apropiată de cea observată în timpul testării unei sonde perforată parţial (fig.
6). Singura deosebire între curbele de variaţie a presiunii şi a derivatei
acesteia pentru cazurile menţionate mai sus apare în perioada de tranziţie şi
anume : într-o sondă perforată parţial corespunde unei curgerii sferice, iar
derivata descreşte cu o pantă de 0,5, pe când în cazul unei formaţiuni
stratificate tranziţia este mai bruscă datorită ipotezei că între cele două strate
curgerea pe verticală este instantaneu pseudostaţionară.

Analiza formaţiunii cu douǎ strate

Analiza sondei care penetreazǎ

parţial stratul productiv

Fig.7. Curbele de variaţie a presiunii şi a derivatei acesteia pentru cazul unei

sonde perforate partial, respectiv pentru cazul formaţiunii stratificate.
Prima curgere radial-circulară
Dacă efectul de înmagazinare a sondei se termină suficient de
devreme, această curgere se traduce printr-o stabilizare a derivatei, respectiv
printr-o dreaptă(fig.8). Variaţia presiunii în coordonate semilogaritmice este
definită de ecuaţia :

18
 21,5QµB  k1 
pi − p d =  log t + log − 3,10 + 0,87 s 
k1h1 
1
φ1CT 1 µrs2 

Curgere radialǎ în zona 1

Zona 1

Zona 2

Fig. 8. Interpretarea datelor de presiuune prin metoda Horner în cazul testului de

refacere a presiunii pentru stratul1.
Analiza acestei curgeri permite determinarea capacităţii de curgere kh
şi factorul skin ale zonei testate(stratul 1). Figura 8 prezintă alura curbei de
variaţie a presiunii (metoda Horner) în cazul unui testului de refacere a
presiunii pentru stratul 1.

A doua curgere radial-circulară

Ansamblul celor două strate este caracterizat de acestă curgere care se
traduce printr-o stabilizare a derivatei şi printr-o dreaptă semilogaritmică a
cărei ecuaţie este :
21,5QµB  k 
pi − p d =  log t + log − 3,10 + 0,87 s 
kh  ϕcT µrs2 

Analiza acestei curgeri permite determinarea capacităţii de curgere a
celor două strate în ansamblu(fig. 9).

Curgere radialǎ
pe ansamblul zǎcǎmântului

Fig.9. Variaţia presiunii în funcţie de log((t p + ∆t ) / ∆t )

19
 Analiza factorului skin este dificilă deoarece acesta este funcţie de
factorul skin al fiecărui strat, dar şi de raportul dintre capacităţile de curgere
şi de comunicaţia dintre cele două strate. De multe ori testul este ori prea
scurt sau comunicaţia pe verticală este prea slabă pentru ca a doua curgere
radial-circulară să fie vizibilă în cursul testului.

Perioada de tranziţie
Momentul unde începe perioada de tranziţie dintre cele două curgeri
radiale depinde de cât de intensă este curgerea pe verticală între un strat şi
celălat. Cu cât parametrul λ este mai mare cu atât această tranziţie se
produce mai devreme(fig. 10).

Fig.10. Influenţa parametrului λ asupra alurei curbelor de variaţie a presiunii

şi a derivatei acesteia.

Testarea unui strat urmată de testarea celor două strate în

ansamblu presupune punerea în producţie a primului strat şi testării acestuia
urmată de punerea în producţie a celui de-al doilea strat şi testare în
ansamblu a celor două strate.
În urma testării primului strat rezultă :
• capacitatea de curgere şi factorul skin al stratului testat ;
• comunicaţia între cele două strate(parametrul λ ) ;
• capacitatea de curgere şi factorul skin echivalente pentru cele
două strate(această informaţie este obţinută numai în cazul în
care comunicaţia dintre cele două strate este bună, iar timpul
de testare sufucient de lung)

20
 Din testarea simultană a celor două strate rezultă capacitatea de
curgere şi factorul skin echivalente pentru cele două strate.
Caracteristicile celui de-al doilea strat pot fi obţinute astfel:
• capacitatea de curgere se obţine prin diferenţa între cele
două teste ;
• factorul skin se obţine din prin analiza efectuaută pe un
model de sondă.
Pentru determinarea mai uşoară a caracteristicilor celui de-al doilea
strat este necesar să existe un contrast mare între rezultatele celor două teste.
În acest scop ar trebui testat stratul cu permeabilitatea cea mai mică.
În figura 11 se prezintă un caz influenţa a celor două strategii de
testare :
• testarea prima dată a stratului cu permeabilitatea cea mai mică ;
• testarea prima dată a stratului cu permeabilitatea cea mai mare.

Stratul 1

Stratul 2

Testarea ambelor strate

Fig.11. Influenţa strategiei de testare a sondei asupra rezultatelor testării.

Factorii care afectează comportarea zăcămintelor

stratificate
• Permeabilitatea relativă : dacă ambele strate au aceaişi
permeabilitate relativă, saturaţia în apă va fi mai mare în stratul
mai compact decât în cel mai permeabil deoarece presiunea
medie este întotdeauna mai mare în stratele mai puţin
permeabile ;

21
• Dimensiunea porilor : dacă porii în stratul mai puţin permeabil
sunt mai mici decât în stratul mai permeabil, atunci tendinţa
este de a se reduce comunicaţia între strate. Acest efect poate fi
estimat din curbele de presiune capilară ;
• Geometria zăcământului : Geometria şi extinderea comunicaţiei
între strate au un anumit efect observat în comportarea
zăcământului ;
• Anizotropia permeabilităţii : în majoritatea zăcămintelor de
ţiţei, permeabilitatea în plan vertical este mult mai mică decât
permeabilitatea în plan orizontal.
• Sistemul multistrat : analiza comportării acestui sistem poate fi
realizată cu o precizie acceptabilă ţinând seama de expresiile
matematice stabilite pentru kh şi mh pe ansamblul formaţiunii
stratificate.

22