Drill Stem Test(DST)

Sistemul DST este utilizat pentru a efectuarea testelor de producţie în

cazul formaţiunilor productive (fig.1b).
Un sistem DST este prezentat în figura 1b are urmăoarele componente:
 Sabotul permite introducerea cu uşurinţă a dispozitivului DST.
 Manometrele înregistrază presiunea în funcţie de timp în perioada de
testare;
 Ţeava perforată permite filtrarea fluidelor produse de strat;
 Packerul izolează spaţiul inelar. El poate fi de mai multe tipuri în funcţie
de locul unde se fizează(de coloană sau de formaţie- packer inflatabil). De
asemenea, se pot utiliza packere permanente sau recuperabile.
 Legătura de siguranţă se montează imediat deasupra packerului
recuperabil. Ea permite extragerea garniturii de foraj împreună cu
dispozitivele de deasupra legăturii de siguranţă dacă packerul se
înţepeneşte şi nu mai poate fi extras;
 Geala hidraulică asigură forţa necesară fixării sau extragerii packerului
recuperabil, precum şi a diferitelor dispozitive;
 Bypassul permite egalizarea presiunilor la sfârşitul testului şi minimizează
efectul de piston la introducerea packerului;
 Valva de fund controlează stratul productiv şi izolează fluidul din
garnitura de foraj;
 Prăjinile grele se utilizează pentru a asigura greutatea necesară fixării
packerului recuperabil.
 Dispozitivul de circulaţie sau valva de circulaţie poate fi închisă sau
deschisă de mai multe ori în timpul unui test. Astfel ea poate fi utilizată
pentru injectarea unei cantităţi mici de fluide în garnitura de testare în
vederea omorârii finale a sondei.
Din punct de vedere constructiv sistemul DST permite izolarea a trei
presiuni diferite (fig.1a):
 presiunea hidrostatică, p h ;
 presiunea stratului productiv, p c ;
 presiunea din garnitura de foraj, p f .
În timpul testării presiunea hidrostatică din spaţiul inelar trebuie să fie
izolată de presiunea formaţiei, iar presiunea din garnitura de foraj trebuie să aibe
o valoare care să permită stratului productiv să producă.

1
 Tubing sau
prǎjini de foraj

Prǎjini grele

Dispozitiv de circulaţie

Prǎjini grele

Dispozitiv de circulaţie

Prǎjini grele

Valva de fund
Presiunea din garnitura
de ţevi pg

Dispozitive auxiliare/
Garnitura de ţevi sau bypass
de prǎjini de foraj

Valva de fund pentru Manometru

controlul stratului
productiv

Presiunea Gealǎ hidraulicǎ

hidrostaticǎ ph

Packerul pentru Legǎtura de siguranţǎ

izolarea stratului

Presiunea Packer
stratului pc

Stratul productiv
Ţeavǎ perforatǎ

Manometru

Duzǎ/Sabot

Fig.1a Schema sistemului DST. Fig.1b.Componenţa sistemului DST.

Packerul permite izolarea presiunii hidrostatice faţă de presiunea stratului,

iar valva de fund permite izolarea presiunii din garnitura de foraj de presiunea
stratului.
Presiunea din garnitura de foraj este mai mică decât presiunea stratului
productiv pentru a permite stratului să producă.

2
 Descrierea testului
În timpul acestui test se controlează sonda cu o valvă de fund. Înaite de
deschidere sonda este parţial umplută cu lichid care trebuie să exercite o
presiune p0 deasupra valvei, aceasta fiind mai mică decât presiunea formaţiei,
pi . Când valva este deschisă o cădere de presiune instantanee se manifestă
asupra stratului productiv care începe să producă prin garnitura de foraj. În
garnitura de foraj nivelul fluidului urcă, iar presiunea de fund creşte.
Dacă nivelul de lichid ajunge la suprafaţă, atunci debitul de fluid se
stabilizează, iar testul DST devine similar cu un test standard de producţie.
Când nu se doreşte ca fluidul să ajungă la suprafaţă, atunci valva de fund
se închide(fig.2) înainte ca lichidul să ajungă la suprafaţă. Această perioadă de
curgere se numeşte”slug test” şi necesită o tehnică de analiză specifică.Sonda
este apoi închisă pentru refacerea presiunii.
Din figura 2 se observă că în prima parte a testului are loc o curgere ca
urmare a unei căderi de presiune pe o perioadă scurtă de timp(10-15 minute)
urmată de o perioadă de refacere a presiunii pentru a atinge presiunea pi (30-60
minute). Sonda este apoi deschisă pentru slug tes(60 minute)t, presiunea în gaura
de sondă crescând ca urmare a contrapresiunii exercitate de coloana de fluid din
garnitura de prăjini. În final sonda este închisă pentru refacerea presiunii de la
30 minute la câteva ore.
Debitul este constant, iar presiunea creşte liniar în raport cu timpul în
perioada de curgere. Presiunea înregistrată în timpul perioadei de curgere atunci
când sonda este deschisă nu se foloseşte la interpretare, ci numai presiunea
înregistrată în perioada de închidere poate fi utilizată pentru analiza acestor
teste.
Presiunea

Valva de fund închisă

Timpul

Fig.2.Exemplu de variaţie a presiunii obţinută în timpul test DST.

3
 Fig.3. Variaţia completă a presiunii în timpul testului

Aşa cum se observă din figura 3 presiunea înregistrată are o serie de

variaţii în funcţie de operaţiile care se execută în gaura de sondă şi anume:
 zona A ilustrază creşterea presiunii hidrostatice a noroiului pe
măsură ce garnitura de foraj este introdusă în sondă;
 B- corespunde fixării packerului care determină o compresiune a
noroiului în spaţiul inelar;
 C- valva de fund este deschisă şi are loc afluxul fluidelor din strat
în gaura de sondă;
 D- valva de fund se închide pentru refacerea presiunii;
 E- testul este la final, iar packerul este extras determinând
exercitarea presiunii hidrostatice a noroiului în gaura de sondă;
 F- dispozitivele sunt extrase la suprafaţă.

Datele rezultate din perioada de reface a presiunii furnizate de DST sunt

analizate la fel ca orice date provenite dintr-un test oarecare de refacere a
presiunii. În timpul testului perioada de curgere are aproximativ aceaiaşi durată
ca şi perioada de refacere a presiunii, iar datele respecive se analizează cu
jutorul metodei Horner. Dacă perioada iniţială de curgere este foarte lungă este
mai bine să se considere suma perioadelor de curgere pentru timpul t p în cazul
analizei ultimei perioade de refacere a presiunii.
Dacă perioada de închidere este suficient de lungă şi dacă efectul de
înmagazinare a găurii de sondă nu este dominant, atunci o reprezentare grafică a
datelor de presiune tip Horner va avea o secţinue liniară de pantă i care va
permite estimarea permeabilităţii efective a stratului.
Analiza datelor de presiune furnizate de DST permite evaluarea
productivităţii stratelor productive, a completării sondei, extinderii zonei cu
permeabilitate modificată din jurul găurii de sondă.
Caracteristicile zăcământului determinate dintr-un test DST sunt:

4
  permeabilitatea medie efectivă;
 presiunea de zăcământ;
 contaminarea zonei din imediata vecinătate a găurii de sondă;
 schimbări ale permeabilităţii, existenţa unor bariere în calea
curgerii, contactele între fluide;
 depletarea zăcământului poate fi detectată atunci când zăcământul
este mic, iar testele sunt concludente
 raza de investigare.
Din analiza unei diagrame obţinute în timpul testării cu DST se pot
extrage atât informaţiile legate de zăcământ cât şi cele legate de condiţiile de
operare în sondă, nefuncţionarea corectă a unor dispozitive şi alte dificultăţi.
Pentru exemplificare se prezintă în figura 4 diagramele din care rezultă
pierderi de fluid la nivelul dispozitivelor de deasupra packerului, pierderi de
fluid în prăjinile de foraj şi efectul unei mări agitate atunci când sonda testată
este marină.

Fig.4. a- pierderi de fluid deasupra packerului, b, c- pierderi de fluid în prăjinile de

foraj,d- efectul unei mări agitate.

5
 RFT(Repeated Formation Tester)
Acest dispozitiv se lansează cu cablul într-o sondă cu completare
openhole sau tubată şi permite măsurarea repartizării pe verticală a presiunilor
de zăcământ şi colectarea unor probe de fluid.
Din testele RFT se pot deduce:
 repartiţia fluidelor;
 contactele ţiţei-apă şi gaze-ţiţei;
 o estimare a permeabilităţii.

MDT(Modular Formation Dynamics Tester)

Se lansează cu cablul într-o sondă cu completare de tip gaură liberă.
Ca şi RFT permite:
 măsurarea repartiţiei pe verticală a presiunilor de zăcământ;
 colectarea multiplă a unor probe de fluid;
 identificarea fluidelor pe baza rezistivităţii.

Presiune
eecdcvd

g GAZ

o Titei

w Apa
H

Fig. 5: Gradienţii de presiune, informaţii calitative asupra tipurilor de fluide,

contactele fluidelor, presiunea fluidului.

În figura 5 se prezintă schematic raportul realizat în urma prelucrării

datelor rezultate din măsurătorile efectuate cu MDT şi RFT, precum şi
interpretarea acestuia.
Este important ca din măsurătorile efectuate cu MDT/ RFT să se
identifice cele care sunt afectate de următorii factori:
 contaminarea cfu fluid de foraj;
 funcţionarea defectuoasă a aparaturii;
 măsurătorile efectuate în argilă sau zonele compacte

6
 Teste de interferenţă
Testul de interferenţă presupune una sau mai multe sonde de observaţie şi
o sondă de producţie sau activă.Aceste teste constau în modificarea condiţiilor
de producţie ale sondei active şi observarea perturbaţiilor de presiune în sondele
vecine sau de observaţie.
Atracţia lunii şi soarelui pot influenţa testele de interferenţă(tidal effect).
Testele de interferenţă se aplica in cazul zăcămintelor unde mobilitatea
fluidelor, (M= k/μ) şi difuzivitatea hidraulică (η=k/μcT) este mica. Se preferă
aplicarea lor atunci când distanţa dintre sonde este relativ mare.
Testarea convenţională a sondei de producţie atât în timp ce ea produce
cât şi în perioada de refacere a presiunii dă indicaţii semnificative atât asupra
zonei din imediata vecinătate a găurii de sondă (factorul skin) cât şi despre o
zonă mai extinsă în aria de drenaj. Extensia ariei de drenaj depinde de
difuzivitate, de porozitate, de viscozitate şi compresibilitatea sistemului şi de
timpul de testare. Însă din acest tip de test nu este posibil să se obţină nici o
informaţie în legătură cu continuitatea şi caracteristicile rocii din care este
constituit zăcământul în zona dintre sonde. Acest tip de informaţie se obţine cu
ajutorul testelor de interferenţă.
Condiţia ideală pentru realizarea unui test de interferenţă ar fi ca toate
sondele de pe zăcământ să fie închise şi numai una singură să producă.
• Din testele puls rezultă:
– gradul de comunicaţie sau lipsa acesteia dintre sondele testate;
– proprietăţile medii ale zăcământului în zona cuprinsă între sonda de
observaţie şi sondele active;
– storativitatea, ;
– storativitatea aparentă, = ;
– transmisivitatea, ;
– anizotropia permeabilităţii atunci când sondele de observaţie sunt în
număr mai mare şi sunt localizate pe diferite direcţii faţă de sonda
activă.

Teste de interferenţă alternative pot fi executate în condiţiile în care toate

sondele să producă la debit constant şi numai una să fie închisă.

Teste de interferenţă in zacaminte omogene si izotrope

În cele ce urmează se examinează cazul a două sonde iniţial închise(fig.6).
Una din ele va produce cu un debit constant Qsc la timpul t  0 .

7
 Sonda activa Sonda de observatie

manometru

p p

d = 800 m

Fig. 6. Principiul testului de interferenţă.

Sonda activă este pusă în producţie la debit constant, Q la presiunea

dinamica Pd. Presiunea măsurată în sonda de observaţie care este închisă va fi p.
In sonda de observaţie răspunsul presiunii este slab şi întârziat.
La sfârşitul perioadei de producţie, variaţia presiunii în sonda de
observaţie este foarte mică (de ordinul a câţiva bari) comparativ cu variaţia
presiunii în sonda activă
Efectul închiderii sondei active se transmite mai târziu la sonda de
observaţie în funcţie de proprietăţile rocilor şi fluidelor zăcământului din zona
de zăcământ dintre cele două sonde

Perioada de
deschidere
a sondei active Perioada de închidere a sondei active

270
Presiunea, bar

260 Perioada de închidere a sondei de observaţie

250
240
Variaţia presiunii în
230 sonda de observaţie
220
Variaţia presiunii în
210 sonda activǎ
200

120
100
Debitul, m 3/zi

80 Variaţia debitului în
sonda activǎ
60
40 Variaţia debitului în
sonda de observaţie
20
0
0 100 200 300 400 500 600 700
Timpul, ore

Fig. 7. Variatia presiunii in sonda activa si sonda pasiva.

• Datele de presiune obţinute în sonda de observaţie pot fi analizate

folosind următoarele metode:
– metoda curbei tip integral-exponenţială (curba tip a lui Theis);
– metoda de analiză semi-logaritmică;
– metoda derivatei Bourdet a presiunii

8
 Metoda curbei tip integral-exponenţială (curba tip a lui Theis)
Ecuaţia generală pentru variaţia presiunii în funcţie de timp şi distanţă faţă
de sonda activă este:
QB  cT r 2 
pc  p ( r , t )   Ei    (1)
4kh  4kt 

care scrisă în variabile adimensionale devine:

1  rD2 
p D   E i    (2)
2  4t D 
r
unde rD 
rs
Această soluţie se bazează pe următoarele ipoteze:
 raza sondei active este nula;
 sonda de observaţie nu influenţează presiunea zăcământului,
 efectul de înmagazinare al fiecărei sonde este neglijabil;
 fiecare sondă are factor skin nul.
Ecuaţia (2) este corespunzătoare curbelor tip prezentate prima dată de
Theis(fig.7)

Fig.7. Diagrama curbelor tip a lui Theis.

9
 Fig.8. Ilustrarea modului de lucru cu diagrama curbelor tip a lui Theis

Procedeu de lucru(fig.8):
 se reprezintă grafic punctele rezultate din măsurare pe o hârtie
transparentă în coordonate log-log(log p  f (log(t ))
 se translatează această diagramă peste diagrama cu curba tip astfel
încât punctele rezultate din măsurare să se aşeze peste curba tip.
 se notează coordonatele punctului de referinţă.

Interpretare
Metoda de interpretare presupune că zăcământul este omogen şi izotrop.
Ordonata punctului de referintă M măsurată atât de pe diagrama curbei tip
cât şi de pe diagrama curbei datelor măsurate permite determinarea capacităţii
de curgere a zăcământului:
Se estimează capacitatea de curgere, şi produsul porozitate-
compresibilitate sau storativitatea, cu relaţiile de mai jos:

(3)

(4)
De asemenea, cu ajutorul relaţiilor de mai sus se pot determina permeabilitatea şi porozitatea
zonei de strat dintre cele două sonde investigate.

10
 Testele puls
Testul puls este o formă de testare la interferenţă a mai multor sonde care
poate dura de la câteva ore la câteva zile. Tehnica utilizează o serie de
perturbaţii scurte de debit într-o sondă activă.
Pulsurile sunt create prin alternarea perioadelor de producţie sau injecţie
şi închidere a sondelor. Răspunsul presiunii la pulsurile de debit este măsurat la
una sau mai multe sonde de observaţie.
Deoarece pulsurile sunt de scurtă durată, răspunsurile presiunii sunt de
mică amplitudine. Prin urmare, este necesar să se utilizeze manometere cu
rezoluţie mare pentru a măsura variaţiile mici de presiune.
• Faţă de testele de interferenţă, testele pulsatorii au câteva avantaje:
– au o durată de timp redusă faţă de testele de interferenţă;
– din cauza duratei scurte a testului, rareori datele acestuia pot fi
afectate de eventualele limite ale stratului;
– nu apar problemele deosebite la interpretarea testelor pulsatorii,
acestea fiind legate numai de eventualele erori de măsurare, de
influenţa presiunii de zăcământ în sonda de observaţie datorată
perioadei de producţie anterioare.
– Testele pulsatorii se pot efectua atât pentru determinarea
proprietǎţilor zǎcǎmântului în plan orizontal cât şi în plan vertical.
În figura 9 se prezintă variaţia debitului în timpul unui test puls, iar în
figura 10 se prezintă variaţia presiunii în timpul testului puls.
Debitul în
sonda activă

Q Q Q Q

Timpul

Fig.9. Variaţia debitului în timpul testului puls.

11
 Debitul în sonda activă Numărul pulsului
Q

Timpul

Fig. 10. Răspunsul presiunii în timpul testului puls.

Testele puls pot fi interpretate cu ajutorul unor diagrame elaborate de

Kamal şi Brigham. Domeniul de aplicare al diagramelor impune restricţiile
asupra istoricului de debit al sondei active. De asemenea, diagramele respective
sunt corespunzătoare primului puls impar, respectiv primului puls par , respectiv
celorlalte pulsuri pare şi respectiv celorlalate pulsuri impare.
Din testele puls se poate determina permeabilitatea stratului şi produsul
compresilitate-porozitate. De asemenea, se pot detecta anizotropia şi
eterogeneitatea zăcământului atunci când se utilizează mai multe sonde de
observaţie.
Dacă aceste teste se realizează la diferite intervale de timp se poate
monitoriza deplasarea fronturilor fluidelor injectate în zăcământ în cazul
proceselor de recuperare secundară.
Următorul exemplu ilustrează cum testul puls a fost utilizat pentru a
înţelege gradul de comunicaţie hidraulică şi de a investiga migrarea fluidelor
către zăcămintele vecine. Testul include 6 sonde incluzând şi sonda activă.
Pulsurile au fost create prin alternarea secvenţei de injecţie şi a perioadelor de
închidere de câte 36 ore fiecare. Pulsurile de presiune rezultate au fost
monitorizate în sondele de observaţie timp de 12 zile.

12
 Men\inerea presiunii
Limita etan=[

Fig.11. Configuraţia sondelor de producţie şi de injecţie pentru exemplul testului puls.

Răspunsul presiunii a fost analizat cu ajutorul tehnicilor de potrivire a

istoricului de producţie. Soluţia analitică a ecuaţiei difuziei pentru un zăcământ
omogen rectangular împreună cu condiţiile la limită de tipul presiune constantă
şi limită etanşă au condus la o potrivire destul de bună a răspunsului presiunii
măsurat cu cel simulat.

Presiunea masurata
Presiunea simulata
Secventa de debit

Presiunea

Timpul, ore

Fig.12. Secvenţa testului şi răspunsul presiunii în sonda de observaţie.

13
 Testul indică o comunicaţie hidraulică bună în interiorul ariei investigate.
De asemenea, a fost posibil să se determine proprietăţile zăcământului dintre
sonde şi geometria zonei respective. O bună potrivire a presiunii constante de la
limite cu datele obţinute din test arată că nu există nici o comunicaţie cu
zăcămintele vecine aşa cum se suspecta. Amplitudinea mică a semnalului
detectat în două din sondele de observaţie sugerează prezenţa gazelor libere la
partea superioară a structurii. Acest rezultat a fost confirmat şi de alte surse de
informaţii şi este îi este foarte util operatorului în cazul localizării viitoarelor
sonde de injecţie şi optimizării managementului zăcământului.

Măsurători efectuate în timpul perforării sondei

Combinarea perforării sondei şi testării acesteia a devenit destul de

populară. Există o serie de configuraţii pentru efectuarea măsurătorilor de
presiune în timpul perforării sondei, însă cele mai utilizate configuraţii sunt
acelea în care se combină sistemul sistemul TCP(Tubing Conveyed
perforating), respectiv TTP(Through Tubing Perforation) şi sistemul
DST(fig.13). Sistemul TCP este utilizat în special la sondele de explorare sau la
sondele noi unde este necesar să se perforeze pe intervale mari. Sistemul TTP
este mai economic decat TCP în cazul operaţiilor de perforare de mică
amploare, fiind utilizat de obicei pentru perforarea sondelor de producţie,
eventual reperforarea acestora.

TTP TCP

Fig. 13. Sistemele TTP şi TCP împreună

cu DST pentru perforarea şi cercetarea sondei

14
 Ambele sisteme pot fi utilizate fie împreună cu sistemele de monitorizare
permanentă a sondei şi transmitere a datelor în timp real(senzori de presiune),
fie cu manometrele de fund.
Aceste sisteme prezintă avantajul efectării simultane atât a perforării
sondei cât şi a testării aceteia ceea ce permite:
 reducerea cheltuielilor operaţiilor,
 a timpului aferent acestora,
 precum şi testarea sondelor cu presiune scăzută.
Datele din testele tranzitorii sunt analizate utilizând teoria pentru
măsurătorile simultane de debit şi presiune. Debitul poate fi măsurat direct
utilizând un debitmetru de fund(flowmeter). De asemenea, debitul poate fi
estimat din măsurătorile simultane ale presiunii de fund şi presiunii din capul de
erupţie.

15