Modul de învățare

PUNEREA ÎN PRODUCŢIE A

4 SONDELOR DE GAZE NATURALE

Cuprins

Obiective
Competențe
Timp de studiu
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 7

1. Metoda punerii în producţie prin injecţie

de gaze comprimate
2. Metoda punerii în producţie prin circulaţie de ţiţei cu gaze
3. Parametrii determinaţi în urma probelor de producţie a sondelor de gaze

Exemple
Teste de autoevaluare

UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 8
4. Echiparea sondelor de gaze pentru producţie
Exemple
Teste de autoevaluare
Răspunsurile testelor de autoevaluare
Lucrare de control
Bibliografie/webografie

1- 1
 Obiective:
Ansamblul de lucrări efectuate în vederea realizării afluxului
de gaze din stratul productiv în gaura de sondă se numeşte punere
în producţie. Condiţia necesară care se impune este îndeplinirea
valabilităţii inecuaţiei:
pstrat > p f + p fr
unde: pf este presiunea coloanei de fluid exercitate la nivelul
perforaturilor sondei de gaze; pfr – pierderile de presiune datorate
frecărilor liniare pfrL şi a celor locale pfrl.

Competențe:
După parcurgerea acestui modul studentul trebuie să aibă viziunea
asupra temelor abordate în lucrare și aplicațiile caracteristice, se
imprimă studenților necesitatea respectării disciplinei tehnologice,
precum și rezolvarea problemelor specifice, în scopul reducerii
consumurilor de materiale, energie și combustibil, utilizarea
tehnicilor de calcul moderne și astfel, stabilirea unor parametri ai
regimului de extracție a gazelor naturale, în vederea obținerii
randamentului maxim.

Timpul de studiu
Aceast modul de învățare are un rolul introductiv prezentând
conținutul disciplinei și legătura cu materiile studiate anterior. Se
presupune o durata de studiu de 4 ore.

UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 7

Ansamblul de lucrări efectuate în vederea realizării afluxului de gaze din stratul

productiv în gaura de sondă se numeşte punere în producţie. Condiţia necesară care se
impune este îndeplinirea valabilităţii inecuaţiei:
pstrat > p f + p fr
unde: pf este presiunea coloanei de fluid exercitate la nivelul perforaturilor sondei de
gaze; pfr – pierderile de presiune datorate frecărilor liniare pfrL şi a celor locale pfrl.
1- 2
 pfr = p fr + p fr
L e

2
w L
pfr =λ⋅ ¿ ⋅ρ
L 2 D
unde: λ - coeficientul pierderilor liniare de presiune care depinde de numărul
Reynolds, vâscozitatea dinamică, starea suprafeţelor ţevilor de extracţie, rugozitate şi
excentricitatea conductei; w – viteza fluidului; L – lungimea coloanei de ţevi de
extracţie; D – diametrul interior al garniturii de ţevi de extracţie.
n
w2
pfr = ¿ ρ⋅∑ ξi
l 2 i=1

în care
ξ i este coeficientul pierderilor locale de presiune (datorat unui ventil parţial

deschis, coturi, fitinguri, etc.).

pf ≤ p strat− p fr

Rezultând
ρf⋅g⋅H≤ pstrat − p fr
Pentru a îndeplinii condiţia de punere în producţie a unei sonde, se va modifica
ori densitatea fluidului, ori înălţimea coloanei de fluid existentă în sondă.
1. Metoda de punere în producţie prin scăderea masei specifice a fluidului
existent în sonda. Aceasta se realizează atât prin circulaţie de fluide mai uşoare ca de
exemplu: apă mineralizată, apă dulce, ţiţei şi azot lichid, cât şi prin circulaţie de ţiţei cu
gaze, adică prin gazeificarea ţiţeiului.
2. Metoda de punere în producţie prin denivelare. Aceasta se realizează prin
pistonat, prin lăcărit sau prin injecţie de gaze comprimate.

7.1. Metoda punerii în producţie prin injecţie

de gaze comprimate

Metoda punerii în producţie prin injecţie de gaze comprimate are ca scop

scăderea înălţimii coloanei de fluid din sondă, prin denivelare. Această metodă prezintă
dezavantajul că este necesară prezenţa unei surse de gaze comprimate la sondă.

1- 3
 Denivelarea se poate realiza atât prin injecția sub presiune a gazelor prin spaţiul
inelar dintre coloana de exploatare şi garnitura de ţevi de extracţie, adică prin circulaţie
directă, cât şi prin injecția sub presiune a gazelor prin garnitura de ţevi de extracţie,

adică prin circulaţie indirectă.

Ne propunem în continuare să analizăm, care din cele două cazuri de injecție a
gazelor în sondă este cel mai avantajos.
A. Injecția gazelor sub presiune prin spaţiul inelar dinte coloană şi ţevile de
extracţie, adică prin circulaţie directă.
Presiunea de acumulare în coloană datorată injecţiei de gaze pac, realizează o
denivelare dinamică a cărui înălţime o vom nota cu hd, astfel nivelul fluidului din
spaţiul inelar va fi delimitat de suprafaţa AB, așa cu se prezintă în figura 4.1.
pac =ρ f⋅g⋅hd
Fluidul va fi evacuat prin garnitura de ţevi de extracţie, iar după scurgerea
presiunii la presiunea normală, se va restabilii un nou nivel al fluidului, delimitat de
suprafaţa A’B’ şi de înălţime hos, atât în spaţiul inelar, cât şi în ţevile de extracţie.

Din egalarea volumelor delimitate de suprafeţele AB şi A’B’ va rezulta:

π 2 2 π
( Di −d e ) hd = ( D2i −d2e +d 2i ) hos
4 4
2 2 2
Di −d e + d i
hd =hos 2 2
Di −d e
Expresia presiunii de acumulare în coloana sondei este:
2 2 2
D i −d e + d i
pac =ρ f⋅g⋅hos 2 2
D i −d e
unde di este diametrul interior al ţevilor de extracţie; de – diametrul exterior al ţevilor de
extracţie; Di – diametrul interior al coloanei de exploatare.

1- 4
 Fig. 7.1. Injectarea gazelor sub presiune prin circulaţie directă.

B. Injecția gazelor sub presiune prin coloana de ţevi de extracţie, adică prin
circulaţie indirectă.
Presiunea de acumulare din ţevile de extracţie datorată injecţiei de gaze paţ,
realizează o denivelare dinamică mai mare decât în cazul anterior, a cărui înălţime o
vom nota cu hd, astfel nivelul fluidului din ţevile de extracţie va fi delimitat de suprafaţa
AB din figura 4.2.

pat = p f⋅g⋅h d
Fluidul va fi evacuat prin spaţiul inelar, iar după scurgerea presiunii de acumulare
în ţevi la presiunea normală, se va restabilii acelaşi nivel al fluidului atât în spaţiul
inelar, cât şi în ţevile de extracţie, delimitat de suprafaţa A’B’ şi de înălţime hos. Din
egalarea volumelor delimitate de suprafeţele AB şi A’B’ va rezulta:
π 2 π
d i⋅h d = ( D2i −d 2e + d 2i )⋅hos
4 4
2 2 2
D i −d e + d i
hd =hos 2
di
Expresia presiunii de acumulare în ţevile de extracţie sondei este:

1- 5
 2 2 2
D i −d e +d i
pat = ρf⋅g⋅hos 2
di

Fig. 7.2. Injectarea gazelor sub presiune prin circulaţie indirectă.

Din condiţia de punere în producţie a sondei la echilibru,

pstrat =ρf⋅g⋅( H−hos ) + pCE
a rezultat expresia înălţimii coloanei statice de fluid din sondă, de forma:
p strat− p CE
hos =H −
ρ f⋅g
în care pCE este presiunea din capul de erupţie în care s-au inclus toate pierderile
datorate frecărilor liniare şi locale.
Dar, pentru a ne asigura că sondă îndeplineşte condiţiile sigure de punere în
producţie, se recomandă să se realizeze o denivelare mai mare în sondă, de înălţime:
hos =hos + ( 50 .. .100 ) m
real

Din compararea celor două metode de denivelare prin injecţie de gaze

comprimate, rezultă că pac <<pat presiunea de acumulare în coloană are valori mult mai
mici faţă de cea din ţevile de extracţie pentru realizarea aceleaşi denivelări statice reale
de înălţime hosreal. Toate acestea conduc la un consum de energie mult mai redus, surse
1- 6
de gaze comprimate de presiuni mai mici, protejarea echipamentului de adâncime etc.
Astfel se explică, de ce în activitatea practică de şantier, metoda denivelării prin injecţie

de gaze comprimate se realizează prin circulaţie directă.

7.2. Metoda punerii în producţie prin circulaţie de ţiţei cu gaze

În cazul aplicării metodei de punere în producţie prin circulaţie de ţiţei cu gaze

este nevoie de aducerea la sondă şi montarea unui echipament specific ca în figura 4.3.

Fig. 7.3. Schema de montaj a echipamentului pentru punerea

în producţie prin circulaţie de ţiţei cu gaze.
1 – sonda de gaze; 2 – capul de erupţie; 3 – gazeificator;
4 – habă de ţiţei; 5 – agregat de circulaţie; 6a, 6b –
debitmetre diferenţiale de gaze; 7 – duză reglabilă;
8 – sursă de gaze comprimate; 9 – separator vertical de
gaze – ţiţei; 10 – coş; 11 – staţie de compresoare.

Dacă în cazul în care s-a ajuns să se circule numai ţiţei în sondă şi sonda nu a
pornit (adică nu s-a realizat condiţia de punere în producţie), atunci se procedează la
gazeificarea ţiţeiului prin introducerea de gaze în ţiţeiul circulat în sondă.
Gazeificarea ţiţeiului se face gradat, putându-se realiza în final, o circulaţie numai
de gaze comprimate.

1- 7
 Pomparea ţiţeiului din haba 4 se face cu agregatul de circulaţie 5 cu un debit de
10…20 t/zi, iar gazele asigurate de sursa 8 sunt măsurate cu ajutorul unui debitmetru

diferenţial 6b, fiind introduse în gazeificatorul 3.

Cantităţile de gaze sunt pentru început de 10 m3N/tone de ţiţei şi cresc gradat,
urmând ca ţiţeiul să fie evacuat la separatorul 9 unde are loc separarea fazelor ţiţei
şi gaze.
În timpul operaţiei se urmăresc continuu valorile presiunii la ţevile de extracţie pţe
şi la coloana de exploatare pcol, iar pentru a vedea dacă sonda a realizat condiţia de
punere în producţie se determină în mod continuu cantităţile de gaze introduse în sondă
la debitmetrul 6b şi cele extrase prin circulaţie din sondă, la debitmetrul 6a.
Când debitul de gaze injectate în sondă Qg injectat(6b), va avea o valoare mai mică
decât debitul de gaze extrase din sondă Qg extrase(6a), măsurat la separatorul 9, înseamnă
că sonda a pornit, şi deci condiţia de punere în producţie a fost realizată.

7.3. Parametrii determinaţi în urma probelor de

producţie a sondelor de gaze

1) Debitul liber al sondei de gaze este debitul pe care îl produce sonda dacă este
deschisă pe liber la separatorul de joasă presiune.
2) Debitul limită maxim. Condiţia este ca în timpul extracţiei gazelor să nu
depăşim această valoare. Debitul limită maxim reprezintă valoarea limită a debitului
căruia îi corespunde o viteză în zona adiacentă, în care gazele nu au acţiune mecanică

asupra rocilor din stratul productiv (

v gaze≤10 m/s).
Pentru determinarea debitului limită maxim se utilizează încercătorul de debit. Se
măsoară presiunea la ţevi, la coloană, debitul de apă dacă sonda produce cu apă şi
debitul limită maxim.
3) Debitul nominal este un debit economic şi se stabileşte în raport cu frecvenţa şi
costul lucrărilor de intervenţie executate pentru menţinerea sondelor în producţie. Se
măsoară presiunea la ţevi şi la coloană.

1- 8
 Tot în perioada probelor de producţie se recoltează probe de adâncime din stratul
productiv gazeifer pentru studiul în autoclavă, astfel se determină factorul de
neidealitate al gazelor, coeficientul de compresibilitate, se face analiza cromatografică
a gazelor pentru determinarea componenţilor existenţi în amestecul de gaze prelevat de
la sondă.
Totodată, se determină şi prezenţa agenţilor corozivi şi se calculează raţia de gaze
– apă dacă sonda produce cu apă.

Exemple
1. Sa se realizeze operatia de punere in productie a unei sonde de gaze cunoscand
urmatoarele date:
H=2000 m
PS=165 bar
PCE=30 bar
ρn=1250kg/m3N
Di=124,2 mm
de=27/8in = 73 mm
di=62 mm
a. Prin circulatia fluidelor
a.1. apa mineralizata : ρa=1075 kg/m3
a.2. apa dulce : ρad =1000 kg/m3
a.3. titei: ρt =840 kg/m3

pstrat > p f + p CE
ρn⋅g⋅H≤ p strat − p CE

b. Prin injectie de gaze comprimate:

b.1. circulatie directa
b.2. circulatie indirecta
Injectarea gazelor sub presiune prin spaţiul inelar dinte coloană şi ţevile de
1- 9
extracţie, adică prin circulaţie directă.
Presiunea de acumulare în coloană datorată injecţiei de gaze pac, realizează
o denivelare dinamică a cărui înălţime o vom nota cu hd, astfel nivelul fluidului
din spaţiul inelar va fi delimitat de suprafaţa AB
pac =ρ f⋅g⋅hd
Fluidul va fi evacuat prin garnitura de ţevi de extracţie, iar după scurgerea
presiunii la presiunea normală, se va restabilii un nou nivel al fluidului atât în
spaţiul inelar, cât şi în ţevile de extracţie delimitat de suprafaţa A’B’ şi de înălţime
hos. Din egalarea volumelor delimitate de suprafeţele AB şi A’B’ va rezulta:
π 2 2 π
( D i −d e ) hd = ( D 2i −d2e +d 2i ) hos
4 4
2 2 2
D i −d e + d i
hd =hos 2 2
Di −d e
2 2 2
Di −d e +d i
pac =ρ n⋅g⋅h os 2 2
D i −d e

Injectarea gazelor sub presiune prin coloana de ţevi de extracţie, adică prin
circulaţie indirectă.

1- 10
 pat = p f⋅g⋅h d
π 2 π
d i⋅h d = ( D 2i −d 2e + d 2i )⋅hos
4 4
2 2 2
D i −d e + d i
hd =hos 2
di
Expresia presiunii de acumulare în ţevile de extracţie sondei este:
2 2 2
D i −d e +d i
pat = ρ f⋅g⋅hos 2
di
Fluidul va fi evacuat prin spaţiul inelar, iar după scurgerea presiunii de
acumulare în ţevi la presiunea normală, se va restabilii acelaşi nivel al fluidului
atât în spaţiul inelar, cât şi în ţevile de extracţie delimitat de suprafaţa A’B’ şi de
înălţime hos. Din egalarea volumelor delimitate de suprafeţele AB şi A’B’ va
rezulta:
π 2 π
d i⋅h d = ( D 2i −d 2e + d 2i )⋅hos
4 4
2 2 2
D i −d e + d i
hd =hos 2
di
Din condiţia de punere în producţie a sondei la echilibru,
1- 11
 pstrat =ρf⋅g⋅( H −hos ) + pCE

a rezultat expresia înălţimii coloanei statice de fluid din sondă, de forma:

p strat − p CE
hos =H −
ρ f⋅g
în care pCE este presiunea din capul de erupţie în care s-au inclus toate pierderile
datorate frecărilor liniare şi locale.
Dar, pentru a ne asigura că sondă îndeplineşte condiţiile sigure de punere în
producţie, se recomandă să se realizeze o denivelare mai mare în sondă, de
înălţime:
hos =hos + ( 50 .. .100 ) m
real

Din compararea celor două metode de denivelare prin injecţie de gaze

comprimate, rezultă că pac <<pat presiunea de acumulare în coloană are valori
mult mai mici faţă de cea din ţevile de extracţie pentru realizarea aceeaşi
denivelări statice reale de înălţime hosreal. Toate acestea conduc la un consum de
energie mult mai redus, surse de gaze comprimate de presiuni mai mici,
protejarea echipamentului de adâncime etc. Astfel se explică, de ce în activitatea
practică de şantier metoda denivelării prin injecţie de gaze comprimate se
realizează prin circulaţie directă.

Teste de autoevaluare
1. Cum se realizeaza metoda de punere în producţie prin scăderea masei specifice
a fluidului existent în sonda.
2. Dacă în cazul în care s-a ajuns să se circule numai ţiţei în sondă şi sonda nu a
pornit (adică nu s-a realizat condiţia de punere în producţie), atunci la ce se
procedează ?

UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 8

8. ECHIPAREA SONDELOR DE GAZE PENTRU PRODUCŢIE

1- 12
 8.1. Echipamentul de adâncime al sondelor de gaze naturale

8.1.1. Coloana de exploatare

Coloana de exploatare are ca scop protejarea pereţilor găurii de sondă pe toată
durata exploatării, precum şi crearea posibilităţilor de exploatare simultană a mai
multor orizonturi gazeifere.
După poziţia de tubare a şiului coloanei de exploatare faţă de stratul productiv
gazifer există două cazuri de echipare:
a. Tubarea şiului coloanei de exploatare deasupra stratului productiv în acoperiş
(echiparea corespunzătoare a stratelor consolidate).
Aceste scheme pot fi realizate în variantele prezentate în figura 5.1. Varianta a
constă în tubarea şi cimentarea coloanei de exploatare deasupra stratului productiv, apoi
se sapă stratul productiv pe toată înălţimea lui. Pentru exploatare, sonda rămâne
netubată în dreptul stratului productiv. Din punct de vedere hidrodinamic sonda este
perfectă.
Această schemă prezintă avantajele:
- asigură suprafaţă mare de filtrare;
- permite utilizarea fluidelor speciale pentru deschiderea;
- se elimină operaţia de perforare.
Dezavantajele acestei scheme sunt: nu poate fi aplicată decât în cazul stratelor
consolidate; nu permite efectuarea tratamentelor selective; nu sunt posibile cimentările
de izolare a acviferelor; reclamă curăţiri dese; nu poate fi aplicată decât la stratele

inferioare ale complexelor productive.

Sonda poate fi completată cu un filtru special, construit la suprafaţă şi prins în
coloana de exploatare cu un pacher (schema b din figura 5.1) ori cu un filtru împachetat
cu nisip sau pietriş (Gravel-Packing) realizat în spatele filtrului special construit la
suprafaţă (schema c din figura 5.1). Aceste scheme sunt foarte răspândite pentru

1- 13
completarea sondelor de gaze și în mod special la sondele destinate înmagazinării
subterane a gazelor naturale.

Fig. 8.1. Scheme de tubare la care şiul coloanei de exploatare este poziţionat
deasupra acoperişului stratului productiv.

Pentru că epuizarea unui complex de strate productive se face de jos în sus, pe

unităţi hidrodinamice distincte, practic schemele prezentate în figura 8.1 (a, b, c) nu
pot fi realizate decât pentru stratul cel mai de jos, în dreptul stratelor superioare
acestuia, gaura este tubată şi cimentată. Filtrul sondei se realizează prin perforare.
b. Tubarea şiului coloanei de exploatare sub culcuşul stratului productiv.
În majoritatea cazurilor, sondele de gaze sunt echipate ca în figura 8.2 a, având
şiul coloanei de exploatare poziționat sub culcuşul startului productiv.
Dacă stratul productiv este neconsolidat sau slab consolidat, sonda se echipează
cu un filtru special construit la suprafaţă – schema b din figura 8.2.
Aceste scheme prezintă dezavantajul că sonda nu este perfectă după modul de
deschidere. Datorită faptului că, la ascensiunea gazelor au loc modificări ale
parametrilor de stare, există posibilitatea ca în coloana de ţevi de extracţie să
condenseze apa. Pentru că raţia de apă este foarte mică, aceasta nu poate fi evacuată
din sondă şi în timp, apa se acumulează la talpa sondei. La această apă se mai poate
adăuga şi apa de zăcământ antrenată în sondă. Pentru a facilita evacuarea apei din
sondă se recomandă ca şiul coloanei de ţevi de extracţie să fie poziţionat sub baza

1- 14
perforaturilor. Din această cauză, specific sondelor de gaze se realizează oglinda de
ciment din coloana de exploatare, cu 10…30 m mai jos față de baza intervalului
perforat. Această porţiune cuprinsă între baza intervalului perforat şi oglinda de
ciment se numeşte sacul sondei. Sacul sondei asigură prima separare dintre fluidele din

sondă şi particulele solide.

Fig. 8.2. Scheme de tubare la care şiul coloanei de exploatare

este poziţionat sub culcuşul stratului productiv.

În cazul echipării sondei cu un filtru special preîmpachetat, construit şi introdus

de la suprafaţă, este de dorit ca acesta să acopere întregul interval perforat, precum şi o
porţiune din sacul sondei, astfel încât să asigure o suprafaţă de filtrare mai mare.
Totodată, se fixează şiul coloanei de ţevi de extracţie mai jos decât baza perforaturilor.
Mai rar se folosesc la sondele de gaze, filtrele construite direct în gaura de sondă,
adică împachetate direct, datorită contaminărilor posibile cu fluidele utilizate la
realizarea filtrelor. Dintre filtrele construite la suprafaţă cele mai utilizate sunt filtrele
metalice simple. Acestea sunt confecţionate din burlane de tubare a sondelor sau din ţevi
de extracţie de diametru mare, în pereţii căruia se practică o serie de deschideri astfel
dimensionate, încât să reţină nisipul antrenat din strat spre sondă. Aceste filtre pot fi: cu
orificii circulare, cu şliţuri sau fante, cu sârmă, cu butoane, cu inele şi cu nisip sau
pietriş împachetat de la suprafaţă. Pentru stabilirea dimensiunilor optime ale orificiilor

1- 15
sau fantelor filtrului metalic este necesară efectuarea în prealabil a unei analize
granulometrice a nisipului prelevat din stratul productiv gazifer.

8.1.2. Cazuri specifice de echipare a sondelor de gaze

a. Duzele de fund. În cazul în care, sonda de gaze produce cu presiune mare, în
vederea protejării echipamentului de fund şi de suprafaţă, precum şi pentru prevenirea
formării criohidraţilor, se echipează coloana de ţevi de extracţie cu duze de fund.
Duzele de fund se fixează între ţevile de extracţie şi se introduc în sondă
împreună cu acestea, la adâncimea stabilită prin calcul. Faţă de duzele montate la

suprafaţă, duzele de fund prezintă unele avantaje:

- realizarea unui randament superior de utilizare a energiei de expansiune a
gazelor;
- protejarea capul de erupţie prin trecerea gazelor la o presiune mai mică;
- reducerea frecvenţelor descărcărilor periodice ale gazelor acumulate în spaţiul
inelar;
- împiedicarea formării de criohidraţi în ţevile de extracţie şi în instalaţia
tehnologică de suprafaţă. Acest fenomen se explică prin faptul că, temperatura de
zăcământ este preluată de gazul care circulă prin ţevile de extracţie, astfel că detentă ce
se produce într-o zonă cu temperatură ridicată conduce la prevenirea formării
criohidraţilor.
Constructiv, există patru tipuri de duze de fund şi anume: fixe, reglabile, mobile

şi diferenţiale.
- Duza de fund fixă constă dintr-un corp cilindric masiv, prevăzut cu un inel
exterior şi un canal cilindric interior. Acesta se intercalează între două ţevi de extracţie
la adâncimi stabilite printr-un calcul prealabil.
Dezavantaj: duza fixă de fund nu se poate controla decât după extragerea ţevilor
de extracţie din sondă.
- Duza de fund reglabilă se fixează tot între ţevile de extracţie, numai că specific
acestui tip de duză, secţiunea de curgere a gazelor poate fi modificată prin rotirea de la
1- 16
suprafaţă a garniturii de ţevi de extracţie sau prin introducerea unor tije de la
suprafaţă.
- Duza de fund mobilă poate fi introdusă şi extrasă din sondă pentru a fi
controlată, fără a extrage ţevile de extracţie (cea mai utilizată este de tip OTIS).
Se compune din două părţi:
- o parte fixă reprezentată de un niplu de fixare ce se introduce în sondă odată
cu ţevile de extracţie;
- o parte mobilă, compusă din ansamblul de introducere format din:
- ansamblul duzei propriu zise;
- capul de lansare;
- două articulaţii;
- o geală hidraulică lansată cu cablul pentru fixarea duzei în niplu prin
”bătaie” în jos.
- o tijă grea cu racord pentru cablu.
Pentru extragerea duzei în locul capului de lansare se montează o coruncă.
- Duza de fund diferenţială prezintă avantajul că se închide automat când debitul
fluidelor produse de sondă depăşeşte o anumită valoare admisă.
b. Packerele de coloană. Dacă sonda produce cu presiuni mai mari sau egale cu
presiunea admisibilă a coloanei de exploatare şi/sau agenţi corozivi, se va echipa
coloana de exploatare cu packere de coloană. Pentru sondele de gaze naturale,
packerele de coloană utilizate sunt de tip nerecuperabil, realizate din materiale uşor
frezabile (aluminiu, bronz, alamă, cauciuc, plastic etc.), de exemplu Becker model D,
Halliburton şi altele.
Proprietăţile fluidului de armare a packerului:
- să fie stabil în timp (pH = 7 – neutru);
- să aibă capacitate de conservare;
- să nu fie corosiv;
- să fie ieftin.
În lipsa fluidului de packer se introduce motorină sau petrol lampant.
c. Dimensionarea coloanelor de ţevi de extracţie

1- 17
 Se calculează un diametru orientativ al ţevilor de extracţie cu relaţia:

Q g ⋅T z
d=0 ,078
√ 0

psiu (mm)
Qg
unde 0 debitul volumic pe care îl produce sonda de gaze, în m 3N/zi; Tz –
temperatura de zăcământ la nivelul perforaturilor, în K; pşiu – presiunea la şiul ţevilor
de extracţie, în bar. Cu diametrul astfel calculat d, se alege diametrul imediat superior
ca valoare din SR EN ISO 11960:2005/AC 2007, respectiv diametrul exterior de STAS şi

diametrul interior al ţevilor di STAS.

Condiţia care se impune la dimensionarea ţevilor de extracţie este ca viteza de
ascensiune a gazelor de-a lungul coloanei de ţevi de extracţie, din zona şiului până în
capul de erupţie, să aibă valoarea mai mică de 10 m/s. S-a constatat din experienţa de
şantier că, la viteze mai mari de 10 m/s, gazele antrenează particule solide din strat în
sondă devenind un amestec abraziv gaz-rocă şi, totodată, au acţiune mecanică asupra
stratului productiv provocând dărâmări ale acestuia.
d. Echiparea sondelor de gaze în vederea exploatării simultane a mai multor

orizonturi gazeifere

Sondele echipate în acest scop se mai numesc şi sonde multiple şi se pot realiza:
1. Cu o coloană de exploatare;
2. Cu două sau mai multe coloane de exploatare.
Pentru realizarea exploatării simultane a două sau a mai multor orizonturi
productive, se poate echipa coloana de exploatare cu:
a. O coloană de ţevi de extracţie;
b. Mai multe coloane de ţevi de extracţie.
1a. Sondă multiplă cu o singură coloană de exploatare şi o coloană de ţevi de
extracţie. Cea mai simplă schemă de sondă multiplă, realizată cu o singură coloană de
extracţie este prezentată în figura 6.3. Cele două intervale perforate sunt separate
printr-un pacher prevăzut cu valvă de circulaţie laterală. Gazele produse de stratul

1- 18
inferior sunt extrase prin interiorul coloanei de extracţie, iar gazele produse de stratul
superior sunt extrase prin spaţiul inelar.

Fig. 8.3. Schema unei sonde multiple cu o singură coloană de exploatare

şi o singură coloană de extracţie pentru exploatarea simultană
şi separată a două strate de gaze diferite.
Schema de echipare 8.3 se aplică atunci când p 1  p2, iar în compoziţia gazelor
extrase din stratul inferior 1 există agenţi corozivi.
O altă variantă de echipare corespunzătoare cazului 1a este prezentată în figura
5.4. Această schemă prezintă o instalaţie care asigură exploatarea simultană a două
strate de gaze având presiuni diferite şi agenţi corozivi în compoziţia gazelor extrase
prin aceeaşi coloană de ţevi de extracţia. Instalaţia prevede două pachere cu duze şi o

supapă de contrapresiune.

Fig. 8.4. Schema instalaţiei cu două pachere şi o coloană de

extracţie care permite exploatarea simultană şi cumulată

1- 19
 a două strate gazeifere de presiuni diferite.

Ansamblul de duze şi supape de contrapresiune are funcţia unui compresor cu jet,

în care fluxul gazelor de mare presiune provenite din stratul inferior antrenează în
corpul dispozitivului gazele provenite din stratul superior p2, ascensiunea gazelor
făcându-se printr-o singură coloană de ţevi de extracţie.
1b. Sonde multiple cu mai multe coloane de ţevi de extracţie
Pentru aceste sonde, coloanele de extracţie pot fi concentrice, paralele şi
încrucişate.
Această echipare se realizează în situaţiile în care există presiunii diferite ale
stratelor productive şi agenţi corozivi în componenţa gazelor extrase din stratele
exploatate.
După modul de echipare a ţevilor de extracţie notăm: I. paralel; II. concentrice;
III. încrucişate.
1bI. În figura 8.5 se prezintă schema de echipare cu trei coloane de ţevi de
extracţie paralele şi trei pachere de coloane.

Fig. 8.5. Schema instalaţiei cu trei pachere şi

trei coloane de extracţie paralele.

În toate stratele avem agenţi corozivi, iar presiunile sunt diferite p1  p2  p3.

1- 20
 1bII. În figura 8.6 se prezintă schema de echipare cu două coloane de
extracţie concentrice şi două pachere de coloane.

Fig. 8.6. Schema instalaţiei cu două pachere şi două

coloane de extracţie concentrice.

Schema de echipare se aplică atunci când p1  p2, dar presiunile sunt mari, iar în
ambele strate sunt agenţi corozivi.
1bIII. În figura 8.7 se prezintă schema de echipare cu o singură coloană de ţevi de
extracţie şi două pachere, unul cu circulaţie încrucişată, iar celălalt de coloană.

Fig. 8.7. Schema instalaţiei cu două pachere, unul cu

circulaţie încrucişată şi celălalt de coloană.

1- 21
 Se utilizează când presiunea din stratul superior 2 este mai mare decât presiunea
din stratul inferior 1, p2  p1, iar în startul superior 2 sunt întâlniţi agenţi corozivi.
2. Sonde multiple cu mai multe coloane de exploatare
În figura 8.8 şi 8.9 se prezintă schemele unor astfel de sonde multiple.

Fig. 8.8. Schema instalaţiei cu două Fig. 8.9. Schema instalaţiei cu trei
coloane de exploatare. coloane de exploatare.
Se sapă o gaură de sondă de diametru mare şi se introduc două sau mai multe
coloane de exploatare. Se tubează coloanele de exploatare de diametru mai mic decât
cel normal, la adâncimile corespunzătoare stratelor productive gazeifere. Se
cimentează în bloc toate coloanele de exploatare, după care se perforează orientat şi

separat fiecare coloană de exploatare corespunzătoare stratelor productive.

Pentru că de cele mai multe ori diametrele acestor coloane sunt mici, extracţia
gazelor se face direct prin coloanele de exploatare, motiv pentru care aceste sonde se
mai numesc şi sonde multiple fără tubing.

UNITATEA DE INVATARE 8
8.2. Echiparea sondelor de gaze în vederea evacuării fazei lichide
din sacul sondelor de gaze
1- 22
 În mişcarea ascendentă a gazelor prin ţevile de extracţie prin scăderea temperaturii
gazelor şi datorită umidităţii acestora, gazele pot condensa apărând o cantitate de apă
liberă. Pe lângă această apă de saturaţie devenită liberă, pe traseul de curgere, gazele
mai pot antrena în curgerea lor din strat şi apă liberă de formaţie care spre deosebire de
apa de saturație liberă, aceasta este puternic mineralizată.
Apa acumulându-se treptat în sacul sondei, poate duce uneori la imposibilitatea
exploatării sondei, din această cauză fiind necesare măsurile tehnologice de evacuare a
apei care pot fi continue sau intermitente.
Metode de evacuare a fazei lichide din sondele de gaze.
I. Metoda de evacuare a apei prin modificarea parametrilor regimului de curgere –
purjarea sondei (metodă intermitentă).
II. Metoda de evacuare a apei cu ajutorul coloanelor de ţevi de extracţie (tip
macaroane) – metodă intermitentă.
III: Echiparea ţevilor de extracţie cu celule de acumulare – evacuare prin sifonare
(metodă continuă).
IV. Utilizarea agenţilor de spumare lichizi sau solizi (metodă continuă sau
intermitentă).
V. Evacuarea automată prin plungere – lift (piston liber).
Avantajele şi dezavantajele fiecăreia dintre metodele expuse mai sus sunt în
general cunoscute din experienţa de şantier. Alegerea celei mai bune metode, implică
pentru perioada în care este folosită, în primul rând avantajele economice.

Domeniile de aplicabilitate ale unor metode practice, de evacuare a lichidelor

menţionate anterior, se pot observa în diagrama Ql=f(Qg), reprezentată în figura 5.10.

1- 23
 Fig. 8.10. Reprezentarea funcţiei Ql=f(Qg).

Explicarea punctelor caracteristice de pe diagrama Ql=f(Qg) este următoarea:

- în punctul A, debitul de gaze qgA este foarte mic, astfel încât apa nu poate fi
antrenată la suprafaţă numai datorită presiuni proprii a sondei;
- în punctul B, există raţia optimă de gaze-lichid;
- în punctul C, există debitul maxim de lichid;
- în punctul D există debitul foarte mare de gaze, iar qapă  0.
În cazul în care există apa liberă, aceasta este proiectată pe pereţii coloanei de ţevi
de extracţie sub forma unei pelicule subţiri, iar gazele se scurg prin interiorul acestei
pelicule cu o viteză mult mai mare.
În sistemul strat productiv – ţevi de extracţie, curgerea poate fi de două feluri:

curgere monofazică şi curgere bifazică.

La curgerea bifazică, pierderile de energie rezultate din fenomenul de strecurare a
gazelor prin apă se numesc pierderi prin alunecare, iar viteza relativă a fazei gazoase
faţă de lichid se numeşte viteza de alunecare sau de strecurare.
În structura amestecului bifazic se disting trei zone de curgere după cum urmează:

1- 24
 a) curgere tip BULE – întâlnită la presiuni mici, faza continuă este faza
lichidă, gazele aflându-se sub formă de bule mici dispersate în masa lichidului.
b) curgerea tip DOP – se întâlneşte la debite mari de gaze în care avem o
alternanţă de dopuri de lichid cu dopuri de gaze.
c) curgerea tip CEAŢĂ – se întâlneşte la presiuni şi respectiv debite mari de
gaze, lichidul se află dispersat în gaz sub formă de picături şi sub forma unei pelicule

subţiri pe pereţii ţevilor de extracţie.

I. Modificarea parametrilor regimului de curgere – se aplică pentru curgerea tip

dop A1 şi constă în producerea sondei cu debite mai mari de gaze prin două variante:
a) periodic se fixează diametrul duzei reglabile la o valoare mai mare decât cel de
lucru;
b) se echipează capul de erupţie cu un dispozitiv port duză, cu duze fixe de
diametru mai mare astfel încât, se aduc la suprafaţă cantităţi corespunzătoare punctelor
optim, respectiv maxim de lichid.
Se pune sonda pe liber la separatorul de joasă presiune (sau într-o habă ecologică).

II. Cu ajutorul coloanelor auxiliare de ţevi de extracţie – pentru curăţire.

Se aplică în domeniul B2 şi se evacuează apa din sondă, prin injectarea de gaze de
la o sondă vecină sau cu ajutorul unei surse de gaze comprimate, printr-o coloană
auxiliară de ţevi de extracţie de curăţire, de diametru mai mic decât cel al coloanei de
ţevi de extracţie iniţială (de diametru ţevilor de extracţie între 1/4"…1”), numite în
şantier şi tip macaroane. Mai nou, în practica de șantier se utilizează tubingul flexibil.
Această coloană de curățire, se introduce de la suprafaţă prin coloana de ţevi de
extracţie existentă în sondă. Evacuarea apei şi a eventualelor fragmente de rocă depuse

în sacul sondei se face printr-un proces de gaz-lift.

1- 25
 III. Echiparea ţevilor de extracţie cu celule de acumulare-evacuare. Metoda se
mai numeşte şi prin sifonare şi se aplică pentru domeniul B3 al debitelor mari de gaze şi
a cantităţilor reduse de lichid.
Dispozitivul realizează funcţionarea normală a sondelor de gaze, cu extragerea
continuă şi completă a lichidului produs, fără folosirea aditivilor şi fără modificarea
parametrilor de funcţionare ai sondei. Se elimină lichidul prin ţevile de extracţie
conducând la o modificare a regimului de curgere, de la regimul de curgere de tip ceaţă
la un regim de tip dop. Se foloseşte o ţeavă scurtă pentru dirijarea peliculei de lichid.
Țeava sifon comunică cu interiorul ţevilor de extracţie printr-un orificiu şi poate fi

substituită cu o supapă de gaz-lift neechilibrată (vezi fig.8.11).

La operaţia de introducere a ţevilor de extracţie în sondă, celulele de acumulare-
evacuare (sifonul) trebuie amorsate de la suprafaţă cu apă.
Nu trebuie să se depăşească limita de curgere de tip dop, deoarece prin trecerea la
curgerea tip bule, dopul de lichid va fi străpuns de bulele de gaz, iar lichidul va reveni în

sacul sondei. Pentru aceasta se recomandă dimensionarea şi alegerea

diametrului ţevii sifon, în funcţie de raţie apă – gaze pe care o produce sonda şi
presiunea acesteia.

1- 26
 Fig. 8.11. Schema constructivo-funcţională a
unei celule de acumulare-evacuare.
1- coloană de exploatare; 2- coloană de ţevi de extracţie; 3-
reducţie; 4-ţeavă scurtă de dirijare jetului de lichid; 5- ţeavă
exterioară; 6- ţeavă interioară; 7- ţeava tip „sifon”; 8- camera
de acumulare; 9- dop de lichid; 10- orificiu de evacuare a
lichidului; 11- peliculă (film) de lichid proiectată pe pereţii
interiori ai ţevilor de extracţie.

IV. Utilizarea agenţilor de spumare lichizi şi solizi.

Metoda oferă posibilitatea evacuării apei acumulate sub forma unei coloane de
spumă. Antrenarea în coloană a spumei fiind asigurată de către gazele produse de sondă.
Materiale spumogene pot fi introduse prin tubing sau prin spațiul inelar dintre
tubing și coloană.
La introducerea prin spațiul inelar tubing-coloană, se folosesc spumanţi lichizi,
lansarea realizându-se cu ajutorul unui lubricator de aproximativ 30 l, montat la unul
din cei doi robineţi ai spaţiului inelar sau cu ajutorul unei pompe dozatoare acţionată de
gazele naturale produse de sondă.
Prin tubing se introduc de preferinţă spumanţii solizi (sticksuri), iar spumanţii
lichizi sunt încapsulaţi într-o manta de polietilenglicol care se dizolvă apoi în apă.
1- 27
Sticks-urile spumante solide, cât şi cu agenţi spumanți lichizi se produc la Mediaş.

Materialele spumante solide sunt substanţe solide turnate în formă de baton

cilindric cu diametrul de 32 mm şi lungimea de 50…60 mm, temperatura de topire este

de 57…60 0C, iar densitatea ρ=1700 kg/m3.

În funcţie de scopul pentru care au fost fabricate, sticks-urile pot fi:
1. Gas sticksuri – pentru eliminarea apei din sondele de gaze sau pentru pornirea
sondelor de gaze inundate;
a) Gas sticksuri din hidrură de calciu (CaH2);
b) Gas sticksuri spumante.
2. Slick sticksuri pentru a putea fi folosite ca agenţi de spumare şi reducători de
frecare în ape sărate sau dulci.

1a. Gas-sticksurile din hidrură de calciu (CaH2) – pot elimina apa din sondă prin
creşterea volumului de gaze produs de sondă, într-o perioadă scurtă de timp. Ele nu au
nevoie de o agitare a apei de talpă, fiind folosite atât la sondele de producţie, cât şi la
sondele oprite şi inundate. Deci şi la operațiile de pornire a sondelor omorâte în
vederea efectuării unui tratament de stimulare sau pentru reparaţii capitale.
CaH 2 + H 2 O→Ca( OH )2 +2 H 2
1 kg CaH2  15 m3 H2 condiţii standard.
Pentru a nu reacţiona imediat cu apa până la atingerea adâncimii sondei, sticksul
este confecţionat dintr-o teacă etanşă de polietilenglicol, în care se introduce sub formă
de pulbere 300…400 g substanţă activă de CaH2.
Reacţia cu apa este exotermă şi imediată.
Ca modalitate de folosire la sondele inundate ce trebuie repornite:
- înaintea introducerii sticksurilor se deschide sonda pe liber la batal;
- se introduc sticksurile pe rând, lansarea următorului sticks se face după ce
primul sticks a atins nivelul apei.
- se lasă sonda deschisă la batal 1…3 ore.

1- 28
 Pentru mărirea eficienţei liftării, gas-sticksurile de CaH2 se introduc împreună cu
sticksurile din materiale spumante.
2. Slick sticksurile conţin surfactanţi anionici şi cationici şi sunt singurele produse
care îmbină proprietăţile de spumare cu cele de reducere a pierderilor prin frecare.
Sunt utilizate atât la evacuarea apei din sondele de gaze, cât şi pentru tratarea apei de
injecţie, în vederea reducerii pierderilor prin frecări cu efect atât pentru apele dulci, cât
şi pentru cele sărate.
Timpul de dizolvare este de 4…6 ore. Temperatura de topire de 55 0C şi
solubilitatea 100% în apă şi insolubile în produse petroliere.
Datorită proprietăţilor de reducere a frecărilor, slick sticksurile se folosesc la
operațiile de pistonare, prelungind astfel durata de funcţionare a garniturii pistonului.
Timpul de închidere a sondei după introducerea acestora în sondă este cuprins
între 3 ore și 6 ore.
Materialele spumante lichide. Se introduc în sondă cu ajutorul lubricatorului sau
a pompelor dozatoare acţionate de presiunea proprie a gazelor produse de sondă.
Agenţii de spumare lichizi utilizaţi:
1. Ionici: a) anionici (D4; D5);
b) cationici SINTAM.
2. Neionici: IOF9; IOF15; STN2; STN3.
În şantier, uzual, se foloseşte amestecul dintre emulgatorul E961 şi agentul aditiv
spumant AAS15 în concentraţie de 10 %. Pentru evacuarea din sondă a 1 m3 de apă, se
foloseşte de regulă 13,5 l de agent spumant lichid preparat, de concentraţie 10 %.
Schema de montaj a instalaţiei de evacuare a apei cu pompe dozatoare acţionate

de presiunea proprie a sondei de gaze este prezentată în figura 8.12.

1- 29
Fig. 8.12. Schema de montaj a instalaţiei de injecţie a agentului spumant lichid cu ajutorul
pompei dozatoare acţionată de presiunea proprie a sondei de gaze:
1.-sonda de gaze; 2.-separator gaze-lichid-spumă; 3.-vas compresor;
4.-rezervor de alimentare cu agent spumant lichid; 5.-filtru; 6.-sticlă de
nivel; 7.- pompă dozatoare; R-regulator de presiune; M-manometru de
presiune.

- explicații suplimentare la clasă.

Exemple
1. Aplicaţie

Să se calculeze şi să se aleagă garnitura de ţevi de extracţie pentru o sondă la care

cunoaştem următoarele date:

Qg0= 95000 m3N/zi

H=2000 m

1- 30
PCE=23 bar

tCE=200C

∆P=10 bar/1000m

Ρg0=0,901 kg/m3

yIc1=85%

yIc2 =10%

yIc3 =5%

a. Să se determine diametrul interior STAS a garniturii de extracţie când se

cunoaşte compoziţia amestecului gazos
b. Să se determine diametrul interior STAS a garniturii de extracţie când nu
se cunoaşte compoziţia amestecului gazos, dar se cunoaşte densitatea

a. Se determină diametrul orientativ

Q g ⋅T z
d=0 ,078
√ 0

psiu

Punem condiţia de dimensionare.

Condiţia care se impune la dimensionarea ţevilor de extracţie este ca viteza de

ascensiune a gazelor de-a lungul coloanei de ţevi de extracţie, din zona şiului
până în capul de erupţie, să aibă valoarea mai mică de 10 m/s.

Vgşiu ≤ 10 m/s

VgCE ≤ 10 m/s

Q gsiu
V g ş iu ≤ 10 m/ s
AintSTAS

1- 31
 Q gCE
V g CE ≤10 m/s
A intSTAS

4 Q gsiu⋅psiu⋅T z
v gsiu= ≤10 m/s
π⋅d int STAS

Psiu= pCE + ∆P·H =45 bar

tZ=tgt + H·gradt =69,60C

Tz= tZ+273,15 =342,75 K

95000⋅342 , 75
d=0 ,078
√ 45
=66 ,34
bar

Se alege

Di=69,9 mm

Dext= 88,9 mm

z siu⋅T siu⋅p0
bg = =0 , 026
siu T 0⋅p siu

3
p pc =∑ y i⋅p ci =
1 0,85·45,7+0,1·49+0,05·42=45,84 bar

3
T pc=∑ y i⋅T ci
1 =0,85·190,66+0,1·305,86+0,05·370=211,14 K

psiu
p pr =
p pc =0,98

T siu
T pr=
T pc =1,62

1- 32
Din diagramă se citeşte Zsiu = 0,94

Qgsiu= Qg0· bgsiu =2489 m3/zi

Se fac înlocuirile în relaţie si se obţine

Vgsiu =7,5 m/s

pCE
p pr=
p pc =0,54

T CE
T pr=
T pc =1,39

Din diagramă se citeşte Zsiu = 0,9

QGce = 3670 m3/zi

vgCE = 11,23 m/s ( nu se îndeplineşte condiţia)

Se va alege Di=74,2 mm şi se refac calculele

Se va obţine

vgCE = 9,82 m/s

b. δrg=δg/δaer= 0,70 → X=1,06 (rezultat din grafic)

x = 1/ZCE·T0/TCE

ZCE =0,87

z CE⋅T CE⋅p0
bg =
CE T 0⋅pCE =0,031

QgCE= Qg0· bgCE =2480 m3/zi

vgCE = 9,50 m/s

1- 33
 Teste de autoevaluare
4. . Cum sunt echipate sondele de gaze în vederea exploatării simultane a mai multor
orizonturi gazeifere?

5 Care sunt cazurile specifice de echipare a sondelor de gaze?

6. Materialele spumante solide?

UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 10

Echipamentul de suprafaţă a sondelor de gaze se compune din următoarele

elemente prezentate în figura 9.1, astfel:
1. Echipamentul de la gura sondei format din:
a) ansamblul capetelor de coloană;
b) capul de erupţie;
c) duzele de suprafaţă ce pot fi:
- fixe: - normale;
- convergente;
- reglabile;
- autoreglabile;
2. Instalaţia tehnologică de suprafaţă:
- conducta de aducţiune;
- separator;
- calorifer;
- poligonul de măsurare.

1- 34
 Fig. 9.1. Echipamentul de suprafaţă al sondelor de gaze.
1-cap de erupţie; 2-duză reglabilă; 3- conductă de
aducţiune; 4-separator orizontal; 5- conductă de evacuare a
lichidului din separator; 6- rezervor (habă) de lichid;
7-încălzitor (calorifer); 8–arzătorul caloriferului; 9-poligon
de măsură;10-rampă colectoare; 11-conductă colectoare;
12- conductă magistrală.

Echipamentul de la gura sondei

a. Capul de coloană este un ansamblu de flanşe duble care serveşte la susţinerea
coloanelor de burlane tubate şi totodată, de a realiza etanşarea spaţiului inelar dintre
ele. Se cunosc diferite tipuri de capete de coloane, practic pentru toate dimensiunile de
coloane tipizate.
În funcţie de presiunea pentru care sunt dimensionate, capetele de coloană
(tubing-head) acoperă o gamă largă de presiuni şi anume 140, 210, 350, 700, 1050 bar
(STAS 12100/8 - 90). Ansamblul capetelor de coloană este prezentat în figura 5.14 şi se
compune din flanşa cu mufă 6, peste care se montează flanşa dublă 5, apoi o flanşă
intermediară, dispozitivul pentru suspendare a ţevilor de extracţie 4 prevăzut cu piatra 3

şi boneta capului de erupţie 2.

Flanşele capetelor de coloană, în funcţie de presiunile nominale pentru care sunt
construite, sunt prevăzute cu ieşiri laterale cu legături de 2 in pentru presiunile de 140,
1
2
210 şi 350 bar şi cu legături de 16 in pentru presiuni mai mari.

1- 35
 Flanşa cu mufă are la partea inferioară, fie o mufă sau cep pentru înşurubarea la
burlan, fie o mufă dreaptă, în care situaţie asamblarea la burlan se face prin sudură.
Flanşa cu mufă este prevăzută cu ieşiri laterale, iar în interior are un locaş tronconic

pentru suspendarea în pene a burlanelor

Fig. 9.2. Cap de coloană.

Părţile componente sunt:

- flanşă cu mufă: simplă sau cu placă/picior de susţinere;
- flanşă dublă: egală sau redusă;
- flanşă intermediară;
- dispozitivul de susţinere a ţevilor de extracţie;
- boneta capului de erupţie.
Coloana de burlane se suspendă în capul de coloană prin flanşele de etanşare care
pot fi de tip T, utilizate mai mult la sondele de ţiţei sau de tip G utilizate la sondele de
gaze. La flanşele de tip T suspendarea colonei se face în pene fixate în corpul tronconic
din partea interioară a flanşei de etanşare. La flanşele de tip G în interior este parte
cilindrică filetată în care se înşurubează un niplu special, înşurubat în corpul coloanei.

Flanşa intermediară serveşte pentru trecerea de la o flanşă dublă la alta sau de la

o presiune mai mică la o presiune mai mare. Flanşa intermediară are pe faţa superioară

1- 36
 două canale concentrice pentru inelele de etanşare, canalul interior fiind pentru presiune
mai mare. Prin acest canal se poate introduce, sub presiune, un fluid special de etanşare.

Dispozitivul pentru susţinerea ţevilor de extracţie este o flanşă dublă care se

montează pe capul coloanei de exploatare având rolul de a susţine coloana de extracţie
în condiţii de etanşeitate a interiorului coloanei de ţevi de extracţie faţă de spaţiul inelar

dintre coloana de extracţie şi coloana de exploatare.

Dispozitivul pentru susţinerea

Fig. 9.3. Dispozitiv de tip T pentru susţinerea
ţevilor de extracţie.
ţevilor de extracţie este prevăzut cu
două ieşiri laterale prin care se
poate circula pentru pornirea sau
omorârea sondei. Se construiesc
două tipuri de dispozitive de
susţinere, tip T prezentat în figura
9.2 şi tip G prezentat în figura 9.3.
Dispozitivul tip T pentru susţinerea
ţevilor de extracţie se foloseşte la
sonde de ţiţei sau la sonde de gaze
de mare adâncime.

Mufa 1 este presată în locaş

de către greutatea coloanei de extracţie şi asigurată cu ajutorul piuliţei 3. În partea de jos
a mufei 1 se prind prin înfiletare ţevile de extracţie 4, iar în partea de sus, se prinde prin
înfiletare protectorul 5. Pe dispozitivul de susţinere se montează boneta 6. Ieşirile
laterale 7 servesc pentru realizarea legăturilor la coloana de exploatare. Dispozitivul tip
G pentru susţinerea ţevilor de extracţie din figura 5.16 este de asemenea o flanşă dublă
redusă, prevăzută în interior cu filet în care sunt susţinute prin înfiletare ţevile de
extracţie. Dispozitivele tip G se construiesc
numai pentru presiuni mai mici de 350 bar.

Dispozitivele tip T se construiesc şi

pentru presiuni mai mari. În cazul sondelor de

1- 37

Fig. 9.4. Dispozitiv de tip G pentru susţinerea

ţevilor de extracţie.
mare presiune şi în special în timpul operaţiilor de punere în producţie se pot folosi şi
dispozitive de susţinere a ţevilor de extracţie de construcţie specială. Ţevile de extracţie
se înşurubează în partea de jos a pietrei speciale. Etanşarea spaţiului inelar din coloană
se face cu garnituri confecţionate din cauciuc. În interior piatra este prevăzută cu un filet
special în care se montează supapa de reţinere C.

În partea de sus piatra are de asemenea un filet în care se poate monta un protector
sau un suvei pentru manevrarea coloanei se extracţie. Avantajul acestui dispozitiv de
susţinere a ţevilor de extracţie constă în faptul că permite manevrarea sub
presiune a ţevilor de extracţie.

b. Capul de erupţie este un ansamblu de armături de presiune fitinguri, cruci,

teuri, ventile, flanşe, supape de reţinere etc., cu care închidem gura sondei, făcând
posibile operaţiile de punere în producţie şi extracţie prin ţevile de extracţie, prin
coloana de exploatare şi simultan ţevi-coloană de exploatare în condiţii de siguranţă
pentru personalul operator. Ele se construiesc din oţeluri aliate de calitate superioară
pentru a rezista la presiunea statică a gazelor din sondă, la acţiunea corozivă a apelor
sărate ce însoţesc gazele, precum şi la acţiunea abrazivă a fragmentelor de rocă

antrenate de gaze din stratele productive. Totodată, capul de erupţie mai are rolul
de a controla debitul sondei prin alegerea corespunzătoare a diametrului duzelor fixe sau
reglabile care se montează pe braţul de exploatare şi pentru a dirija producţia sondei.
Clasificarea capetelor de erupţie:
Constructiv, capetele de extracţie pot fi asamblate prin flanşe CEA sau monobloc
CEM.
Capetele de erupţie asamblate sunt:
- forma 1 cu un braţ (CEA-1);
- forma 2 cu două braţe (CEA-2), iar după poziţia de montare sunt simetrice,
conform figurii 5.17 și asimetrice, conform figurii 5.18.
Capetele de erupţie monobloc sunt:
- cu un braţ şi un singur robinet pe linia principală (CEM-11);
- cu două braţ şi două robinete pe linia principală (CEM-12).

1- 38
Fig. 9.5. Cap de erupţie cu două braţe simetric. Fig. 9.6 Cap de erupţie cu două braţe
asimetric.

După presiunea de lucru, capetele de erupţie sunt standardizate astfel: 140, 210,
350, 700, 1050 şi 1500 bar.
Simbolizarea capului de erupţie cuprinde iniţialele CE (de la cap de erupţie) şi
iniţialele A sau M (asamblat sau monbloc), cu câte braţe este echipat, câte robinete
sunt pe linia principală, ce diametre au acestea, precum şi presiunea nominală.
Exemplu: CEA(c) 11-21/2-210, înseamnă cap de erupţie asamblat prin flanşe,
1/2
pentru fluide corozive (c), cu un braţ şi un ventil principal, diametru de 2 in şi
presiunea nominală de 210 bar.
CEM(c) 12-2-350  înseamnă cap de erupţie monobloc, pentru fluide corozive,
cu un braţ şi două robinete pe linia principală, diametrul 2 in şi presiunea nominală de
350 bar.
Capetele de erupţie se aleg în funcţie de presiunea statică de fund a sondei de
gaze şi se probează în atelier la o presiune dublă față de presiunea de lucru, iar la sondă
după montare la 1,5 ori presiunea de lucru.
La sondele de gaze cu presiuni mari/agenţi corozivi, toate elementele de închidere
(robinete, ventile) se vor dubla.

Bibliografie/webografie

1. Al-Blehed, M., Sayyouh, H. M., Desouky, M., - New approch

1- 39
 estimates viscosity of natural gases, Petroleum
Engineer International, July, 1991;
2. Albulescu, M., Trifan, C., - Hidraulica, transportul şi depozitarea
produselor petroliere şi gazelor, Editura Tehnică,
Bucureşti, 1999;
3. Beggs, H.D., Robinson, J. R., - Estimating the Viscosity of Crude Oil
Systems, JPT, September 1975, 1140-1141;
4. Bulău, L., - Colectarea, transportul şi depozitarea ţiţeiului,
Institutul de Petrol şi Gaze, Ploieşti, 1978;
5. Creţu, I., - Hidraulica zăcămintelor de hidrocarburi, Vol. I şi II,
Editura Tehnică, Bucureşti, 1987;
6. Dinu, F., - Extracţia gazelor naturale, Editura Universităţii din
Ploieşti, 2000;
7. Dinu, F., - Contribuţii la perfecţionarea proceselor tehnologice de
exploatare a zăcămintelor de gaze cu condensat, Teză
de doctorat, Universitatea “Petrol-Gaze” Ploieşti,
1998;
8. Dinu, F., Popa, C., - Optimizarea parametrilor unei ecuaţii cubice
de stare, Sesiunea Jubiliară 1948-1998, Secţia 2,
Ingineria Zăcămintelor de Hidrocarburi, Mai 1998, U.
P. G. Ploieşti;
9. Dranchuck, M. P., Purvis, R. A., Robinson, D. B., - Computer
calculations of natural gas compressibility factors
using the Standing and Katz correlation, I. P. T.
Series, Nr. IP 74-008/1974;
10. Dranchuck, M. P., Abu Kassem, J. H., - Calculation of Z – factors
for natural gases using equations of state, JCPT, July-
September, 1975, 34-36;
11. Minescu, F., - Fizica zăcămintelor de hidrocarburi, vol. 1, Editura
Universităţii din Ploieşti, 1994;

1- 40
12. Minescu, F., - ,,Fizica Zăcămintelor de Hidrocarburi", vol. 2,
Editura Universităţii Petrol-Gaze Ploieşti, 2005;
13. Niculescu, N., Goran, N., - Tehnologia extracţiei gazelor,
Îndrumar de Laborator, I. P. G. Ploieşti, 1990;
Editura Universităţii Petrol-Gaze Ploieşti, 2005;
14. Neacşu , S., - Comprimarea şi lichefierea gazelor, Editura
Universităţii din Ploieşti, 2003;
15. Ştefănescu, D. P., - Practica extracţiei gazelor naturale, vol. I,
Editura Universităţii „L. Blaga” Sibiu, 1996;

1- 41