Unitatea de învǎţare 10

2 ore

Modulul II. Erupţia artificială intermitentă

II.2 Parametrii unei instalaţii de erupţie artificială
intermitentǎ
II.2.1 Principii generale
II.2.2 Înǎlţimea dopului și lungimea camerei
II.2.3 Volumul de gaze necesar liftǎrii dopului
II.2.4 Debitul de gaze și raţia gaze-lichid consumatǎ
II.2.5Timpul unui ciclu de gaz-lift intermitent
II.2.6 Debitul unei sonde în gaz-lift intermitent
II.2.7 Amplasarea supapelor

Cunoştinţe şi deprinderi
La finalul parcurgerii acestei unităţi de învăţare vei înţelege:
cum se determinǎ înǎlţimea dopului și lungimea camerei;
cum se determinǎ volumul de gaze necesar liftǎrii dopului;
cum se determinǎ debitul de gaze și raţia gaze-lichid consumatǎ;
cum se determinǎ timpul unui ciclu de gaz-lift intermitent;
cum se determinǎ debitul unei sonde în gaz-lift intermitent;
cum se amplaseazǎ supapelor de-a lungul garniturii de ţevi.

La finalul parcurgerii acestei unităţi de învăţare vei putea să:

determini înǎlţimii dopului, lungimii camerei, volumului de gaze
necesar liftǎrii dopului, debitului de gaze și raţiei gaze-lichid
consumatǎ, timpului unui ciclu și debitului unei sonde în gaz-lift
intermitent;
sǎ amplasezi supapele de gaz-lift prin metoda graficǎ, respectiv
analiticǎ.

99
 II.2.1 Principii generale
Parametrii unei instalaţii de gaz-lift intermitent sunt: înălţimea
dopului de lichid, lungimea camerei de acumulare, volumul de gaze
necesar liftării dopului de lichid la suprafaţă, debitul de gaze şi raţia gaze-
lichid consumată, timpul unui ciclu de gaz-lift intermitent, debitul sondei
exploatată prin gaz-lift intermitent, adâncimile de amplasare şi
caracteristicile supapelor.

II.2.2 Înălţimea dopului și lungimea camerei

Pentru determinarea înălţimii dopului de lichid acumulat în perioada
de acumulare este necesar să se pornească de la condiţia ca presiunea sub
dop în momentul în care acesta începe să se ridice trebuie să fie
aproximativ 60-70% din presiunea de deschidere a supapei de lucru la
adâncimea ei de fixare, [7].
De asemenea, dacă se consideră că între ţevi şi spaţiul inelar există o
diferenţă de presiune ∆ =2 bar în momentul startului dopului de lichid,
atunci echilibrul de presiune ţevi - spaţiul inelar în acel moment se poate
exprima sub forma:

ℎ
+ℎ + = − 2 ∙ 10
2
(1)

de unde rezultă înălţimea dopului de lichid la momentul startului, ℎ :

− − 2 ∙ 10
ℎ =
+
(2)

în care: reprezintă factorul de frecare care depinde de regimul de curgere;

− diametrul interior al ţevilor de extracţie, m; −viteza de ridicare a
dopului de lichid, care se recomandă a fi de 5- 6 m/s pentru îmbunătăţirea
coeficientului de recuperare al dopului; −presiunea de deschidere a
supapei de lucru la adâncimea, de amplasare a acesteia, Pa; −
presiunea din capul de erupţie(egală cu presiunea de la separator), Pa.
La suprafaţă va ajunge un dop de lichid cu o înălţime ℎ∗ care se
determină cu relaţia:

ℎ∗ = ℎ (3)

100
în care Cr reprezintă coeficientul de recuperare al dopului de lichid care
este de aproximativ 65-70% .
Înǎlţimea dopului ajuns la suprafaţǎ, ℎ∗ este mai micǎ decât
înǎltimea iniţialǎ a dopului ℎ deoarece în timpul ascensiunii dopului spre
suprafaţă, acesta este penetrat pe o anumită lungime de către gaze, iar pe
peretele ţevilor de extracţie se formeazǎ un film de lichid. Principalii factori
care influenţează eficienţa liftării dopului de lichid sunt: cantitatea de lichid
pierdută din dopul iniţial, mărimea orificiului supapei, presiunea
diferenţială coloană-ţevi în momentul deschiderii supapei de lucru,
diferenţa dintre presiunea de deschidere şi presiunea de închidere a supapei
de lucru, volumul şi debitul de gaze necesar ridicării dopului de
lichid[2][7].
Lungimea camerei de acumulare în cazul instalaţiei de gaz-lift
intermitent cu cameră de acumulare, se determină pe baza volumului
dopului de lichid care trebuie liftat la suprafaţă. De asemenea, dacă se
consideră camera de acumulare ca fiind formată din coloana sondei
delimitată de două packere şi se scrie egalitatea dintre volumul camerei şi
volumul dopului de lichid, rezultǎ pentru lungimea camerei urmǎtoarea
relaţie:

ℎ !
=
" − +
(4)
# !

Test de autoevaluare 10.1

Care sunt parametrii unei instalaţii de gaz-lift intermitent?

II.2.3 Volumul de gaze necesar liftării dopului

Pentru determinarea volumului de gaze în condiţii normale, $%
necesar liftării dopului de lichid, se pleacă de la legea gazelor și rezultǎ
urmatoarea relaţie:

& $' (%
$% =
)& (&
(5)
%

101
 În relaţia de mai sus & reprezintă presiunea medie a gazelor din ţevi
în momentul în care dopul a ajuns la suprafaţă, aceasta fiind dată de relaţia:

* + '
& =
2
(6)

unde * reprezintă presiunea sub dop în momentul în care acesta a ajuns la

suprafaţă, iar ' este presiunea în ţevi la nivelul supapei de lucru atunci
când dopul de lichid a ajuns la suprafaţă.
- ./0 1
Volumul, $' este volumul ţevilor, $' = , , m3,
2
(& - temperatura medie în sondă, K ;
)& - factorul de abatere al gazelor pentru & şi (& .
Din destinderea gazelor din spaţiul inelar între presiunea de
deschidere şi presiunea de închidere a supapei de lucru, rezultă volumul de
gaze, ∆$% care se determină cu relaţia:

$*! (% & !&

∆$% = 3 − 5
% (& )&4 )&
(7)

în care:
6-7 . 8 1
$*! reprezintă volumul spaţiului inelar, $*! = , m3 ;
2
" −diametrul interior al coloanei, m;
# −diametrul exterior al ţevilor de extracţie, m;
&- presiunea medie de deschidere a supapei de lucru, bar; & =- * +
1/2;
!& −presiunea medie de închidere a supapei de lucru, bar; !& =- !* +
! 1/2;
)&4 , )& −factorii de abatere ai gazelor pentru temperatura (& şi presiunile
medii & şi !& ;
%, (% −presiunea, respectiv temperatura în condiţii standard, % = 1bar,
iar (% =273,15 K.
Atunci când cele două volume de gaze sunt egale( $% = ∆$% 1
înseamnă că supapa de lucru are o diferenţă mare de presiune între
presiunea de deschidere şi presiunea de închidere, astfel încât sonda
funcţionează numai pe baza gazelor acumulate în spaţiul inelar[1][2][7].

102
Însă de cele mai multe ori $% > ∆$% , iar volumul de gaze, $%∗ care trebuie să
treacă din linia de injecţie în spaţiul inelar este: $%∗ = $% − ∆$% .

Test de autoevaluare 10.2

Ce înseamnǎ atunci când $% = ∆$%?

II.2.4 Debitul de gaze şi raţia gaze-lichid consumată

Debitul de gaze, <= care trebuie să pătrundă din spaţiul inelar în
ţevile de extracţie se determină ţinând seama de volumul de gaze necesar
liftării dopului de lichid, $% şi timpul de injecţie, >! :

$%
<= =
>!
(8)

Atunci când $% > ∆$% debitul de gaze care trebuie să pătrundă din
linia de injecţie în spaţiul inelar este dat de relaţia:

$%∗
<= ∗
=
>!
(9)

Dacă $% = ∆$% rezultǎ că sonda funcţionează numai pe baza gazelor

acumulate în spaţiul inelar[1][7].
În acest caz reglarea şi controlul injecţiei de gaze la suprafaţă se face
cu ajutorul unei duze dimensionate în funcţie de presiunea din amonte !?@ ,
presiunea din aval (- * + !* 1⁄2) şi debitul de gaze care trebuie să treacă
prin duză, <= = $% ⁄>B ; >B fiind timpul de acumulare al dopului de lichid.
Raţia gaze-lichid consumată pe un ciclu de gaz-lift intermitent se
determină pe baza volumului de gaze necesar liftării dopului de lichid şi
volumului dopului de lichid ajuns la suprafaţă:

4$%
CD =
, ℎ∗
(10)

103
 II.2.5 Timpul unui ciclu de gazlift intermitent
Timpul unui ciclu de gaz-lift intermitent are următoarele
componente: timpul de acumulare; timpul de injecţie; timpul de destindere
a gazelor. Timpul de acumulare se determină ţinând seama de următoarele
aspecte: afluxul fluidului din strat în gaura de sondă și acumularea
lichidului în coloană nu începe de la nivelul F% , corespunzător bazei
camerei de acumulare, ci de la un nivel F% ′ stabilit pe baza volumului de
lichid pierdut din dopul iniţial şi a refacerii presiunii sub supapa fixă în
perioada de injecţie şi de destindere a gazelor (fig.1)[1][7]. Afluxul
fluidului din strat în gaura de sondă depinde de parametrii stratului
productiv şi este descris de următoarea ecuaţie:

< = HI- − 1 (11)

unde reprezintă presiunea de zăcământ, iar este presiunea dinamică

de fund.
Presiunea dinamică de fund variază în timpul acumularii fluidului în
gaura de sondă. Ca urmare, la un anumit moment în timpul acumulării când
nivelul lichidului în cameră se află la distanţa h faţă de media
perforaturilor(fig.1), presiunea dinamică de fund se poate determina cu
relaţia urmǎtoare:

= + ℎ= ℎ′ + ℎ (12)

iar presiunea de zǎcǎmânt se poate exprima sub forma:

= F (13)

Dacă se consideră ca reper nivelul static, F , la un moment dat, în

perioada de acumulare nivelul de lichid în camera de acumulare se va afla
la o distanţă, H faţă de nivelul static (fig.1). În consecinţǎ, ţinând seama de
relaţiile(12) și(13), ecuaţia afluxului fluidului din strat în gaura de sondă
(relaţia (11)) va avea următoarea formă:

< = HI ∙ ∙ -F − ℎ′1 (14)

104
 Nivelul static

Hi

Ha
H
H' 0
p' H0
HHcs

Fig.1 Acumularea fluidului în cameră.

Volumul de lichid din strat, d$ care pătrunde în gaura de sondă într-
un timp d> corespunzător nivelului de lichid, H este:

d$ = < ∙ d> = HI -F − ℎ′1 ∙ d> (15)

Pe de altă parte, însă, pătrunderea volumului d$ în sondă face ca

nivelul de lichid în camera de acumulare să crească cu dF.
Prin urmare, volumul, d$ se mai poate exprima sub forma:

d$ = −KdF (16)

unde K reprezintă aria secţiunii transversale a camerei de acumulare, m2.

Din egalarea relaţiilor (15) şi (16) rezultă:

HI ∙ ∙ -F − ℎ′1 ∙ d> = −KdF (17)

În relaţia de mai sus se separă variabilele şi se integrează între

limitele t=0 şi t=1 , respectiv între F = F% şi F = FB rezultând următoarea
relaţie pentru determinarea timpului de acumulare:

105
 K F% − ℎ′
>B = ln N O
HI FB − ℎ′
(18)

Relaţia (18) s-a obţinut considerând că nivelul lichidului

corespunzător începutului perioadei de acumulare este F% .

Test de autoevaluare 10.3

Din ce se compune timpul unui ciclu de gaz-lift intermitent?

Ţinând seama însă de faptul că o parte din dopul de lichid se întoarce

la baza camerei, iar în perioada de injecţie are loc refacerea presiunii sub
supapa fixă, perioada de acumulare începe de la nivelul F% ′care se
determină cu relaţia:

ℎ∗ , !
F%P = F% − Q-FB − F! 1 + R
4K
(19)

Cunoscând viteza de ridicare a dopului de lichid la suprafaţă, v şi

lungimea traseului parcurs de dop ( − ℎ ), rezultă că timpul de injecţie se
determină cu relaţia:

−ℎ
>! = (20)

sau ţinând seama de volumul de gaze, $% şi de debitul de gaze, <= :

$%
>! =
<=
(21)

Timpul de destindere al gazelor rezultat din experimentele practice la

sonde este de 10 - 12 minute. Prin urmare, timpul unui ciclu de gazlift in-
termitent se determinǎ cu urmǎtoarea relaţie :

( = >B + >! + >S (22)

106
 II.2.6 Debitul sondei în gaz-lift intermitent
Debitul sondei exploatată prin gaz-lift intermitent se determină
ţinând seama de numărul de cicluri dintr-o zi şi volumul dopului de lichid
adus la suprafaţă. Dacă se cunoaşte timpul unui ciclu de gaz-lift
intermitent, se poate determina numărul de cicluri, n:

86400
T=
(
(23)

Prin urmare, volumul de lichid adus la suprafaţă într-o zi sau debitul

sondei, < se determină cu relaţia:

,
< = ℎ∗ T
4 ! (24)

II.2.7 Amplasarea supapelor

Adâncimile de amplasare a supapelor se pot determina atât prin
metoda grafică cât şi analitică ţinând seama de gradientul de descărcare,
gradientul static precum şi de nivelul lichidului în coloană[1][2][3][7][10].
Acesta din urmă se poate afla la suprafaţă când sonda este omorâta sau la
nivelul static când nu s-a considerat necesară omorârea sondei, stratul
productiv fiind foarte depletat.
Metoda grafică de determinare a adâncimilor de amplasare a
supapelor este asemănătoare cu cea folosită la gaz-lit continuu, însă în locul
curbei gradient de deasupra punctului de injecţie se trasează dreapta de
descărcare pe baza unui gradient mediu de descărcare de 0,01 bar/m până la
o adâncime de 2000 m şi 0,015 bar/m pentru adâncimi cuprinse între 2000
m şi 2500 - 3000 m[1][7].
În cazul în care sonda este omorâtă, pentru stabilirea adâncimilor de
amplasare a supapelor prin metoda grafică (fig. 2) se procedează astfel:
• pe o diagramă presiune = f(adâncime) se trasează dreapta de descărcare
(3) pornind de la presiunea, din capul de erupţie;
• pornind de la presiunea de injecţie, !?@ se trasează dreapta de variaţie a
presiunii gazelor în coloană (2);
• se stabilesc presiunile de deschidere şi de închidere ale supapelor la
suprafaţă - * , !* 1 considerând o cădere de presiune între cele două

107
 presiuni cuprinsă în intervalul 1,5 - 2 bari şi se trasează spre stânga o
serie de drepte paralele şi echidistante 2',2"...etc, cu dreapta 2;
• se traseazădreapta de variaţie a presiunii fluidului de omorâre (1);
• la intersecţia dintre dreapta 1 cu dreapta 2’ rezultă presiunea de
deschidere, 4 şi adâncimea corespunzătoare amplasării primei supape
4;

• de la punctul de intersecţie pe baza căruia a rezultat adâncimea primei

supape, 4 se duce o dreaptă orizontală spre stânga, până când
intersectează dreapta 3 (punctul de coordonate - '4 , 4 1 ;
• adâncimea de amplasare a celei de-a doua supape depinde de
presiunea proiectată să se realizeze în ţevi la nivelul primei supape, '4 ;
• din punctul de coordonate - '4 , 4 1 se trasează o dreaptă paralelă la
dreapta 1, până când intersectează dreapta 2”, iar punctul de intersecţie
stabileşte adâncimea de amplasare a supapei a doua, ;
• procedeul se repetă până când se ajunge la supapa de lucru care este
amplsată fie în capul camerei de acumulare, fie imediat deasupra
packerului.
În cazul în care sonda nu este omorâtă, adâncimile de amplasare a
supapelor se determină pornind de la nivelul static, procedeul fiind
asemănător cu cel descris mai sus, cu deosebirea că în locul dreptei de
omorâre a sondei se va trasa dreapta de variaţie a presiunii fluidului din
sondă pornind de la nivelul static.

pCE

Fig.2. Determinarea adâncimilor de amplasare a supapelor prin metoda grafică.

108
 Test de autoevaluare 10.4

Prin ce metode se amplaseazǎ supapele de gaz-lift intermitent?

Metoda analitică de determinare a adâncimilor de amplasare a

supapelor se bazează pe echilibrul de presiune spaţiul inelar- ţevi şi ţinând
seama de figura 2. Prin urmare, adâncimea de amplasare a primei supape
este:

!?@ −
4 = (25)

considerând că la prima supapă se ajunge cu presiunea din linia de injecţie.

Echilibrul de presiuni ţevi –coloană la nivelul celei de-a doua supape se
poate exprima sub forma:

=D 4 + D* - − 41 = 4 (26)

de unde rezultă adâncimea celei de-a doua supape:

4 −D 4 −
= 4+
D*
(27)

Prin urmare, dacă se generalizează, adâncimea de fixare a unei

supape i este dată de relaţia:

!.4 −D !.4 −
! = !.4 +
D*
(28)

în care: D reprezintă gradientul de descărcare, bar/m, D* - gradientul static,

D* = ⁄10 , bar/m, iar !.4 - presiunea de deschidere a supapei (i-1) la
adâncimea ei de amplasare care se determină cu relaţia:

XYZ[\ ]^X

!.4 = *!.4 ∙e _`ab cb (29)

sau

300
!.4 = *!.4 d1 + e!.4 g
( !.4
(30)

109
unde e!.4 este un factor care se determină în funcţie de densitatea relativă a
gazelor = şi de adâncimea de fixare a supapei i − 1 , !.4 , iar ( !.4 - este
temperatura la adâncimea !.4 , K.
Adâncimea de fixare a supapei de lucru se stabileşte ţinând seama de
adâncimea de fixare a packerului sau de adâncimea la care se află camera
de acumulare.
Atunci când supapele se amplasează pornind de la nivelul static,
adâncimea de amplasare a primei supape se determină cu relaţia:

!?@ − !
4 =F + ∙
"
(31)

Exerciţiul 10.1

• Sǎ se determine adâncimile de fixare ale supapelor prin metoda analiticǎ, dacǎ

se cunosc urmǎtoarele date: diametrul interior al tubingului, di=63,5 mm,
diametrul interior al coloanei,D=152 mm; densitatea ţiţeiului, ρt= 860 kg/m3
densitatea apei de zăcământ, ρa= 1050 kg/m3; temperatura medie la suprafaţă,
ts=15 0C; densitatea relativă a gazelor ρrg= 0,65; viscozitatea ţiţeiului, µt=2,5 ⋅ 10-3
Pa ⋅ s; viscozitatea apei, µa=1 ⋅ 10-3 Pa ⋅ s; presiunea în capul de erupţie, pCE=3 bar,
presiunea în linia de injecţie, pinj = 35 bar; presiunea de deschidere a supapei de
lucru la suprafaţă pds = 22,5bar; presiunea de deschidere a supapei de lucru la
adâncimea ei de fixare pdL = 24,8 bar; coeficientul de recuperare al dopului la
suprafaţă Cr = 0,68; impurităţile, i=40%, nivelul static, HC = 900 m. Se consideră
că sonda este omorâtă cu ţiţei de densitate ρt= 860 kg/m3 iar packerul este fixat
la 1390m.

Lucrarea de verificare

1. Cum se determinǎ înǎlţimea dopului de lichid?

2. Care sunt metodele de determinare a adâncimilor de fixare a supapelor?
3. Cum se determinǎ volumul de gaze necesar liftǎrii dopului?
4. Cum se determinǎ timpul unui ciclu de gaz-lift intermitent?
5. Cum se determinǎ debitul unei sonde în gaz-lift intermitent?
6. Cum se determinǎ numǎrul de cicluri?

110
 Răspunsurile la testele de autoevaluare
10.1 Parametrii unei instalaţii de gaz-lift intermitent sunt: înălţimea dopului de
lichid; lungimea camerei de acumulare; volumul de gaze necesar liftării dopului de
lichid la suprafaţă; debitul de gaze şi raţia gaze-lichid consumată; timpul unui ciclu
de gaz-lift intermitent; debitul sondei exploatată prin gaz-lift intermitent;
adâncimile de amplasare şi caracteristicile supapelor.
10.2 Atunci când cele două volume de gaze sunt egale$% = ∆$% înseamnă că
supapa de lucru are o diferenţă mare de presiune între presiunea de deschidere şi
presiunea de închidere, astfel încât sonda funcţionează numai pe baza gazelor
acumulate în spaţiul inelar.
10.3 Timpul unui ciclu de de gaz-lift intermitent se compune din: timpul de
acumulare; timpul de injecţie și timpul de destindere a gazelor.
10.4 Amplasarea supapelor se realizeazǎ fie prin metoda analiticǎ fie prin
metoda graficǎ.

Rezumat
Parametrii unei instalaţii de gaz-lift intermitent sunt: înălţimea dopului de
lichid; lungimea camerei de acumulare; volumul de gaze necesar liftării dopului de
lichid la suprafaţă; debitul de gaze şi raţia gaze-lichid consumată; timpul unui ciclu
de gaz-lift intermitent; debitul sondei exploatată prin gaz-lift intermitent;
adâncimile de amplasare şi caracteristicile supapelor.
Adâncimile de amplasare a supapelor se pot determina atât prin metoda
grafică cât şi analitică ţinând seama de gradientul de descărcare, gradientul static
precum şi de nivelul de lichid din coloană. Acesta din urmă poate fi la suprafaţă
când sonda este omorâta sau la nivelul static când nu s-a considerat necesară
omorârea sondei, stratul productiv fiind foarte depletat.
Metoda grafică de determinare a adâncimilor de amplasare a supapelor este
asemănătoare cu cea folosită la gaz-lit continuu, însă în locul curbei gradient de
deasupra punctului de injecţie se trasează dreapta de descărcare pe baza unui
gradient mediu de descărcare de 0,01 bar/m până la o adâncime de 2000 m şi 0,015
bar/m pentru adâncimi cuprinse între 2000 m şi 2500 - 3000 m.

Bibliografie

1. Bertain, A.: Bases techniques de la completion activation des puits par gas-lift, IFP,
2002.
2. Clegg, J.D. ș.a: Petroleum Engineering Handbook, Vol. 4, SPE, 2006.

111
3. Hernandez, A.:Fundamentals of Gas Lift Engineering. Well Design and
Troubleshooting, Elsevier, 2016.
4. Marcu, M.: Extracţia petrolului, Editura Universitǎţii Petro-Gaze din Ploiești, 2018.
5. Marcu, M.: Extracţia petrolului. Aplicaţii numerice în erupţia naturalǎ și erupţia
artificialǎ, Editura Universitǎţii Petro-Gaze din Ploiești, 2005.
6. Marcu, M.: Extracţia petrolului. Sisteme de extracţie, Editura Universitǎţii Petro-Gaze
din Ploiești, 2013.
7. Popescu, C., Coloja, M.P.: Extracţia petrolului și gazelor asociate, vol.1, Editura
Tehnicǎ, București, 1993.
8. www.petrowiki.org
9. ***API RP 11V5, Recommended Practice for Operation, Maintenance and
Troubleshooting of Gas Lift Installations, first edition, Washington DC, 1995.
10. ***Recommended Practices for Design and Operation of Intermittent and Chamber
Gas-lift Wells and Systems, 11V10 First Edition, June, 2008.
11. ***Artificial Lift Solutions Catalog, Schlumbeerger, 2017.

112