Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
confecţionată piesa are următoarele caracteristici mecanice: a str = 2a , a = 80N/mm2 , af = 0,8a . Se
cunosc: D = 30 mm, d = 22 mm, t = 8 mm, P = 30 kN.
4 4
c) verificare din punctul de vedere al solicitării de forfecare. În cazul de faţă, cedarea piesei tip bulon
(şurub păsuit), prin solicitarea de forfecare ar surveni prin smulgerea tijei bulonului din capul acestuia,
aria de forfecare având forma ariei laterale a unui cilindru de rază d/2 şi înălţime t, astfel:
𝑃 𝑃 30000
𝜏= = = =54,25 𝑀𝑃𝑎 <64 𝑀𝑃𝑎 .
𝐴 𝜋 ∙ 𝑑 ∙ 𝑡 𝜋 ∙ 22 ∙8
APLICATIA 2
Să se dimensioneze îmbinarea cu nituri din figură. Două dintre cele trei foi de tablă sunt fixate
(încastrate) pe laturile lor din partea stângă, iar tabla intermediară, prinsă de celelalte două prin
intermediul a trei nituri, trebuie să preia forţa F. Se cunoaşte forţa F = 40 kN, dar şi rezistenţele
admisibile a tab= 160 MPa, a tab = 120 MPa, a str = 180 MPa – pentru table, respectiv a nit = 90MPa –
pentru nituri.
Toate calculele de rezistenţă referitoare la foile de tablă
t se vor face pentru tabla din mijloc
0,5F
t F Pentru problema de faţă, se începe analiza cu
0,5F t elementele de îmbinare, făcând observaţia că, dacă
diametrul lor d ar fi mai mic decât cel necesar, ele s-ar
t e rupe pe direcţia suprafeţelor de separaţie dintre table (a
se vedea liniile ondulate subţiri de pe desen). Altfel
spus, pentru fiecare nit ar exista două suprafeţe de
d rupere, paralele între ele şi paralele cu forţa F, cea care
b b F produce solicitarea. După cum s-a precizat mai sus,
această direcţie a secţiunilor de rupere indică apariţia
unei solicitări de forfecare a nitului, iar aceasta va
trebui luată în considerare pentru calculul niturilor.
O valoare prea mică a lăţimii b a tablei (din mijloc) conduce, la limită, la ruperea ei pe direcţie
perpendiculară pe forţa F, ceea ce corespunde unei solicitări de tracţiune. Secţiunea periculoasă va
fi cea mai mică dintre secţiunile transversale efective ale tablei (cea care se află pe axa diametrală a
celor trei nituri).
Dacă dimensiunea e (distanţa niturilor până la marginea tablei) nu este suficient de mare, atunci se
produce, la limită, “sfâşierea” tablei, pe direcţia forţei F, la fiecare extremitate a unui nit. Rezultă că se
produce forfecarea tablei, pe câte două secţiuni de rupere (marcate cu linii subţiri ondulate pe
desen) pentru fiecare dintre nituri.
Dimensiunea t este hotărâtoare pentru rezistenţa tablei la strivire, solicitare care se produce pe
suprafeţe semi-cilindrice, la contactul dintre tablă şi nituri (câte o suprafaţă de rupere pentru fiecare nit).
a) Calculul niturilor la forfecare
𝑛𝑖𝑡
𝜏 𝑒𝑓 =
3 ∙ 2∙
𝐹
𝜋 ∙𝑑
4
2
≤ 𝜏
𝑛𝑖𝑡
𝑎 → 𝑑 ≥
√ 4 ∙ 40000
6 ∙ 𝜋 ∙ 90
=9,71[ 𝑚𝑚]
Se adoptă d = 10 mm
b) Paharul:
- forfecare: A4= ·40·12 = 1508 mm2 → ef,4 = 27,85 < af=120 MPa;
- tracţiune: A5= = 1570,8 mm2 → σef,5= 26,74 < σat=160 MPa;
- forfecare: A6= ·60·9 = 1696,46 mm2 → ef,6 = 24,76 < af=120 MPa;
- strivire: A7 = =1950,93 mm2 → σef,7 = 21,53 < σas=280 MPa. Cap tija