ORGANE DE MAŞINI

3.3.2.Asamblări arbore butuc – folosind forma pieselor

Denumirea însăşi dată acestor asamblări, folosite pentru

transmiterea de forţe axiale sau momente de torsiune, arată că legătura
dintre piese este realizată prin intermediul formei date organelor
aferente. Scopul, condiţiile constructive şi funcţionale şi preţul de cost
hotărăsc alegerea între pene, asamblări cu caneluri, asamblări cu profile
poligonale, ştifturi (cuie).

3.3.2.1. Asamblări prin pene

Penele sunt organe de asamblare demontabile, cu o formă

aproximativ prismatică, cu secţiune constantă (pană paralelă) sau cu una
dintre feţe înclinată. După poziţia lor faţă de axa pieselor asamblate şi
după rolul funcţional, se deosebesc două mari categorii:
a. Pene transversale, care se montează perpendicular pe axa
pieselor, respectiv pe direcţia sarcinii; ele sunt întotdeauna prevăzute cu
înclinare.
b. Pene longitudinale - cu sau fără înclinare - care se montează
paralel cu axa geometrică a pieselor de solidarizat (arbore-butuc) şi
transmit momente de torsiune.

3.3.2.1.1. Pene transversale

A.Consideraţii generale.

Ca formă, pana transversală poate avea o singură sau ambele feţe

înclinate (fig.3.86); la aceeaşi înclinare totală   1   2 , efectul este
acelaşi, dar costul de execuţie este sensibil mai ridicat pentru pana cu
două feţe înclinate.
După scop, penele transversale pot fi utilizate pentru asamblare
(fig.3.87), pentru reglare (fig.3.88 şi 3.89) sau pentru asigurare (fig.3.90).
În primul exemplu este realizată solidarizarea a doi tiranţi. În
construcţia din fig.3.88 prin strângerea şurubului S, pana P înaintează şi
strânge cuzinetul montat în capul unei biele, eliminând jocul dăunător ivit
în urma uzurii. Cu pene din această categorie, bătute între suprafeţele
laterale ale tălpii lagărului şi umerii plăcii de fundaţie, se reglează poziţia
lui pentru asigurarea coaxialităţii, aşa cum se vede în fig.3.89. Pana din
fig.3.90 asiguă legătura dintre un fus şi o manivelă, împiedicând rotirea
relativă a lor.

199
 ORGANE DE MAŞINI

Fig.3.86

Fig.3.88

Fig.3.87

Fig.3.89 Fig.3.90

200
 ORGANE DE MAŞINI

După scop, se alege şi înclinarea penei:

1
- pentru penele de fixare, tg  , în cazul demontărilor dese şi
20
1 1
... , la demontări rare;
100 50
1 1
- pentru pene de reglare, tg  ... când poziţia lor este
10 5
1 1
asigurată cu şuruburi (fig.3.88); ... pentru penele cu autofixare.
100 50
În fig.3.91 este reprezentat un montaj de pană transversală fără
strângere iniţială; în fig.3.87 este arătat montajul cu prestrângere,
obţinută din apăsarea frontală a capetelor tiranţilor care rezultă la
baterea penelor.

Fig.3.91.Asamblare prin pană transversală

Fiind puternic solicitate la încovoiere şi presiune de contact, penele

transversale se execută din oţel cu rezistenţă ridicată, de exemplu din
OL 50, OL 60, OL 70 conform STAS 500-68, sau din OLC 45, conform
STAS 880-66.
Semifabricatul se obţine prin forjare sau matriţare, iar prelucrarea
ulterioară a penei se realizează prin frezare sau rabotare.
Montajul penelor de strângere se face prin batere cu ciocanul;
penele de reglare sunt, în general, acţionate prin şurub, care permite o
deplasare fină a lor.

B.Consideraţii teoretice.
Se consideră asamblarea din fig.3.91. Pana, împinsă prin batere,
va aluneca, rezemându-se pe gulerul manşonului şi deplasând capătul
tirantului spre stânga.

201
 ORGANE DE MAŞINI

Admiţând, pentru generalitate, pana cu două înclinări şi coeficienţi

de frecare diferiţi între pană şi tirant, respectiv între pană şi manşon,
asupra penei acţionează următoarele forţe (fig.3.92):
- forţa F de batere cu ciocanul;
- rezultanta R1 a forţei normale N1, şi a forţei de frecare 1N1,
presupusă concentrată într-un punct, ca efect al contactului dintre pană
şi tirant;
1 1
- cele două reacţiuni R 2 , ca rezultante ale forţelor N 2 de
2 2
1
reazem al penei pe gulerul manşonului şi forţelor de frecare  2 N 2
2
dintre pană şi manşon.
Dacă se notează cu 1 şi  2 unghiurile de frecare, deci 1  tg1 şi
 2  tg 2 , condiţia de echilibru al forţelor la baterea penei se exprimă
prin:
F  P tg1  1   2  0,5 P  tg 2   2 ;
(3.117)
F  Ptg1  1   tg 2   2 .
La dezbatere, unghiul de frecare îşi schimbă sensul, deci rezultă în
mod corespunzător:
F'  Ptg1  1   tg 2  2 . (3.118)
Se constată aici prezenţa efectului frecării în realizarea şi
menţinerea asamblării.

Fig.3.92. Forţele din asamblarea prin pană transversală

Condiţia ca pana să nu se desfacă singură sub sarcină este ca,

pentru demontarea ei, să fie necesară o forţă orientată de jos în sus,
adică: F'  0
Sau: 1   2   1  2 . (3.119)

202
 ORGANE DE MAŞINI

Această condiţie, denumită de autofixare, este deci îndeplinită

când suma unghiurilor de înclinare a penei este inferioară sumei
unghiurilor de frecare.
Pentru cazul uzual al penei cu o singură faţă înclinată,  2  0 şi
1   ; dacă se consideră în plus 1   2   , respectiv 1   2   ,
condiţia de autofixare devine
  2. (3.120)
Autofixarea este asigurată când înclinarea penei nu depăşeşte
dublul unghiului de frecare.
Mărimea coeficientului de frecare variază în limite largi, după
natura materialului, calitatea suprafeţelor şi starea lor de ungere.
Se poate lua:
- pentru suprafeţe prelucrate, unse   6 ...8 , respectiv
  0,1...0,15 ;
- pentru suprafeţele prelucrate, uscate   12 , respectiv   0,2 .
Conform rezultatelor, teoretic, chiar penele cu înclinare relativ
mare, de 14-20o (suprafeţe unse) sau 20o (suprafeţe uscate), pot
îndeplini condiţia de autofixare. Concluzia este justă pentru forţe statice.
Şocurile, vibraţiile, sarcinile variabile au însă şi în această privinţă efect
nefavorabil, deoarece pot micşora frecarea şi anula autofixarea. În
1 1
asemenea cazuri, se impune ca penele cu înclinări mari, de ... , să
20 5
fie prevăzute cu dispozitive speciale de împiedicare a desfacerii lor.

C.Calculul penelor transversale.

Modul de calcul fiind principial acelaşi, se prezintă cazul asamblării
fără strângere iniţială, considerând cunoscută sarcina de exploatare P,
constantă sau aproape constantă. Cu notaţiile din fig.3.91, calculul se
desfăşoară după cum urmează:
a. Diametrul d al tijei se determină din solicitarea la tracţiune

P  d 2  t , în care  t   at
4
sau:
4 P
d . (3.121)
  at
b. Diametrul d1 al capătului tijei din interiorul manşonului (fig. 3.93),
ca şi grosimea b a penei, rezultă dintr-un calcul la strivire:
P  b d1 p , în care p  p a ,
unde pa reprezintă rezistenţa admisibilă la strivire.

203
 ORGANE DE MAŞINI

b 1 1
Admiţând valori uzuale  ... , se obţine
d1 3 4
3...4P
d1  . (3.122)
pa
Se impune totodată verificarea la tracţiune a secţiunii cu diametrul
cu diametrul d1, slăbite prin locaşul de pană:
P
' t    at . (3.123)
 2
d1  b d1
4
c. Diametrul D al gulerului manşonului pe care se reazemă pana
este obţinut de asemenea printr-un calcul la strivire, suprafeţele de
contact fiind cele indicate prin haşuri în fig.3.93:
P  D  d1  b p' ,
în care p'  p'a .
De data aceasta p'a este presiunea
admisibilă pentru contactul dintre manşon şi
pană. Rezultă
P
D  d1 . (3.124)
b p' a
Se face D  D' (v. fig.3.91) tocmai pentru a
Fig. 3.93 oferi suprafaţă suficientă pentru preluarea
acestei apăsări.
d. Partea manşonului cu diametrul D', solicitată la tracţiune, trebuie
să reziste în zona în care secţiunea este slăbită prin golul de trecere a
penei (fig.3.94):
 
 
P   D' 2 d12  b D'd1   't' , (3.125)
4 
în care  t   at este rezistenţa admisibilă la
'' ''

tracţiune pentru materialul manşonului.

Ecuaţia (3.125) fiind incomodă pentru
dimensionare, la proiectare se obişnuieşte să se
predimensioneze diamterul exterior al manşonului
D', fie făcându-se abstracţie de golul penei şi
alegându-se cu prudenţă o rezistenţă admisibilă,
fie apreciind grosimea peretului s'  0,7 s , unde Fig. 3.94
D  d1
s . Ulterior, se foloseşte relaţia (3.125) pentru verificare.
2

204
 ORGANE DE MAŞINI

e. Pana se poate asimila cu o grindă dreaptă sub acţiunea unor

eforturi unitare uniform repartizate pe lungimile de contact cu tija şi cu
gulerul manşonului. În realitate, apăsările sunt mai accentuate în zonele
de trecere de la peretele manşonului la tijă. Un calcul precis fiind
complicat, dimensionarea înălţimii h a penei se face considerând sarcini
concentrate.
În această ipoteză:
P  D  d1 d1 
M i      W  i
2 4 4
sau:
PD bh2
 i . (3.126)
8 6
unde: M i este momentul maxim de încovoiere, în daN.cm;
bh2
W - modulul de rezistenţă al secţiunii penei, în cm3;
6
i   ai - rezistenţa admisibilă la încovoiere, în daN/cm2.
Se obţine astfel
3 PD
h [cm]. (3.127)
4 b  ai
Solicitarea la forfecare este mult mai redusă.
f. Dimensiunile h1 şi h2 se iau constructiv, în funcţie de h:
 1 2
h 1  h 2   ...  h . (3.128)
 2 3
Un calcul al lor la forfecare duce la dimensiuni sensibil mai reduse;
considerente de elasticitate justifică alegerea acestor dimensiuni
conform indicaţiilor de mai sus.
Calculul asamblării cu strângere iniţială este identic cu cel arătat
mai sus, din punct de vedere al relaţiilor; dimensionarea fiecărui element
se face, însă, considerând forţa maximă care acţionează asupra lui.
Când forţa de exploatare variază între limitele  P , tirantul cu diametrul d
este solicitat la tracţiune-compresiune, după un ciclu alternant simetric,
de această forţă.
Coeficientul de zvelteţe hotărăşte dacă este necesară şi o
verificare la flambaj. Verificarea la tracţiune a secţiunii capătului de tirant,
slăbită prin locaşul de pană, se efectuează pentru aceeaşi forţă P,
deoarece strângerea iniţială nu are efect asupra ei. Restul dimensiunilor
se determină, respectiv se verifică, pentru o forţă totală maximă Pt,
acceptând rezistenţe admisibile corespunzătoare modului de solicitare.

205
 ORGANE DE MAŞINI

Această forţă Pt poate fi determinată cu ajutorul caracteristicilor elastice

ale penei şi manşonului, după metoda care va fi arătată la şuruburi.
Uzual se renunţă însă la această soluţie complicată şi se adoptă
P t  1,2 ...1,5P . (3.129)

3.3.2.1.2. Pene longitudinale

A.Rol funcţional şi domeniu de aplicare.

După forma lor şi după funcţionarea organelor de asamblat, penele
longitudinale asigură legătura dintre butuc şi arbore, prin strângere -
realizând numai transmiterea momentelor de răsucire - sau fără
strângere - în paralel cu transmiterea acestor momente, permiţând şi o
deplasare axială a piesei montate pe arbore.
Fixarea pe arbori a roţilor de curea, a roţilor dinţate, a volanţilor, a
manivelelor şi a altor organe de maşini similare se obţine cu asemenea
pene. În cazul cutiilor de viteză, aducerea perechilor de roţi dinţate în
angrenare succesivă impune posibilitatea de deplasare axială a lor pe
arbori.
Penele longitudinale sunt montate paralel cu axa arborelui, într-un
canal prelucrat fie numai în butuc - formă specială - fie parţial în butuc şi
parţial în arbore - cazul general.
B.Clasificare şi caracterizare. Pana longitudinală poate avea un
cap de batere, denumit călcâi (fig.3.95),
sau poate fi fără acesta, după cum
poate poseda o faţă înclinată cu panta
1:100 sau o secţiune dreptunghiulară
constantă, fără înclinare.
Fig.3.95
Pene cu strângere. Penele cu
strângere au faţa superioară înclinată,
astfel încât realizează solidarizarea prin
apăsarea ce se exercită asupra
fundului canalului din butuc, respectiv
din arbore, fără contact pe feţele
laterale. Pe partea opusă ia naştere o
presiune directă între butuc şi arbore;
ca urmare, transmiterea momentului se
face prin frecare (fig.3.96).
Dezavantajul unei asemenea asamblări
este poziţia uşor excentrică a butucului
Fig. 3.96 faţă de arbore, ceea ce o face

206
 ORGANE DE MAŞINI

utilizabilă numai pentru turaţii mici şi mijlocii, fără pretenţii severe de

coaxialitate.
Asamblarea cu o singură pană din această categorie nu este
recomandabilă pentru funcţionarea cu şocuri sau pentru transmiterea
momentelor de torsiune schimbătoare de sens.
Din categoria penelor cu strângere fac parte următoarele tipuri:
Penele înalte - utilizate cel mai frecvent - îngropate parţial în butuc
şi parţial în arbore (fig.3.97), pot transmite momente de răsucire mari. În
cazul extrem, când datorită insuficientei bateri la montare, frecarea ar fi
învinsă, pana înaltă poate prelua eforturi şi pe feţele ei laterale.
Când nu este posibilă deplasarea axială a butucului, introducerea
penei impune o lungime a canalului din arbore cel puţin egală cu dublul
lungimii ei.
Penele înalte fixe, cu capetele rotunjite, sunt îngropate în canalul
din arbore care are exact lungimea lor; iar solidarizarea roţii cu arborele
se realizează prin deplasarea butucului.

Fig. 3.97

Fig. 3.98
Călcâiul uşurează baterea şi demontarea penei, dar trebuie să fie
acoperit, ca măsură de protecţie a muncii (fig.3.98).
Penele plate (fig.3.99) sunt îngropate numai în butuc, rezemarea
pe arbore făcându-se pe o teşitură corespunzătoare, plană, a arborelui.
Acestea sunt folosite pentru diametre de arbori până la 230 mm, pentru
încărcări sensibil inferioare celor suportate de penele înalte. La
depăşirea momentului de frecare realizat, pana se înţepeneşte pe muchii
între arbore şi manşon.

207
 ORGANE DE MAŞINI

Penele concave (fig.3.100), de asemenea îngropate numai în

canalul butucului, îmbracă periferia arborelui pe laţimea b a lor, având
suprafaţa inferioară concavă. Cum momentul de răsucire exterior este
preluat numai prin frecare, la depăşirea acestuia, pana alunecă pe
suprafaţa arborelui.

Absenţa canalului în arbore prezintă în schimb avantajul de a nu

slăbi arborele. Penele concave sunt folosite pentru diametre de arbori
până la maximum 150 mm.
Tabelul 3.8 a, b conţine un extras al dimensiunilor principale din
standardele de stat referitoare la pene înalte, plate şi concave.
Pene tangenţiale. Penele tangenţiale, montate perechi - pană şi
contrapană - realizează asamblări capabile să transmită momente de
răsucire, respectiv forţe tangenţiale mari, de exemplu în cazul volanţilor
(fig.3.101).
În butuc şi în arbore sunt tăiate numai câte două feţe ale canalului
de pană. Latura mare a canalului butucului este tangenţială la periferia
arborelui, iar latura mică a canalului din arbore are direcţia radială.
Suprafeţele locaşului penelor sunt paralele două câte două; înclinarea
este dată suprafeţei de contact între cele două pene, bătute una contra
celeilalte, realizându-se astfel o puternică apăsare tangenţială.
Pentru penele tangenţiale prezintă importanţă sensul rotaţiei
arborelui. Considerând sensul indicat în fig.3.101, b, se poate transmite
un moment de la arbore la butuc. Rotaţia inversă are tendinţa de slăbire
a asamblării şi permite o transmitere de moment în bune condiţii numai
de la butuc la arbore.

208
 ORGANE DE MAŞINI

Tabelul 3.8, a
Pene înclinate. Dimensiuni, în mm
(Extras din STAS 1007-81 .Notaţii conform fig.3.97)
Dimensiu Adâncimea
Diametrul nile penei canalelor
arborelui Arbore Butuc Lungimea penei l
D b h t t1
5-7 2 2 1,1 0,6 6; 8; 10; 12; 14; 16; 18; 20
Peste 7-10 3 3 2,0 0,7 6; 8; 10; 12; 14; 16; 18; 20; 22; 25; 28
Peste 10-14 4 4 2,5 1,1 8; 10; 12; 14; 16; 18; 20; 22; 25; 28;
32; 36
Peste 14-18 5 5 3 1,6 10; 12; 14; 16; 18; 20; 22; 25; 28; 32;
36; 40; 45
Peste 18-24 6 6 3,5 3,1 14; 16; 18; 20; 22; 25; 28; 32; 36; 40;
45; 50; 56
Peste 24-30 8 7 4,0 2,6 18; 20; 22; 25; 28; 32; 36; 40; 45; 50;
56; 63; 70
Peste 30-36 10 8 4,5 3,0 22; 25; 28; 32; 36; 40; 45; 50; 56; 63;
70; 80; 90
Peste 36-42 12 8 4,5 3,0 28; 32; 36; 40; 45; 50; 56; 63; 70; 80;
90; 100; 110
Peste 42-48 14 9 5,0 3,5 36; 40; 45; 50; 56; 63; 70; 80; 90; 100;
110; 125; 140
Peste 48-55 16 10 5,0 4,5 45; 50; 56; 63; 70; 80; 90; 100; 110;
125; 140; 160; 180
Peste 55-65 18 11 5,5 5,0 50; 56; 63; 70; 80; 90; 100; 110; 125;
140; 160; 180; 200
Peste 65-75 20 12 6,0 5,5 56; 63; 70; 80; 90; 100; 110; 125; 140;
160; 180; 200; 220
Peste 75-90 24 14 7,0 6,4 63; 70; 80; 90; 100; 110; 125; 140;
160; 180; 200; 220; 250
Peste 90- 28 16 8 7,4 70; 80; 90; 100; 110; 125; 140; 160;
105 180; 200; 220; 250; 280
Peste 105- 32 18 9 8,4 80; 90; 100; 110; 125; 140; 160; 180;
120 200; 220; 250; 280; 315
Peste 120- 36 20 10 9,4 90; 100; 110; 125; 140; 160; 180; 200;
140 220; 250; 280; 315; 355
Peste 140- 40 22 11 10,3 100; 110; 125; 140; 160; 180; 200;
170 220; 250; 280; 315; 355; 400
Peste 170- 45 25 13 11,3 110; 125; 140; 160; 180; 200; 220;
200 250; 280; 315; 355; 400; 450
Peste 200- 50 28 14 13,3 125; 140; 160; 180; 200; 220; 250;
230 280; 315; 355; 400; 450; 500
Peste 230- 55 30 15 14,3 140; 160; 180; 200; 220; 250; 280;
260 315; 355; 400; 450; 500

Observaţie: Standardele cuprind dimensiuni pentru diametre până la 630

mm.

209
 ORGANE DE MAŞINI

Tabelul 3.8, b
Pene longitudinale înclinate. Dimensiuni, în mm
(Extras din STAS 431-81, 433-73)
Diam. Pană plată Pană concavă
D al (v. fig. 11.17) (v. fig. 11.18) Lungimea penei
arbore b h t t1 b s r t1
lui
22-30 8 5 1 D+4 8 3,5 15 D+3,5 20 22 25 28 32 36 40 45 50 56 63 70
30-38 10 6 1,5 D+4,5 10 4 19 D+4 25 28 32 36 40 45 50 56 63 70 80 90
38-44 12 6 1,5 D+4,5 12 4 22 D+4 32 36 40 45 50 56 63 70 80 90 100 110 125
44-50 14 6 1,5 D+4,5 14 4,5 25 D+4,5 40 45 50 56 63 70 80 90 100 110 125 140
50-58 16 7 1,5 D+5,5 16 5 29 D+5 45 50 56 63 70 80 90 100 110 125 140 160 180
58-65 18 7 1,5 D+5,5 18 5 33 D+5 50 56 63 70 80 90 100 110 125 140 160 180 200
65-75 20 8 2 D+6 20 6 38 D+6 63 70 80 90 100 110 125 140 160 180 200 220
75-85 22 9 2 D+7 22 7 43 D+7 70 80 90 100 110 125 140 160 180 200 220 250
85-95 25 9 2 D+7 25 7 48 D+7 70 80 90 100 110 125 140 160 180 200 220 250 280
95-110 28 10 3 D+7 28 7,5 55 D+7,5 80 90 100 110 125 140 160 180 200 220 250 280 315
110- 32 11 3 D+8 32 8,5 65 D+8,5 90 110 110 125 140 160 180 200 220 250 280 315 355
130
130- 36 12 3 D+9 36 9 75 D+9 100 110 125 140 160 180 200 220 250 280 315 355 400
150
150- 40 14 3 D+11 110 125 140 160 180 200 220 250 280 315 355 400
170
170- 45 16 4 D+12 160 180 200 220 250 280 315 355 400
200
200- 50 18 4 D+14 180 200 220 250 280 315 355 400
250

Observaţie: 1. Lungimile indicate sunt pentru penele fără călcâi.

2. Fiecare gamă de diametre exclud valoarea inferioară şi include valoarea superioară (cu excepţia primei game
din fiecare categorie).

210
 ORGANE DE MAŞINI

Fig.101.Pene tangenţiale

Montate perechi, la un decalaj de 120o (fig. 3.101, a), penele

tangenţiale asigură o foarte bună fixare, atât pentru solicitări în acelaşi
sens, cât şi pentru momente oscilante sau cu şocuri.
Dacă poziţia perechilor de pene la 120o produce greutăţi la
montare, conform prescripţiilor STAS ele pot fi aşezate cu un decalaj
unghiular de 180o. După standarde, între lăţimea b şi adâncimea t a
locaşului penelor există relaţia:
b  t d  t  . (3.130)
Dimensiunile canalelor pentru penele tangenţiale sunt cuprinse în
STAS 1010-80 şi STAS 1011-80.
Pene paralele. Penele paralele au secţiunea dreptunghiulară
constantă pe întreaga lor lungime, fiind lipsite de înclinare. Ca principiu,
ele sunt pene de antrenare, fără strângere, transmiterea momentului
făcându-se prin presiunea exercitată de butuc şi arbore pe feţele lor
laterale (fig.3.102). Penele paralele pot avea capetele drepte (Fig.3.102)
sau rotunde. La acestea din urmă, canalul are exact forma penei.

Fig.3.102 Pene paralele

211
 ORGANE DE MAŞINI

Asemenea pene sunt întrebuinţate, de obicei, când se cere

posibilitatea de deplasare axială a butucului pe arbore, ceea ce implică
realizarea asamblării cu un ajustaj alunecător. Pentru asigurarea
contactului cu butucul în orice poziţie, pana fixă în arbore capătă
lungimea determinată de cursa butucului.
Neavând acţiunea de ovalizare a butucului, uneori penele paralele
sunt folosite şi pentru fixare, ceea ce implică un ajustaj forţat.
Prin apăsare laterală, există tendinţa de smulgere a penei din
canalul arborelui, conjugată cu creşterea presiunilor de contact. Pentru
preîntâmpinarea acestui neajuns, se aplică măsura constructivă de fixare
a penelor paralele în arbore, cu unul sau cu două şuruburi.
Se observă că prezenţa găurilor în arbore micşorează rezistenţa lui
la oboseală, deci folosirea şuruburilor trebuie limitată la cazurile strict
necesare.
Pene disc. Penele disc (fig.3.103), cu forma apropiată de un disc
semicircular, au partea inferioară îngropată în canalul cu aceeaşi formă
din arbore, iar partea superioară cu faţa dreaptă, în canalul din butuc;
acesta din urmă poate fi drept sau înclinat.
Penele disc sunt întrebuinţate fie pentru transmiterea momentelor
de răsucire - care nu pot fi prea mari - fie numai pentru fixarea poziţiei
piesei împănate, momentul fiind preluat prin alte elemente. Când canalul
din butuc este drept, pana acţionează prin contactul pe feţele laterale;
dată fiind libertatea de rotire în locaşul din arbore, pana poate acţiona şi
prin înţepenire, atunci când canalul din butuc este înclinat.
După STAS 1012-77, dimensiunile acestor pene sunt stabilite
pentru arbori cu diametrele de 3-38 mm. Ele îşi găsesc utilizarea în
construcţia automobilelor şi a maşinilor-unelte.

Fig.3.103. Pene disc

3.3.2.1.3. Materiale şi tehnologie.

Penele longitudinale se execută din oţeluri de bună calitate,

cu rezistenţa de rupere de 50-60 daN/mm2, mai rar din oţeluri aliate.

212
 ORGANE DE MAŞINI

La folosirea oţelului tras, se prelucrează numai faţa înclinată; la

fabricarea lor din oţel forjat, sunt prelucrate toate feţele.
Canalele din butuc se obţin prin mortezare sau, dacă numărul de
piese justifică costul sculei, prin broşare.
Canalul arborelui se frezează, de obicei, cu freza-disc pentru
penele cu capete drepte, şi cu freza-deget, pentru cele cu capete
rotunde.

3.3.2.1.4. Elemente de calcul şi de proiectare

Pene de strângere. Pana înaltă cu înclinarea , bătută cu forţa F,

se găseşte sub acţiunea forţelor presupuse concentrate, indicate în fig.
3.104, a: apăsările Q şi Q' normale pe suprafeţele în contact cu arborele,
respectiv cu butucul, care, adunate geometric cu forţele de frecare
corespunzătoare Q şi Q', dau rezultantele N, respectiv N'.
Din poligonul de echilibru al acestor forţe (fig. 3.104, b) rezultă:
Q' cos   Q  Q' sin 
sau:
Q
Q'  ; (3.131)
cos    sin 
F  Q  Q' cos   Q' sin  (3.132)
sau, cu relaţia (3.131)
 cos   sin 
F  Q  Q .
cos    sin 
Înlocuind   tg , în care  reprezintă unghiul de frecare, după
transformări simple, se obţine şi aici relaţia cunoscută:
F  Qtg  tg  . (3.132’)
Secţiunea penei trebuie să fie capabilă să suporte această forţă de
batere, deci implicit este limitată şi forţa de apăsare Q necesară pentru
preluarea momentului exterior.

Fig.3.104. Calculul penelor de strângere

213
 ORGANE DE MAŞINI

În stare strânsă, după batere, fără vreo altă solicitare exterioară,

pana este supusă unor forţe uniform repartizate pe suprafeţele ei de
contact (fig.3.105, a).
În timpul funcţionării, ca efect al momentelor de transmis şi al
deformaţiilor elastice ale penei şi canalului, distribuţia presiunilor va fi
modificată, aşa cum se arată în fig.3.105, b, c şi d. Distribuţia de presiuni
poate cuprinde o zonă mai mare sau mai mică, după mărimea
momentului activ şi după gradul de înţepenire a penei.

Fig.3.105. Repartizarea eforturilor unitare

Pentru dimensionare, se recomandă să se considere o distribuţie

triunghiulară (fig.3.105, c), ceea ce aduce şi o uşurinţă în calcul.
Presupunând că butucul antrenează arborele, transmiţându-i
momentul de răsucire Mt (fig.3.106, a) sub acţiunea de strângere a penei
arborele va fi apăsat pe butuc; pe partea opusă, pe porţiunea de contact
vor lua naştere presiuni radiale, cu o repartiţie care poate fi considerată
cosinusoidală, ale căror componente verticale, însumate, dau forţa Q.
Notând cu b lăţimea penei şi cu l lungimea ei de contact pe direcţia
paralelă cu axa arborelui, sistemul de forţe şi momente active va fi deci
compus din:
a. Sarcina Q pe suprafaţa de contact a penei, cu repartiţie
triunghiulară, rezultând presiunea maximă p:
1
Q  bl p. (3.133)
2
b
Această forţă se află la distanţa x  faţă de axa verticală.
6
d
b. Forţa de frecare Q, la distanţa y  faţă de axa orizontală.
2
c. Apăsarea Q dată de arbore pe partea opusă, ca rezultantă a
componentelor verticale ale presiunilor radiale p' (fig. 3.106, b)

214
 ORGANE DE MAŞINI


2
d 
Q  2  p'  l d cos
0 2
sau, cum p'  p' max cos  , rezultă:

2
d 
Q  2  p' max l cos2  d  p' max d l . (3.134)
0 2 4

Fig.3.106.Solicitarea penelor cu strîngere

d. Momentul exterior de transmis Mt.

e. Momentul de frecare pe porţiunea de contact dintre arbore şi
butuc, ca însumare a momentelor de frecare elementare:
 
2
2
d d d  2
M ' f  2  p' l d  2    l p' max  cos d ;
0 2 2 2 0

1
M ' f   d 2l p' max . (3.135)
2
Din ecuaţiile (3.133) şi (3.134) rezultă:
2b
p' max  p, (3.136)
d
valoare care, înlocuită în expresia (3.135), duce la:
4 d
M' f   Q , (3.136’)
 2
din care rezultă că forţa de frecare pe porţiunea de contact dintre arbore
şi butuc are expresia:

215
 ORGANE DE MAŞINI

4
T  Q.

Ecuaţia de echilibru a momentelor ia astfel forma:
M t  Q x   Q y  M'f ;
  2  (3.137)
M t  Q  x   y  d  .
   
Cu valorile indicate mai sus pentru Q, x şi y şi admiţând valoarea
uzuală =0,15, se obţine în final:
1
M t  b l pb  d . (3.138)
12
Când strângerea penei rezultată din batere a atins limita inferioară
1
(v. fig.3.105, d), braţul de pârghie al forţei Q  b l p devine:
4
1
x b
3
şi momentul transmis:
1
M t  b l pb  0,5 d . (3.139)
12
Cum s-a menţionat mai sus, în cazul depăşirii momentului de
frecare dat de strângere, momentul de trasmis este preluat prin contactul
pe feţele laterale ale penei, ceea ce nu reprezintă cazul normal.
La pana concavă, datorită faptului că momentul de răsucire se
transmite numai prin frecarea pe suprafaţa arborelui, sarcinile sunt
repartizate conform fig.3.107.

Fig.3.107. Pene concave

Forţa de apăsare Q, uniform repartizată pe suprafaţa de contact a

penei cu fundul canalului, are expresia
Q  bl p,
iar momentul care poate fi preluat devine:

216
 ORGANE DE MAŞINI

d  4
Mt   Q 1 ,
2   
sau:
d  4
Mt   bl p 1  1,13  b l d p . (3.140)
2   
Pentru simplificare, uzual se consideră în acest caz
Mt   bl d p. (3.141)
La acelaşi diametru de arbore, pana concavă, conform
standardelor, are aceeaşi lăţime ca pana înaltă de strângere, dar
înălţimea numai pe jumătate. Ca urmare, secţiunea penei concave nu
poate suporta forţa de batere necesară pentru realizarea unei presiuni,
care să ducă la un moment de frecare egal cu momentul de răsucire de
care este capabil arborele.
Pene tangenţiale. În mod convenţional, la aceste pene nu se ia în
considerare influenţa strângerii iniţiale. Cu notaţiile din fig.3.108,
momentul de transmis îşi găseşte echilibrul în momentul dat de forţa Q
aplicată, pe latura cu lăţimea (t-a) a penei, şi momentul de frecare dintre
arbore şi butuc:
dt 2
Mt  Q  Qd, (3.142)
2 
unde:
Q  t  a l p , (3.143)
presiunea p fiind limitată de cea admisibilă, p  p a .
Înlocuind t  0,1d , expresia
(3.142) devine:
 2 
M t   0,45    d l t  a  p . (3.144)
  
Presiunile de contact admisibile
pentru penele de strângere (de fixare),
supuse acţiunii unor sarcini fără şocuri,
în construcţia de maşini, au valori
p a  800 ...1500 kgf / cm2  800 ...1500 daN / cm2 ,
după materialul butucului; valorile
minime se adoptă pentru butucii din
Fig. 3.108 fontă.
În cazul sarcinilor pulsatoare, presiunile admisibile se micşorează
la circa 0,65, iar în cele alternante, la circa 0,35 din limitele indicate mai
sus. Cum dimensiunile secţiunii penelor de orice tip sunt standardizate în
funcţie de diametrul arborelui, se deduce în primul rând mărimea
acestuia, se alege pana corespunzătoare şi se determină apoi lungimea

217
 ORGANE DE MAŞINI

necesară de contact a penei cu butucul, cu una din relaţiile indicate mai

sus.
Pene paralele. Ajustată lateral în canalul butucului şi în arbore,
pana paralelă transmite momentul numai prin acest contact, fără
strângere pe direcţia radială. Mărimea momentului posibil de transmis
este dat de ecuaţia
1
M t  h l d p' . (3.145)
4
h
în care înălţimea de contact lateral între pană şi butuc este
2
(fig.3.108).
Pana este totodată supusă la forfecare pe secţiunea a-a, mărimea
solicitării f rezultând din relaţia
1
Mt  bl d f . (3.146)
2
Când pana paralelă este utilizată pentru fixare, se acceptă pentru
presiunile admisibile de contact valorile indicate la penele de strângere;
dacă butucul are deplasare axială, presiunile admisibile se reduc la
pa=100 ... 300 kgf/cm2100 ... 300 daN/cm2.

3.3.2.2. Asamblări prin caneluri

3.3.2.2.1.Caracterizare şi domeniu de aplicare. Clasificări.

Asamblările din această categorie sunt caracterizate prin prezenţa,

atât la periferia arborelui, cât şi în interiorul butucului a unor proeminenţe
prismatice, care alternează cu canale, astfel încât proeminenţele
arborelui pătrund în canalele butucului şi invers .
Ca mod de funcţionare, asamblările prin caneluri pot fi privite ca
asamblări cu pene longitudinale paralele multiple, solidare cu arborele,
respectiv cu butucul, uniform distribuite pe periferie, ceea ce asigură
aproximativ aceeaşi uniformitate a preluării momentului de torsiune de
transmis. Pot fi astfel preluate momente de torsiune mari, cu încărcări
specifice sensibil mai reduse decât la pene şi, când se cere, cu lungimi
reduse ale butucilor, cu asigurarea unei foarte bune coaxialităţi a
pieselor.
Asamblările prin caneluri sunt folosite la cutiile de viteze ale
autovehiculelor şi maşinilor-unelte, la cuplaje şi, în general, când este
necesară o deplasare axială a roţilor, dar şi pentru asamblări fixe.

218
 ORGANE DE MAŞINI

Criteriile de clasificare ale asamblărilor prin caneluri sunt: forma

canelurilor, felul centrării şi scopul, aşa cum rezultă din schema de mai
jos.
dreptunghiulară, STAS 1767-79
formă triunghiulară, STAS 7346-83
în evolventă, STAS 6858-85

Asamblări prin interioară

caneluri
centrare exterioară
laterală (pe flancuri)

scop asamblări fixe

asamblări mobile
Canelurile dreptunghiulare, cu flancurile paralele cu planul median
al canelurii (fig.3.109, a) sunt cel mai frecvent întâlnite. Canelurile
triunghiulare (fig.3.109, b), deosebit de rezistente la încovoiere, sunt
potrivite pentru asamblări fixe care au de preluat momente de torsiune
mari şi cu şocuri. Prezenţa unui număr mare de proeminenţe cu înălţime
redusă (dinţi) permite o poziţionare relativă unghiulară precisă a pieselor
de asamblat. Asamblările dinţate îşi găsesc utilizarea la solidarizarea
pârghiilor, a manivelelor simple, chiar pentru fixarea fusurilor în
manivelele arborilor cotiţi compuşi din elemente separate. Profilul
evolventic al canelurilor (fig.3.109, c) este avantajos îndeosebi sub
aspectul tehnologic, prelucrarea putându-se face cu scule folosite
anterior la fabricaţia roţilor dinţate, dar care nu mai corespund cerinţelor
de precizie ale acelui scop.

Fig.3.109. Clasificarea canelurilor după formă

După felul centrării, asamblările cu caneluri dreptunghiulare se

împart în trei categorii:
a) cu centrare interioară, la care contactul de centrare are loc pe
periferia arborelui cu diametrul interior d, rămânând joc între diametrul
exterior D al arborelui şi fundul canalului manşonului (fig.3.110, a), ca şi
lateral; este cea mai precisă şi frecvent utilizată;

219
 ORGANE DE MAŞINI

b) cu centrare exterioară - caz invers celui precedent - centrarea

fiind asigurată pe diametrul D (fig.3.110, b);
c) cu centrare laterală, când aceasta este asigurată prin contactul
lateral al proeminenţelor (fig.3.110, c); este folosită pentru transmiterea
momentelor de răsucire schimbătoare de sens sau cu şocuri.

Fig.3.110. Clasificarea canelurilor după centrare [53]

Caracterul fix sau mobil al asamblării se reflectă asupra formei

profilului, a dimensiunilor lui şi a felului centrării.
Legat de rolul funcţional, sunt standardizate trei clase de caneluri
dreptunghiulare, conform tabelului 3.9.

Tabelul 3.9
Clasele de caneluri
Seria Momentul transmis Lungimea
de caneluri în raport Felul asamblării butucului L
cu cel corespunzător
arborelui d
Uşoară Inferior Fixă L  1,5 d
STAS 1768-79
Mijlocie Egal Fixă, sau cu L  1,5...2,5d
STAS 1769-79 deplasare axială
fără sarcină
Grea Egal Mobilă, cu L  1,5...2,5d
STAS 1770-79 deplasare axială
sub sarcină

Prelucrarea canelurilor din arbore poate fi executată prin: metoda

diviziunii, cu freza-profil şi cu folosirea capului divizor; metoda
rostogolirii, mai scumpă din cauza preţului de cost mai ridicat al frezei
melc, dar mai precisă.
Canalele din butuc se realizează prin mortezare sau, când se
justifică economic, prin broşare.

220
 ORGANE DE MAŞINI

La asamblările mobile, se recomandă călirea superficială în scopul

măririi rezistenţei la uzură; după durificare este necesară rectificarea
suprafeţelor de centraj, care este mai uşoară la centrarea interioară.

3.3.2.2.2.Elemente de calcul şi de proiectare

Momentul de răsucire este transmis prin contactul lateral al

flancurilor. Determinantă pentru calculul asamblărilor canelate este deci,
în primul rând, presiunea de contact, care stă şi la baza indicaţiilor de
calcul date de STAS 1767-67. Proeminenţele arborelui, respectiv ale
butucului sunt totodată solicitate la forfecare (centraj lateral), sau
încovoiere şi forfecare (centraj interior sau exterior). La dimensionarea
arborelui la tosiune trebuie să se ţină seamă de coeficientul de
concentrare k. Chiar în cazul prelucrării precise, nu se poate realiza o
preluare absolut uniformă a momentului, de canelurile care constituie
asamblarea, ceea ce face necesară introducerea unui coeficient de
corecţie k<1 în calcul.
Ţinând seama de teşiturile cu înălţimea g ale proeminenţelor (fig.
3.111), înălţimea efectivă de contact h1 are expresia:
Dd
h1   2g. (3.147)
2
În calculul de dimensionare, notând cu z numărul canelurilor, se
determină în primul rând suprafaţa portantă necesară S', pentru
transmiterea unui moment nominal M t n :
M tn Pu
S'   , (3.148)
rm  sa  sa
Dd
unde: rm  este raza medie;  sa - efortul unitar admisibil la
4
presiunea de contact; Pu - forţa periferică la cercul cu raza rm .

Fig.3.111. Asamblare prin caneluri

221
 ORGANE DE MAŞINI

Suprafaţa portantă reală de contact s' a tuturor flancurilor pe

lungimea de contact de 1 mm pe direcţia axială, cu considerarea
coeficientului k, este dată de relaţia
Dd 
s'  k  2 g  z [mm 2 / mm]. (3.149)
 2 
Rezultă astfel lungimea necesară de contact L:
S'
L  [mm]. (3.150)
s'
Pentru k se recomandă în standard k=0,75.
În cazul asamblărilor dinţate pot fi introduse valori mai mari, k=0,8
... 0,85.
Calculul se desfăşoară astfel: M t n dat  d , din condiţia de
rezistenţă la torsiune  alegerea tipului de caneluri după condiţiile
funcţionale  alegere sa S' , h1 , s'  L .
Invers, când dimensiunile sunt cunoscute, se poate deduce
momentul care poate fi transmis de asamblare (momentul capabil) M t c :
M t c  s' L rm sa  M t n . (3.151)
Pentru oţeluri cu  r  100 kgf / mm2  100 daN / mm2 , conform STAS
1767-67, pot fi acceptate pentru presiunea de contact valorile  sa
cuprinse în tabelul 3.10.
Solicitarea la încovoiere fiind redusă, deoarece prin contactul
lateral pe aproape întreaga înălţime a proeminenţei braţul de pârghie
este mic, poate fi neglijată.
Tabelul 3.10
Rezistenţe admisibile de contact sa [kg / mm 2  daN / mm2 ] pentru
asamblările canelate (pentru oţeluri cu
 r  100 kgf / mm2  100 daN / mm2 ; conform STAS 1767-67)
Condiţiile de lucru
Uşoare Mijlocii Grele
Butuc fix pe arbore 8-15 6-10 4-7
Butuc alunecător Cuplare în gol 3-5 2-4 1,5-3
pe arbore Cuplare sub sarcină 1-2 0,5-1,5 0,3-1

Solicitarea la forfecare a proeminenţelor este dată de relaţia

M tn Pu
f     af . (3.152)
rm b L z k b L z k
Secţiunea plină a arborelui, cu diametrul d, este solicitată la
torsiune:

222
 ORGANE DE MAŞINI

M tn 16 M t n
 k  k  a . (3.153)
Wp  d3
În funcţie de felul asamblării, modul în care au fost rotunjite
colţurile fundului canalelor, mărimea diametrului şi felul materialului se
introduce în calcul pentru:
pana pana disc asamblări canelate cu profil
paralelă dreptunghiular triunghiular evolventic
 k  2 ...3 2-3 3-5 2-2,5 1,5-2
(cu racordare
bună la fund)

Coeficientul de concentrare  k mai mic la asamblările cu caneluri

triunghiulare şi evolventice decât la cele dreptunghiulare se explică, între
altele, prin numărul mai mare de proeminenţe, cu înălţime mai redusă şi
cu rotunjire la fund.

3.3.2.3. Asamblări prin bolţuri şi ştifturi

3.3.2.3.1.Generalităţi

Bolţurile, cilindrice ca formă, şi ştifturile, cilindrice sau conice, cu

faţă netedă sau crestată, servesc la asamblarea a două sau mai multe
piese, după felul lor putând avea ca scop: realizarea unei articulaţii (fig.
3.112-a); asigurarea poziţiei relative precise, respectiv centrajului a două
piese, de exemplu a capacului faţă de corpul unei carcase (fig.3.112-b);
împiedicarea rotirii sau deplasării axiale a butucului unei roţi pe arbore
sau solidarizarea unei manivele cu axul său, asigurarea contra desfacerii
şuruburilor, piuliţelor, bolţurilor; asigurarea elementelor principale ale
unui ansamblu contra suprasolicitărilor (boţuri de siguranţă care se
foarfecă la limita de suprasarcină stabilită); fixarea arcurilor.
Când dimensiunile lor sunt mici şi scopul urmărit este centrarea
sau fixarea, ele poartă şi denumirea de ştifturi; la dimensiuni mari,
îndeosebi ca elemente de legătură în articulaţii, poartă denumirea de
bolţuri.
Principalele forme de bolţuri şi ştifturi sunt indicate în tabelul 3.11
Utilizarea bolţurilor cu cap mare,mic sau fără cap depinde de felul,
dimensiunile şi accesibilitatea construcţiei, ultima soluţie necesitând loc
liber axial mai redus pentru montaj. Bolţurile sunt întâlnite la susţinerea
rolelor, la articulaţii diferite, la danturi etc.

223