CURS 6 OM

3.2 Asamblări cu pene

Penele reprezintă organe de maşini care sunt utilizate ca elemente intermediare de
legătură între două piese care au axa geometrică comună.
Cu ajutorul penelor se pot realiza asamblări simple, ieftine cu gabarit redus care pot fi
montate şi demontate într-un timp scurt.
Ca dezavantaj se poate menţiona faptul că introduc concentratori de tensiuni atât la
nivelul arborelui cât şi în zona de montaj.

3.2.1 Pene longitudinale

Acest tip de pene sunt utilizate pentru transmiterea momentelor de răsucire de la nivelul
arborelui la butuc. Penele longitudinale sunt montate paralel cu axa arborelui în locaşuri speciale
practicate atât în arbore cât şi în butuc.
Penele longitudinale se pot clasifica în:
- pene longitudinale cu strângere:
- pene longitudinale fără strângere:

3.2.1.1 Pene longitudinale cu strângere

Penele longitudinale cu strângere au faţa superioară înclinată, ceea ce permite să se
obţină solidarizarea între piesele asamblate, prin apăsarea care se exercită asupra fundurilor
canalelor de la nivelul butucului şi arborelui (fig. 6.1). Transmiterea momentului de torsiune se
face prin frecare.

a b

Fig. 6.1 Asamblare cu pană longitudinală cu Fig. 6.2 Pene înclinate

strângere a- fără călcâi; b- cu călcâi
j – joc; F – forţă de strângere
Datorită faptului că butucul este uşor excentric faţă de arbore, acest tip de asamblare se
recomandă numai pentru turaţii mici, sau în cazul utilizării unei singure pene pentru regimuri de
funcţionare fără şocuri şi fără inversări de sens.
- pene înalte (utilizate cel mai frecvent) – pot prelua eforturi şi pe feţele lor laterale,
putând transmite momente de răsucire mari. Pot fi cu sau fără călcâi (fig. 6.2).
- pene plate (subţiri) – sunt îngropate numai în butuc, iar la nivelul arborelui există o
teşitură plană pe care se sprijină pana (fig. 6.3).
- pene concave – sunt îngropate numai în canalul butucului, şi îmbracă periferia arborelui
datorită prelucrării concave a suprafeţei inferioare (fig. 6.4).

1
 - pene tangenţiale – se montează pe perechi, pană şi contrapană, (fig. 6.5), fiind folosite
pentru asamblări butuc-arbore care transmit momente mari numai într-un singur sens; la
transmisii cu schimbare de sens se folosesc două perechi de pene decalate la 180o sau 120o .

Fig. 6.3 Pană plată Fig. 6.4 Pană concavă Fig. 6.5 Pene tangenţiale

3.2.1.2 Pene longitudinale fără strângere

Acest tip de pene este utilizat pe scară largă în construcţia de maşini, deoarece nu
afectează centrarea butucilor pe arbori. Transmiterea momentului de torsiune se face pe feţele
laterale fără efect de împănare.
În această categorie de pene se înscriu: penele paralele şi penele disc.
Pene paralele – denumirea se datorează formei lor paralelipipedice cu capete drepte sau
rotunde (fig. 6.6)
În unele cazuri penele paralele se fixează pe arbore cu ajutorul unor şuruburi. Astfel de
pene sunt folosite când se doreşte să se obţină posibilitatea de deplasare axială a butucului pe
arbore.
Dacă este necesar să se transmită un moment mai mare de răsucire se pot utiliza 2…3
pene.
Pene disc – sunt realizate sub forma unei porţiuni dintr-un disc (fig. 6.7), şi sunt utilizate
pentru transmiterea unor momente de răsucire mici sau ca pene de fixare.

a b

Fig. 6.6 Pene paralele Fig. 6.7 Pană disc

a- cu capete rotunde; b- cu capete drepte

9.2.2. Pene transversale

a b
Fig. 6.8 Pene transversale
a- cu o faţă înclinată; b- cu două feţe
înclinate
Sunt utilizate pentru asamblarea sau
asigurarea a două piese coaxiale care să poată
fi uşor şi rapid demontate de repetate ori
Penele transversale pot avea o singură
faţă, sau ambele feţe înclinate (fig. 6.8).
Execuţia acestui tip de pană precum şi
a canalelor aferente acestuia sunt costisitoare,
ceea ce face ca să fie mai puţin folosite.

2
 Calculul penelor paralele
Jocul, în cazul penelor paralele, este de tip radial, fiind prevăzut între faţa superioară a penei şi
fundul canalului din butuc.
Dimensiunile penelor paralele sunt standardizate (STAS 1004/81).
În cazul penelor paralele se efectuează un calcul de verificare la forfecare.
Conform standardelor se va alege un tip de pană (fig. 6.9)

Fig. 6.9 Pene paralele

h- înălţimea penei; l- lunghimea penei; b-
lăţimea penei

Verificarea penei alese

Datorită poziţiei de montaj, penele paralele în timpul funcţionării sunt supuse la solicitarea de
forfecare deoarece momentul de răsucire se transmite de la arbore, la butuc, prin intermediul feţelor
laterale ale acestora.
Solicitarea principală la care este supusă pana, este cea de strivire pe suprafaţa laterală de
contact, dintre pană şi canalul de pană. Calculul unei astfel de pene se limitează la verificarea efortului
unitar la strivire:
F
s    as (P1)
A
în care:
 F = forţa care solicită suprafaţa laterală (poate fi dedusă din valoarea momentului de
torsiune):
Mt Mt 2 Mt
F   (P2)
R d /2 d
unde:
- Mt = momentul de torsiune transmis;
- R = raza arborelui;
- d = diametrul arborelui.
 A = aria zonei solicitate
h
A lp (P3)
2
unde:
- h = înălţimea penei;
- lp = lungimea penei.
 σas = efortul unitar admisibil la strivire (tensiunea admisibilă la strivire)
- Pentru o pană confecţionată din OL5,0 pentru sarcini cu şocuri
σas = 350...500 daN/cm2

Înlocuind formulele (P2) şi (P3) în relaţia (P1), rezultă:

Formula pentru verificarea penei la strivire:

3
 4Mt
s    as daN/cm2 (P4)
d h lp

3.3 Asamblări cu bolţuri şi ştifturi

Bolţurile sunt organe de maşini de formă cilindrică, utilizate pentru realizarea
articulaţiilor, poziţionarea sau consolidarea unor piese sau ca elemente de siguranţă.
Din punct de vedere al formei bolţurile pot fi:
- bolţuri cu cap (fig. 610a)
- bolţuri fără cap (fig. 610b)
Tipul de bolţ ca formă şi dimensiuni se alege funcţie de mărimea şi accesibilitatea
construcţiei.

a b
Fig. 6.10 Bolţuri
a- cu cap; b- fără cap

Ştifturile sunt asemănătoare cu bolţurile, dar de dimensiuni mai mici. De asemenea

acestea pe lângă forma cilindrică pot avea şi formă conică (fig. 6.11).
Există o mare varietate de tipuri de ştifturi ceea ce face ca domeniile de folosire şi tipurile
de asamblări să fie diverse.
Ştifturile pot fi:
- din punt de vedere al formei geometrice: cilindrice sau conice;
- din punct de vedere al suprafeţei exterioare: netede sau crestate;
- din punt de vedere al secţiunii. Cu secţiune plină sau inelară;
- din punt de vedere al materialului: elastice sau neelastice;
- din punt de vedere al existenţei unei zone filetate: filetate sau simple.

Ştifturile cilindrice masive şi

cele tubulare elastice sunt folosite
pentru fixare, cele conice pentru
centrare, iar cele crestate realizează
o fixare durabilă capabilă să preia şi
sarcini dinamice.
Pentru fabricarea bolţurilor
şi ştifturilor se utilizează oţeluri
OL50; OL 60; OLC 45; oţeluri
pentru arcuri (pentru ştifturile
elastice); etc. În cazul bolţurilor se
Fig. 6.11 Tipuri de ştifturi
pot aplica tratamente termice de
a- cilindric neted; b- cilindric filetat, c- cilindric
călire sau îmbunătăţire.
crestat; d- conic neted.

Calculul bolţului dintr-o articulaţie

În figura 6.12 este prezentată o asamblare de tip articulaţie realizată cu ajutorul unui bolţ.

4
 Datorită faptului că tija are tendinţa să se deplaseze într-o parte, iar furca în sens opus, bolţul va
fi supus unei solicitări de forfecare.
Efortul unitar la forfecare în bolţ va fi:
F
f    af (B1)
A
unde:
- F = forţa care solicită bolţul;
- A = aria secţiunii supuse la forfecare;
A  A1  A2 (B2)
în care: A1; A2 – sunt ariile din figura 2
- af = efortul unitar admisibil la forfecare

Fig. 6.12 Bolţ montat în articulaţie

F – forţa care solicită articulaţia; A1; A2 – arii ale secţiunilor transversale prin bolţ; lt – lungimea pe care
bolţul este în contact cu tija; lbf – lungimea pe care bolţul este în contact cu braţul furcii; d – diametrul
bolţului
Datorită forţelor de apăsare se vor calcula eforturile unitare la strivire []:
- între bolţ şi tijă, s1;
F
 s1    as (B3)
d  lt
unde as = efortul unitar admisibil la strivire.
- între bolţ şi braţul furcii, s2;
F
 s2    as (B4)
2  d  lbf
Calcularea efortului unitar la încovoiere se face utilizând relaţia:
Mi
i    ai (B5)
Wz
unde:
- Mi = momentul încovoietor (pentru cazul unei sarcini uniform distribuite pe toată lungimea
barei);
F l
Mi  (B6)
8
- Wz = modulul de rezistenţă axial
 d
Wz  (B7)
32
- ai = efortul unitar admisibil la încovoiere

5
 3.4 Asamblări prin caneluri
La asamblările cu caneluri, pe periferia arborelui şi la interiorul butucului sunt practicate
o serie de proeminenţe prismatice care alternează cu canale, astfel încât proeminenţele arborelui
să poată pătrunde în canalele butucului şi invers (fig. 6.13).
Acest tip de asamblări poate fi
considerat ca o asamblare cu mai multe pene
longitudinale paralele şi este utilizat pentru
transmiterea de momente de torsiune mari, în
cazul în care se cere să se respecte
coaxialitatea elementelor componente
asamblării.
Clasificare:
- după forma (profilul) canelurilor:
- profil dreptunghiular;
Fig. 6.13 caneluri cu profil pătrat - profil triunghiular;
- profil în evolventă;

- după tipul asamblării:

- fixă;
- mobilă (posibilitate de deplasare axială);
- după modul de centrare:
- interioară;
- exterioară;
- laterală ( pe flancuri);
Canelurile cu profil dreptunghiular sunt cele mai utilizate, datorită posibilităţilor de
realizare.
Canelurile cu profil triunghiular au o bună rezistenţă la încovoiere, permit o poziţionare
bună a pieselor şi sunt utilizate pentru transmiterea momentelor de torsiune mari cu şocuri.
Canelurile cu profil în evolventă oferă o rezistenţă bună la solicitări variabile.