CURS 10

Elementele constructive ale cuţitului roată

Sunt : Des exterior al cuţitului, Dds de divizare, nrumarul Zs de dinţi, înălţimea H a
cuţitului, diametrul d al alezajului. Vezi figura 10.1

Diametrul de divizare  cât mai mic pentru

rezistenţă + rigiditate ↗ (mare), dar Dd mic dă
erori ale evolventei. Se alege Dnd diametrul
nominal de divizare – STAS cu valori
recomandate de: Dn =75...360mm dar uzual Dnd
=75...100 mm. Exista (  ) si valori mici ale
Dnd  48;30;12mm . Se ai în funcţie de: modul
mo, clasa de precizie, tip cutit.
Nr de dinţi a sculei - Zs: 𝑍 =
rotunjit la valoarea intreaga {Zs min =15; Zs max = 75}
Se calculează Diametrul real de divizare:
𝐷𝑑𝑠 = 𝑍𝑠 ∙ 𝑚 ⇒
Se determina diametrul interior al sculei:
𝐷𝑖𝑠 = 𝐷𝑑𝑠 − 2𝑏′𝑠
Se determină diametrul exterior al sculei:
𝐷𝑒𝑠 = 𝐷𝑑𝑠 + 2𝑎′𝑠
Se stabileste Înălţimea partii active a
sculei: 𝐻 = 15 ÷ 30𝑚𝑚. Alti autori: 20…25 mm
Alegerea diametrului alezajului: d ⇒ales
tabele sau normative în funcţie de Dds.
fig. 10.1 Se recomanda ca: < αf = 6°…9°; < γf = 5°
(la vârf) si
calculam: 𝛼 ⇒ 𝑎𝑟𝑐𝑡𝑔(𝑡𝑔𝛼 ∙ 𝑡𝑔𝛼 ) unde αs ≈ 20° (< αo → cremalieră)
iar <γl se determină: 𝑡𝑔𝛾 = 𝑡𝑔𝛾 ∙ 𝑠𝑖𝑛 𝛼 .
Daca < γf ≠ 0° profilul evolventei este deformat. Valoarea < αsy = unghiul de presiune
al evolventei pentru punctul y considerat, calculate cu relatia:
⇒ 𝑐𝑜𝑠 𝛼 = 𝑅 /𝑅
notaţii: Rbs = raza de bază a sculei; Rys = raza punctului considerat (punctual y)
Observatie: ⇒ 𝜏 > 5∘ ; 𝛼 ∈ 6∘ ÷ 12° pentru cazul în care se modifică
diametrul de bază al sculei (𝛼 ≠ 20∘ 𝑑𝑒𝑣𝑖𝑛𝑒 𝛼 = 20∘ 10′14′′)

Pentru danturarea RD cu dinţi înclinaţi în “V”

Se folosesc CUŢITE ROATĂ cu DINŢI ÎNCLINAŢI. Cinematica prelucrării impune
apariţia unei mişcări I de mortezare; a miscarii II de rotire scula dupa elicea dispozitiv copier;
si in final miscarea elicoidala suplimentare III a piesei → vezi figura 10.2
Motiv: pentru ca: dintele sculei să urmărească suprafaţa evolventică – elicoidală a
flancului dintelui ce-l generează.
În funcţie de modul de amplasare a suprafeţei de degajare se deosebesc 2 tipuri de
cuţite:
Tip 1 (SYKES) Tip 1  Suprafaţa de degajare în plan frontal al sculei , < γ
apare prin ascutire suplimentară. fig. 10.3 a şi
1
 Tip 2 (FELLOWS) Tip 2  Suprafaţa de degajare este  pe elicea dinţilor de
prelucrat. fig. 10.3.b

Fig. 10.3.a

Fig. 10.2 Fig. 10.3.b

Se poate scrie relaţiile:

𝜔′ =𝜔 + 𝛼′
𝜔′′ =𝜔 − 𝛼′′
Unde α’l şi α”l sunt (<) unghiurile de aşezare laterale (stânga - sau - dreapta)
Notaţii : Pk = pasul elicei  ωds = unghiul de înclinare pe cercul de divizare
Observație: Cele prezentate la cuţitele cu dinţi drepţi rămân valabile şi aici,calculele se
efectuează pentru porţiunea frontală. Relaţiile care exista între elemente în secţiune frontală şi
secţiunea normală sunt:
 modul frontal: 𝑚 = 𝑚 ∙
 unghiul de angrenare frontal: 𝑡𝑔𝛼 = 𝑡𝑔𝛼 ∙
 pasul frontal: 𝑝 = 𝑝 ∙

Observație: unde 𝜔 = 𝛽 𝑟𝑒𝑠𝑝𝑒𝑐𝑡𝑖𝑣 𝛽 ale RD care se prelucrează

Stabilirea numărului de dinţi a sculei
∙
(rel. 6) 𝑧 = dedusă din
∙
𝜋∙𝐷 𝜋 ∙ 𝑚 ∙𝑧
𝑡𝑔𝜔 = =
𝑃 𝑃
2
Pk = pasul elicoidal al liniei dinţilor pe cerc de divizare

Fig. 10.4

Observatie: Deoarece Zs este limitat, de ghidajele copierului, rezulta ca ωds se alege în

concordanţă cu Zs.
Suprafeţele laterale ale dinţilor sculei sunt elicoidale de înclinaţii diferite
(𝜔′ ≠ 𝜔′′ ).
Este necesar ca valoarea unghiurilor larerale sa fie 𝛼′ ≥ 2∘ şi 𝛼′′ ≥ 2∘ pentru ca
aşchierea să aibă loc în condiţii normale. Daca avem: 𝛼 ′′; 𝛼′ < 2∘ ⇒ frecări mari;

Pentru cuţit Tip I

Determinarea relaţiei între  'l şi  f se face conform figurii 10.4 (pentru flancul stâng)
Demonstraţie:
Minim pentru unghi: 𝛼′ = 𝜔′ − 𝜔 ; α’l-minim se afla pe raza de cerc de baza
Pentru formarea suprafeţei evolventice elicoidale, pentru porţiunea dintre planele x’ -x’
si x” – x” avem deplasarea axială notata cu Δa. De asemenea se face şi rotirea cu < Δφ pentru
obţinerea suprafeţelor elicoidale.
Parametrul suprafeţei elicoidale este :
(rel. 7) parametrul  𝑝′ = cum 𝛥𝜑 =

să explicităm arcul (curbă) - 𝑐𝑐

⏜
𝐶𝐶 = 𝐴𝑁 + 𝑁𝐵 (rel. 8) →𝐴𝑁 = Δ ∙ 𝑡𝑔𝜔

3
 Din triunghiul (Δ) MAN
𝑁𝐵 = din subţierea dintelui sculei pornind de la planul x’-x’ la planul x”-x” adica:
Δ𝑆 2Δ ∙ tg 𝛼
𝑁𝐵 = =
2 2
Δ𝑎 ∙ tg 𝛼 = 𝑁𝐵 = 𝛥𝑎 ∙ tg 𝛼 ∙ tg 𝛼 (rel. 9)
înlocuind în (7) (si analog pentru elicea din partea opusă)
rezultă:

𝑝′ = (rel. 10.a) 𝑝′′ = (rel. 10.b)

∙ ∙

Pasul elicoidal al suprafeţelor laterale este : p 'k  2 p ' şi p ''k  2 p ''

𝑝′ = 2𝜋𝑝′ = (rel. 11.a)

∙

𝑝" = 2𝜋𝑝" = (rel. 11.b)

∙

Pasul elicoidal pentru un cerc de rază oarecare - spre exemplu = R xs avem:

∙
(pentru flancul stâng) 𝑝′ = (rel. 12.a) respectiv
′
∙
(pentru flancul drept) 𝑝" = (rel. 12.b)
"

Egalând relaţia (12a) cu relatia (11a) se obţine unghiul ∢de înclinare a suprafeţei
elicoidale pentru un cerc de rază Rxs .
𝑡𝑔𝜔′ = ∙ (tg 𝜔 + tg 𝛼 ∙ tg 𝛼 ) (rel. 13.a)

Observatie. → analog se face pentru ω”xs

Dacă se dă valoarea Rxs = Rbs = Rds ⸱cos αof {< unghiul elicei corespunzătoare
cercului de divizare} rezultă:
 tg𝜔′ = tg 𝜔 + tg 𝛼 ∙ tg 𝛼
Dacă valoarea lui R𝑥𝑠 = 𝑅𝑏𝑠 = R𝑑𝑠 ∙ cos 𝛼 (αof = unghi de angrenare frontal al
sculei) rezultă  tg𝜔′ = tg 𝜔 + tg 𝛼 ∙ tg 𝛼 ) ∙ cos 𝛼 (rel. 14)

Deoarece tg 𝜔 = tg 𝜔 ∙ cos 𝛼 ; iar 𝛼′ = 𝜔′ − 𝜔 din relaţia 14  rezultă

după înlocuire:
( ′)
𝛼′ < 𝛼′′ 𝑠𝑖 𝑐𝑜𝑛𝑠𝑖𝑑𝑒𝑟𝑎𝑛𝑑 𝛼′ = 2∘ ⇒ tg 𝛼 = (rel.15)
unde: αf = < de aşezare frontal
Valoarea < γ se ia astfel ca < 𝛾′ = 𝛾′′ = 5∘ ÷ 7∘ .
Teşitura (fig. Curs 9) 𝑒 = (0,25 ÷ 0,4) ∙ 𝑆 ∙ 𝑠𝑖𝑛( 𝜔′′ ) iar 𝐵′ = (0,25 ÷ 0,4) ∙ 𝑆 ( )

Analog se procedează şi pentru determinarea relaţiilor la cuţit Tip 2 (Fellows).

Obs. Cuţitele roată sunt unicele scule pentru danturat RD interioare prin rostogolire !

4
8.2.3. Freze melc pentru danturarea roţilor dinţate
Sunt scule foarte productive (nu mai au cursa în gol) care prelucrează RD prin metoda
rostogolirii.
Freza melc este de fapt un şurub melc cu canale  pe elicea şi care pun în evidenţă dinţii,
piesa fiind aproximativ cu  Roata melcată. Se prelucrează danturi exterioare,forma dinţilor
fiind în funcţie de profilul dinţilor sculei – Roţi de lant;
– Roţi de clichet
– Caneluri (Arbori canelati) … etc.

Proiectarea frezelor melc pentru proiectarea RD cilindrice

Datele de pornire (cunoscute) sunt : mo (modul); αo (unghiul de angenare); clasa de

precizie (A,B,C) şi materialul duritate HB sau σr ,∢ 𝛽 de inclinare a dintilor la RD.
Pentru execuţia corectă a RD - profilul dinţilor  este ideal ca profilul muchiilor
aşchietoare a dinţilor sculei să fie o evolventă alungită.
Pentru că este greu de executat se înlocuieşte cu  profilul arhimedic.
Apar 2 tipuri: profil rectiliniu în secţiune axială (A) sau profil rectiliniu în secţiunea
normală (N) pe gol.
Profilul arhimedic execută RD cu o mică eroare.
Pentru micşorarea erorii intriduse,când se consideră pentru freza melc un profil
rectiliniu în secţiunea normală pe gol ( NG  tip) se corecteză unghiul < profilului frezei 
profilul cremalierei (vezi tabelele în funcţie de < ω al elicei). Pentru că odată cu creşterea < ω
creşte eroarea, nu se admit pentru finisare freze cu < ωs mari sau cu mai multe începuturi la
ωs ≈ 2° apare αs = αo daca: ωs ↗ (creste) αs ≠ αo
Aşezarea frezei faţă de semifabricat se aşează înclinat,dacă < β = 0°, atunci < δ unghiul
de înclinare a sculei este egal cu ωs .
Pentru unghiul de inclinare a danturii RD, când < β ≠ 0° < 𝛿 = 𝜔 ± 𝛽 = 𝛿 = (𝜔′ ± 𝛽′)
Observatie: La forma ZA (profil rectiliniu în secţiune axială) < profilului diferă pe
cele doua flancuri ale profilului: pz = pasul canal elicoidal ; Ds = diametrul sculei;
< ωs al elicei sculei; zs = numărul de dinţi freză-scula;
∙ ∙
rezulta: 𝑝 = 𝜋 ∙ 𝐷 ∙ ctg 𝜔 𝑐𝑡𝑔 𝛼 . = 𝑐𝑡𝑔 𝛼 − si 𝑐𝑡𝑔 𝛼 . = 𝑐𝑡𝑔 𝛼 +

Obs: tipul frezei NG (normal pe gol) avantajos din punct de vedere  forma dintelui
simplă,reglarea în poziţia de lucru simplă;calcule simple deoarece este angrenare fără
didicultăţi între sculă şi semifabricat.
Din punct de vedere al prelucrărilor avem: freze de degroşare,semifinisare,finisare;
Din punct de vedere al execuţiei avem: cu flancuri rectificate, cu flancurile nerectificate,
structura monobloc, constructie compuse.

Fig. 10.5

5
Calculul profilului sculei:
Se cunosc 𝑚 , 𝛼∅ , unghiul de angrenare, clasa de precizie a melcului  implicit 𝑍
(numărul de începuturi ale melcului), < β al roţilor de prelucrat , sensul spirelor melcului,
material de prelucrat (HB sau σr ).
- Unghiul: se alege ∢ = 𝛼 , pentru 𝛽 = 0 iar ∢𝛼 = 𝛼 pentru ∢𝛽 ≠ 0 ; 𝛼 = ∢ de
angrenare normal pe dinte

Fig. 10.6

- Pasul normal al frezei (rel.1) 𝑝 =𝑝 ,

=𝜋∙𝑚
- pentru piesă: 𝑝 = 𝜋 ∙ 𝑚 (la β=0°)
∙
- Pasul axial al frezei (rel.2) 𝑝 = =
unde < ωs este unghiul de înclinare al elicei pe cilindrul de divizare
∙ ∙ ∙
calculat cu relatia: 𝑡𝑔𝜔 = = ⇒ 𝑠𝑖𝑛 𝜔 =
∙ ∙ ∙
∙
- unghiul elicei (< ωs) (rel.3) 𝑠𝑖𝑛 𝜔 =
unde: Z1 = numărul de începuturi; iar Dds = diametrul de divizare al sculei.
- Înălţimea capului dintelui (rel.4) has = (fn + cn)⸱mn
- Înălţimea piciorului dintelui (rel.5) hfs = (fn + cnj)⸱mn
unde fn =1; cn = 0,25 la degrosare si 0,2 la finisare; cnj =0,25 (joc)
- Înălţimea dintelui: (rel.6) hs = has + hfs = (2fn + cn + cnj) ⸱ mn
- Grosimea dintelui pe cercul de divizare (rel.7) 𝑆 = − 2𝛥
Obs. Normal pe secţiunea (N-N)
Pentru degroşare + semifinisare  valoarea 2 se ia din tabele (adaos de finisare) iar
pentru frezele de finisat Δ = 0;
- Lăţimea fundului dintelui: (rel.8) 𝑆 = 𝑆 + 2ℎ ∙ tg 𝛼
- Razele de rotunjire le dinţilor: (rel.9) r1 = r2 = 0.3⸱mn

figura 10.7 Obs. Pentru rectificarea flancurilor

pentru freze cu mn  4 se fac degaje pe
fundul canalelor dintre dinţi (fig. 10.7)

6
Calculul elementelor constructive al frezei :

-Diametrul exterior Des  STAS 3092  81 Des = în funcţie de (m, clasa de precizie)
⇒ Des finisare  Des eboşare
⇒ Des limitat din considerente economice (costuri crescute)
𝐻 = î𝑛ă𝑙ţ𝑖𝑚𝑒𝑎 𝑐𝑎𝑛𝑎𝑙𝑒 î𝑛𝑡𝑟𝑒 𝑑𝑖𝑛ţ𝑖
de obicei (𝑟𝑒𝑙. 10) 𝐷𝑒𝑠 ≥ (1,5 ÷ 2)𝑑 + 2𝐻
𝑑 = 𝑑𝑖𝑎𝑚𝑒𝑡𝑟𝑢𝑙, 𝑑𝑜𝑟𝑛𝑢𝑙𝑢𝑖
- Lungimea frezei (rel.11) L1 = l + pas unde:
Stabilirea lui „l” se face cu (rel.12) l = hs ⸱ ctg αs „l” fiind lungimea proiecţiei liniei de
angrenare; (rel.13) de obicei L = 15 ⸱ mn
- Lungimea totală a frezei 14  L  L1  2e  e=lăţimea gulelelor = 1,5  5 mm
- Diametrul dornului frezei  Se calculează din rezistenţă sau se alege conform normativului
15  d  0, 625( Des  H )  pentru cele fără canal de pană

Obs.  Grosimea corpului frezei în secţiunea canal de pană să fie minim de 0,3⸱d
- Numărul şi forma canalelor dintre dinţi : canalele elicoidale pentru înmagazinare aşchii 
dau numărul de dinţi ai frezei: (rel.16) 𝑍 = sau
( , )

(rel.17) 𝑍 = + (6 ÷ 7)𝑑𝑖𝑛ţ𝑖

Obs. Pentru freze de precizie Zs  10 . Unde Zs este invers proporţional cu Des.

∢θ = 18°, 22°, 25°, 30°, de obicei ∢θ = 20° ; ∢θ creste pentru freze cu profil rectificat.
( )
- Raza de racordare la fund canal (rel.18) 𝑟 = se rotunjeşte la valori de zecimi
∙

- Adâncimea canalului: (rel.19) 𝐻 = ℎ + 𝑘 + (0,5 ÷ 1)𝑚𝑚 (k = detalonarea)

∙
- Adâncimea de detalonare: (rel.20) 𝑘= ∙ tg 𝛼

- Unghiul de aşazare: αf = 9°→12° pentru ca să asigure prin (rel.21) 𝑡𝑔𝛼 = tg 𝛼 ∙ tg 𝛼

unghiuri laterale αl = 3° …4° necesare
- Unghiul de degajare: γf = 0° pentru finisare şi respectiv γf = 3° →10° pentru degroşare
- Diametrul mediu de divizare: după ascuţiri repetate,diametrul de divizare scade.
Diametrul mediu este cuprins ca valoare între diametrul de divizare a frezei noi şi
diametrul de divizare a frezei neascuţite. Ascuţirea se face pe maximul 2/3 din lungimea dintelui.
(rel.22) 𝐷 = 𝐷 − 2ℎ − (0,2 ÷ 0,5) ∙ 𝑘
si corespunde pentru 1/3 din lungimea dintelui.
-Lungimea părţii rectificate a părţii de prindere cu diametrul d  𝑙 = 0,25 ∙ 𝐿 (rel.23)
-Diametrul degajării interioare : (rel.24) 𝑑 = 𝑑 + 1 ÷ 2 𝑚𝑚
-Diametrul umărului : D1 (rel.25) 𝐷 = 𝐷 − 2𝐻 − (3 ÷ 5) 𝑚𝑚