Procesul de răsturnare a brazdei

Teoretizarea procesului de răsturnare a brazdei evidențiază relațiile geometrice ale

dimensiunilor acesteia cu ajutorul cărora se execută proiectarea suprafețelor de lucru ale
cormanelor.
Arătura normală executată pe teren orizontal
Această tip de arătură impune ca brazda să se răstoarne într-o poziție de echilibru stabil,
ceea ce este necesar ca centrul de greutate al ei să se situeze în dreapta punctului de sprijin (fig.
1).

Fig. 1 Cinematica brazdei la arătura pe teren orizontal

Brazda este tăiată în planul vertical AB de cuțitul lung sau de cuțitul disc, iar în planul
orizontal AD de brăzdar. Apoi, este ridicată pe cormană, rotindu-se inițial în jurul punctului D,
până va ocupa poziția intermediară A1B1C1D. Aripa cormanei va continua să rotească brazda
în jurul punctului său de sprijin C1 până la poziția finală A2B2C1D2, adică, până când brazda se
va răsturna cu un unghi δ, peste brazda răsturnată la trecerea anterioară (fig. 1).
Lățimea de lucru a trupiței, care coincide cu lățimea brazdei, se notează cu b, iar
adâncimea cu a (fig. 2), adică C1C3 = b și C3D3 = a. Raportul între lățimea și adâncimea de lucru
se notează cu K:
𝑏
𝐾=
𝑎

Fig. 2 Cinematica brazdei la arătura pe teren orizontal în poziția limită

 Din triunghiul C1D3C3 se determină valoarea unghiului δ de răsturnare a brazdei:
𝐶3 𝐷3 𝑎 1
𝛿 = arcsin = arcsin = arcsin
𝐶1 𝐶3 𝑏 𝐾
Din această relație se deduce că răsturnarea brazdei depinde de valoarea raportului K,
ea fiind proporțională cu aceasta. Astfel, îngroparea resturilor vegetale se face în condiții mai
bune la valori mici ale unghiului δ. Cu cât poziția diagonalei A2C1 a brazdei va fi mai apropiată
de verticală, cu atât răsturnarea va fi mai incompletă. Poziția verticală a diagonalei A2C1 va
indica poziția limită a ei (fig. 2), când brazda va fi în echilibru indiferent, adică la o deviere
foarte mică spre partea nearată, brazda va reveni la poziția ei inițială.
Valoarea raportului K se stabilește pentru poziția limită a brazdei (fig. 2), pe baza
asemănării triunghiurilor dreptunghice C1D3C3 și A2B2C1.
𝐶1 𝐶3 𝐴2 𝐶1
=
𝐶3 𝐷3 𝐵2 𝐶1
Înlocuind C1C3 = b și C3D3 = a, se obține:
𝑏 √𝑎2 + 𝑏2
=
𝑎 𝑏
sau, cunoscând că b/a = K, atunci:

𝐾 2 = √1 + 𝐾 2
Ridicând la pătrat se obține ecuația bipătrată:
𝐾4 − 𝐾2 − 1 = 0
Rezolvând această ecuație (se face substituția K2 = U), se obține una dintre rădăcinile
reale K = 1,27, sau
1
sin 𝛿 = = 0,787
𝐾
și
𝛿 = arcsin 0,787 ≈ 0,90 𝑟𝑎𝑑 𝑠𝑎𝑢 52°
Aceste relații arată că pentru o valoare a coeficientului K = 1,27 și a unghiului de
răsturnare δ = 0,90 rad (52º), brazda se va situa într-o poziție de echilibru indiferent, și pentru
obținerea unei răsturnări corespunzătoare a brazdei, se impune: K > 1,27.
Astfel, pentru cormanele cilindrice care lucrează în soluri afânate, K = 1,3 ÷ 1,5; pentru
cormanele universale care lucrează în soluri arate anual, K = 1,5 ÷ 1,6; pentru cormanele
semielicoidale și elicoidale care lucrează în soluri argiloase și înțelenite, K = 1,6 ÷ 2.

Arătura normală cu antetrupiță

Aceasta este superioară din punct de vedere agrotehnic celei fără antetrupiță. Antetrupița
se montează în fața trupiței mari la 25 ÷ 30 cm și taie o brazdă de dimensiuni mici a1 = 8 ÷ 12
cm și b1 = (2/3)·b (fig. 3), care apoi este răsturnată în șanțul brazdei de la trecerea anterioară.
 Fig. 3 Plug reversibil cu antetrupițe
Peste brazda tăiată și răsturnată de antetrupiță se suprapune brazda tăiată și dislocată de
trupiță, îngropând resturile vegetale de la suprafața solului. Porțiunea e 1 din lățimea brazdei
(fig. 4) rămasă netăiată de antetrupiță se rupe după linia de minimă rezistență a solului. Astfel,
adâncimea de lucru a trupiței se micșorează, ușurându-se răsturnarea brazdei, permițând
totodată pentru proiectarea trupiței alegerea lui K < 1,27.

Fig. 4. Cinematica brazdei la arătura cu antetrupiță

Din figura 4 se deduce:
𝑎 = 𝑏 ∙ sin 𝛿1 +𝑎1
de unde:
𝑎 − 𝑎1
𝑠𝑖𝑛 𝛿1 =
𝑏
Se constată, deci, că unghiul δ este mai mare decât unghiul δ1.
𝑎 𝑎
Considerând că 𝑎1 = 2 , atunci 𝑠𝑖𝑛 𝛿1 = 2𝑏.

De exemplu, pentru a = 20 cm, b = 30 cm, a 1 = 10 cm, se obțin δ = 0,73 rad (42º) și δ1

= 0,34 rad (19,5º).
De aceea, la arătura cu antetrupiță se poate admite K < 1,27.
Pentru arătura de desfundare a solului, K = 0,70 ÷ 0,80, deoarece în cazul acestei arături
nu se urmărește o răsturnare bună a brazdei, în principal, numai o afânare a solului.
 Arătura pe pante
Se execută pe curbele de nivel ale pantei, cu răsturnarea brazdei spre aval, unde K <
1,27, iar la răsturnarea spre amonte, K > 1,27 (fig. 5).

Fig. 5. Cinematica brazdei la arătura pe pante

a – cu răsturnare în naval; b – cu răsturnare în amonte
La răsturnarea brazdei spre aval, unghiul de pantă α ajută procesului de răsturnare, astfel
că:
1 𝑎
= sin(𝛿 + 𝛼) =
𝐾 𝑏
sau
1
𝐾=
𝑠𝑖𝑛(𝛿 + 𝛼)
La răsturnarea brazdei spre amonte, unghiul de pantă α îngrunează răsturnarea brazdei,
astfel că:
1 𝑎
= sin(𝛿 − 𝛼) =
𝐾 𝑏
sau
 1
𝐾=
𝑠𝑖𝑛(𝛿 − 𝛼)
Relația generală se poate scrie sub forma:
𝑏 1
𝐾= =
𝑎 𝑠𝑖𝑛(𝛿 ± 𝛼)
unde δ – este unghiul limită de răsturnare a brazdei, egal cu 0,90 rad (52º); α – unghiul de pantă.
Cu ajutorul acestei relații se poate calcula variația coeficientului K în funcție de
înclinarea pantei (fig. 6).

Fig. 6. Variația raportului K în funcție de unghiul de pantă, la răsturnarea

brazdei spre aval și amonte
În cazul efectuării arăturii de-a lungul curbelor de nivel, cu răsturnarea brazdelor spre
amonte, executate de trupițele obișnuite, pentru aceeași lățime de lucru a trupiței nu se asigură
adâncimea de lucru prevăzută pentru arătura în terenurile orizontale. Aceasta, deoarece unghiul
de pantă α reduce cu valoarea sa unghiul δ, prevăzut pentru terenurile orizontale. Menținând
aceeași valoare K, apare posibilitatea de revenire a brazdei la poziția inițială (fig. 7).
 Fig. 7. Cinematica brazdei spre amonte
De aceea, pentru astfel de arături apare cerința creșterii lățimii de lucru a trupiței în
vederea menținerii unei adâncimi normale, ceea ce duce la creșterea rezistenței la tracțiune a
plugului datorită creșterii secțiunii brazdei. Pentru a se evita acest lucru arăturile pe pante se
execută la adâncime mai mică decât cele pe terenurile orizontale.
De asemenea, în cazul răsturnării brazdei spre amonte, aceasta este deplasată la o
înălțime mai mare decât în cazul arăturii pe orizontală și necesită un lucru mecanic suplimentar
pentru ridicarea ei, ceea ce duce la creșterea forței de tracțiune și la un consum suplimentar de
energie (Δh’ > Δh) (fig. 7).
În graficul din figura 8 este ilustrată relația dintre adâncimea de lucru și panta terenului
pentru lățimi mai frecvente ale trupițelor.

Fig. 8. Variația adâncimii de lucru în funcție de unghiul de pantă

la răsturnarea brazdei spre aval și amonte