HIDRAULICA TORENȚIALĂ

Forțe de presiune pe pereți plani

Pereți plani înclinați

Fie un perete plan OBDE - de exemplu, paramentul amonte al unui baraj rectiliniu de zidărie
sau de beton, ca în figura următoare, înclinat cu unghiul a față de verticală, asupra căruia se exercită
presiunea hidrostatică a apei la nivelul xOy planul de apă. Două probleme se pun în această situație
și anume:
- determinarea rezultantei forțelor de presiune pe suprafața A având o formă oarecare, și
- determinarea punctului de aplicație al acestei rezultante (punctul C, denumit centru de presiune)
Se adoptă sistemul de referință rectangular Oxyh, cu axa verticală Oh orientată de sus în jos:

Rezultanta forțelor de presiune

În cuprinsul suprafeței A, se consideră o suprafață elementară dA situată la adâncimea h față
de planul de apă (planul manometric). Forța elementară de presiune, dP, care se exercită pe această
suprafață este:
dP =   dA =   g  h  dA

Întrucât suprafața A este plană, forțele elementare de presiune pe orice element de suprafață
sunt paralele între ele și, în consecință, ele admit o rezultantă unică. Această rezultantă este:
P = ∫𝐴 𝑑𝑃 = ∫𝐴 𝑝 ∙ 𝑑𝐴 = ∫𝐴 𝜌 ∙ 𝑔 ∙ ℎ ∙ 𝑑𝐴 = 𝜌 ∙ 𝑔 ∙ ℎ0 ∙ 𝐴
unde ho este ordonata centrului de greutate al suprafeței A față de planul xOy.
 Din ultima formulă rezultă că, forța de presiune hidrostatică ce se exercită pe suprafața
plană înclinată A este dată de greutatea coloanei de apă de deasupra acestei suprafețe, de înălțime
egală cu ordonata centrului de greutate al suprafeței respective până la nivelul liber al apei (planul
de apă sau planul manometric).
Deoarece suprafața A a fost aleasă arbitrar, rezultă că expresia de mai sus care este generală
și, deci, valabilă pentru orice suprafață de pe peretele udat OBDE

Centrul de presiune
Ordonata centrului de presiune se obține aplicând teorema lui Varignon forțelor elementare
de presiune, dP, și rezultanta acestora P, față de axa Oy vafi:
P  zc = ∫𝐴 𝑑𝑃 𝑧
sau:
gAh0zc = ∫𝐴 𝜌 ∙ 𝑔 ∙ ℎ ∙ 𝑑𝐴 ∙ 𝑧
unde: zc este brațul forței P față de axa Oy, măsurat pe peretele înclinat,
z brațul forței elementare dP față de aceeași axă și măsurat pe același perete ca și z c.

Folosind proiecțiile ho = zo • cos a și

h = z • cos a și simplificând cu p  g, se obține
∫𝐴 𝑧 2 ∙ 𝑑𝐴 𝐼𝑦
𝑧𝑐 = =
𝑧0 ∙ 𝐴 𝑆𝑦
În care: Iy = ∫𝐴 𝑧 2 ∙ 𝑑𝐴 - moment de inerție al suprafeței A față de axa Oy
Sy - moment static al aceleiași suprafețe fața de axa Oy

Un moment de inerție de forma celui din formula anterioară se poate scrie - conform
teoremei lui Steiner - astfel:
∫𝐴 𝑧 2 ∙ 𝑑𝐴 = Iyo + Z02  A = Iy
unde: Iyo este momentul de inerție al suprafeței A, față de axa yo - yo care trece prin centrul de
greutate G0 al acestei suprafețe și este paralelă cu axa Oy.
Înlocuind expresia rezultă:
Zc =Z0 + Iyo/Sy

Teoria lui Steiner este enunțată astfel: Fie o suprafață oarecare A raportată la un sistem de
referință ortogonal cu axa X0 trecând prin centrul de greutate al suprafeței ca în figura de mai jos.
Momentul de inerția axial în raport cu axa Xo este:

𝐼𝑥0 = ∫ 𝑦 2 ∙ 𝑑𝐴
𝐴
Iar momentul de inerție în raport cu axa X, paralelă cu precedenta dar decalată cu cantitatea a este:

𝐼𝑥 = ∫ (𝑦 + 𝑎)2 ∙ 𝑑𝐴
𝐴

De unde: 𝐼𝑥 = ∫𝐴 𝑦 ∙ 𝑑𝐴 + 2𝑎 ∙ ∫𝐴 𝑦 ∙ 𝑑𝐴 + 𝑎2 ∙ ∫𝐴 𝑑𝐴
2

și deci: Ix = Ix0 + a2 • A
fiindcă momentul static al suprafeței A în raport cu axa Xo este:

Pereți plani orizontali

În aceste cazuri, centrul de presiune se confundă cu centrul de greutate al suprafeței și se află
în același plan orizontal; ca atare, rezultanta forțelor elementare de presiune pe suprafața A se
calculează simplu cu formula:
P=p•g•h•A
și nu depinde de forma recipientului, ceea ce explică cunoscutul paradox hidrostatic.

Pereți plani verticali

Dacă nu sunt condiții speciale, atunci rezultanta forțelor de presiune se calculează pentru un
tronson vertical de 1 metru lățime.

Pentru cazul a din figura de mai sus se poate scrie:

- forța elementară de presiune pe suprafața dP =   g  dA  z =   g  z  dZ
- rezultanta forțelor elementare de presiune pe suprafața A:
𝑦
𝜌 ∙ 𝑔 ∙ 𝑌2
𝑃 = ∫ 𝑑𝑃 = 𝜌 ∙ 𝑔 ∙ ∫ 𝑧 ∙ 𝑑𝑧 =
𝐴 0 2
Pentru cazul b, unde planul de apă depășește coronamentul barajului (respectiv, pragul
deversorului) cu cantitatea H, rezultă forţa elementară de presiune pe suprafața dP va fi:
dP =   g  (z + H)  dA =   g  (z + H)  dz

Rezultanta forțelor elementare de presiune pe suprafața A va fi:

𝑦
𝜌 ∙ 𝑔 ∙ 𝑌(𝑌 + 2𝐻)
𝑃 = ∫ 𝑑𝑃 = 𝜌 ∙ 𝑔 ∙ ∫ (𝑧 + 𝐻) ∙ 𝑑𝑧 =
𝐴 0 2
Ordonata centrului de presiune se calculează aplicând formula generală și vom obține două
variante atât pentru cazul a cât și pentru cazul b;
Cazul a:
Z0 = Y/2;
Sy = Y2 /2;
Iy0 = Y3/12

ΔZ = Y/6 și L = Y -zc = Y/3

Cazul b vom avea:
Z0 = H + Y/2;
Sy = (H + Y2 /2)  Y;
Iy0 = Y3/12
3 ∙ (𝑦 + 2𝐻)2 + 𝑌 2
𝑧𝑐 =
6 ∙ (𝑌 + 2𝐻)
𝑌2
∆𝑧 =
6 ∙ (𝑦 + 2𝐻)
𝑌 ∙ (𝑌 + 3𝐻)
𝐿 = 𝑌 + 𝐻 − 𝑧𝑐 =
3 ∙ (𝑌 + 2𝐻)
Interpretarea geometrică
Formulele anterioare se pretează la o interpretare geometrică foarte simplă, observând că
forța P poate fi reprezentată în plan printr-un triunghi dreptunghic, respectiv printr-un trapez
dreptunghic

Fig nr.3 Interpretarea geometrică a variației presiunii hidrostatice

Cazul a) perete plan vertical cu nivelul apei la coronament

Fig nr.3 Interpretarea geometrică a variației presiunii hidrostatice

Cazul b) perete plan vertical cu sarcină în deversor

De fapt, avem de a face cu probleme în spațiu fiindcă suprafețele diagramelor reprezintă,

fiecare, forța P pentru 1 metru lungime de perete, putându-se scrie:
iar pentru cazul b se poate scrie:
𝜌∙𝑔∙𝑌∙(𝑌+2𝐻)∙1
P=
2
Pe de altă parte, formulele ne arată că ordonata centrului de presiune (notata cu z c dacă
raportarea se face față de suprafața liberă a apei și cu L dacă o raportăm față de talpa barajului) este
egală cu ordonata centrului de greutate al diagramei presiunii.
Într-adevăr, Y/3 reprezintă expresia ordonatei centrului de greutate al triunghiului BDE iar
(Y  (Y + 3H) / 3 (Y + 2H))
se poate demonstra că reprezintă expresia ordonatei centrului de greutate al trapezului 8DFE.
Prin urmare, reprezentările grafice sunt foarte avantajoase pentru determinarea directă a
rezultantei hidrostatice P și a ordonatei centrului de presiune Z c, indiferent dacă peretele este
vertical sau înclinat, drept sau frânt, sau dacă nivelul liber al apei depășește ori nu coronamentul
peretelui.

Presiunea apei și aluviunilor

În cazul torenților, sarcinile cele mai periculoase apar în timpul viiturilor și imediat după
trecerea acestora, când lucrările hidrotehnice transversale sunt acționate, simultan, de apă și de
aluviunile transportate în amestec intim cu apa (aluviuni submersate; pământ submersat).
Avem de a face, în acest caz, cu două medii fizice diferite (mediul lichid - apa și mediul solid
- pământul), care prin interacțiune generează un mediu fizic nou, cu proprietăți mult diferite de cele
ale mediilor din care a provenit. Dintre factorii care intervin în definirea acestui proces menționăm:
gradul de încărcare a apei cu aluviuni, natura, forma și granulometria aluviunilor, gradul lor de
coeziune, unghiul de frecare dintre particule, etc.
Calea cea mai simplă, dar și cea mai puțin precisă, pentru a aborda problema de mai sus
constă în schematizarea ei potrivit ipotezelor de mai jos:
- Mediul lichid (apa) dă o împingere de natură hidrostatică, cu o distribuție a presiunilor care
ascultă de legea: p =  • h; ( = p • g) greutatea specifică a apei limpezi;
- La rândul său, mediul solid (aluviunile) transmite asupra barajului o presiune tot de natură
hidrostatică, care se distribuie potrivit relației:

În care: ps - greutatea specifică a pământului în stare de submersie;

a - coeficientul de împingere activă a pământului aflat în această stare
h - adâncimea la care se calculează presiunea.

Prima mărime ps se poate stabili, după caz, cu sau fără luarea în considerare a porozității
pământului.
Se înțelege prin porozitate (n) raportul dintre volumul porilor și volumul pământului:
𝑉𝑝𝑜𝑟𝑖
𝑛= ∙ 100
𝑉𝑝𝑎𝑚
În general, porozitatea variază între limite foarte largi de la circa 20% în cazul aluviunilor
grosiere, până la aproximativ 90% în cazul aluviunilor fine. Dacă se face abstracție de porozitatea
pământului, dar se ține seama de efectul subpresiunii apei, se poate scrie (conform legii lui
Arhimede):

în care ps este greutatea specifică a părții solide a pământului. Dată fiind compoziția chimică a
aluviunilor, se ia ca valoare uzuală de calcul ps = 26,5 kN/m3, care reprezintă greutatea specifică a
cuarțului, mineralul predominant în nisip.
Dacă introducem și efectul porozității pământului, vom avea:
≈16,5  (1-n)

În ceea ce privește a - coeficientul de împingere activă a pământului, calculul se poate face

după formula clasică a lui Coulomb:

în care:  (în grade) este unghiul de frecare interioară dintre particulele pământului submersat.
Această formulă nu ține seama nici de coeziunea terenului și nici de frecarea dintre teren și baraj,
este riguros valabilă numai în cazurile în care paramentul amonte al barajului este vertical, iar
aterisamentul acestuia orizontal.
În cazul aluviunilor grosiere necoezive, cum sunt, spre exemplu, pietrișurile și bolovanii de
râu cu sau fără nisip, unghiul de frecare interioară  = 200 .... 400 .
În cazul aluviunilor coezive fine (mâl, argilă), masa de pământ transportată de viitură poate
ajunge într-o stare mocirloasă (fluidă), ceea ce face ca acțiunea ei asupra barajului să fie foarte
asemănătoare cu acțiunea apei. În acest caz, fiindcă unghiul  tinde către 0 (iar coeficientul a către
1), împingerea exercitată asupra barajului este cea mai mare.
 Pentru barajul cu profil trapezoidal din figura anterioară, care este supus la presiunea apei și
aluviunilor, se arată modul de determinare a forțelor de presiune și a ordonatelor centrelor de
presiune, prin construirea și interpretarea geometrică a diagramelor de presiuni. Forța de presiune
dată de apa limpede (Po) este reprezentată de aria diagramei trapezoidale 1234, iar cea dată de
aluviunile în amestec cu apa ( Eo), de aria diagramei triunghiulare 356. Centrele de presiune sunt
respectiv Cl și C2, iar ordonatele lor - Lpo și LEO - sunt egale cu ordonatele centrelor de greutate ale
diagramelor de presiuni.