1.2.

Bazele de amenajare a pădurilor

Bazele de amenajare sunt liniile directoare strategice (decizii pe

termenlung) referitoare la vârsta la care se poate recolta produsul lemnos şi
începe regenerarea pădurii, natura şi ritmul acestui proces (tratamentul) şi
compoziţia ce va fi fost realizată prin regenerare, fie aceasta naturală, artificială
sau mixtă. Fără baze de amenajare, deciziile – adică soluţiile tehnice propuse la
fiecare revizuire a amenajamentului – ar fi conjuncturale, dictate de interese pe
termen scurt sau de moment.

Exploatabilitatea:
Exploatabilitatea este starea în care un arboret (în cazul codrului
regulat) sau un arbore individual (în cazul codrului grădinărit) răspunde în cea
mai mare măsură ţelurilor de gospodărire stabilite, având calitatea de a fi apt
pentru recoltare.
Pentru pădurile de codru regulat, exploatabilitatea se exprimă prin
vârstă, întrucât normalizarea structurii se realizează pe clase de vârstă. La codru
grădinărit, exploatabilitatea se exprimă prin diametrul limită, deoarece unitatea
de referinţă este arborele individual, iar structura normală se realizează în
raport cu distribuţia arborilor pe categorii de diametre.
În funcţie de ţelurile de gospodărire, se vorbeşte de:
1) exploatabilitatea financiară (exploatabilitatea celei mai mari rente a
solului),
2) exploatabilitatea absolută,
3) exploatabilitatea tehnică,
4) exploatabilitatea celei mai mari rente a pădurii (exploatabilitatea
rentei forestiere),
5) exploatabilitatea de protecţie,
6) exploatabilitatea de regnerare
7) exploabilitatea fizică.
Exploatabilitatea financiară
Vârsta exploatabilităţii financiare este vârsta la care terenul pe care este
situat un arboret are o valoare maximă, în funcţie de următoarele elemente:
 preţuri pe sortimente;
 cheltuieli de regenerare, îngrijire şi conducere;
 rata dobânzii.