UNIVERSITATEA ŞTEFAN CEL MARE SUCEAVA

Facultatea de Silvicultură

Soluţii de amenajare pentru fonduri de

producţie caracterizate prin excedent de arborete
exploatabile
Lucrare de licenţă

Coordonator ştiinţific:
Şef lucr. Dr. ing. Gabriel Duduman
Absolvent:
Costel Popa

Suceava
2014
 Cuprins
Capitolul 1. Introducere ………………………………………………………………4
1.1.Fondul de producţie – noţiuni generale………………………………………..........4
1.2.Analiza fondului de producţie la codru regulat…………………………….….........5

- 1.2.1. Codrul regulat în amenajamentul românesc……………………….............5

- 1.2.2. Caracteristicile fondului de producţie la codru regulat……………….........6
- 1.2.3. Excedentul de arborete exploatabile la codru regulat……………………...9
- 1.2.4. Determinarea mărimii normale a fondului de producţie………………….11
- 1.2.5. Normalizarea fondului de producţie la codru regulat…………………......13

Capitolul II. Scopul şi obiectivele de cercetare…………………… ………………17

Capitolul III. Localizarea cercetărilor şi descrierea condiţiilor de vegetaţie…. …18

3.1. Aspecte administrative……………………………….…………………................18

3.2. Condiţii staţionale şi de vegetaţie……………………………………….................19

Capitolul IV. Metodologia de cercetare………………………………………….......29

4.1. Culegerea şi prelucrarea datelor………...…………….…………………...............29

4.2. Metode folosite la calculul posibilităţii de produse principale la pădurile
gospodărite în regimul codru regulat ……………………………………………..31
- 4.2.1. Metoda claselor de vârstă……………………………………………........31
- 4.2.2. Metoda creşterii indicatoare………………………………………………32

Capitolul V. Studiul dinamicii bazelor de amenajare şi al evoluţiei structurii

fondului de producţie pentru SUP A……………………………….....35
5.1. Dinamica bazelor de amenajare şi impactul acestora asupra caracteristicilor
fondului de producţie……………………………………………………………...35
5.2. Evoluţia componentelor structurale ale fondului de producţie pentru SUP A…….42
- 5.2.1. Evoluţia structurii fondului de producţie
în Unitatea de Producţie III Şoimu……………………………………....42
- 5.2.2. Evoluţia structurii fondului de producţie
în Unitatea de Producţie IV Geamăna…………………………………....46
- 5.2.3. Evoluţia structurii fondului de producţie
în Unitatea de Producţie V Tazlău.……………………………………....50
5.3. Aspecte generale ………………………………………………………………….54

2
 Capitolul VI. Studiul soluţiilor de normalizare a fondului de producţie
propuse la ultimele trei revizuiri ale amenajamentelor
şi analiza aplicării acestora..................................................................55
6.1. Dinamica posibilităţii de produse principale în perioada 1994-2023
în zona de studiu…………………………………………………………………..55
6.2. Dinamica posibilităţii de produse principale în unităţile de producţie.………..…...58
- 6.2.1. Dinamica posibilităţii de produse principale în UP. III Şoimu………..….58
- 6.2.2. Dinamica posibilităţii de produse principale în UP. IV Geamăna.........….63
- 6.2.3. Dinamica posibilităţii de produse principale în UP. V Tazlău……....…....70

Capitolul VII. Soluţii propuse pentru normalizarea structurii

fondurilor de producţie ale unităţilor de producţie studiate………79
7.1. Soluţii de normalizare a structurii fondului de producţie al UP. III Şoimu……….80
7.2. Simularea evoluţiei structurii fondului de producţie al UP. III Şoimu
pentru o perioadă de 70 de ani………………………………………………….…93
- 7.2.1. Simularea scenariului propus prin amenajamentul actual
r = 120 ani; p = 30 ani…………………………………………………….93
- 7.2.2. Simularea prin cel mai avantajos scenariu
identificat prin prisma sacrificiilor de exploatabilitate
şi a mărimii excedentului de suprafaţă………………………………… …..97
- 7.2.3. Compararea rezultatelor simulării……………………………………….101

Capitolul VIII. Concluzii…………………………………………………………………..102

Bibliografie…………………………………………………………………………………105

3
 CAPITOLUL 1. INTRODUCERE

1.1.Fondul de producţie – noţiuni generale

Ecosistemele forestiere – pădurea – funcţionează neintervenindu-se uman, evoluând

din punct de vedere structural, în direcţia autoreglării şi a asigurării echilibrului dinamic.
Intervenţia umană intensivă, datorată cerinţelor crescânde de lemn, au condus în timp la
conştientizarea diminuării resurselor forestiere. De asemenea rolul pădurilor a fost revizuit ca
urmare a constatării că aceasta îndeplineşte numeroase funcţii şi servicii pe lângă producţia
de lemn. Obiectivele de gospodărire a pădurilor sunt permanent adaptate la cerinţele de
moment, conducând astfel evoluţia acestui ecosistem spre noi direcţii.
Urmărirea realizării cu continuitatea a funcţiilor economice, social ecologice şi
protective ale pădurii se face prin intervenţia omului la nivelul componentelor structurale ale
pădurii – arborii sau arboretele – care sunt analizate pe vârste sau dimensiuni, astfel încât
pădurile să poată satisface pe termen mediu şi lung atât cererea de masă lemnoasă (în
concordanţă cu creşterea în volum), cât şi celelalte funcţii atribuite la nivel de arboret prin
amenajament.
Arborii şi arboretele unei păduri, îndeplinind concomitent rolul de mijloc de producţie
şi de protecţie, alcătuiesc fondul de producţie al acesteia. Acesta diferă în funcţie de condiţiile
de creştere a arborilor şi în funcţie de intervenţiile umane sub formă de lucrări de gospodărire,
reacţionând în funcţie de acestea, prin eficacitatea exercitării funcţiilor economice sau social-
ecologice atribuite, având în acelaşi timp o anumită stare, caracterizată prin structură, mărime
şi creştere.
Deşi limitată, printr-o gospodărire raţională ameliorarea eficacităţii funcţionale
este posibilă. Aceasta presupune existenţa unei stări a fondului de producţie în care eficienţa
funcţiilor atribuite este maximă şi constituie principalul obiectiv urmărit la întocmirea
proiectelor de amenajare, studii executate în baza celor trei principii ale amenajării pădurii:
continuitate, rentabilitate şi menţinere a echilibrului ecologic. Amenajamentele silvice,
definesc starea în care eficacitatea fondului de producţie este maximă, normală, iar fondul de
producţie caracterizat de o asemenea stare este denumit normal, precum normale sunt
denumite şi caracteristicile acestuia: mărimea, structura şi creşterea.
4
 1.2 . Analiza fondului de producţie la codru regulat

1.2.1. Codrul regulat în amenajamentul românesc

Într-o pădure gospodărită după regimul silvotehnic de codru regulat, continuitatea este
asigurată prin înfiinţarea sau reînfiinţarea periodică a arboretelor din sămânţă şi conducerea
lor, prin lucrări de îngrijire executate în perioade diferenţiate, spre o structură regulată (de
regulă echienă sau relativ echienă).
Exploatarea arboretelor de codru regulat se face în general, la vârste mari (peste 100
ani), în funcţie de ciclul de producţie, vârste la care se vizează obţinerea de sortimente
obişnuite de lemn pentru cherestea, construcţii, celuloză etc. sau sortimente superioare de
lemn pentru furnire estetice sau tehnice, lemn de rezonanţă sau lemn pentru claviaturi.
Obţinerea acestor sortimente se face grupând arboretele în funcţie de caracteristicile
lor, în subunităţi de producţie – protecţie (SUP). Amenajamentul românesc, prevede
executarea de lucrări de îngrijire şi conducere pentru obţinerea sortimentelor amintite, în
cadrul regimului codru regulat prin subunităţile de producţie – protecţie redate în tabelul
1.2.1.a.
Tabelul 1.2.1.a Unităţi de gospodărire la codru regulat
Denumirea unităţii de Codul
Nr. crt. Ţelul urmărit
gospodărire subunităţii

Codru regulat - sortimente A Lemn pentru cherestea, construcţii,

1 celuloză etc.
obişnuite
D Ţeluri de protecţie
Lemn pentru furnire estetice şi
Codru regulat - sortimente B tehnice, lemn de rezonanţă şi
2
superioare claviaturi
I Ţeluri de protecţie

Subunităţile D şi I se constituie doar în situaţiile în care majoritatea unităţii de

gospodărire cuprinde arborete din grupa I funcţională. Reglementarea producţiei se face în
cadrul subunităţilor A şi B. Cele mai multe păduri de codru regulat au ca ţel de gospodărire
lemnul pentru cherestea, construcţii sau celuloză, fiind gospodărite în SUP A. Această
subunitate de gospodărire se caracterizează prin adoptarea ciclului de producţie care se
împarte în clase de vârstă, de regulă de 20 ani fiecare. Subunităţile de tip A se

5
caracterizeazăprin existenţa unui excedent sau a unui deficit de arborete exploatabile, în raport
cu suprafaţa normală a unei clase de vârstă şi cu structura reală a fondului de producţie.
Reglementarea producţiei se face cu asigurarea continuităţii recoltei de lemn, iar analiza
se face pe următorii 60 ani, în acelaşi timp vizându-se şi normalizarea, prin împărţirea ciclului
în suprafeţe periodice de 20 sau 30 de ani. În practica amenajistică din România, calculul
volumului de extras se face pe baza creşterilor arboretelor, prin procedeele analitice –
procedeul creşterii indicatoare şi procedeul claselor de vârstă.

1.2.2. Caracteristicile fondului de producţie la codru regulat

Un fond de producţie corespunzător stării unei păduri la un moment dat, poate fi mai
mult sau mai puţin apropiat de mărimea şi structura considerate normale, şi este denumit în
lucrările de specialitate fond de producţie real.
Fondul de producţie normal mai este numit şi optim. Amenajamentele silvice sunt
studii periodice bazate pe informaţii culese la un moment dat, furnizează informaţii care sunt
supuse schimbărilor încă de la debutul aplicării şi oferă soluţii organizatorice şi de conducere
a arboretelor. Cu ocazia fiecărei amenajări, starea normală se redefineşte, iar fondul de
producţie este supus optimizării, fiind condus spre ce s-ar dori a fi structura optimă şi
mărimea optimă.
Mărimea fondului de producţie este exprimată în metri cubi (m3) raportaţi la unitatea de
suprafaţă, de regulă un hectar sau o sută de hectare, şi este dată de volumul arborilor sau
arboretelor componente, determinat prin măsurători directe în teren, în cazul fondului real de
producţie, sau prin calcule sau pe cale inductivă, în cazul fondului de producţie normal.
Structura unui fond de producţie este descrisă în funcţie de modul de repartizare a
elementelor componente, pe categorii sau clase, în funcţie de caracteristicile biometrice ale
arborilor. Arborii, ca şi arboretele, sunt analizaţi prin intermediul caracteristicilor calitative şi
cantitative. La analiza arborilor, caracteristicile principale avute în vedere sunt specia,
diametrul şi înălţimea. Pentru arborete cele mai importante caracteristici sunt: vârsta,
compoziţia, consistenţa şi clasa de producţie.
Întrucât fondul de producţie la codru regulat este constituit din numeroase arborete cu
caracteristici diferite, analiza acestuia se realizează în raport cu suprafaţa, fiind constituite
clase care grupează suprafeţe similare ale fondului de producţie din punct de vedere al

6
anumitor caracteristici. Aceasta este cauza pentru care unitatea de referinţă a acestuia la
codrul regulat şi la crâng este hectarul de pădure.
Procesul continuu de exploatare şi regenerare dintr-o pădure gospodărită în codru
regulat, după principiul continuităţii, face ca periodic arboretele noi să ia locul celor vechi,
ocupând suprafeţele rămase libere după exploatare. În acest fel, pădurea devine un ansamblu
unitar de elemente aflate în interacţiune, compus din arbori şi arborete cu vârste diferite.
Arboretele reacţionează diferit, în funcţie de momentul şi modul în care sunt efectuate
diferitele intervenţii; de aceea este necesar de ştiut care ar trebui să fie suprafaţa ocupată de
arborete de diferite vârste, pentru a contracara diferenţele de productivitate şi pentru a putea
recolta cantităţi egale de lemn de la an la an. Gruparea arboretelor în raport cu vârsta se
realizează la codru regulat pe clase de vârstă. Clasele de vârstă se notează cu numere de
ordine şi se indică limitele lor (Ex. III, 41-60, indică clasa a treia de vârstă, cuprinzând
arborete cu vârste între 41 şi 60 ani).
Fondul de producţie al unei păduri poate fi constituit din arborete pure şi de aceeaşi
productivitate, arborete care pot fi echiene sau relativ echiene, unde fiecare vârstă poate fi
reprezentată egal pe suprafaţă, sau din arborete de productivităţi diferite, caz în care nici
vârstele la care arboretele devin exploatabile şi nici volumele lor la hectar nu mai pot fi egale.
Dispare posibilitatea recoltării aceleiaşi cantităţi de lemn de pe suprafeţe egale, fără
afectarea continuităţii. În acest caz se determină producţia medie pe an şi pe hectar, pentru
pădurea întreagă, dar şi pentru fiecare clasă de producţie în parte. Dacă productivitatea
arboretelor este avută în vedere, atunci distribuţia suprafeţelor fondului de producţie pe clase
de vârstă este normală doar dacă suprafeţele diferitelor clase sunt invers proporţionale cu
productivitatea lor.
Situaţia de normalitate există doar atât timp cât fondul de producţie cuprinde toate
clasele de vârstă aferente ciclului de producţie stabilit anterior, iar suprafaţa fiecărei clase îi
permite asigurarea unei producţii constante la exploatabilitate, în decursul a 20 de ani.
Complexitatea interacţiunilor elementelor constitutive ale unui fond de producţie
conduce la situaţii diferite. Producţia de lemn poate fi constantă, când clasele de vârstă sunt
egale între ele şi reprezentarea proporţională a claselor de producţie este aceeaşi în toate
clasele de vârstă. Practica amenajistică, urmăreşte constituirea unor unităţi de gospodărire cât
mai omogene din punct de vedere al potenţialului productiv al arboretelor componente cât şi
distribuţia cât mai echilibrată a acestora în raport cu vârsta.
Gradul de normalitate a structurii se poate exprima prin suma diferenţelor dintre
suprafeţele reale şi cele normale ale claselor de vârstă. Cu cât suma acestor diferenţe este mai

7
apropiată de zero, pădurea este mai apropiată de structura normală pe clase de vârstă. O altă
situaţie o reprezintă repartiţia inechitabilă a productivităţii arboretelor în raport cu vârsta.
Dacă în clasele mici de vârstă se găsesc arborete de productivitate superioară iar în cele
mari arborete de productivitate inferioară, iar recoltarea la exploatare a aceleiaşi cantităţi de
lemn reprezintă scopul final, atunci se impune ajustarea corespunzătoare a distribuţiei pe clase
de vârstă în ce priveşte suprafaţa.
De cele mai multe ori, realitatea ne oferă cazul cel mai complicat, reprezentat de
păduri constituite din arborete amestecate şi cu clase de producţie diferite. În pădurile de
amestec se caută pentru gospodărire, prin studii de amenajare, situaţiile care sunt cele mai
apropiate posibil de starea normală, în raport cu condiţiile staţionale şi cu condiţiile
amestecului dat, care asigură continuitatea în modul cel mai avantajos.
Fondul de producţie real se compară cu un fond de producţie normal, determinat în
raport cu condiţiile de vegetaţie ale amestecului existent. Determinarea distribuţiei normale pe
clase de vârstă, a fondului de producţie al unei păduri compuse din arborete de amestec, se
face:
1) prin stabilirea suprafeţei fiecărei clase de producţie, pe fiecare specie componentă
şi pe fiecare clasă de vârstă
2) prin stabilirea suprafeţei normale a fiecărei clase
3) prin estimarea producţiei la exploatabilitate corespunzătoare repartiţiei reale a
suprafeţelor de productivităţi diferite, cu producţia medie.
Speciile, ca şi clasele de producţie, au o mare influenţă asupra mărimii producţiei.
Participarea speciilor la producţia de lemn corespunde proporţiei lor pe clase de vârstă în
momentul calculului acesteia. Tratarea fiecărei specii în mod particular constituie o ipoteză
simplificatoare, de multe ori forţată, dar permite asimilarea pădurii de amestec cu o pădure
constituită din arborete pure, iar în felul acesta pot fi utilizate, pentru calculul productivităţii
arboretelor, tabelele de producţie.
Rezultatele sunt aproximative, deoarece producţia unui arboret amestecat nu este
aceeaşi cu producţia arboretelor pure formate de speciile componente ale arboretului de
amestec. Prin diferitele intervenţii culturale, executate de-a lungul timpului, se poate modifica
proporţia speciilor în amestec. „În plus, nu se poate susţine că diferitele clase de producţie ale
arboretelor, rămân neschimbate de-a lungul existenţei lor” (Giurgiu,1979;1988).
Pentru aceste motive s-ar putea face un calcul mai concret, dacă arboretele s-ar grupa
pe tipuri de pădure, tipuri de ecosisteme sau pe câteva tipuri de amestec, nu după proporţia
actuală a speciilor, ci după amestecul final cel mai potrivit spre care s-ar putea conduce, prin

8
aplicarea unor metode raţionale de cultură. În acest caz, un arboret de 25 de ani, de exemplu,
format din 7Fa+3Go, s-ar putea încadra la tipul 6Go+4Fa, la care s-ar putea ajunge până la
exploatabilitate, dacă din punct de vedere cultural acest amestec este acceptabil. S-ar stabili
apoi vârsta exploatabilităţii şi producţia ce se poate aştepta la fiecare tip de amestec, iar
distribuţia normală s-ar calcula după modelul amintit, numai că în loc ca suprafeţele să se
repartizeze pe specii, se vor repartiza pe tipuri de amestec, printre care figurează, fără
îndoială, şi arboretele pure, pe clase de producţie” (Rucăreanu, 1968).

1.2.3. Excedentul de arborete exploatabile la codru regulat

Repartiţia suprafeţei fondului de producţie real pe clase de vârstă prezintă situaţii

particulare în momentul comparării cu fondul de producţie normal. Pot apărea anormalităţi
determinate de încadrarea arbitrară a arboretelor exploatabile în raport cu vârsta, în ultima
clasă de vârstă, creându-se astfel iluzia unui excedent. Gospodărirea unui fond de producţie se
face unitar, în cadrul unei subunităţi de gospodărire căreia i se stabileşte un ciclu de producţie
ce se împarte ulterior în clase de vârstă.
Existenţa excedentului de arboretele exploatabile în raport cu suprafaţa, se determină
după stabilirea suprafeţelor periodice, care pot corespunde unor perioade diferite (de regulă 20
sau 30 de ani la codru regulat) şi care acoperă toată perioada ciclului de producţie. Includerea
arboretelor în suprafeţele periodice se face în funcţie de urgenţa lor de regenerare stabilită
conform condiţiilor de vegetaţie a arboretelor, productivităţii, consistenţei etc.
Fondului de producţie existent în cadrul unei subunităţi de gospodărire i se calculează
apoi suprafaţa periodică normală ca fiind produsul dintre numărul anilor perioadei şi raportul
dintre suprafaţa totală şi ciclul de producţie.
Intervalul de 60 de ani pentru care se urmăreşte asigurarea continuităţii poate cuprinde
două sau trei suprafeţe periodice ale fondului de producţie. În urma acestei analize
comparative între suprafeţele periodice reale (S) şi cele normale (Sn) se constată situaţiile de
excedent sau de deficit de arborete exploatabile.
În amenajamentele româneşti excedentul (E) se calculează diferenţiat în funcţie de
mărimea perioadei, de condiţiile îndeplinite şi de formulele de calcul prezentate în tabelul
1.2.3.a. (Giurgiu,1988):

9
 Tabelul 1.2.3.a. Determinarea excedentului de arborete exploatabile
SP cu perioada de 30 de ani SP cu perioada de 20 de ani
Condiţia Formula de calcul Condiţia Formula de calcul
S1>Sn; S2>Sn E = S1-Sn
S1>Sn; S2>Sn E = S1-Sn
S1>Sn; S2<Sn;
S3>Sn; E = S1+S2-2Sn
S1+S2>2Sn
S1>Sn; S1+S2>2Sn E = S1+S2-2Sn
S1>Sn; S3<Sn; E = S1+S2+S3-3Sn
S1+S2+S3>3Sn

Încadrarea pe suprafeţe periodice trebuie făcută având în vedere ca posibilitatea pe

suprafaţă în SP2 să nu fie mai mică cu mai mult de 20% faţă de posibilitatea din SP1.
În cazul deficitului de arborete exploatabile, se realizează „încadrarea tuturor
arboretelor din urgenţa I în SP1, iar pentru verificare se foloseşte şi procedeul suprafeţei
minime la exploatabilitate” (Giurgiu, 1988). Acest procedeu presupune ca SP1 să fie dată de
minima dintre rapoartele de mai jos unde „a” reprezintă numărul de ani ai perioadei curente:

S1 S1  S 2 S1  S 2  S 3
 Si
i
; ; ;
a1 a1  a 2 a1  a 2  a 3  ai
i (1.1)
În afară de excedentul pe suprafaţă al arboretelor exploatabile, şi volumul arboretelor
exploatabile pate fi excedentar. Acesta se calculează pe următorii 60 ani iar excedentul se
determină pe baza creşterii indicatoare (Ci) şi a volumelor calculate pe 10, 20, 40 şi 60 ani, cu
ajutorul cărora se calculează parametrul Q.
Acesta reprezintă raportul dintre volumele de lemn ce pot fi recoltate în funcţie de
starea actuală a fondului de producţie şi volumele care ar trebui recoltate în condiţii normale
(Carcea, 1969.)

20  C i  
Q 
m in

20  C i
(1.2)

min - valoarea minimă a următoarelor diferenţe:

∆d = 2 (1.3)
∆1 = 2 (1.4)
∆2 = 2 (1.5)
∆3 = 2 (1.6)

10
 Vde , V1e ,V2e , V3e reprezintă volumele arboretelor exploatabile în primii 10, 20, 40,
sau 60 de ani. Dacă parametrul Q este subunitar, fondul de producţie are deficit de arborete
exploatabile, iar dacă acesta este supraunitar, fondul de producţie prezintă excedent de
arborete exploatabile.
Excedentul este format, de regulă, din arborete care au ajuns la vârsta exploatabilităţii,
sau au depăşit-o, arborete echiene şi relativ echiene, de vitalitate cel puţin normală şi
productivitate superioară sau cel puţin mijlocie, cu sau fără seminţişuri instalate şi care în
raport cu condiţiile de vegetaţie mai pot fi menţinute neexploatate.
Menţinerea acestora sepoate datora precomptării de masă lemnoasă din cauza unor
calamităţi intervenite pe perioada ciclului de producţie şi accesibilităţii parţiale sau
inaccesibilităţii din unele bazine ale unităţilor de producţie.
De asemenea, se mai poate ajunge în situaţii de excedent de arborete exploatabile
datorită aplicării în trecut a tratamentului tăierilor rase pe suprafeţe mari sau chiar pe bazine
întregi, fapt care a condus la încadrarea acestor suprafeţe în aceeaşi clasă de vârstă.
Menţinerea arboretelor în vegetaţie, se face în acest caz, pentru asigurarea continuităţii şi
pentru normalizarea în timp a fondurilor de producţie respective.

1.2.4. Determinarea mărimii normale a fondului de producţie

Datorită tratamentelor vitrege la care erau supuse, pădurile nu puteau oferi modele
concrete nici criterii de orientare în gestionarea durabilă. Nevoia raţionalizării exploatării
lemnului a dus la crearea unui model ideal al unei păduri raţional gospodărite, elaborându-se
la începutul secolului al XIX-lea teoria pădurii normale (Hundeshagen, 1826; Heyer, 1841).
Richter afirma (1963) că „această teorie este prima, şi până astăzi singura în felul ei,
care se referă la o unitate de gospodărire”. Conform acestei teorii „o pădure este în stare
normală dacă asigură anual şi permanent recolte egale de material lemnos” ( Heyer, 1854).
În calculul mărimii fondului de producţie normal, teoria pădurii normale ia în calcul
vârsta exploatabilităţii, volumul arboretelor la diferite vârste, creşterea anuală normală a
pădurii. Deşi teoria pleacă de la ipoteza că pădurile se exploatează prin tăieri rase, ea a
constituit şi constituie în continuare un important reper în elaborarea altor metode de calcul
din care se amintesc următoarele: metoda creşterii medii la exploatabilitate, metoda
diametrului mediu al arboretelor, metoda înălţimii medii a arboretelor exploatabile, metoda
calculului arboretului secundar, metoda tabelelor de producţie. Formulele prin care se

11
calculează mărimea fondului normal de producţie, în cadrul metodelor amintite, oferă
rezultate confirmate de practică, mai mult sau mai puţin exacte.
În cazul metodei tabelelor de producţie, care se consideră a fi una din metodele cele mai
exacte, volumul fondului de producţie normal (Fn) este dat de formula:

Fn = VI + VII +… + Vk (1.7)

în care VI, VII, etc. sunt volumele corespunzătoare claselor de vârstă I,II,...k.
Volumele se pot determina prin măsurători în teren, cunoscându-se suprafaţa fiecărei
clase de vârstă şi volumul mediu la hectar reprezentativ pentru fiecare clasă. În cazul codrului
regulat, clasele de vârstă având de obicei 20 ani, se consideră că volumele cele mai
reprezentative sunt volumele date de tabelele de producţie la vârstele care dau jumătatea
clasei de vârstă, adică 10,30,50,…,r-10 ani (r fiind vârsta medie a exploatabilităţii). În acest
caz formula de calcul a volumului devine:

Fn = Sn(V1+V2+…+Vk) (1.8)

unde Sn reprezintă suprafaţa normală a clasei de vârstă, şi V1, V2… Vk, volumele medii
la hectar ale diferitelor clase de vârstă:

Fn = Sp(V10+V30+…+Vr-10) (1.9)

Folosirea procedeului în practică a determinat constatarea că „volumul la vârstele de 30,

50 etc. ani, nu este volumul mediu al claselor de vârstă respective, ci este volumul unei vârste
mijlocii, ceea ce nu este tot una. Nepotrivirea este cu atât mai mare cu cât clasa de vârstă
este mai mare. Vârsta la care se ia volumul este totdeauna mai mică decât vârsta mijlocie. În
formulă se ia volumul la 30 ani, vârstă care corespunde ultimului an al primului deceniu al
clasei de vârsta 21-40, în timp ce jumătatea intervalului este intre 30 şi 31 ani, acest lucru
întâmplându-se la toate clasele de vârstă. Efectul este în general favorabil compensând în
bună parte efectul contrar produs de variaţia neliniară a volumului” (Leahu, 2001).
Pentru reducerea erorii, volumele sunt luate din tabelele de producţie din 5 în 5 ani, iar
la valorile obţinute, pentru calculul mai exact al fondului de producţie normal se adaugă şi
volumul arboretului secundar prin formula folosită în practica amenajistică.
(Rucăreanu,1944):

12
 VS = ΣR (1.10)

unde n este numărul anilor în care se acumulează volumul arboretului secundar,

iar R este volumul arboretului secundar de extras prin rărituri.
Volumul arboretului secundar calculat cu formula 1.10 se adaugă la volumul arboretului
principal determinat prin oricare din metodele amintite.

1.2.5. Normalizarea fondului de producţie la codru regulat

Normalizarea fondului de producţie a constituit o preocupare majoră pentru

silvicultori, de-a lungul vremii. Cele trei atribute ale fondului de producţie - mărimea,
structura şi creşterea - au generat orientări spre normalizarea fiecăreia dintre ele, elaborându-
se astfel diferite metode de calcul al posibilităţii.
Cele dintâi apărute au fost metodele de normalizare a mărimii fondului de producţie.
Prima concretizare a asigurării continuităţii, prin îndrumarea pădurii spre starea normală, s-a
făcut prin decretarea în 1788 în Austria a stabilirii de reguli pentru recolte continue anuale de
lemn din pădure. Dispoziţiile decretului au fost folosite la reglementarea exploatării pădurii
dând naştere celei mai vechi metode de normalizare a mărimii fondului de producţie – metoda
cameralistă.
Metoda cameralistă denumită mai târziu metoda austriacă (Schửpfer-1927), urmăreşte
normalizarea fondului de producţie, nu după structura claselor de vârstă, ci după mărimea
normală a fondului de producţie. Ea permite calculul posibilităţii (P) prin folosirea următoarei
relaţii:
R  N
P  C 
a (1.11)

în care C este creşterea anuală medie a pădurii, calculată la vârsta exploatabilităţii, R este
mărimea fondului de producţie real, N reprezintă mărimea fondului de producţie normal iar
„a” este perioada de timp în care se doreşte lichidarea diferenţei dintre R şi N.
Karl Heyer (1854) elaborează o metodă care-i poartă numele, prin care este luată în
consideraţie şi creşterea pe parcursul perioadei de timp în care se lichidează diferenţa dintre
fondul real şi fondul normal de producţie. Metoda calculează posibilitatea cu formula:

13
 P  C 
R - N   v
(1.12)
a

Considerând pădurea ca mijloc de producţie iar creşterea ca produs al acesteia, J. Chr.

Hudeshagen (1826) a elaborat o metodă, denumită metoda raţională, identificând raportul
dintre creşterea pădurii şi volumul fondului de producţie drept un instrument eficient de
reglementare a tăierilor, pentru asigurarea continuităţii.
Deoarece calculul presupunea inventarierea tuturor arboretelor (o măsură neeconomică),
practica a adoptat o relaţie simplificată prin care fondul real (R’) se estimează pentru
arboretele care au depăşit ca vârstă jumătatea ciclului de producţie, pentru aceleiaşi arborete
stabilindu-se şi fondul de producţie normal (N’). Formula de calcul a posibilităţii este:

C
P  R'
N' (1.13)

în care C este creşterea (medie) a fondului normal de producţie.

Pentru a putea recolta cantităţi constante, pădurea trebuie sa fie constituită dintr-o gradaţie
continuă de arborete de vârste diferite, dar de suprafeţe egale. Pădurea normală presupune o
serie de arborete ale căror vârste formează o progresie aritmetica cu raţia 1, egale ca suprafaţă.
Mărimea fondului de producţie normal, respectiv N, este dată de relaţia:

N=r (1.14)

ceea ce înseamnă că: (1.15)

Înlocuind în formula raţională factorul de recoltare C/N cu 2/r, posibilitatea este

obţinută după formula recomandată de Masson – Mantel (1959)

P=R (1.16)

Metoda a fost recomandată pentru calcularea posibilităţii la codru grădinărit deşi aici
noţiunea de ciclu de producţie nu are sens. Se face însă asocierea cu mărimea fondului de
14
producţie la codru regulat dar „întrucât metoda presupune stabilirea arbitrară a mărimii
fondului de producţie, fără a cunoaşte şi fără să vrea să se cunoască creşterea pădurii, este
considerată necorespunzătoare pentru o gospodărie silvică raţională” (Leahu, 2001).
Metoda Mélard (metoda circularei franceze de la 1883) deşi elaborată pentru codru
grădinărit, a fost adoptată apoi şi pentru codru regulat. Aceasta presupune cunoaşterea
mărimii fondului de producţie normal pe clase de vârstă.
Se stabileşte mai întâi ciclul de producţie; acesta se împarte în trei perioade egale,
corespunzătoare unui număr de trei clase de vârstă. Se admite că pentru situaţia normală între
volumul arborilor groşi, V3 şi volumul arborilor mijlocii V2 este un raport de 5/3 iar
posibilitatea de produse principale se recoltează numai din categoria arborilor groşi.
Posibilitatea rezultată diferă în funcţie de procedeul utilizat: cu sau fără adăugarea creşterilor.
Metoda prezintă avantajul că atunci când distribuţia volumelor pe cele trei clase de
diametre este anormală, există posibilitatea mutării pragului dintre V2 şi V3 astfel încât să se
restabilească proporţia 5/3 între V3 şi V2; dacă trebuie mărit V2 respectivul prag se mută spre
dreapta iar dacă există un deficit de arbori groşi, pragul se poate muta spre stânga.
Ideea de normalizare a creşterii fondului de producţie a dus la elaborarea în 1886, de
către silvicultorul francez Adolphe Gurnaud, a metodei controlului. Aceasta este utilizată
pentru calculul posibilităţii la codru grădinărit dar aplicarea sa a fost ulterior extinsă şi pentru
codru regulat odată cu adoptarea teoriei controlului optimal (Naslund,1969; Schreuder,1971).
Posibilitatea se calculează pe fiecare parcelă, prin tatonări repetate. Principalul inconvenient
îl presupune necesitatea inventarierilor periodice care constituie fundamentul aplicării corecte
a metodei.
La codru regulat, cea mai cunoscută dintre metodele de normalizare a structurii
fondului de producţie este cea a claselor de vârstă. Aceasta urmăreşte monitorizarea evoluţiei
caracteristicilor fondului de producţie şi îndrumarea lui spre structura optimă prin
normalizarea repartiţiei suprafeţelor pe clase de vârstă. Metoda presupune o succesiune de
operaţii:
- fixarea ciclului şi stabilirea structurii normale a fondului de producţie pe suprafeţe
periodice;
- constituirea suprafeţei periodice în rând şi stabilirea posibilităţii periodice pe
suprafaţă;
- întocmirea planului de recoltare şi calcularea posibilităţii anuale pe volum.
În cadrul metodei claselor de vârstă, posibilitatea de produse principale se calculează
prin intermediul a două procedee: procedeul deductiv şi procedeul inductiv. Procedeul

15
deductiv calculează posibilitatea ca fiind raportul dintre volumul ce se poate extrage din
fiecare arboret inclus în SP1 şi lungimea perioadei de regenerare adoptate pentru arboretul
respectiv. În acest sens, volumul arboretelor exploatabile neparcurse cu tăieri, se majorează cu
volumul creşterilor pe o perioadă egală cu jumătatea perioadei de regenerare. Formula
de calcul este:

 vi
vj
P   
 n j
(1.17)

în care α este mărimea perioadei de regenerare pentru arboretele i, vj este volumul

arboretelor în care a început procesul de regenerare şi au mai rămas nj ani până la sfârşitul
perioadei de regenerare.
Procedeul inductiv porneşte de la indicii de recoltare stabiliţi pentru fiecare arboret
inclus în planul decenal. Prin însumarea volumelor recoltabile rezultă posibilitatea decenală,
ce trebuie apoi împărţită la 10 pentru estimarea posibilității anuale. Este un procedeu
complementar celui deductiv.
Amenajamentul românesc, alături de metoda claselor de vârstă, foloseşte pentru
normalizarea structurii fondului de producţie şi metoda creşterii indicatoare. Creşterea
indicatoare reprezintă creşterea curentă a unui fond de producţie similar celui real din punct
de vedere al compoziţiei, consistenţei şi productivităţii, dar distribuit normal pe clase de
vârstă. Conform metodei, posibilitatea se calculează cu ajutorul formulei:

P = m* Ci (1.18)

în care Ci reprezintă creşterea indicatoare iar m un factor modificator care

depinde de repartiţia volumelor în raport cu vârstele actuale şi cu vârstele
exploatabilităţii.
Metoda creşterii indicatoare foloseşte pentru calculul posibilităţii volumele recoltabile
în primii 10, 20, 40 şi 60 de ani iar ordinea în care arboretele sunt parcurse cu tăieri este dată
de distribuţia pe clase de vârstă şi de urgenţele de regenerare, fiind indicate totodată şi
arboretele din care va fi extrasă posibilitatea.

16
 CAPITOLUL II

SCOPUL ŞI OBIECTIVELE DE CERCETARE

Scopul prezentei lucrări îl constituie identificarea de soluţii de amenajare pentru

fonduri de producţie excedentare în arborete exploatabile.
În acord cu scopul propus au fost stabilite următoarele obiective de cercetare:
- analiza modului de normalizare a fondurilor de producţie din trei unităţi de producţie
ale Ocolului Silvic Tazlău: U.P. III Şoimu, U.P. IV Geamăna şi U.P. V Tazlău, unităţi
de producţie care se confruntă cu un puternic excedent de produse principale;
- studiul dinamicii excedentului în fiecare dintre unităţi pe durata a trei decenii;
- identificarea de măsuri de accelerare a procesului de normalizare prin simularea
modificării numărului suprafeţelor periodice în interiorul unor cicluri de producţie mai
mari sau mai mici decât cele existente;
- prognoza evoluţiei structurii fondului de producţie şi a excedentului de arborete
exploatabile pentru următorii 70 de ani în unitatea de producţie III Şoimu.

17
 CAPITOLUL III.

LOCALIZAREA CERCETĂRILOR ȘI
DESCRIEREA CONDIȚIILOR DE VEGETAȚIE

3.1. Aspecte administrative

Zona de studiu cuprinde trei unităţi de producţie de pe raza Ocolului Silvic

Tazlău, aflat în subordinea Regiei Naţionale a Pădurilor prin Direcţia Silvică Neamţ. Cele trei
unităţi de producţie sunt U.P. III Şoimu, U.P. IV Geamăna şi U.P. V Tazlău.
Aceste unități de producţie au fost alese ca reprezentative pentru realizarea obiectivelor
de cercetare fixate deoarece au rămas relativ stabile din punct de vedere al suprafeţei, nefiind
afectate de legile funciare, iar numărul mare de arborete trecute de vârsta exploatabilităţii,
existent în fiecare dintre ele, oferă suportul necesar pentru elaborarea studiului, chiar dacă nu
doar ocolul Tazlău este excedentar în arborete exploatabile, ocoalele vecine (Roznov, Tarcău)
având şi ele unităţi de producţie excedentare.
Pădurile unităţilor de producţie sunt grupate într-un singur trup continuu din cadrul unui
masiv păduros întins, continuat şi în raza altor unităţi de producţie vecine precum şi pe raza
ocoalelor învecinate, astfel:
- Ocolul Silvic Moineşti de care se delimitează prin culmea Bolătău situată în partea
sudică a U.P. III Şoimu şi prin culmea Bolzăului situată în partea de est a U.P. IV Geamăna;
- Ocoalele Silvice Comăneşti şi Tarcău de care zona de studiu se separă prin culmile
sudice ale U.P. IV Geamăna: culmea Geamăna şi respectiv culmea Holmu;
- Ocolul Silvic Brateş în vestul U.P. V Tazlău, delimitarea făcând-o Obcina Tarcăului.
Limitele teritoriale ale celor trei unităţi de producţie sunt bine definite, fiind constituite din
forme orografice distincte (culmi, pâraie etc.). Suprafaţa unităţilor de producţie studiate la
intrarea în vigoare a amenajamentelor actuale este prezentată în tabelul 3.1.a.

18
 Tabelul 3.1.a Suprafaţa unităţilor de producţie
Suprafaţa (ha) Număr de subparcele
Unitatea de producţie Număr de parcele
Totală În SUP A Total În SUP A
III Şoimu 3895,01 2881,17 115 273 142
IV Geamăna 4288,11 3796,98 111 256 181
V Tazlău 4845,33 4056,73 144 331 216
Total 13028,45 10734,88 370 860 539

Suprafaţa celor trei unităţi de producţie este în întregime pe raza administrativă a

comunei Tazlău din judeţul Neamţ, singura localitate din zonă fiind localitatea Tazlău (figura
…). Nu există suprafeţe administrate sau deţinute de alţi proprietari, întreaga suprafaţă fiind în
proprietatea statului şi administrată de Ocolul Silvic Tazlău.

3.2. Condiţii staţionale şi de vegetaţie

Suprafaţa unităţilor de producţie selectate se află în bazinul râului Tazlău, pe cursul

superior al acestuia, în zona de obârşie a râului, în subţinutul flişului din Carpaţii Orientali,
grupa districtelor de munţi cu înălţimi mijlocii, dezvoltaţi în zona gresiei de Tarcău.
Substratul geologic este de vârstă paleogenă, fiind reprezentat prin gresii şi interferenţe ale
acestora cu marne şistoase negre.
Caracteristica zonei este varietatea straturilor de material parental. Astfel, diferitele
tipuri de rocă de solificare întâlnite sunt dispuse sub formă de fâşii mai late sau mai înguste,
de-a lungul văii Tazlăului şi al afluenţilor acestuia. Unitatea geomorfologică predominantă a
zonei este versantul (97%).
Pe cuprinsul întregii suprafeţe apar şi alte unităţi geomorfologice cum sunt: coamele,
luncile înalte sau platourile înalte dar fără a avea o suprafaţă mare. Zona de studiu cuprinde
două subzone:

- munţi înalţi şi mijlocii, cu creste dezvoltate lateral din catenele sudice şi estice ale
masivului muntos Tarcău, care se caracterizează prin culmi adânc fragmentate, cu
profile de creastă larg vălurite, dominate de masive izolate şi cu reliefuri structurale
erozive. Formele de teren cele mai des întâlnite aici sunt versanţii cu înclinări repezi şi
foarte repezi, în majoritate puternic ondulaţi. Este zona situată la obârşia pârâului
Geamăna, caracterizată prin văi lungi, strâmte şi abrupte. În această zonă se găsesc şi

19
20
 cele mai înalte vârfuri ca: Holmu Geamăna (1440 m), Căşăria (1280 m) şi Mormântul
Ciobanului (1380 m).
- munţi mici şi depresiuni subcarpatice, dezvoltate din ultimele ramificaţii ale
catenelor Munţilor Tarcău, situate către zona extremă a flişului Carpatic, caracterizate
prin substraturi marnoase, culmi domoale, uşor fragmentate, văi largi. În această zonă
sunt încadrate părţile inferioare ale unităţilor de producţie studiate. Altitudinal, zona
de studiu este dispusă între 200 m şi 1440 m (Tabelul 3.2.a):

Tabelul 3.2.a Repartiţia suprafeţei studiate pe categorii de altitudine

Altitudinea Suprafaţa %
(m) (ha)
200 - 400 7,59 0,06
401 - 600 1126,58 8,62
601 - 800 6709,00 51,47
801 - 1000 3241,02 24,97
1001 - 1200 1760,64 13,47
1201 - 1400 177,58 1,36
1401 - 1600 6,04 0,05
Total 13028,45 100

În ceea ce priveşte înclinarea terenului, se constată următoarele:

- 83% din suprafaţa studiată este dispusă pe pante cuprinse între 16° şi 30°;
-13% pe pante între 31° şi 40°;
- 3% pe pante sub 16°;
- sub 1% din suprafaţă este dispusă pe pante mai mari de 40°.
Reţeaua hidrografică este dominată de râul Tazlău, dar este compusă şi din numeroase
pâraie, afluenţi ai Tazlăului, cu debite permanente, cum ar fi: Geamăna, Argintăria, Şoimu,
Limpegioru, Verdele, Brusturatu, Peştiosul, Straja, Preluci.
Regimul pluviometric este caracterizat prin precipitaţii bogate (752 mm anual) care
favorizează dezvoltarea răşinoaselor.
Pentru caracterizarea climatologică a zonei studiate s-au folosit date din Atlasul climatic
al R.S.R. 1966. Conform raionării climatice a lui Wladimir Kőppen (1928) zona studiată se
încadrează în subprovincia Dfbk (climat continental-umed, cu veri calde, ierni severe umede,
fără sezon uscat). Inversiunile de temperatură favorizează instalarea şi dezvoltarea fagului
până la altitudini de 1300 m, în special pe versanţii însoriţi. Temperatura medie anuală este de
7,4° C. Aceasta constituie un factor de favorabilitate pentru vegetaţia forestieră din zonă, iar

21
numărul de zile cu temperaturi peste 10° C (133) determină o perioadă de vegetaţie destul de
lungă. Conform raionării din „Monografia geografică a RPR” (1960) zona în care se găsesc
cele trei unităţi de producţie, se încadrează în sectorul de climă de munte, ţinutul climei
munţilor mijlocii, subţinutul climei de versanţi adăpostiţi, sectorul de climă de munte IV şi
anume clima munţilor mijlocii, favorabilă pădurilor (C).
Tabelul 3.2.b. prezintă date privind precipitaţiile atmosferice medii lunare şi anuale
(mm). Valorile din tabele sunt preluate din Atlasul climatologic al R.S.R.(1966).

Tabelul 3.2.b. Precipitaţii atmosferice medii – Staţia meteorologică Piatra Neamţ

Lunile I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Media

anuală
Medii
lunare 31,3 29,4 39,1 61,5 98,1 125,8 106,8 74,9 58,2 55,7 37,3 33,9 752,0
(mm)

Ploile torenţiale (vara) pot da pâraielor caracter torenţial. Iarna, zăpezile abundente şi
moi produc dese rupturi mai ales la răşinoase. Precipitaţiile atmosferice medii pe anotimpuri
sunt următoarele:
- primăvara - 196,6 mm
- vara - 303,5 mm
- toamna - 152,3 mm
- iarna - 99,6 mm
În perioada de vegetaţie (aprilie-octombrie) cantitatea medie de precipitaţii este de 563
mm. Data medie a primei ninsori este 19 noiembrie iar data medie a ultimei ninsori este 30
martie. Primul strat de zăpadă se depune în medie la data de 28 noiembrie, durata medie a
stratului de zăpadă fiind de 115 zile, 23 martie fiind statistic ultima zi când zăpada se mai
depune. Umiditatea relativă a aerului (%) – medii lunare şi anuale - este redată în tabelul
3.2.c.

Tabelul 3.2.c. Umiditatea relativă a aerului – staţia meteorologică Piatra Neamţ

Medie
Luna I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
anuală
% 72 71 68 61 63 62 62 62 67 72 77 76 68

22
 Climatul zonei se caracterizează printr-un regim moderat al oscilaţiilor temperaturii în
cursul anului, prin amplitudini termice medii anuale de 18-20°C şi amplitudini diurne mai
reduse decât în zonele de deal sau câmpie. Iernile sunt în general răcoroase, iar gradienţii
termici verticali au valori relativ mici (0,3°–0,4°C ·100 m-1), deseori producându-se inversiuni
de temperatură. Temperaturile medii lunare şi medii anuale sunt redate în tabelul 3.2.d:

Tabelul 3.2.d. Temperaturi medii lunare şi anuale – staţia meteo Piatra Neamţ
Luna Media
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
anuală
Temperatura -3,8 -2,7 1,6 7,9 12,7 15,7 18,1 16,4 13,1 8,1 2,7 -1,5 7,4
medie (°C)

Temperatura maximă absolută s-a înregistrat la data de 17 august 1952, aceasta fiind
de 36,5°C, iar temperatura minimă absolută s-a înregistrat la data de 20 februarie 1954,
aceasta fiind de -28° C. Temperaturile medii pe anotimpuri sunt:
- primăvara + 7,3°C;
- vara + 16,7°C;
- toamna + 7,8°C;
- iarna - 2,7°C.

Perioada bioactivă (temperaturi medii diurne > 0°C) începe în medie în jurul datei de 7
martie şi se sfârşeşte la data de 3 decembrie, durata medie a acesteia fiind de 271 zile.
Începutul perioadei de vegetaţie (temperaturi medii diurne > 10°C) se înregistrează în
medie la data de 29 aprilie, sfârşitul perioadei de vegetaţie la data de 9 septembrie, iar durata
medie a perioadei de vegetaţie este de 133 zile. Statistic, data medie a primului îngheţ este 19
octombrie, data medie a ultimului îngheţ este 21 aprilie iar durata medie a intervalului de zile
fără îngheţ este de 180 zile.
Vânturile dominante sunt din direcţiile NV şi V, şi au un mod de propagare turbionar
deoarece bazinul Tazlăului are aspect relativ închis. Prezenţa moderată a vântului este
benefică pentru vegetaţia forestieră, doar extremele sunt dăunătoare. Vitezele şi frecvenţele
medii ale vânturilor pe direcţii şi luni sunt redate în tabelele 3.2.e şi 3.2.f., datele fiind
preluate de la staţia meteo Piatra Neamţ:

23
 Tabelul 3.2.e Viteza medie a vântului (m·s-1)
Lunile
Media
Direcţia anuală
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII

N 2,0 2,2 2,9 2,2 1,8 1,5 1,2 1,4 2,3 2,0 1,2 1,8 1,9
NE 2,2 1,8 2,6 2,4 2,4 2,3 2,3 2,3 2,3 2,0 2,0 1,5 2,2
E 1,8 1,5 2,4 2,2 2,0 1,8 2,6 3,1 2,2 2,2 1,5 1,2 2,0
SE 1,0 1,2 1,6 2,9 3,1 2,6 2,4 2,0 2,6 1,8 1,5 0,8 2,0
S 0,8 0,6 0,8 1,4 0,8 0,6 1,0 1,0 1,4 0,5 0,2 1,0 0,8
SV 2,4 1,4 3,8 2,2 2,0 2,0 2,2 2,6 2,2 1,2 2,3 1,6 2,2
V 4,5 4,7 3,8 3,6 3,4 3,1 2,8 3,6 3,4 4,2 6,1 4,3 4,0
NV 2,9 2,0 2,6 3,1 2,0 2,3 2,6 2,8 2,2 2,6 2,9 2,6 2,6

Se observă că cele mai puternice mişcări ale aerului sunt cele de la sfârşitul toamnei,
din timpul iernilor şi al primăverilor, din direcţia vestică. Structura arboretelor şi orografia
versanţilor contracarează efectul vânturilor dominante, astfel încât în zona studiată nu se
produc doborâturi în masă, ci doar pe alocuri spre culmea versanţilor.
Sunt frecvente însă doborâturile pe suprafeţe mici şi rupturile de vânt şi zăpadă care
dau un volum însemnat de lemn din produse accidentale. Lipsa doborâturilor în masă se
datorează şi faptului că preponderent, în zonă, pădurile se prezintă sub formă de amestecuri.
Frecvenţa vânturilor, redată în tabelul 3.2.f., este cu precădere din vestul zonei.

Tabelul 3.2.f Frecvenţa vânturilor (%)

Lunile Media
Direcţia anuală
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
N 3,2 2,8 5,7 3,9 2,2 3,1 2,5 1,6 2,3 2,2 1,6 2,5 2,8
NE 4,5 10,5 11,8 7,9 7,0 7,2 7,4 5,1 5,5 6,6 6,0 4,0 7,0
E 2,5 2,9 3,5 4,2 4,4 4,4 3,2 3,5 3,8 3,4 3,7 3,0 3,5
SE 7,5 7,3 8,6 9,9 9,4 7,6 7,7 8,5 8,4 7,9 11,0 6,3 8,3
S 1,0 0,9 0,4 1,0 1,3 0,6 0,5 0,8 1,3 0,5 0,4 0,7 0,8
SV 3,9 2,9 3,3 3,3 3,7 2,8 2,8 4,2 3,2 1,7 1,6 3,2 3,1
V 14,2 11,5 9,9 11,3 11,6 9,7 13,0 13,8 13,9 12,2 12,0 13,6 12,2
NV 15,3 13,0 15,3 14,3 18,2 18,9 18,8 18,8 16,3 16,4 10,4 14,1 15,8

Din punct de vedere climatic influenţa vântului se resimte în valorile temperaturii, a

umidităţii atmosferice şi a evapotranspiraţiei ca urmare a transportului de mase de aer şi a
amestecurilor dintre acestea. Valorile medii lunare şi anuale ale evapotranspiraţiei potenţiale
redate în tabelul 3.2.g. arată că luna iulie prezintă valoarea cea mai ridicată.

24
 Tabelul 3.2.g Evapotranspiraţia potenţială-staţia meteo Piatra Neamţ
Media
Luna I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
anuală
ETP (mm) 0 0 10 47 48 114 129 113 75 38 10 0 584

Bilanţul scoate în evidenţă că evapotranspiraţia totală este de 584 mm anual, iar

cantitatea totală a precipitaţiilor de 752 mm anual, ceea ce permite ca solul să acumuleze în
medie cca. 168 mm în fiecare an. În tabelul 3.2.h. sunt redate valorile indicelui de ariditate de
Martonne.
Tabelul 3.2.h Indicele de ariditate de Martonne
Media
Luna I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
anuală
5 4 4 4 5 5 4 3 3 3 3 4
Indice (%) 52,1 48,3 40,4 41,2 51,6 58,6 45,6 34,0 30,2 36,9 35,2 47,9 43,2

Se observă din tabel că cele mai aride luni ale anului sunt lunile august şi septembrie,
iar cele mai puţin aride luni sunt lunile de la începutul verii – mai şi iunie. Ariditatea lunii
august se datorează şi indicelui lunar al evapotranspiraţiei (113 mm).
Marea majoritate a teritoriului unităţilor de producţie studiate este ocupată de solurile
din clasa cambisoluri (97%) şi anume eutricambosol (61%) şi districambosol (36%), de regulă
tipice, dar şi litice şi pseudogleizate însă se semnalează şi prezenţa regosolurilor şi
spodisolurilor (3%). În tabelul 3.2.i. este arătată răspândirea tipurilor şi subtipurilor de sol,
precum şi procentul din suprafaţa studiată deţinut de fiecare dintre ele.

Tabelul 3.2.i Răspândirea teritorială a tipurilor şi subtipurilor de sol

Nr. Clasa de Solul Succesiunea Supraf.

%
crt. soluri Tip Subtip de orizonturi ha
tipic Ao-Bv-C 7416,50 57
litic Ao-Bv-R 261,48 2
Eutricambosol
Pseudo
1 Cambisoluri Ao-Bvw-C 282,24 2
gleizat
tipic Ao-Bv-C 4525,76 35
Districambosol
litic Ao-Bv-R 141,05 1
molic Am-C 242,02 2
2 Protisoluri Regosol
litic Ao-C-R 94,21 1
tipic Au-Bs-R 53,13 -
3 Spodisoluri Prepodzol
litic Ao-Bs/R-R 12,06 -
TOTAL 13028,45 100

25
 Analiza comparativă a factorilor climatici şi de sol cu cerințele ecologice ale speciilor
principale întâlnite în zonă arată că cele trei unităţi de producţie sunt favorabile vegetaţiei
forestiere. Tabelul 3.2.j. ilustrează sugestiv această afirmaţie.

Tabelul 3.2.j Favorabilitatea factorilor şi determinanţilor climatici

Favorabilitatea pentru speciile:
MOLID BRAD FAG
Factori caracteristici
mijlocie

mijlocie
scăzută

scăzută

scăzută
ridicată

ridicată

ridicată
mijlocie
Temperatura medie
anuală (0C)
  
Precipitaţii medii anuale
( mm)
  
Suma temperaturilor
> 00C
  
Durata perioadei de
vegetaţie (luni)
  
Umiditatea atmosferică
relativă a lunii iulie (%)
  

În tabel: -favorabilitate ridicată şi foarte ridicată; -favorabilitate mijlocie;  - favorabilitate

scăzută.
Se evidențiază favorabilitatea ridicată şi mijlocie a factorilor climatici pentru molid,
brad şi fag. Singurul factor limitativ este reprezentat de umiditatea relativă a lunii iulie (62%)
datorată şi evapotranspiraţiei majore din această lună (126 mm) care împiedică dezvoltarea
normală a fagului.
Relieful variat al zonei conduce la diferenţierea de topoclimate specifice unităţilor
geomorfologice. Diversitatea topoclimatică se întâlneşte îndeosebi pe versanţi, fiind o
consecință a raporturilor ce se stabilesc între expoziţie, înclinare, configurație, altitudine etc.
Vegetaţia în general şi pădurea în special, interpunându-se între radiaţiile solare şi
scoarţa terestră, modifică climatul subiacent. Din punct de vedere fitoclimatic pădurile din
raza unităţilor de producţie selectate sunt distribuite în trei etaje: FM3 – Etajul montan de
molidişuri, (1% din suprafaţă), FM2 – Etajul montan de amestecuri (97% din suprafaţă) şi
FM1+FD4 “Etajul montan-premontan de făgete” (2%). Evidenţa tipurilor de staţiune care se
găsesc pe teritoriul celor trei unităţi de producţie este prezentată în tabelul 3.2.k.

26
 Tabelul 3.2.k Tipuri de staţiuni
Codul Categoria de bonitate
tipului Diagnoza tipului de staţiune Suprafaţa
de staţiune (ha) % superioară mijlocie inferioară
FM3 – Etajul montan de molidişuri
Montan de molidişuri Pm, brun
2332 acid edafic submijlociu, cu Oxalis- 6,32 - - 6,32 -
Dentaria acidofile
Montan de molidişuri Ps, brun
acid şi andosol edafic mare şi
2333 99,28 1 99,28 - -
mijlociu, cu Oxalis-Dentaria ±
acidofile
FM2 – Etajul montan de amestecuri
Montan de amestecuri Pm (i),
brun podzolic sau criptospodic
3322 189,01 1 - 61,11 127,90
edafic mijlociu cu Festuca ±
Calamagrostis
Montan de amestecuri Pm, edafic
3332 1109,84 9 - 1109,84 -
mijlociu cu Asperula - Dentaria
Montan de amestecuri Ps, brun
3333 edafic mare, cu Asperula - 11274,14 87 - -
11274,14
Dentaria
Montan de amestecuri Ps(m),
3640 brun divers, cu drenaj imperfect, 27,96 - 27,96 - -
edafic mijlociu – foarte mare
Montan de amestecuri Pm, aluvial
3730 37,43 - - 37,43 -
moderat humifer
Montan de amestecuri Ps, brun
3740 freatic umed – semigleic, în luncă 19,57 - 19,57 - -
înaltă
FM1 – FD4 - Etajul montan – premontan de făgete
Montan – premontan de făgete
4322 Pm, brun acid cu mull, edafic 235,68 2 - 235,68 -
mijlociu
Montan – premontan de făgete
4430 Ps, brun edafic mare, cu Asperula 29,22 - 29,22 - -
- Dentaria
TOTAL 13028,45 100 11450,17 1450,38 127,90

Zona de studiu se află aproape în întregime în etajul amestecurilor de molid,

brad şi fag. Staţiunile din etajul montan - premontan de făgete se întâlnesc în părţile vestice
ale unităţilor de producţie, dispuse în fâşie de-a lungul Obcinei Tarcăului, deasupra staţiunilor
de amestec, sub forma unei inversiuni staţionale.
În ceea ce priveşte potenţialul staţional, pe 88% din suprafaţa zonei de studiu se
întâlnesc tipuri de staţiuni de productivitate superioară, pe 11% de productivitate mijlocie, şi
pe mai puţin de 1% de productivitate inferioară. Distribuţia suprafeţei în raport cu tipurile de
pădure întâlnite în zonă redată în tabelul 3.2.l. arată tipurile de pădure predominante.
27
 Tabelul 3.2.l. Tipuri de pădure
Tipul de pădure Suprafaţa Productivitatea naturală
Cod Diagnoza ha % superioară mijlocie inferioară
Molidiş de altitudine mare cu Oxalis
111.3 6,32 - - 6,32 -
Acetosella (m)
111.1 Molidiş normal cu Oxalis Acetosella(s) 99,28 1 99,28 - -
223.1 Brădeto-făget cu Festuca Altisima (i) 105,42 1 - 105,42
Brădeto-făget cu floră de mull de
221.2 742,25 6 - 742,25 -
productivitate mijlocie (m)
Brădeto-făget cu floră de mull pe soluri
221.3 339,72 3 - 339,72 -
scheletice (m)
121.1 Molideto-brădet normal cu floră de mull (s) 172,98 1 172,98 - -
Amestec normal de răşinoase şi fag cu floră
131.1 1176,71 9 1176,71 - -
de mull (s)
221.1 Brădeto-făget normal cu floră de mull (s) 9774,79 75 9774,79 - -
131.3 Amestec de răşinoase pe soluri gleizate (s) 86,42 1 86,42 - -
Anin alb pe aluviuni nisipoase şi prundişuri
982.1 53,48 - - 53,48 -
(m)
231.1 Brădet amestecat (s) 48,93 - 48,93 - -
232.1 Făget montan amestecat (m) 39,57 - - 39,57 -
Făget montan nud pe soluri brune şi brune-
412.1 290,36 2 - 290,36 -
gălbui moderat acide (m)
411.1 Făget normal cu floră de mull (s) 92,22 1 92,22 - -
Total 13028,45 11451,33 1471,70 105,42
% 100 88 11 1

Cel mai răspândit tip de pădure este „Brădeto-făgetul normal cu floră de mull” de
productivitate superioară.
„Acest tip de pădure, larg răspândit în munţii noştri, este un tip intermediar între
brădet normal cu floră de mull şi făget normal cu floră de mull. Arboretele se găsesc la
altitudini de 600-1200 m, pe versanţi cu expoziţii diferite, pe cambisosuri podzolice, slab
acide, de la mijlociu profunde la slab profunde, lutoase, uneori cu schelet. Arboretele sunt
constituite din speciile brad şi fag, amestecaţe în proporţii diferite. Diseminat se mai găseşte
paltinul de munte, mai rar carpenul şi aninul. Productivitatea este superioară, totuşi fagul
rămâne în urmă şi la o vârstă mai avansată fagul constituie al doilea etaj. Arborii sunt bine
conformaţi, cu trunchiuri drepte şi bine elagate. În acest tip de arborete regenerarea naturală
se produce cu uşurinţă: seminţişurile de fag sunt abundente, iar cele de brad se găsesc mai
rar, de obicei în pâlcuri. Se mai pot întâlni puieţi de molid, ulm de munte şi paltin de munte.
Subarboretul este reprezentat prin exemplare de scoruş, păducel, zmeur, mălin, soc sau călin.
Pătura vie este formată mai ales din Oxalis Acetosella şi Festuca altissima” (Pascovschi şi
Leandru, 1958).

28
 CAPITOLUL IV

METODOLOGIA DE CERCETARE

4.1. Culegerea şi prelucrarea datelor

În practica amenajistică românească elaborarea studiilor de amenajare se face în

condiţiile în care unităţile de producţie se pot confrunta cu excedent sau cu deficit de arborete
exploatabile. Lucrările executate în vara anului 2013 pe raza unităţilor de producţie ale
Ocolului Silvic Tazlău, cu ocazia fazei de teren a revizuirii amenajamentelor - lucrări de
inventarieri de arborete, măsurători topografice şi de descriere parcelară executate şi cu ocazia
efectuării practicii de vară - au permis culegerea informaţiilor necesare revizuirii
amenajamentelor silvice.
Datele au fost culese după metodologiile specifice indicate în normele tehnice şi
normativele de amenajare a pădurilor, iar ulterior acestea au fost prelucrate la birou în vederea
elaborării amenajamentelor silvice. Culegerea datelor s-a realizat de către personalul ICAS
Bacău în perioada mai-decembrie 1993, personalul ICAS Bacău în perioada iunie-noiembrie
2003, respectiv ICAS Roman, în vara anului 2013, din echipa respectivă făcând parte şi
autorul prezentei lucrări.
Ulterior, prin analiză bibliografică, au fost consultate materiale din literatura de
specialitate naţională şi internaţională. În plus, au fost analizate amenajamentele U.P. III
Şoimu, U.P. IV Geamăna şi U.P. V Tazlău, valabile în perioadele 1994-2003 şi 2004-2013,
dar şi datele prezentate la Conferinţa a II-a de amenajare pentru fiecare din unităţile de
producţie amintite. Prin studiul amenajamentelor anterioare anului 1994 s-a constatat că
ocolul silvic Tazlău se confruntă de multă vreme cu excedent de arborete exploatabile.
Amenajamentele din care s-au preluat datele au fost avizate de ministerul în
subordinea căruia s-a aflat în momentul avizării Regia Naţională a Pădurilor – Romsilva, iar
datele folosite pentru deceniul 2014-2023 sunt cele avizate de Conferinţa a II-a de amenajare
pentru fiecare din unităţile de producţie cuprinse în studiu.
Amenajamentele silvice fiind studii unice pentru unităţile de producţie, este asigurată
astfel veridicitatea datelor care, folosite în cazul efectuării unui alt studiu, folosindu-se aceeaşi
metodologie, vor asigura obţinerea aceloraşi rezultate.

29
 Validarea şi prelucrarea datelor culese în cadrul campaniei de teren s-a realizat prin
intermediul programului de lucru AS. Posibilitatea de produse principale a fost calculată prin
metodele recomandate prin normele tehnice în vigoare pentru pădurile din România, metode
care sunt prezentate detaliat în subcapitolul 4.2. Ulterior s-a trecut la analiza şi interpretarea
acestora.
În cadrul prezentului proiect au fost utilizate o serie de rapoarte elaborate cu ajutorul
acestui program şi prezentate în amenajamentele silvice anterioare. În plus, pentru realizarea
obiectivelor de cercetare propuse, au fost realizate o serie de prelucrări şi analize
suplimentare, orientate în special pe simularea evoluţiei fondului de producţie în următoarele
scenarii propuse:
- ciclu de producţie de 120 ani:
o 4 suprafeţe periodice de 30 de ani;
o 6 suprafeţe periodice de 20 de ani;
- ciclu de producţie de 110 ani:
o 3 suprafeţe periodice de 30 de ani şi o suprafaţă periodică de 20 de ani;
o 4 suprafeţe periodice de 20 de ani şi o suprafaţă periodică de 30 de ani;
- ciclu de producţie de 100 ani:
o 2 suprafeţe periodice de 30 de ani şi 2 suprafeţe periodice de 20 de ani;
o 5 suprafeţe periodice de 20 de ani;
- ciclu de producţie de 130 ani:
o 3 suprafeţe periodice de 30 de ani şi 2 suprafeţe periodice de 20 de ani;
o 5 suprafeţe periodice de 20 de ani şi o suprafaţă periodică de 30 de ani;
- ciclu de producţie de 140 ani:
o 4 suprafeţe periodice de 30 de ani şi o suprafaţă periodică de 20 de ani;
o 7 suprafeţe periodice de 20 de ani.
Pentru cele trei unităţi de producţie s-a analizat dinamica claselor de vârstă, a
suprafeţelor periodice şi a posibilităţilor adoptate pentru SUP A, în deceniile precedente
precum şi în deceniul 2014-2023. Pentru UP V s-a realizat o prognoză pe 30 de ani a
dinamicii fondului de producţie în cele 6 scenarii, plecându-se de la premisa simplificatoare
că prevederile amenajamentelor vor fi respectate şi puse în aplicare întocmai.

30
 4.2. Metode folosite la calculul posibilităţii de produse principale la
pădurile gospodărite în regimul codrului regulat

4.2.1. Metoda claselor de vârstă

Calculul posibilităţii după metoda claselor de vârstă are la bază ideea că normalizarea
fondului de producţie se face prin recoltarea arboretelor încadrate în suprafaţa periodică în
rând, clasele de vârstă la codru regulat au de regulă 20 de ani, structura fondului de producţie
este normală dacă fiecare clasă de vârstă este reprezentată egal ca suprafaţă, iar
amenajamentul se revizuieşte periodic. Pentru stabilirea clasei de vârstă normale şi a
suprafeţei periodice normale trebuie cunoscută suprafaţa totală a fondului de producţie.
Stabilirea suprafeţei periodice în rând se face prin încadrarea arboretelor în funcţie de
urgenţele de regenerare. Distribuţia reală pe clase de vârstă poate crea situaţii de deficit sau de
excedent de suprafeţe exploatabile, constituirea suprafeţei periodice în rând făcându-se prin
diminuarea sacrificiilor în plus sau în minus în vederea asigurării continuităţii.
Metoda se bazează pe asigurarea continuităţii prin regenerarea suprafeţelor exploatate,
suprafaţa fiind subiectul analizei. Suprafaţa periodică în rând nu exprimă corect posibilitatea
pe volum decât în cazul când este constituită din arborete care nu au fost parcurse cu tăieri de
regenerare şi există posibilitatea ca, în viitor, o suprafaţă periodică cu aceeaşi suprafaţă să
aibă un volum total diferit.
Într-o concepţie modernă, metoda claselor de vârstă nu se rezumă doar la determinarea
posibilităţii după criteriul suprafeţei. Pentru definitivarea suprafeţei periodice în rând se
apelează la procedee bazate pe controlul posibilităţii pe volum: procedeul inductiv şi
procedeul deductiv, ambele adaptate la cerinţele actuale ale silviculturii româneşti.
După procedeul inductiv, procedeu denumit în practică şi procedeul analitic, indicele de
posibilitate se obţine prin însumarea volumelor care se pot extrage în primul deceniu, stabilite
prin aproximarea pe teren a procentului de lemn de extras din volumul total al fiecărui arboret
exploatabil încadrat în suprafaţa periodică în rând.
Acest procent depinde de mărimea perioadei de regenerare, avându-se în vedere
periodicitatea şi numărul de intervenţii în decursul deceniului precum şi restricţiile impuse
tăierilor. Volumul obţinut reprezintă posibilitatea decenală pe baza căreia se determină
posibilitatea anuală prin împărţirea la cei 10 ani din deceniu.
Potrivit procedeului deductiv, posibilitatea anuală este raportul dintre volumul ce se
poate extrage din fiecare arboret inclus în suprafaţa periodică în rând şi lungimea perioadei

31
 regenerare a arboretului. Volumul arboretelor exploatabile parcurse sau neparcurse cu
tăieri, se majorează cu creşterea corespunzătoare unei perioade de timp egală cu jumătate din
mărimea perioadei de regenerare. Posibilitatea se calculează cu ajutorul următoarei relaţii:

 vi
v

j
P   (4.1)
 n j

în care α este mărimea perioadei de regenerare pentru arboretele i, vj este volumul

arboretelor în care a început procesul de regenerare şi au mai rămas nj ani până la terminarea
perioadei de regenerare. Indicele de posibilitate astfel obţinut, reprezintă posibilitatea anuală.
Variantei moderne a metodei claselor de vârstă, practica amenajistică îi asociază şi alte
criterii şi elemente de control, cum ar fi creşterea curentă, creşterea medie la exploatabilitate
creşterea normală (Iacob, 1996), mărimea fondului de producţie, volumul normal exploatabil
în decursul perioadei respective, volumele arboretelor exploatabile şi preexploatabile,
volumele minime la exploatabilitate (Giurgiu, 1975; 1988).
Posibilitatea calculată în urma constituirii suprafeţei periodice, se confruntă cu
indicatorii de posibilitate obţinuţi prin procedeele deductiv şi inductiv, iar soluţia definitivă se
adoptă corectându-se suprafaţa periodică iniţială, prin adăugarea sau excluderea de arborete.

4.2.2. Metoda creşterii indicatoare

Metoda de stabilire a posibilităţii după creşterea indicatoare (Carcea, 1959) este

prima metodă românească de amenajare a pădurilor. A fost folosită la început ca şi modalitate
de control al rezultatelor obţinute prin metoda claselor de vârstă, iar din 1969 este folosită ca
metodă de referinţă pentru determinarea posibilităţii în amenajamentele din România.
„Creşterea indicatoare reprezintă creşterea curentă a unui fond de producţie normal,
similar celui real din punct de vedere al compoziţiei, consistenţei şi productivităţii, având
însă o distribuţie normală pe clase de vârstă” (Carcea, 1959). Posibilitatea (P) se calculează
cu formula:
P = m * Ci (4.2)

în care Ci este creşterea indicatoare iar m este un factor modificator.

32
 Creşterea indicatoare se stabileşte pe baza distribuţiei suprafeţelor pe specii şi clase de
producţie şi a creşterilor curente la jumătatea fiecărei clase de vârstă, date fiind preluate din
tabelele de producţie. Relaţia de calcul a creşterii indicatoare este:
Ci = i *ki* ci (4.3)
în care Si este suprafaţa ocupată de specia i, ki este consistenţa medie a speciei i iar ci
este media creşterilor curente corespunzătoare claselor de vârstă.
Factorul modificator m se stabileşte în funcţie de ciclul de producţie şi de mărimea
excedentului sau deficitului de arborete exploatabile. Acestea de determină cu ajutorul unui
parametru Q, ce se calculează în funcţie de creşterea indicatoare şi diferenţa dintre cea mai
mică posibilitate anuală calculată pentru următorii 60 ani şi creşterea indicatoare, cu relaţia:

Q= (4.4)

În relaţia 5.4, Ci este creşterea indicatoare, iar ∆min este cea mai mică valoare a
diferenţelor:
∆d = 2 (4.5)
∆1 = (4.6)
∆2 = (4.7)
∆3 = (4.8)

Vde , V1e ,V2e , V3e reprezintă volumele arboretelor, exploatabile în primii 10, 20, 40,
sau 60 de ani. Dacă parametrul Q este subunitar, fondul de producţie are deficit de arborete
exploatabile, iar dacă acesta este supraunitar, fondul de producţie prezintă excedent de
arborete exploatabile, aşa cum s-a precizat şi la subcapitolul 1.2.3. privitor la excedentul de
arborete.
În cazul în care Q este subunitar posibilitatea trebuie să fie mai mică decât creşterea
indicatoare, adică factorul modificator m este egal cu cel mai mic dintre rapoartele (Carcea
1986):
e e e e
Vd V1 V2 V3
; ; ; (4.9)
10 C i 20 C i 40 C i 60 C i

Când parametrul Q ≥ 1 posibilitatea se calculează în funcţie de creşterea indicatoare şi

factorul modificator m’, a cărui valoare se stabileşte în funcţie de Q şi de doi coeficienţi a şi b,
(a+b =1) a căror valoare este în funcţie de mărimea ciclului de producţie (tabelul 4.2.2.a)

33
 Tabelul 4.2.2.a Valoarea coeficienţilor a şi b
Valoarea pentru ciclu de producţie de … ani
Coeficient
80 90 100 110 120 130 140 150 160
a 0.651 0.756 0.825 0.867 0.895 0.916 0.931 0.942 0.951
b 0.349 0.244 0.175 0.133 0.105 0.084 0.069 0.058 0.049

După stabilirea factorului modificator, posibilitatea se calculează cu relaţia 4.2.

„Metoda permite luarea în considerare atât a restricţiilor silviculturale cât şi a
efectelor pe care le are asupra posibilităţii aplicarea tratamentelor cu diverse perioade de
regenerare” (Drăgoi, 2004).
Deşi metodele de calcul al posibilităţii pot suferi modificări în timp în funcţie de
cercetările şi descoperirile în domeniu, stabilirea posibilităţii de produse principale în unităţile
de producţie supuse studiului de caz s-a făcut după metoda de amenajare a claselor de vârstă
şi după metoda creşterii indicatoare, în toate cele trei decenii studiate.

34
 CAPITOLUL V

STUDIUL DINAMICII BAZELOR DE AMENAJARE ŞI AL

EVOLUŢIEI STRUCTURII FONDULUI DE PRODUCŢIE
PENTRU SUP A

5.1. Dinamica bazelor de amenajare şi impactul acestora asupra

caracteristicilor fondului de producţie

În trecut, pădurile din întreg bazinul râului Tazlău, din care fac parte şi unităţile de
producţie care fac obiectul acestui studiu, au aparţinut domeniilor mănăstireşti, în proprietatea
cărora au rămas până în anul 1864 când, prin actul de secularizare, au trecut în administraţia
C.A.P.S. În acea perioadă se practicau foarte puţine exploatări, fie din cauza accesibilităţii
reduse, fie a cererilor relativ mici de material lemnos.
Primele tăieri au început să se practice după 1843, dar au căpătat un caracter mai
intensiv în jurul anului 1910, când se făceau sub forma unor tăieri cu aspect grădinărit.
Condiţiile de accesibilitate şi nevoile crescânde de lemn de brad (în special pentru draniţă) au
condus la reducerea consistenţei arboretelor, la crearea de structuri relativ pluriene şi la
creşterea procentului de fag în arboretele parcurse cu astfel de intervenții.
Construirea fabricii de cherestea „Tazlău” în anul 1920 a favorizat construirea unor noi
instalaţii de transport pentru parcurgerea bazinetelor exploatabile. În acest sens, tăierile s-au
executat pe bază de studii sau memorii generale de exploatare, întocmite pentru tot bazinul
râului Tazlău.
Primul amenajament s-a întocmit în anii 1922 - 1924 pentru întregul bazin, şi a
fost pus în aplicare începând cu anul 1928. Prin acesta erau stabilite următoarele baze de
amenajare: regimul – codru, exploatabilitatea – economică, tăieri – succesive cu două
intervenţii şi ciclul de 120 de ani. Cu toate că amenajamentul prevedea o anumită ordine a
tăierilor, aceasta nu s-a respectat şi au fost atacate toate arboretele accesibile.
În anii 1937 şi 1947 au fost întocmite noi amenajamente pentru întregul bazin, pe mari
unităţi forestiere, dar nici acestea nu au putut fi respectate. Tăierile s-au practicat în
continuare pe bază de memorii şi studii generale de exploatare până în anul 1949, când a fost

35
întocmite amenajamente pe unităţi de producţie, bazate pe principii noi, şi care prevedeau
următoarele baze de amenajare: regimul codrului, ciclul de producţie de 100 ani, tratamentul
tăierilor progresive şi exploatabilitatea economică.
Pe parcursul celor 12 ani de aplicare nu au fost respectate prevederile amenajamentelor
din zonă. De exemplu, pentru U.P. V Tazlău, suprafaţa periodică în rând a fost grupată în
bazinul pârâului Tazlău pe o întindere de circa 840 ha fiind constituită din arborete cu vârste
înaintate, însă tăierile s-au extins pe aproape 2700 ha, extrăgându-se aproximativ 650.000 m3.
Astfel, s-au extras în 12 ani cca. 31 posibilităţi anuale, posibilitatea stabilită de
amenajament fiind de 20900 m3·an-1. Situaţia se datorează faptului că cerinţele de material
lemnos au fost mult mai mari decât cele iniţiale, ceea ce a determinat o extindere a tăierilor.
Recoltarea materialului lemnos s-a făcut printr-o formă particulară a tratamentului tăierilor
succesive.
În perioada de valabilitate a amenajamentului din 1949 s-a schimbat şi modul de
aplicare al lucrărilor, în sensul că primele tăieri aveau o intensitate mai mică, reducându-se
consistenţa doar până la 0,6. În felul acesta, se creau condiţii mai bune pentru instalarea
seminţişurilor şi, tot în această perioadă, s-a început practicarea de semănături directe sub
masiv (cu brad) înainte de tăierea definitivă, astfel încât regenerarea să fie asigurată pe o
suprafaţă cât mai mare. Evoluţia bazelor de amenajare în fiecare din unităţile de producţie
studiate, pe subunităţi de gospodărire, este prezentată pentru perioada de după 1948 în tabelul
5.1.a. începând cu anul 1950.
Pentru fiecare unitate de producţie prevederile amenajamentelor din 1950 au fost în
general respectate, totuşi o analiză a recoltării producţiei de produse principale la nivelul
fiecăreia dintre ele aduce în prim plan o serie de aspecte care au influenţat evoluţia normală a
fondului de producţie în zona studiată.
În UP. III Şoimu, până în anul 1970 posibilitatea de produse principale s-a
recoltat atât din arboretele cuprinse în planul decenal cât şi din alte arborete exploatabile. În
perioada 1971 – 1993 tăierile de produse principale s-au executat pe 25 – 30% din suprafaţa
prevăzută de amenajamente datorită volumului mare de produse accidentale precomptate,
constituite din rupturi şi doborâturi de vânt.
Acestea s-au produs în mare măsură izolat, totuşi au existat cazuri în care s-au produs şi
concentrat în anumite bazine. S-au prevăzut prin amenajament a fi executate tăieri progresive,
succesive şi de transformare spre grădinărit. Volumul de produse principale recoltat în
perioada 1971 – 1982 a reprezentat 34% din cel propus, iar la finele perioadei de amenajare
1983 – 1993 a reprezentat 39%.

36
 Tabelul 5.1.a. Evoluţia bazelor de amenajare

Unitatea Exploatabil. Ciclul

Anul de Vârsta med. de
Regimul Compoziţia ţel Tratamente
Amenajării producţie a expl. prod.
(ani) (ani)
Economică
U.P. III Şoimu Codru - Tăieri progresive 110
118
Economică
1950 U.P. IV Geamăna Codru - Tăieri succesive 100
119
Economică
U.P.V Tazlău Codru - Tăieri succesive 100
117
Economică
U.P. III Şoimu Codru - Tăieri succesive 110
118
Economică
1960 U.P. IV Geamăna Codru - Tăieri succesive 100
119
Tehnică
U.P.V Tazlău Codru 52Br43Fa4Mo 1Dt Tăieri combinate 100
102
Tehnică
U.P. III Şoimu Codru - Tăieri succesive 110
107
Tehnică
U.P. IV Geamăna Codru 43Br35Fa15Mo5Dt Tăieri progresive 110
1971 110
Tehnică
Codru regulat 57Br 22Mo 20Fa 1DR Tăieri combinate 110
U.P.V Tazlău 117
Codru grădinărit 59Br 23Fa 17Mo 1Dt Tăieri de transformare -
Tehnică
Codru regulat 56Br 36Fa 7Mo 1Dt Tăieri progresive 120
U.P. III Şoimu 118
Codru grădinărit 53Br 42Fa 4Mo 1Dt Tăieri grădinărite - -
Tehnică
Codru regulat 40Br 40Fa 20Mo Tăieri combinate 110
1983 U.P. IV Geamăna 110
Codru grădinărit 40Br 40Fa 20Mo Tăieri grădinărite - -
Tehnică
Codru regulat 45Br 35Fa 17Mo 3Dt Tăieri combinate 120
U.P.V Tazlău 117
Codru grădinărit 35Br 44Fa 20Mo 1Dt Tăieri grădinărite - -
Tehnică
U.P. III Şoimu Codru regulat 45Br 39Fa 11Mo 5Dt T.prog. T.rase 120
118
Tehnică
1994 U.P. IV Geamăna Codru regulat 46Br30Fa15Mo8Pam1Dt Tăieri progresive 120
120
Tehnică
U.P.V Tazlău Codru regulat 46Br41Fa10Mo2Pam1Dt T.prog. T.rase 120
119
Tehnică
U.P. III Şoimu Codru regulat 42Br42Fa11Mo2Dt2Me1Dm Tăieri progresive 120
119
Tehnică
2004 U.P. IV Geamăna Codru regulat 46Br30Fa15Mo8Pam1Dt Tăieri progresive 120
119
Tehnică
U.P.V Tazlău Codru regulat 39Fa47Br12Mo1Pam1Dt Tăieri progresive 120
119
Tehnică
U.P. III Şoimu Codru regulat 60Br30Fa9Pam1Mo Tăieri progresive 120
119
Tehnică
2014 U.P. IV Geamăna Codru regulat 44Fa33Br22Mo1Pam Tăieri progresive 120
119
Tehnică
U.P.V Tazlău Codru regulat 62Br31Fa5Mo2Dt Tăieri progresive 120
19

Acest lucru s-a datorat existenţei doborâturilor de vânt, care au afectat în mare măsură
arboretele cu vârste cuprinse între 130 şi 180 ani. Astfel, volumul de masă lemnoasă recoltat
din produse accidentale a depăşit cu 60 – 65% volumul extras prin aplicarea tratamentelor.
Nu s-au executat decât în mică măsură tăieri de transformare spre grădinărit, atât din
cauza produselor accidentale cât şi din cauza lipsei accesibilităţii şi a pantelor mari ale

37
versanților în arboretele în care au fost propuse astfel de lucrări. Pentru deceniul 1994-2004
au fost propuse pentru tăieri 865,4 ha cu un volum de 130961 m3 însă tratamentele s-au
executat pe o suprafaţă de 514,3 ha, de unde s-au extras 35714 m3.
Posibilitatea s-a recoltat doar în proporţie de 27 % din produse principale, deoarece o
bună parte din posibilitate (32 %) s-a realizat din produse accidentale datorită doborâturilor de
vânt în arborete a căror stare fiziologică a fost precară. Pentru deceniul 2004-2013 s-a
prevăzut recoltarea de pe 98,6 ha anual, a 16000 m3.
Prevederile amenajamentului au fost respectate în proporţie de 72% (71,44 ha, anual) în
ce priveşte suprafaţa şi în proporţie de 75% (11999 m3 anual) în ce priveşte volumul. O mare
parte din masa lemnoasă exploatată a fost obţinută, ca şi în deceniile precedente, din
3
produsele accidentale precomptabile, 4293 m anual, datorate doborâturilor şi rupturilor de
vânt şi de zăpadă.
În UP. IV Geamăna, amenajamentul întocmit în 1960 prevedea aceleaşi baze de
amenajare ca şi amenajamentul pe care îl înlocuia şi a condus la dublarea posibilităţii de
produse principale justificate prin considerente de politică economică. Răriturile prevăzute nu
s-au executat, dar în schimb s-au depăşit cu 300% volumele estimate a fi recoltate prin tăieri
de igienă datorită faptului că volumul de produse accidentale rezultat prin doborâturi de vânt
nu s-a precomptat la produse principale. În acel deceniu suprafeţele neregenerate au fost
plantate integral, în special cu molid.
Amenajamentul întocmit în 1971 a diferenţiat o serie de arborete cu ţel special de
protecţie conform normelor momentului respectiv. S-a adoptat regimul de codru pentru
întreaga unitate, exploatabilitatea tehnică, tăieri succesive, progresive şi rase, iar ciclul de 110
ani este justificat prin vârsta înaintată a arboretelor exploatabile şi consistenţele scăzute pe
care acestea le aveau.
Posibilitatea de produse principale stabilită în raport cu starea arboretelor s-a realizat în
proporţie de doar 20%. Amenajamentul întocmit în anul 1983 a beneficiat de noi norme, mai
complete şi mai complexe privind zonarea funcţională, bazele de amenajare şi reglementarea
producţiei. Astfel au fost adoptate tratamentele în acord cu caracteristicile fiecărei subunităţi
de producţie.
Reglementarea procesului de producţie s-a făcut prin subunităţile: A – codru regulat şi
G – codru grădinărit. Addendum-ul din 1997 a modificat bazele de amenajare şi organizarea
procesului de producţie prin constituirea, din cadrul S.U.P. A, a unor arborete cu ţeluri de
producţie speciale - furnire şi claviatură – pe suprafaţa de 299,8 ha, posibilitatea de produse
principale scăzând cu 37,1 mii m3 (76%).

38
 Ca o consecinţă a stării lor (vârsta mare), aceste arborete au fost afectate de doborâturi,
iar iniţiativa înfiinţării unor arborete cu ţel deosebit a rămas în fază iniţială, procesul de
producţie pentru produse principale fiind organizat într-un singur tip de subunitate, de tip A –
codru regulat, cu sortimente obişnuite.
Datorită şi doborâturilor de vânt din anul 2002, recoltarea posibilităţii de produse
principale stabilită prin amenajament a fost realizată în proporţie de 24%, însă datorită
precomptărilor de masă lemnoasă din produse accidentale, posibilitatea adoptată a fost
depăşită cu 20%.
În deceniul 2004-2013, prevederile amenajamentului au fost respectate doar din punct
de vedere al suprafeţelor parcurse, depăşindu-se chiar cu 0,6 ha anual. S-a adoptat o
posibilitate anuală de 26000 m3 şi a fost recoltat un volum de 19685 m3 anual (76%). Din
produse accidentale s-au recoltat 4623 m3 anual. Acest volum a fost precomptat din volumul
de produse principale.
Situaţia este asemănătoare şi în unitatea de producţie V Tazlău, în care posibilitatea
de produse principale pentru perioada 1961-1970 a fost de 30530 m3 dar s-au recoltat cca. 13
posibilităţi anuale. În total, în această perioadă s-au extras 415.000 m3, din care 99.600 m3 sub
formă de produse accidentale şi 315.400 m3 ca produse principale.
În perioada de aplicare a amenajamentului intrat în vigoare în anul 1971, prin tăieri
principale s-a recoltat doar 29% din ceea ce s-a propus. Situaţia s-a datorat faptului că
volumul recoltat ca urmare a doborâturilor de vânt a atins valori deosebit de mari, producând
o depăşire substanţială a posibilităţii de produse principale, şi anume de 130 %.
Principalele modificări aduse de amenajamentul din 1983, care a avut o aplicabilitate
de 11 ani, se referă la bazele de amenajare şi constituirea subunităţilor de producţie. Astfel,
ciclul a fost majorat de la 110 ani la 120 ani în condiţiile în care vârsta exploatabilităţii a
rămas aceeaşi (117 ani) la ambele amenajări, fiind vorba deci de interpretări diferite ale
modului de stabilire a ciclului. În ceea ce priveşte subunităţile de producţie, acestea au fost
menţinute, dar subunitatea de codru grădinărit a fost mărită de la 231 ha la 861 ha.
Conform prevederilor normelor de amenajare a pădurilor de la acea vreme, în
subunitatea de codru grădinărit s-au inclus arborete cu structură relativ plurienă şi situate pe
pante mai accentuate decât cele din subunitatea de codru regulat. Atunci, se considera că
intervenţiile grădinărite permit organizarea producţiei în asemenea suprafeţe în care există un
anumit potenţial al factorilor destabilizatori în aceea ce priveşte protecţia solului.
Acest mod de a pune problema s-a dovedit neviabil tocmai din cauza faptului că panta
mai accentuată a reprezentat factorul limitativ în aplicarea tratamentului codrului grădinărit.

39
 Din acest motiv realizările la tăieri grădinărite sunt aproape nesemnificative, puţinele
intervenţii practicate având mai mult caracterul unor încercări. Posibilitatea de produse
principale a fost realizată în proporţie de 99% pe suprafaţă şi 56% pe volum, valori mai
ridicate decât cele realizate în deceniile anterioare. Volumul de produse accidentale
precomptat (format din doborâturi de vânt şi rupturi de zăpadă) a fost şi în acel deceniu,
deosebit de mare (circa 6,5 posibilităţi anuale de produse principale). Pe ansamblu,
posibilitatea de produse principale (inclusiv accidentalele) a fost depăşită cu circa 14%.
Arboretele propuse pentru tăieri de produse principale au fost parcurse conform
prevederilor, în schimb volumul de produse principale s-a realizat doar pe jumătate. Situaţia
se datorează faptului că s-au preferat intervenţii cu intensităţi mult mai mici decât cele
propuse, evitându-se recoltarea integrală a arboretelor în deceniu, şi aplicându-se doar
intervenţiile de punere în lumină, într-o perioadă în care, din cauza condiţiilor climatice
defavorabile, procesul de regenerare s-a desfăşurat cu dificultate.
În deceniul de aplicare a amenajamentului întocmit în 1994 abaterile de la prevederi au
fost determinate în mare măsură tot de doborâturile de vânt dispersate care au atins 55% din
posibilitatea de produse principale. Majoritatea arboretelor cuprinse în planul decenal al
produselor principale au fost parcurse cu tăieri, însă volumul extras a fost constituit mai mult
din produse accidentale. Din această cauză multe arborete nu au fost parcurse cu tăieri de
produse principale, tăieri de conservare sau cu tăieri de îngrijire (în special rărituri).
Deceniul 2004-3013 a avut adoptată posibilitatea de 23000 m3 anual şi s-au recoltat
16798 m3 în fiecare an, posibilitatea fiind recoltată în proporţie de 73%. Din produse
accidentale precomptabile s-au recoltat 7859 m3 în fiecare an. Suprafaţa s-a parcurs, conform
datelor, din amenajament, în totalitate, fiind chiar depăşită cu 8% anual.
O privire în ansamblu asupra unitătilor de producţie studiate arată că în perioada 1950 –
2014, acestea au suferit o serie de transformări datorate atât schimbărilor economice şi
politice, cât şi intervenţiilor nefaste ale naturii. Regimul de gospodărire a rămas neschimbat:
codru. S-a încercat şi mai apoi s-a renunţat la gospodărirea unor suprafeţe în regimul codrului
grădinărit, practic regimul de gospodărire al fondului de producţie al zonei studiate este acum
codru regulat.
S-a trecut de la exploatabilitatea economică impusă de studiile de amenajare ale anilor
1950-1960, la exploatabilitatea tehnică. Se constată că din 1950 până în 1983, toate cele trei
unităţi de producţie şi-au schimbat ciclul de producţie de la 100 de ani la 120 de ani. Vârsta
medie a arboretelor unităţilor de producţie a crescut datorită menţinerii pe picior a arboretelor
neparcurse cu tratamente în urma necesităţii de a precompta masa lemnoasă provenită din

40
produsele accidentale. Modul în care au fost puse în practică prevederile amenajamentelor în
ceea ce priveşte recoltarea posibilității de produse principale pe parcursul mai multor decenii,
atât datorită doborâturilor de vânt cât şi accesibilităţii reduse în anumite bazine din zona
studiată, are un impact major asupra fondului de producţie.
Creşterea ciclului de producţie în scopul micşorării fondului de producţie normal şi
obligativitatea menţinerii mai multor arborete până în jurul vârstei de 200 de ani au condus la
o majorare a fondului real de producţie cauzând, deceniu după deceniu, acumularea unui
considerabil excedent de arborete exploatabile.
În urma analizei prezentate, sunt de remarcat încercările de modificare a
obiectivelor de gospodărire care, impunând menţinerea arboretelor pe picior până la vârste
mai mari de 120 ani, au condus la destabilizarea structurală a acestora şi au constituit un
factor favorizant pentru apariţia doborâturilor de vânt. În acest context, schimbarea ţelului de
gospodărire, în concordanţă cu condiţiile de vegetaţie din zonă şi cu oportunităţile economice
(cu luarea în considerare a cererii de lemn de pe piaţă), ar putea contribui la urgentarea
procesului de normalizare.
Coroborarea perioadei de regenerare a tratamentelor şi a momentului intervențiilor cu
periodicitatea fructificației speciilor principale, în condiţiile menţinerii regimului codru,
realizarea de semănături sub masiv sau plantarea de puieţi în vederea completării regenerării
naturale ar duce de asemenea la urgentarea normalizării fondului de producţie.
Tratamentele aplicate de-a lungul timpului în zona studiată sunt specifice regimului
codru. O vreme au fost aplicat şi tratamentul tăierilor rase pe suprafeţe mari, impus de raţiuni
politice şi economice, tăieri rase executându-se în prezent doar pe suprafeţe de până la 3
hectare. Tratamentul aplicat cu precădere în prezent este tratamentul tăierilor progresive,
tratament care corespunde modului de realizare a compoziţiei ţel la nivelul fiecărui arboret.
Compoziţia ţel a evoluat în cele trei unităţi de producţie, în sensul creşterii ponderii
molidului şi al introducerii speciilor diverse tari (în special paltin de munte şi ulm de munte),
a pinilor şi a laricelui. Volumul deosebit de mare de produse accidentale a redus posibilitatea
de a acţiona corespunzător în cadrul tratamentelor. Această situaţie durează de cel puţin 60 de
ani fiind în general nefavorabilă arboretelor care sunt pe alocuri excesiv îmbătrânite şi cu o
dinamică a regenerării în declin.
În aceste condiţii, tăierile s-au făcut doar în acele arborete în care s-a realizat o bună
regenerare, nereuşindu-se declanşarea acestui proces într-o serie de arborete în care ar fi fost
necesar. Din această cauză marea majoritate a suprafeţelor exploatabile au fost parcurse timid
şi neuniform cu prima tăiere succesivă, în care selecţia a făcut-o mai mult natura (vântul)
41
decât specialistul. S-a preferat de asemenea extragerea materialului lemnos din arboretele cele
mai accesibile şi tratamentele s-au executat mai puternic în apropierea instalaţiilor de
transport decât în rest.

5.2. Evoluţia componentelor structurale ale fondului de producţie

pentru SUP A

Analiza evoluţiei structurii fondului de producţie s-a realizat pentru fiecare unitate
de producţie în parte, începând cu amenajamentul din 1994 şi incluzând şi amenajamentul
care a intrat în vigoare începând cu 1 ianuarie 2014.

5.2.1. Evoluţia structurii fondului de producţie în

Unitatea de Producţie III Şoimu

Suprafaţa fondului de producţie din SUP A al U.P. III Şoimu, a fost de 2846,0 ha
în 1994, 2892,2 în 2004, iar la revizuirea amenajamentului care a intrat în vigoare la începutul
anului 2014 era de 2881,17 ha. Aceasta nu a suferit schimbări majore pe parcursul perioadei
1994 – 2014. Suprafaţa în plus de 10,7 ha, între 1994 şi 2004, se explică prin diferenţe de
planimetrare datorate schimbării bazei cartografice.
De asemenea, introducerea tehnicii G.I.S. în măsurarea suprafeţelor, în anul 2014,
evidenţiază o diferenţă în minus faţă de anul 2004 de 10,83 ha. Analiza fondului de producţie
se face prin evidenţierea structurii pe clase de vârstă şi a modului de constituire a suprafeţelor
periodice la momentul revizuirii amenajamentelor.
Se observă că doar în clasa a II-a de vârstă, valorile reale sunt în apropiate de valorile
normale ale claselor de vârstă în ultimii 20 de ani, în timp ce în clasa a VI-a de vârstă,
valorile normale sunt depăşite, în medie cu cca. 400 %. Prin comparaţie, celelalte clase de
vârstă sunt foarte slab reprezentate. Doar la revizuirea din 2014 clasa a III-a de vârstă este
apropiată de clasa de vârstă normală a cărei suprafaţă este 481,78 ha.
De altfel, depăşiri ale suprafeţei clasei de vârstă normale s-au constatat doar în deceniile
1994-2004, când clasa a II-a de vârstă era mai mare cu 13,9 ha decât clasa de vârstă normală
(474,3 ha) şi în deceniul 2004-2014 când de asemenea clasa a II-a de vârstă a avut cu 35,9 ha
mai mult decât clasa de vârstă normală (482,0 ha). Figura 5.2.1.a. arată şi nivelul punerii în

42
aplicare a prevederilor ultimului amenajament prin suprafaţa deţinută de clasa I de vârstă
reprezentată pentru deceniul 2014-2023 de doar 35,28 ha.

1994

Clase de vârstă reale

2500 Clasa de vârstă normală

1925,3
2000
Suprafaţa (ha)

1500
1000
488,2
500 330,6
48,0 20,3 33,6
0

2004

Clase de vârstă reale

Clasă de vârstă normală 1893,0
2000
Suprafaţa (ha)

1500

1000
517,9
500 253,4
110,6 5,2 112,1
0

2014
Clase de vârstă reale
Clasa de vârstă normală 1890,5
2000
Suprafaţa (ha)

1500
1000
407,67 398,77
500 35,28 75,17 83,27
0
I II III IV V VI
Clase de vârstă

Figura 5.2.1.a. Dinamica claselor de vârstă la SUP A, UP. III Şoimu

Aceasta scoate în evidenţă faptul că în multe arborete nu au fost executate ultimele

intervenţii (tăieri de racordare), acestea având o consistenţă scăzută, fiind facilitată
deprecierea materialului lemnos şi apariţia doborâturilor de vânt. Suprafaţa scăzută a claselor
mici de vârstă şi în deceniile precedente indică faptul că U.P. III Şoimu se confruntă cu
această situaţie de mai multă vreme.

43
 Cu ocazia revizuirilor amenajamentului, în ultimele decenii este evidenţiată prezenţa
unui excedent de suprafeţe exploatabile la nivelul fondului de producţie din U.P. III Şoimu.
Figura 5.2.1.a. arată de asemenea că pentru constituirea suprafeţelor periodice s-au
folosit de fiecare dată suprafeţe din clasa a VI-a de vârstă care are în componenta sa şi
arborete trecute cu 80 de ani de vârsta exploatabilităţii. Din acest motiv, normalizarea
fondului de producţie conform prevederilor din normele tehnice în vigoare conduce la
sacrificii de exploatabilitate foarte mari.

1994

SP constituite SP normală

1000 866,7
Suprafaţa (ha)

647,5 663,4 668,4

711,5
500

0
SP. IV SP. III SP. II SP. I

2004

SP constituite SP Normală

740 733,4
Suprafaţa (ha)

730 723,3
723,0 716,1 719,4
720
710
700
SP. IV SP. III SP. II SP. I

2014

SP constituite SP normală

1000 837,54
662,76 667,54 722,82
Suprafaţa (ha)

722,66
500

0
SP. IV SP. III SP. II SP. I
Suprafeţe periodice

Figura 5.2.1.b. Constituirea suprafeţelor periodice în perioada 1994-2023,

conform amenajamentelor silvice întocmite pentru SUP A în UP. III Şoimu

Prin constituirea suprafeţelor periodice prezentate în figura 5.2.1.b. se încearcă

normalizarea fondului de producţie. Astfel, în anul 1994 s-a prevăzut mărirea S.P. I

44
cu 21,8 % , iar în 2014 mărirea s-a făcut cu 15,9 %, în limita regulamentelor actuale care
prevăd mărirea SP I în vederea normalizării, cu până la 20%.
La amenajarea din 2004 constituirea SP I s-a făcut doar cu arborete din urgenţele I şi a
II-a, cu toate că unitatea de producţie este excedentară, SP I a fost mai mică decât S.P.
normală. Din 1994 şi până în prezent, cu ocazia fiecărei reamenajări, în U.P. III Şoimu s-au
constituit câte patru suprafeţe periodice a câte 30 de ani fiecare, ciclul fiind de 120 ani.
Structura actuală (2014) a fondului de producţie pe specii şi grupe de specii, clase de
producţie şi volume este prezentată în tabelul 5.2.1.c.

Tabelul 5.2.1.c Structura pe specii, clase de producţie şi volume

Specia Clase de producţie (ha) Suprafaţa Volum
(ha) I II III IV V medie ha % mc %
Fa 0 954,15 305,39 4,10 0 II.2 1263,64 44 477682 42
Br 0 1067,05 142,75 0 0 II.1 1209,8 42 542818 48
Mo 2,99 203,89 81,85 0 0 II.3 288,73 11 90209 9
La 0 4,33 0 0 0 II.0 4,33 649
Dt 0 24,81 84,93 0 0 II.9 109,74 3 16164 1
Dm 0 0 4,81 0,12 0 III.0 4,93 844
Total 2,99 2254,23 619,73 4,22 0
II.2 2881,17 100 1128366 100
% 78 22

În unitatea de producţie III Şoimu, specia preponderentă este bradul, cu 48% din
suprafaţă, urmat de fag cu 42%. Din punct de vedere al volumelor bradul deține, de asemenea,
cel mai mare procent, urmat de fag şi molid. Clasa de producţie medie este a doua (78%), iar
în cadrul acesteia bradul deţine 47%, urmat de fag cu 42 %. În clasa a III-a de producţie, care
deţine 22 % din suprafaţă, fagul este preponderant cu 49,35 %, iar bradul deţine 23%.

Tabelul 5.2.1.d. Structura pe consistenţe creşteri şi vârste medii

Consistenţa (ha) Creşterea Vârsta
Specia
< 0,4 0,4 - 0,6 > 0,6 media mc mc/ha med.(ani)
Fa 13,28 426,87 823,49 0,67 5301 4,2 131
Br 13,28 376,51 820,01 0,69 7730 6,4 125
Mo 3,25 285,48 0,87 3824 13,2 49
La 4,33 1,00 150 18,0 35
Dt 4,69 105,05 0,81 671 6,6 44
Dm 0,04 4,89 0,88 44 8,9 27
Total 26,56 811,36 2043,25
0,71 17720 6,2 117
% 1 28 71

45
 Caracteristicile fondului de producţie din UP III Şoimu, referitoare în special la
compoziţii şi densităţi, sunt redate în tabelul 5.2.1.d. și se reflectă în creşterea anuală totală
de 17720 m3, ceea ce corespunde unei creşteri medii la hectar de 6,2 m3·an-1.
Din suprafaţa totală, 71% este acoperită cu arborete cu consistenţă mai mare de 0,6
media fondului de producţie fiind de 0,71. Se observă vârsta medie extrem de ridicată a
speciilor principale fapt care, aşa cum se evidenţiază şi în figura 5.2.1.a, facilitează
acumularea arboretelor în clasa de vârstă a VI-a, ceea ce dă naştere unui excedent însemnat de
arborete exploatabile.

5.2.2. Evoluţia structurii fondului de producţie în

Unitatea de Producţie IV Geamăna

În perioada analizată, fondul de producţie din U.P. IV Geamăna a ocupat următoarele

suprafeţe: 1994 – 3711,0 ha, 2004 – 3718,2 ha, 2014 – 3796,98. Diferenţele de suprafaţă au
aceleaşi cauze ca şi în cazul unităţii precedente. Situaţia claselor de vârstă normale şi reale
nivelul celor trei decenii este prezentată în figura 5.2.2.a. Clasele de vârstă reale indică
concentrarea arboretelor în clasa a VI-a de vârstă, aceasta deţinând, în toate cele trei decenii
analizate, aproximativ 62 % din suprafaţa totală a fondului de producţie.
În anul 1994 doar clasa a doua de vârstă depăşeşte clasa de vârstă normală cu 183,4
ha, clasa întâi se apropie de valoarea normală, lipsindu-i 41,0 ha, iar restul claselor prezintă
valori foarte mici. Figura evidenţiază rezultatul aplicării prevederilor amenajamentelor în
ultimele decenii, începând cu cel din anul 1994.
În perioada 1994-2004 s-a obținut o reducere a excedentului de arborete exploatabile,
însă clasa întâia de vârstă este mai mică cu 262,7 ha decât clasa de vârstă normală. În deceniul
2004-2013, aplicarea tratamentelor în vederea recoltării posibilităţii de produse principale,
trimite în prima clasă de vârstă doar 67,01 ha, deşi posibilitatea s-a realizat în proporţie de
76%. Şi de această dată volumul din produsele accidentale precomptat din volumul
produselor principale este cel care a dat naştere acestei situaţii. În aceste condiţii nivelul
excedentului de produse principale se menţine ridicat.
S-a încercat normalizarea fondului de producţie al Unităţii de producţie IV Geamăna
prin constituirea a patru suprafeţe periodice de câte 30 ani fiecare şi prin majorarea cu 18,8 %
a suprafeţei periodice I. De asemenea se observă din figura 5.2.2.a. că pentru constituirea

46
suprafeţelor periodice, clasa a VI-a de vârstă este cea care a dat cele mai multe arborete, iar în
condiţiile în care recoltarea posibilităţilor s-ar face conform prevederilor
amenajamentelor şi în ipoteza absenţei fenomenelor cu caracter perturbator,
normalizarea structurii fondului de producţie s-ar putea realiza în aproximativ cinci decenii.

1994

Clase de vârstă reale

2500 Clasa de vârstă normală
2301,9
Suprafaţa (ha)

2000
1500
1000 801,9
577,5
500
1,9 8,8 19,0
0
I II III IV V VI

2004
Clase de vârstă reale
Clasa de vârstă normală
2500 2291,5
Suprafaţa (ha)

2000
1500
1000 719,9
356,3 338,8
500 2,1 9,6
0
I II III IV V VI

2014
Clase de vârstă reale
Clasa de vârstă normală
3000 2358,43
Suprafaţa (ha)

2000
527,94 806,2
1000
67,01 29,06 8,34
0
I II III IV V VI
Clase de vârstâ

Figura 5.2.2.a. Dinamica claselor de vârstă la SUP A în UP. IV Geamăna

Constituirea suprafeţelor periodice se face cu sacrificii de exploatabilitate în plus,

datorită claselor a V-a şi a IV-a de vârstă care au suprafeţe foarte reduse. Dinamica
suprafeţelor periodice în cele trei decenii conform modului de normalizare propus prin
amenajamentele silvice este prezentată în figura 5.2.2.b.

47
 Pentru perioada analizată, suprafaţa periodică normală medie a fost de 935,07 ha. Se
observă în figură că suprafeţele periodice II constituite prin amenajament, doar în 1994 şi în
2014, au atins valori mai mari cu excepţia S.P. I care a fost majorată sistematic cu 19% sau
20%, pentru reducerea excedentului de produse principale.
Mărimea excedentului obligă la sacrificii de exploatabilitate în plus, încât arboretele
de clasa a VI-a de vârstă se regăsesc şi în suprafaţa periodică a treia, acestea având urgenţa a
treia de regenerare. Practica a dovedit că menţinerea acestor arborete până la vârste în jurul
celei de 200 ani, duce la destabilizarea lor şi la deprecierea materialului lemnos.

1994

SP constituite SP normală

1500
1106,1
Suprafaţa (ha)

984,1
1000 804,1 816,1
927,8
500

0
SP. IV SP. III SP. II SP. I

2004

SP constituite SP normală

1500
1122,2
Suprafaţa (ha)

1000 863,7 863,7 863,6

928,3

500

0
SP. IV SP. III SP. II SP. I

2014

SP constituite SP normală

1500 1127,56
Suprafaţa (ha)

862,69 858,98 947,72

1000 949,13
500
0
SP. IV SP. III SP. II SP. I
Suprafeţe periodice

Figura 5.2.2.b. Constituirea suprafeţelor periodice în perioada 1994-2023,

conform amenajamentelor silvice întocmite pentru SUP A în UP. IV Geamăna

48
 Fondul de producţie al U.P. IV Geamăna este descris sumar în ceea ce priveşte
compoziţia şi productivitatea sa în tabelul 5.2.2.c şi face parte, aproape în totalitate, din clasa
a II-a de producţie (94%), 54,27 ha reprezentând 1 % din suprafaţa totală sunt în clasa întâi de
producţie, iar 5% (198,53ha) se regăsesc în clasa a II-a de producţie.
Suprafaţa (98%) şi volumul (99%) întregului fond productiv sunt date de speciile
principale fag, brad şi molid, celelalte specii având ponderi nesemnificative la nivelul
fondului productiv al acestei unităţi de producţie.

Tabelul 5.2.2.c Structura pe specii, clase de producţie şi volume

Specia Clase de producţie (ha) Suprafaţa Volum
(ha) I II III IV V medie ha % mc %
Fa 9,63 1525,28 126,56 0 0 II.1 1661,47 44 558828 41
Br 44,64 1184,74 37,76 0 0 II.0 1267,14 33 515362 37
Mo 760,17 25,96 0 0 II.0 786,13 21 296205 21
Pam 23,22 0,08 0 0 II.0 23,30 1 4072
La 3,08 0,18 0 0 II.1 3,26 554
An 4,41 0,36 0 0 II.1 4,77 1384
Dt 42,59 7,63 0 0 II.1 50,22 1 7786 1
Dm 0,69 0 0 II,0 0,69 13
Total 54,27 3544,18 198,53
II.0 3796,98 100 1384204 100
% 1 94 5

Structura actuală este întregită de tabelul 5.2.2.d. unde sunt prezentate valorile medii
ale vârstelor, consistenţelor şi creşterilor speciilor componente, precum şi ale întregii
subunităţi de producţie şi protecţie.

Tabelul 5.2.2.d. Structura pe consistenţe creşteri şi vârste medii

Consistenţa (ha) Creşterea Vârsta
Specia
< 0,4 0,4 - 0,6 > 0,6 medie mc mc/ha med.(ani)
Fa 297,13 342,6 1021,74 0,63 7198 4,3 129
Br 217,25 183,17 866,72 0,66 8639 6,8 117
Mo 42,68 72,87 670,58 0,78 8323 10,6 80
Pam 0,19 23,11 0,84 93 4,0 36
La 0,18 3,08 0,88 46 14,1 24
An 4,77 0,72 6 1,2 79
Dt 13,72 0,19 36,31 0,74 349 7,6 52
Dm 0,69 0,77 15
Total 570,78 599,2 2627,00
0,68 24654 6,5 113
% 15 16 69

49
 Unitatea de producţie IV Geamăna prezintă un fond de producţie cu o vârstă medie
foarte mare dată, evident, de speciile cu ponderea cea mai mare: fagul şi bradul. Acestea încă
acumulează creşteri însemnate (mai ales bradul, deşi vârsta medie a acestei specii este de 117
ani). Pentru molid şi larice, aşa cum este evidenţiat în tabelul 5.2.2.d, creşterile mai mari sunt
justificare de media lor de vârstă.
Valorile reale ale creşterilor sunt explicate şi de densitatea medie de 0,7 calculată la
nivelul fondului productiv al întregii unităţi de producţie. Compoziţia şi densitatea arboretelor
asigură o creştere totală de 24654 m3 anual, căreia îi corespunde o creştere medie la hectar de
6,5 m3·an-1.

5.2.3. Evoluţia structurii fondului de producţie

în Unitatea de Producţie V Tazlău

Evoluţia structurii fondului de producţie al U.P. V Tazlău este asemănătoare celor

două unităţi de producţie vecine prezentate. Şi la UP. V Tazlău, analizând strctura claselor de
vârstă, este evidentiat deceniul în care a început preocuparea pentru normalizarea structurii
fondului de producţie.
Clasele de producţie mici (clasa întâi şi a II-a) reprezentate diferit din punct de vedere al
suprafeţei, sunt oricum mult mai mari decât clasele de vârstă III-V, în deceniul 1994-2003.
Începutul amenajării cu baze de amenajare moderne în România în anii `50 a dus la
acumularea de suprafaţă în primele clase de vârstă.
La începutul aplicării amenajamentului din anul 2004 se observă evoluţia claselor de
vârstă. Deceniul precedent acestuia, a trimis puţină suprafaţă în clasa întâia de vârstă, datorită
masei lemnoase precomptabile din produse accidentale. În aceste condiţii excedentul de
suprafeţe exploatabile nu s-a diminuat deşi la constituirea SP I s-a luat în calcul în fiecare
deceniu majorări faţă de suprafaţa periodică normală.
Scăderea valorii clasei de vârstă normale de la 707,4 ha în anul 1994 la 676,12 ha în
anul 2014 se datorează diminuării suprafeţei fondului de producţie. La intrarea în vigoare a
amenajamentului din anul 1994, suprafaţa fondului de producţie al UP. V Tazlău era de
4244,5 ha, în 2004 era de 4095,5 ha, iar la intrarea în vigoare a amenajamentului pentru
deceniul 2014-2023, suprafaţa era de 4056,73 ha.
Cauzele diminuării suprafeţei fondului productiv sunt cedarea de suprafeţe în baza
legilor funciare în anul 2004 şi schimbarea modului de determinare a suprafeţelor, în anul

50
2014 acestea fiind calculate pe baza tehnicii G.I.S. Evoluţia structurii pe clase de vârstă
pentru perioada 1994-2023 este prezentată în figura 5.2.3.a.

1994

Clase de vârstă reale

4000 Clasa de vârstă normală
Suprafaţa (ha)

2897,0
3000
2000
802,8
1000 479,3
8,6 22,5 34,3
0
I II III IV V VI

2004

Clase de vârstă reale

3000 Clasa de vârstă normală 2794,0

Suprafaţa (ha)

2000

1000 432,0 589,1

220,7 20,1 39,6
0
I II III IV V VI

2014

Clase de vârstă reale

3000 Clasa de vârstă normală
2704,52
Suprafaţa (ha)

2000
822,7
1000 400,93
58,08 19,45 51,05
0
I II III IV V VI
Clase de vârstă

Figura 5.2.3.a. Dinamica claselor de vârstă la SUP A în UP. V Tazlău

Unitatea de producţie este excedentară în arborete cu vârste peste 100 ani. Arboretele
din clasa a VI-a de vârstă sunt de fapt, în majoritate, arborete cu vârsta mult peste peste 120
ani, 1461,69 ha fiind arborete de 200 de ani şi 210 ani.
Suprafeţele reduse ale claselor de vârstă a V-a şi a IV-a, în toate deceniile analizate,
obligă la realizarea de sacrificii de exploatabilitate în plus odată cu constituirea suprafeţelor
periodice (fig. 5.2.3.b.).

51
 1994

SP constituite SP normală

1500 1283,7

Suprafaţa (ha)
1057,5 1001,0
1000 902,3 1061,1

500

0
SP. IV SP. III SP. II SP. I

2004

SP constituite SP normală

1100
Suprafaţa (ha)

1050,2 1048,8
1050
1011,6 1023,9
1000 984,9

950
SP. IV SP. III SP. II SP. I

2014

SP constituite SP normală
1090,88
1100
Suprafaţa (ha)

1021,66
1000 972,32 971,85 1014,18

900
SP. IV SP. III SP. II SP. I
Suprafeţe periodice

Figura 5.2.3.b. Constituirea suprafeţelor periodice în perioada 1994-2023,

conform amenajamentelor silvice întocmite pentru SUP A în UP. V Tazlău

Modul în care au fost constituite suprafeţele periodice în U.P. V Tazlău, cu ocazia celor
trei revizuiri ale amenajamentului, este asemănător cu situaţia prezentată pentru unităţile de
producţie vecine.
Se observă forţarea măririi S.P. I în deceniul 1994-2003, peste pragul de 20% (20,98
%), ca în deceniile următoare mărirea să fie de doar 2,43% respectiv 7,56 % în deceniul 2014-
2023. În cele doua decenii este evidentă depăşirea suprafeţei periodice normale de către S.P.
II, cu 2,57 % la revizuirea din 2004 şi cu 0,74 % la revizuirea din 2014.

52
 Structura fondului de producţie este prezentată mai detaliat în tabelul 5.2.3.c., unde se
evidenţiază ponderea speciilor componente şi volumul acestora pe clase de producţie.

Tabelul 5.2.3.c Structura pe specii, clase de producţie şi volume

Specia Clase de producţie (ha) Suprafaţa Volum
(ha) I II III IV V medie ha % mc %
Fa 0 1129,86 861,16 3,43 II.4 1994,45 49 696825 47
Br 0 1157,15 392,42 2,12 II.3 1551,69 39 622365 42
Mo 0 251,97 103,74 1,18 II.3 356,89 9 124751 8
Pam 0 12,92 9,43 II.4 22,35 1 4173
An 0 16,92 3,03 III.0 19,95 538
Ca 0 0,08 0,77 0,58 IV.3 1,43 196
Go 0 0,88 III.0 0,88 194
Dr 0 2,96 1,1 II.3 4,06 3 2245
Dt 0 52,73 51,94 II.5 104,67 17831 1
Dm 0 0,2 0,16 II.4 0,36 23
Total 2624,71 1423,94 7,5 0,58
II.4 4056,73 100 1469141 10
% 65 35

Se observă că 65 % din suprafaţa fondului productiv al unităţii de producţie se găseşte

în clasa a II-a de producţie, clasa medie indicând productivitatea superioară a acestuia. Cea
mai mare parte a volumului (99%) este dată de speciile principale: fag, brad, molid.
Distribuţia speciilor pe clase de consistenţă, creşteri şi vârste medii, prezentată în tabelul
5.2.3.d., completează tabloul structurii fondului de producţie al U.P. V

Tabelul 5.2.3.d. Structura pe consistenţe creşteri şi vârste medii

Consistenţa (ha) Creşterea Vârsta
Specia
< 0,4 0,4 - 0,6 > 0,6 medie mc mc/ha med.(ani)
Fa 159,37 462,7 1372,38 0,66 7006 3,5 144
Br 70,38 373,42 1107,89 0,70 10107 6,4 124
Mo 5,64 17,57 333,68 0,82 4196 11,8 59
Pam 22,35 0,81 62 2,8 79
An 17,00 2,95 0,73 8 2,6 42
Ca 1,43 0,84 8 5,6 58
Go 0,88 0,86 6 6,8 60
Dr 4,06 0,72 15 3,7 112
Dt 2,49 0,85 101,33 0,86 788 7,5 49
Dm 0,36 0,85 3 9,1 31
Total 237,88 871,54 2947,31
0,7 22199 5,5 125
% 6 21 73

53
 Dintre toate cele trei unităţi de producţie, U.P. V Tazlău are vârsta medie cea mai mare
(125 ani). Speciile principale fagul şi bradul sunt cele care au vârstele cele mai mari. Aceasta
se reflectă în creşterile mici înregistrate aici comparativ cu celelalte două unităţi de producţie
analizate, cu toate că deţine suprafaţa cea mai mare de fond productiv.
Din totalul suprafeţei, aproape trei sferturi sunt păduri cu desimi peste 0.6, doar 6%
având desimi mai mici de 0,4. În aceste condiţii, fondul de producţie al U.P. V Tazlău are o
creştere totală de 22199 m3 anual, adică 5,5 m3·an-1.ha-1, mai mică decât în unităţile vecine
analizate, datorită vârstei foarte mari a multor arborete, reflectată şi în vârsta medie, acestea
încetând să mai acumuleze creşteri.

5.3. Aspecte generale

Fondul de producţie din cele trei unităţi de producţie a fost gospodărit în perioada
analizată în regim de codru, iar reglementarea producţiei s-a făcut doar prin subunitatea de
gospodărire de codru regulat, sortimente obişnuite (S.U.P. A).
Analiza structurii fondului de producţie în întreaga suprafaţă studiată evidenţiază
vârstele medii mari ale pădurilor care le compun şi existenţa, în fiecare unitate de producţie, a
unui excedent major de suprafaţă în clasa a VI-a de vârstă, datorat imposibilităţii de a
exploata arboretele conform amenajamentelor, în principal datorită doborâturilor de vânt şi
rupturilor de zăpadă.
Pentru urgentarea normalizării fondurilor de producţie s-a recurs, în fiecare din cele trei
unităţi de producţie, la împărţirea ciclului de 120 ani, în câte patru suprafeţe periodice de 30
ani fiecare.
Suprafaţa diminuată arboretelor din clasele de vârstă a IV-a şi a V-a, în toate unităţile de
producţie, face necesară asigurarea continuităţii prin menţinerea arboretelor cu o vitalitate cel
puţin normală, cu stare de vegetaţie bună, deşi sunt trecute de vârsta exploatabilităţii.
În condiţiile actuale, neluându-se în calcul intervenţiile neprogramate ale naturii,
normalizarea fondurilor de producţie, în toate cele trei unităţi de producţie, se va face pe
parcursul a cel puţin şase decenii.

54
 CAPITOLUL VI

STUDIUL SOLUŢIILOR DE NORMALIZARE A

FONDULUI DE PRODUCŢIE PROPUSE LA ULTIMELE TREI
REVIZUIRI ALE AMENAJAMENTELOR ŞI ANALIZA
APLICĂRII ACESTORA

6.1. Dinamica posibilităţii de produse principale

în perioada 1994-2023 în zona de studiu

Amenajamentele care au intrat în vigoare începând cu 1 ianuarie 1994 nu au fost

afectate de schimbări de suprafaţă în nici una din unităţile de producţie studiate. Tabelul 6.1.a
arată volumul total de produse principale calculat prin metoda creşterii indicatoare şi prin
metoda claselor de vârstă, în deceniul 1994 - 2003 în cele trei unităţi de producţie studiate.

Tabelul 6.1.a. Posibilitatea de produse principale în deceniul 1994 – 2003

Posibilitatea după procedeul
Creşterii
S.U.P. Posibilitatea
Unitatea de indicatoare Claselor de vârstă
A adoptată (mc)
producţie (mc)
(ha)
inductiv (mc) deductiv (mc)
Totală La ha
Totală La ha Totală La ha Totală La ha

III Şoimu 2846,0 13058 4,6 13099 4,6 16694 5,9 13100 4,6

IV Geamăna 3711,0 16783 4,5 18210 4,9 16800 4,5 16800 4,5

V Tazlău 4244,5 19239 4,5 18387 4,3 22078 5,2 18387 4,3

Total 10801,5 49080 4,54 49696 4,60 55572 5,14 48287 4,47

În U.P.III s-a adoptat posibilitatea după procedeul inductiv al metodei claselor de vârstă,
volumul fiind mai mic cu 3594 m3 decât cea mai mare posibilitate calculată prin procedeul
deductiv. Nu este şi cazul U.P. IV Geamăna, unde s-a adoptat posibilitatea calculată prin

55
procedeul deductiv al metodei claselor de vârstă şi nici a U.P. V Tazlău unde s-a adoptat
posibilitatea calculată după procedeul inductiv. Tabelul evidenţiază faptul că în U.P. III
Şoimu şi U.P V Tazlău, posibilitatea s-a adoptat după volumul calculat prin metoda creşterii
indicatoare iar în U.P. IV Geamăna, după volumul calculat prin procedeul deductiv, în cadrul
metodei claselor de vârstă.
Comparând indicii de creştere la ha cu indicii de recoltare propuşi se constată că în
toate unităţile de producţie s-au adoptat indicii de posibilitate mai mici decât indicii maximi
calculaţi prin metoda creşterii indicatoare sau prin metoda claselor de vârstă.
Analiza întregii suprafeţe productive a celor trei unităţi de producţie studiate (10801,5
ha) în deceniul 1994 – 2003 permite constatarea că posibilităţile adoptate însumate (49150
m3) cumulează cu aproape 1000 m3 mai puţin decât cel mai mic volum total, adică volumul
însumat al posibilităţilor calculate prin metoda creşterii indicatoare (49080 m3). Indicii de
creştere la hectar pentru întreaga suprafaţă studiată sunt mai mari decât indicele de posibilitate
la hectar adoptat, calculat de asemenea pentru întreaga suprafaţă.
Se poate concluziona că în felul acesta s-a majorat fondul de rezervă deşi subunităţile
de producţie analizate se caracterizează prin excedent de arborete exploatabile. Astfel, se
constată că prin modul de adoptare a posibilităţii de produse principale se contribuie la
acumularea de masă lemnoasă în categoria arboretelor cu vârste mari şi la diminuarea
creşterilor totale la nivel de SUP. Pentru deceniul 2004 – 2013, posibilităţile de produse
principale în cele trei unităţi de producţie, precum şi suprafeţele subunităţilor de gospodărire
de codru regulat ( SUP A), sunt evidenţiate în tabelul 6.1.b.

Tabelul 6.1.b. Posibilitatea de produse principale în deceniul 2004-2013

Posibilitatea după procedeul
Creşterii
S.U.P. Posibilitatea
Unitatea de indicatoare Claselor de vârstă
A adoptată (mc)
producţie (mc)
(ha)
inductiv (mc) deductiv (mc)
Totală La ha
Totală La ha Totală La ha Totală La ha

III Şoimu 2892.2 13389 4.6 18823 6.5 18791 6.5 18500 6.4

IV Geamăna 3718.2 16168 4.4 24172 6.5 24210 6.5 23500 6.3

V Tazlău 4095.5 17280 4.2 22947 5.6 22810 5.6 22500 5.5

Total 10705.9 46837 4.38 65942 6.16 65811 6.15 64500 6.03

56
 Suprafaţa fondului productiv în deceniul 2004-2013 a scăzut cu 100,6 ha, iar
posibilitatea adoptată însumată pe cele trei unităţi de producţie creşte cu 15850 m 3 faţă de
deceniul precedent.
În acest deceniu posibilităţile mai mari s-au adoptat după volumul calculat prin metoda
claselor de vârstă, încercându-se prin aceasta diminuarea excedentului existent în fiecare din
unităţile de producţie. Au fost adoptaţi indici de recoltare la hectar situaţi între indicii de
creştere maximi şi cei minimi calculaţi, în toate cele trei unităţi de producţie.
Pentru suprafaţa totală s-a adoptat un indice mediu de recoltare de 6,03 m3·an-1·ha-1
comparativ cu indicii de recoltare de 4,38 m3 calculat prin metoda creşterii indicatoare şi 6,16
m3·an-1·ha-1 şi respectiv 6,15 m3·an-1·ha-1, calculaţi prin procedeele inductiv şi deductiv.
Posibilitatea de produse principale adoptată pentru fiecare unitate de producţie pentru
deceniul 2014 – 2023, prezentată în tabelul 6.1.c., menţine aceeaşi tendinţă de micşorare a
excedentului de produse principale:

Tabelul 6.1.c. Posibilitatea de produse principale în deceniul 2014-2023

Posibilitatea după procedeul
Creşterii
Posibilitatea
Unitatea de S.U.P. A indicatoare Claselor de vârstă
adoptată (mc)
producţie (ha) (mc)
inductiv (mc) deductiv (mc)
Totală La ha
Totală La ha Totală La ha Totală La ha

III Şoimu 2881,17 13077 4.5 18823 6.5 18791 6.5 18500 6.4

IV Geamăna 3796.98 15954 4.2 24172 6.4 24210 6.4 23500 6.2

V Tazlău 4056.73 16755 4.1 22947 5.7 22810 5.6 22500 5.5

Total 10734,88 45786 4.26 65942 6.14 65811 6.13 64500 6.00

Pentru fiecare unitate de producţie, posibilitatea de produse principale s-a adoptat după
indicatorul de posibilitate calculat prin metoda claselor de vârstă. Pentru întreaga suprafaţă,
volumul de extras prin adoptarea posibilităţilor (64500 m3) este cu 18614 m3 mai mare decât
volumul cumulat calculat prin metoda creşterii indicatoare (45786 m3).
Ca şi în deceniul precedent, indicele de posibilitate adoptat pe hectar, calculat pentru
întreaga suprafaţă studiată este situat între indicele minim şi cel maxim de recoltare, calculat
prin ambele metode: metoda creşterii indicatoare şi metoda claselor de vârstă.
57
 Prin adoptarea posibilităţilor prezentate tabelar, este evidentă încercarea de parcurgere a
unui număr mai mare de arborete cu tăieri de regenerare în limitele permise de regulamente şi
în raport cu starea acestora, precum şi diminuarea excedentului în fiecare din cele trei unităţi
de producţie prin exploatarea unui volum mai mare de produse principale.

6.2. Dinamica posibilităţii de produse principale în unităţile de

producţie

6.2.1. Dinamica posibilităţii de produse principale în U.P. III Şoimu

Cu toate că posibilitatea adoptată s-a majorat la ultimele trei revizuiri ale

amenajamentelor, iar suprafaţa fondului productiv rămâne aproximativ constantă, unitatea de
producţie III Şoimu prezintă încă excedent de produse principale.
Existenţa şi mărimea excedentului, precum şi natura sa (excedent de suprafaţă sau
excedent de volum) se face calculând parametrul Q şi comparând suprafeţele periodice. În
figura 6.2.1.a. este prezentată dinamica posibilităţilor de produse principale la ultimele trei
revizuiri ale amenajamentului, precum şi volumul recoltat în ultimele două decenii:

20000 18500
18000 16000
16000
14000 13100
Volume (m3)

11999
12000
10000
8000
6000 4215 4293
3571
4000
2000
0
1994-2003 2004-2013 2014-2023
Deceniul

Posibilitate adoptată Produse principale recoltate Accidentale I recoltate

Figura 6.2.1.a. Posibilităţile adoptate şi volumele recoltate

Coloanele 2 şi 3 ale figurii de mai sus reprezintă volumul de produse principale recoltat în
deceniu, respectiv volumul din produse accidentale de asemenea recoltat în deceniul analizat.
Se observă că în deceniul 1994-2003, posibilitatea adoptată (13100 m3.an-1) a fost realizată

58
doar în proporţie de 59% (7786 m3.an-1) în condiţiile în care 32% (4215 m3.an-1) au fost
produse accidentale I precomptabile. În deceniul 2004-2013 posibilitatea (16000 m3.an-1) a
fost depăşită cu 292 m3.an-1 (2%), volumul recoltat din produse accidentale fiind de 4293
m3.an-1 (26%). Pentru deceniul 2014 – 2023 posibilitatea adoptată este de 18500 m3.an-1.
Valoarea parametrului Q calculat la fiecare revizuire a amenajamentului unităţii de
producţie, confirmă existenţa unui excedent de volum pentru toate cele trei decenii analizate,
iar posibilităţile după metoda creşterii indicatoare s-au calculat cu factorul modificator m
prezentat în tabelul 6.2.1.b.

Tabelul 6.2.1.b. Parametrul Q şi factorul m

Anul Parametrul Q Factorul m
1994 2.0 1.105
2004 2.2 1.126
2014 2.2 1.126

Analiza excedentului de arborete exploatabile în raport cu suprafaţa se face prin

comparaţia suprafeţelor periodice I şi II cu suprafaţa periodică normală, întrucât au fost
adoptate perioade de 30 de ani pentru întreaga perioadă studiată, iar amenajamentul românesc
urmăreşte analiza continuităţii pentru următorii 60 de ani.
În figura 6.2.1.c. se prezintă mărimea suprafeţelor periodice reale, suprafeţele periodice
constituite şi suprafaţa periodică normală, precum şi sacrificiile de exploatabilitate rezultate
prin normalizare pentru deceniul 1994-2003.
Deoarece în acest deceniu suma primelor suprafeţe periodice de 30 de ani (SP I şi SP II)
este mai mare decât suma a două suprafeţe periodice normale (2SPn), calculul excedentului
(E) se face cu ajutorul formulei (Giurgiu 1988):

E = SP I + SP II – 2SPn (6.1)

Valoarea calculată astfel este de 556,2 ha, fapt care dovedeşte că unitatea de producţie
III Şoimu avea excedent de suprafaţă de 78,18%. În vederea normalizării s-a majorat SP I cu
155,2 ha adică 21,8%, depăşind valoarea maxim admisă prin norme (20%) cu 1,8%. Aşa cum
s-a arătat în capitolul precedent, clasele de vârstă a III-a, a IV-a şi a V-a sunt foarte slab
reprezentate (fig. 5.2.1.a). Acest lucru a obligat la sacrificii de exploatabilitate în plus care au
avut o valoare totală de 1237,2 ha. Cu toate acestea, suprafeţele periodice II, III şi IV nu au
ajuns la valoarea suprafeţei periodice normale (711,5 ha) deşi multe dintre suprafeţele trecute

59
de vârsta exploatabilităţii 394,1 ha (adică 59,41%) au ajutat la constituirea SP III, fapt care
contribuie la deprecierea masei lemnoase prin menţinerea unor arborete până la vârste
apropiate de 200 ani. În acest deceniu recoltarea posibilităţii în proporţie de numai 56% a
contribuit semnificativ la amânarea începerii tratamentelor în multe arborete exploatabile.

2500
Suprafețe periodice reale 1948,7
Suprafața (ha)

2000
1500
1000
493,3 373,5
500
30,5
0
S.P. IV S.P. III S.P. II S.P. I
Suprafețe periodice constituite
1000 Suprafața periodică normală 866,7
Suprafața (ha)

800 647,5 663,4 668,4

600
400
200
0
S.P. IV S.P. III S.P. II S.P. I

Majorare SPn
1000 Suprafață periodică normală
Suprafața (ha)

Sacrificii de exploatabilitate
800 Suprafețe periodice reale 155,2
600 154,2 289,9
400 637,9 711,5
200 493,3 375,5
0 30,5
S.P. IV S.P. III S.P. II S.P. I
Suprafețe periodice

Figura 6.2.1.c Analiza constituirii suprafeţelor periodice în deceniul 1994-2003

Constituirea suprafeţelor periodice în deceniul de aplicare a amenajamentului 2004-

2013 (figura 6.2.1.d) s-a realizat în mod asemănător. Cu toate că excedentul calculat cu
formula 6.1 este de 564,4 ha, adică 78,06%, constituirea SP I s-a făcut după urgenţa de
regenerare, rezultând o suprafaţă mai mică cu 3,6 ha decât suprafaţa periodică normală.
Deşi toate celelalte suprafeţe periodice au fost constituite cu sacrificii în plus (1229,8
ha), numai SP II are suprafaţa egală cu cea a suprafeţei periodice normale, SP III fiind mai
mică cu 6,9 ha, iar SP IV mai mare cu 10,4 ha. Aceasta se datorează urgenţelor de regenerare

60
stabilite pentru arboretele componente. La fel ca în deceniul precedent, la constituirea SP III
au contribuit arboretele din clasele de vârstă superioare (a VI-a şi peste) în proporţie de
63,16%, iar la constituirea SP IV au ajutat şi arborete din clasa a V-a de vârstă (6 %), aceasta
datorită suprafeţei reduse a claselor de vârstă a IV-a şi a V-a care însumate au cu 364,8 ha mai
puţin decât suprafaţa unei clase de vârstă normale adică 482,0 ha ( fig. 5.2.1.a).

2500
Suprafețe periodice reale 1949,2
Suprafața (ha)

2000
1500
1000
383,2 498,6
500
61,2
0
S.P. IV S.P. III S.P. II S.P. I
Suprafețe periodice constituite
Suprafața periodică normală

800 733,4 716,1 723,3 719,4

Suprafața (ha)

600
400
200
0
S.P. IV S.P. III S.P. II S.P. I

Majorare SPn
Suprafață periodică normală
800
0
Suprafața (ha)

600 350,2 217,5

400 662,1 719.4
200 383,2 498,6
0 61,2
S.P. IV S.P. III S.P. II S.P. I
Suprafețe periodice

Figura 6.2.1.d. Analiza constituirii suprafeţelor periodice în deceniul 2004-2013

La revizuirea din anul 2013 a amenajamentului unităţii de producţie III Şoimu,

suprafeţele periodice reale au fost cele din figura 6.2.1.e. Excedentul de suprafeţe exploatabile
calculat cu formula 6.1. este de 777,41 ha (107,58%), un excedent foarte mare cu toate că
posibilitatea de produse principale a fost depăşită în deceniul precedent. Aceasta se datorează

61
volumului mare de produse accidentale atât din doborâturi de vânt cât şi datorate fenomenului
de uscare care se manifestă în zonă de aproximativ 10 ani, după secetele din 2003-2005.

2500
Suprafețe periodice reale 1970,25
Suprafața (ha)

2000
1500
1000 607,62
500 252,48
50,82
0
S.P. IV S.P. III S.P. II S.P. I
Suprafețe periodice constituite
1000 Suprafața periodică normală
837,54
Suprafața (ha)

800 662,76 667,54 722,82

600
400
200
0
S.P. IV S.P. III S.P. II S.P. I
Majorare SPn
1000 Suprafață periodică normală
900
Suprafața (ha)

Sacrificii de exploatabilitate
800 Suprafețe periodice reale 114,88
700 59,92
600
500 470,34
400 611,94 722.66
300 607,62
200
100 252,48
0 50,82
S.P. IV S.P. III S.P. II S.P. I
Suprafețe periodice

Figura 6.2.1.e Constituirea suprafeţelor periodice în deceniul 2014-2023

Suprafeţele periodice s-au constituit, de asemenea, cu sacrificii de exploatabilitate în

plus (1257,08 ha) datorită aceloraşi cauze ca în deceniile precedente. În vederea urgentării
normalizării fondului de producţie al unităţii de producţie III Şoimu, constituirea SP I s-a
făcut cu o majorare faţă de suprafaţa periodică normală cu 114,88 ha adică 15,9%.
La constituirea SP III, arboretele trecute de vârsta exploatabilităţii deţin şi în acest
deceniu o pondere însemnată (56,09%, reprezentând 374,21 ha), adică mai mult de jumătate.
Acest lucru arată că multe arborete încă vor fi menţinute cel puţin 75 ani peste vârsta

62
exploatabilităţii dacă ciclul de producţie şi perioada SP – urilor rămân neschimbate. În
condiţiile în care, cu ocazia revizuirii amenajamentului, s-a propus micşorarea excedentului
cu 21,8% în 1993, în anul 2004 SP I constituită fiind chiar mai mică decât SP normală, şi pe
fondul nerealizărilor planului de produse principale decât prin precomptarea produselor
accidentale, excedentul de produse principale a crescut la 56,09%.
Pentru asigurarea continuităţii, în condiţiile actuale, s-a propus pentru deceniul 2014-
2023 micşorarea doar cu 15,9% a excedentului de produse principale. După analiza deceniilor
precedente situaţia claselor de vârstă a fondului de producţie al unităţii de producţie II Şoimu
se prezintă astfel conform graficului din figura 6.2.1.f.

Clase de vârstă reale

1200 1094,24

1000
Suprafaţa (ha)

800
603,76
600
400,64 398,77
400

200 154,35
36,34 75,17 79,75
7,84 30,31
0
I II III IV V VI VII VIII IX X
Clase de vârstă

Figura 6.2.1.f. Structura reală a fondului de producţie pentru UP III, SUP A

În condiţiile în care ciclul de producţie este 120 de ani, clasa de producţie normală este,
aşa cum s-a arătat în capitolul precedent 481,78 ha. Se observă că dacă s-ar aplica tăierile de
regenerare astfel încât decenal să fie complet recoltate arborete pe o suprafaţă însumată de
circa 240 ha, în următorii 60 de ani s-ar reuşi normalizarea fondului productiv al acestei
unităţi de producţie.

6.2.2. Dinamica posibilităţii de produse principale în U.P. IV Geamăna

La ultimele trei revizuiri ale amenajamentului, posibilitatea de produse principale a

fondului de producţie al unităţii de producţie IV Geamăna a fost adoptată după indicatorul de

63
posibilitate calculat prin metoda creşterii indicatoare în deceniul 1994-2003 (16800 m3.an-1),
iar în deceniile 2004-2013 şi 2014-2023, adoptarea posibilităţii s-a făcut după metoda claselor
de vârstă (26000 m3.an-1 respectiv 23500 m3.an-1).
Din figura 6.2.2. se observă posibilităţile de produse principale adoptate pe decenii şi că
graficul evoluţiei din punct de vedere al volumului recoltat anual din fondul productiv al
unităţii de producţie, a avut un trend ascendant.

30000
26000
25000 23500

16800 19685
Volume (m3)

20000 16800
15000

10000
4623
5000 3396

0
1994-2003 2004-2013 2014-2023
Deceniul

Posibilitate adoptată Produse principale recoltate Accidentale I recoltate

Figura 6.2.2.a. Posibilităţile adoptate şi volumele recoltate

S-a constatat că adoptarea posibilităţii după metoda creşterii indicatoare menţinea

fondul productiv al unităţii de producţie Geamăna la aceeaşi parametri, iar valoarea
excedentului rămânea constantă.
Adoptarea posibilităţii după metoda claselor de vârstă a condus în deceniul 2004-2013
la o majorare a volumelor posibil de recoltat cu 9200 m3. În amenajamentul intrat în vigoare
la 1 ianuarie 2014, posibilitatea adoptată reprezintă o valoare intermediară între cele două
anterioare, mai apropiată totuşi de valoarea stabilită prin procedeul claselor de vârstă la
amenajarea anterioară. Aşa cum se arată în figura de mai sus posibilitatea a fost depăşită în
deceniul 1994-2003 cu 3396 m3.an-1, acest volum fiind recoltat din produse accidentale.
Depăşirea prevederilor amenajamentului nu s-a făcut însă şi pentru suprafaţa propusă,
aceasta parcurgându-se doar în proporţie de 85%. În deceniul 2004-2013 posibilitatea a fost
realizată în proporţie de 93,49% ( 24308 m3.an-1), faţă de 26000 m3.an-1 cât se propusese prin
amenajament

64
 Acest volum conţine însă şi cei 4623m3.an-1 (19,83%) care au fost recoltaţi din produse
accidentale precomptabile. La revizuirea amenajamentului din anul 1993 unitatea de producţie
IV Geamăna prezenta excedent de produse principale pe volum, excedent care nu s-a micşorat
nici la intrarea în vigoare a amenajamentului din anul 2004, cu toate că posibilitatea a fost
recoltată în totalitate în deceniul precedent.
Existenţa şi evoluţia excedentului pe volum este arătată în tabelul 6.2.2.b. care prezintă
valorile parametrului Q şi ale factorului modificator m cu care s-a calculat indicele de
posibilitate după creşterea indicatoare:

Tabelul 6.2.2.b. Parametrul Q şi factorul m

Anul Parametrul Q Factorul m
1994 1,5 1,052
2004 1.5 1.052
2014 1,09 1,009

Valoarea excedentului pe volum a scăzut aşa cum se observă din tabel, parametrul Q în
deceniul 2014-2023 fiind la valoarea de 1,09.
Parcurgerea tuturor suprafeţelor cu tratamente s-a realizat în proporţie de 85% în
deceniul 1994-2003. În deceniul 2004-2013 suprafaţa propusă s-a parcurs în totalitate,
propuse fiind 122,1 ha anual şi executându-se 122,69 ha anual. Pentru a vedea evoluţia
excedentului pe suprafaţă în unitatea de producţie IV Geamăna, se face analiza suprafeţelor
periodice I şi II reale cu ajutorul formulei 6.1, suprafeţele periodice fiind de 30 ani, iar suma
primelor două SP–uri este mai mare decât suma a două suprafeţe periodice normale.
Mărimea excedentului pe suprafaţă a fost în deceniul 1994-2003 de 474,1 ha, cu 51,1%
mai mare decât suprafaţa periodică normală (fig. 6.2.2.c.). Constituirea suprafeţelor periodice
s-a făcut cu sacrificii de exploatabilitate în plus şi în minus: cazul SP III care s-a constituit cu
cedarea a 174,3 ha din SP IV reală (sacrificiu în minus) şi 238,9 ha din celelalte suprafeţe
periodice (sacrificiu în plus).
Ponderea suprafeţelor din clasa de vârstă a VI-a şi din clasele de vârstă mai mari, la
constituirea acestei SP este de 221,7 ha (25,94%), dovedindu-se şi în acest caz existenţa
excedentului. Constituirea SP II s-a făcut aproape în totalitate prin sacrificiu în plus, ponderea
SP reală în suprafaţă fiind de 1,86%. În vederea urgentării normalizării fondului de producţie,
în deceniul 1994-2003, la constituirea SP I s-a admis o majorare cu 178,3 ha (19%) a
suprafeţei periodice normale.

65
 2500 2311,4
Suprafețe periodice reale

Suprafața (ha)
2000
1500
978,4
1000
402,9
500
18,3
0
S.P. IV S.P. III S.P. II S.P. I
Suprafețe periodice constituite
1500 Suprafața periodică normală
Suprafața (ha)

1106,1
984,1
1000 804,1 816,1

500

0
S.P. IV S.P. III S.P. II S.P. I
Majorare SPn
Suprafață periodică normală
1500
Suprafața (ha)

1000 178,3
0
500 413,2 965,8
804,1 711,5
402,9
0 18,3
S.P. IV S.P. III S.P. II S.P. I
Suprafețe periodice

Figura 6.2.2.c. Constituirea suprafeţelor periodice în deceniul 1994-2003

În acest deceniu, posibilitatea adoptată a fost recoltată în proporţie de 100%,

depăşindu-se chiar cu aproape 20% dacă se ia în considerare şi volumul din tăierile
accidentale, iar excedentul pe volum, aşa cum arată tabelul 6.2.2.b. a rămas neschimbat,
parametrul Q având aceeaşi valoare (1,5) şi la începutul deceniului 2004-2013. Figura 6.2.2.d.
arată o situaţie foarte puţin schimbată faţă de deceniul precedent. Excedentul de suprafeţe
exploatabile, calculat după formula 6.1. fiind de 504,3 ha (54,33%).
Constituirea suprafeţelor periodice s-a făcut cu sacrificii de exploatabilitate în plus,
pentru constituirea SP II şi SP III, 98,14% şi respectiv 50,63% dintre arborete au fost din clasa
de vârstă a VI şi din clasele de vârstă mai mari ca şi în unitatea de producţie III Şoimu.
Aceasta se datorează suprafeţei foarte mici pe care o au clasele de vârstă a IV-a şi a V-a.
S-au constituit suprafeţe periodice egale ca mărime, doar SP I fiind majorată cu 20,89% faţă
de suprafaţa periodică normală, în vederea reducerii excedentului şi normalizării mai rapide a
fondului de producţie al U.P. IV Geamăna.

66
 2500 2296,3
Suprafețe periodice reale

Suprafața (ha)
2000
1500
1000 716,2 693,7
500
63,9
0
S.P. IV S.P. III S.P. II S.P. I
Suprafețe periodice constituite
1500 Suprafața periodică normală
Suprafața (ha)

1122,2
1000 863,7 863,7 863,6

500

0
S.P. IV S.P. III S.P. II S.P. I
Majorare SPn
1200 Suprafață periodică normală
Suprafața (ha)

Sacrificii de exploatabilitate
1000 Suprafețe periodice reale 193,9
800 147,5 170
600
400 799,7 711,5
716,2 693,7
200
0 63,9
S.P. IV S.P. III S.P. II S.P. I
Suprafețe periodice

Figura 6.2.2.d. Constituirea suprafeţelor periodice în deceniul 2004-2013

Deşi posibilitatea de produse principale în deceniul 2004-2013, a fost recoltată în

proporţie de doar 73,66% în ceea ce priveşte volumul (19685 m3.an-1), parametrul Q a scăzut
de la valoarea de 1,5 în deceniile precedente la valoarea de 1,09 la începutul deceniului 2014-
2023.
Indicele de posibilitate după metoda creşterii indicatoare s-a calculat pentru acest
deceniu cu factorul modificator m de 1,009 faţă de deceniile precedente când valoarea lui a
fost 1,052. Aceasta indică o scădere a excedentului în ce priveşte volumul de produse
principale pentru fondul de producţie al U.P. IV Geamăna.
Calculul excedentului de suprafaţă, realizat cu datele din figura 6.2.2.e. cu ajutorul
formulei 6.1. arată că acesta a scăzut faţă de deceniul trecut cu 17,61 ha fiind acum de 486,69
ha (51,28 %) cu doar 3,05% mai mic. Se constată că scăderea excedentului pe suprafaţă nu

67
este atât de rapidă precum scăderea excedentului pe volum. Aceasta se datorează faptului că
multe din suprafeţele aflate în planul decenal de recoltare a produselor principale nu au fost
parcurse cu tratamente, în timp ce un volum însemnat a fost recoltat din produse accidentale
precomptabile.
Constituirea suprafeţelor periodice s-a făcut cu sacrificii de exploatabilitate în plus, fapt
care contribuie în fiecare deceniu la menţinerea în vegetaţie a unui număr mare de arborete
trecute de vârsta exploatabilităţii, unele ajunse până în jurul vârstei de 200 ani. Aceasta duce
la deprecierea materialului lemnos, precum şi la împiedecarea instalării în condiţii normale a
seminţişului în arboretele parcurse doar cu primele tăieri şi recoltate în întregime în perioade
prelungite.

2500 2353,53
Suprafețe periodice reale
Suprafața (ha)

2000
1500
1017,4
1000
394,6
500
31,42
0
S.P. IV S.P. III S.P. II S.P. I
Suprafețe periodice constituite
1200 Suprafața periodică normală 1127,56
947,72
Suprafața (ha)

1000 862,69 858,98

800
600
400
200
0
S.P. IV S.P. III S.P. II S.P. I

Majorare SPn
1200 Suprafață periodică normală
Suprafața (ha)

1000 Sacrificii de exploatabilitate 178,43

Suprafețe periodice reale
800
600 468,09 390,89
916,3 949,13
400
200 394,6 468,09
0 31,42
S.P. IV S.P. III S.P. II S.P. I
Suprafețe periodice

Figura 6.2.2.e. Constituirea suprafeţelor periodice în deceniul 2014-2023

68
 În ce priveşte reducerea excedentului pe volum, valoarea redusă a parametrului Q
(stabilită în raport cu volumele exploatabile în următorii 60 de ani) poate conduce la concluzia
că acesta va dispărea în deceniul următor, cu condiţia ca toată posibilitatea de produse
principale să poată fi exploatată în condiţii normale.
În deceniul de aplicare încheiat posibilitatea s-a recoltat în proporţie de 76%, în mare
parte din cauza volumului provenit din produsele accidentale, precum şi din cauza calamitării
unora din instalaţiile de transport care accesibilizează unitatea de producţie. Cum în deceniul
1994-2004 posibilitatea de 16800 m3 a fost recoltată doar în proporţie de 85% din suprafaţă,
volumul de produse accidentale fiind principala cauză, se constată că adoptarea posibilităţii de
26000 m3 în deceniul 2004-2013 şi recoltarea acesteia doar în proporţie de 73,66% relevă
recoltarea a 19760 m3 din posibilitatea de produse principale (volum mai mare decât întreaga
posibilitate adoptată în deceniul precedent).
În concluzie, adoptarea posibilităţii de produse principale după metoda claselor de
vârstă, a permis micşorarea excedentului, chiar în condiţiile în care posibilitatea nu a fost
recoltată în totalitate. Constituirea SP I s-a făcut prin majorarea suprafeţei periodice normale
cu 178,43 (18,8%) ha, în limitele şi condiţiile admise de normele în vigoare, care prevăd
majorarea SP I faţă de SP II cu până la 20% şi cu arborete de cel mult urgenţa a II-a de
regenerare.
Se prognozează că posibilitatea va scădea constant până când se va aşeza la nivelul
posibilităţii calculate după indicatorul metodei creşterii indicatoare. La începutul perioadei de
aplicare a amenajamentului care s-a revizuit în anul 2013 situaţia claselor de vârstă în fondul
de producţie al U.P. IV Geamăna arăta astfel conform graficului din figura 6.

Clase de vârstă reale

1200,00
976,50
1000,00
806,17
Suprafaţa (ha)

800,00 703,19

600,00 538,88
430,39
400,00
209,11
200,00 67,01 29,06 8,34 28,30
0,00
I II III IV V VI VII VIII IX X
Clase de vârstă

Figura 6.2.2.f Structura reală a fondului de producţie pentru UP IV, SUP A

69
 Se observă că suprafaţa din clasele de vârstă VI-X însumează mai mult de jumătate din
suprafaţa fondului de producţie al unităţii (61,83%).
În vederea normalizării într-o perioadă mai scurtă, în condiţiile în care ciclul de
producţie se menţine la 120 ani, clasa de vârstă normală fiind 632,85 ha (fig. 5.2.2.a), ar trebui
să se recolteze în fiecare din următoarele 6 -7 decenii întregul volum de masă lemnoasă de pe
316 ha. Astfel s-ar reduce semnificativ diferenţele dintre structura normală şi structura reală a
fondului productiv după aproximativ 70 ani.

6.2.3. Dinamica posibilităţii de produse principale în U.P. V Tazlău

Suprafaţa fondului productiv al unităţii de producţie V Tazlău, comparativ cu celelalte

unităţi de producţie studiate, este cea mai mare (subcapitolul 6.1), însă evoluţia pe decenii a
posibilităţii adoptate de produse principale (figura 6.2.3.a) nu este foarte diferită de situaţia
din celelalte două unităţi de producţie. Asemănătoare este şi situaţia recoltării produselor
principale, în deceniile studiate.

25000 23000 22500

19250
20000
16798
Volume (m3)

15000
10472
8654
10000 7859

5000

0
1994-2003 2004-2013 2014-2023
Deceniul

Posibilitate adoptată Produse principale recoltate Accidentale I recoltate

Figura 6.2.3.a Posibilităţile adoptate şi volumele exploatate

În figura 6.2.3.a se observă că în perioada analizată, posibilitatea de produse principale

a crescut de la 19250 m3.an-1 în deceniul 1994 - 2003 la 23000 m3.an-1 în deceniul 2004 -2013.

70
 Adoptarea posibilităţii de 22500 m3.an-1 pentru deceniul 2014-2023, mai apropiată de
indicele de posibilitate calculat prin metoda claselor de vârstă, contribuie la reducerea
excedentului de produse principale, existent atât pe suprafaţă cât şi pe volum.
Posibilitatea de produse principale adoptată în deceniul 1994-2003, mai apropiată de
indicatorul de posibilitate calculat prin metoda creşterii indicatoare, precum şi recoltarea a
doar 45% din volum de pe suprafaţa arboretelor din planul decenal (55% din volumul recoltat
fiind din produse accidentale) au menţinut în unitatea de producţie V Tazlău un excedent
ridicat pe volum (tabelul 6.2.3.b.).
Adoptarea posibilităţii după indicele calculat prin metoda claselor de vârstă în deceniul
2004-2013 şi recoltarea a 73% din volumul produselor principale au condus la o uşoară
diminuare a excedentului pe volum. Aceasta se datorează şi volumului însemnat de lemn
provenit din produse accidentale.
În deceniul 1994-2003, volumul de 10472 m3.an-1 recoltat din produse accidentale,
reprezentând 55% din posibilitatea anuală, nu reuşeşte să reducă din excedentul de masă
lemnoasă al unităţii de producţie ci, dimpotrivă, acesta are o creştere uşoară, aşa cum arată
parametrul Q din tabelul 6.2.3.b. Acesta scade în deceniul 2014-2023, însă excedentul pe
volum al fondului de producţie rămâne foarte mare ( Q = 1,91).

Tabelul 6.2.3.b. Parametrul Q şi factorul m

Anul Parametrul Q Factorul m
1994 2,1 1,115
2004 2,2 1,126
2014 1,91 1,096

În ceea ce priveşte excedentul de suprafeţe exploatabile, acesta s-a calculat prin

compararea primelor două suprafeţe periodice reale cu suprafaţa periodică normală, întrucât
se întrunesc condiţiile cerute pentru calculul acestuia cu ajutorul formulei 6.1.
Excedentul de suprafeţe exploatabile a fost în deceniul 1994-2003 de 831,6 ha
reprezentând 78,37% faţă de suprafaţa periodică normală. În vederea normalizării fondului de
producţie, la constituirea SP I s-a luat în calcul o majorare cu 222,6 ha (21%). Avându-se în
vedere excedentul, s-a acceptat depăşirea cu 1% a prevederilor normelor în vigoare care
recomandă ca majorarea SP I să se facă cu până la 20 %.
Constituirea SP II şi SP III s-a făcut cu sacrificii de exploatabilitate în plus, 96%
respectiv 61,23%, datorită suprafeţelor foarte reduse ale claselor de vârstă a III-a, a IV- a şi a

71
V-a care, prin deficitul lor, au determinat suprafaţa foarte redusă a SP II reală. Cu doar 410
ha, şi SP III reală este foarte mică comparativ cu suprafaţa periodică normală (38,64%). SP IV
reală este mai apropiată de suprafaţa periodică normală (83% din SPn).

4000
Suprafețe periodice reale
2914,1
Suprafața (ha)

3000

2000
880,7
1000 410
39,7
0
S.P. IV S.P. III S.P. II S.P. I
Suprafețe periodice constituite
1500 Suprafața periodică normală 1283,7
Suprafața (ha)

1057,5 1001
1000 902,3

500

0
S.P. IV S.P. III S.P. II S.P. I
Majorare SPn
1500 Suprafață periodică normală
Suprafața (ha)

Sacrificii de exploatabilitate
Suprafețe periodice reale 222,6
1000
21,6
647,5
500 880,7 961,3 711,5
410
0 39,7
S.P. IV S.P. III S.P. II S.P. I
Suprafețe periodice

Figura 6.2.3.c. Constituirea suprafeţelor periodice în deceniul 1994-2003

Raportat la perioada de timp analizată, prin informaţiile prezentate în tabelul 6.2.3.b. se

confirmă prezenţa unui excedent mai mare pe volum în deceniul 2004-2013. Posibilitatea de
produse principale adoptată pentru acest deceniu (prin metoda claselor de vârstă) a condus la
diminuarea volumului excedentar, chiar în condiţiile în care doar 45% din volumul cuprins în
planul decenal a fost recoltat din produse principale.
Studiul de amenajament elaborat pentru deceniul 1994-2003 prevede pentru fondul de
producţie al unităţii de producţie V Tazlău aplicarea tratamentelor pe o suprafaţă de 145,2 ha
pe an, iar la sfârşitul deceniului s-a constatat că au fost executate tăieri pe numai 88,9 ha pe
72
an. În aceste condiţii, excedentul de arborete exploatabile calculat în raport cu suprafaţa
pentru deceniul 2004-2013 este de 805,9 ha adică 78,71 %.
Constituirea suprafeţelor periodice s-a făcut cu sacrificii de exploatabilitate în plus,
datorită deficitului major de suprafaţă al claselor de vârstă a IV-a şi a V-a. Aşa cum arată
figura 6.2.3.d., doar SP II este mai apropiată ca suprafaţă de mărimea SP normală, depăşind-o
pe aceasta cu 26,3 ha (2,5%), însă 98,6% din suprafeţele componente sunt din SP I reală,
constituind sacrificiu de exploatabilitate în plus.

3000 2813,8
Suprafețe periodice reale
2500
Suprafața (ha)

2000
1500
1000 805,1
436,7
500 39,9
0
S.P. IV S.P. III S.P. II S.P. I
Suprafețe periodice constituite
Suprafața periodică normală
1200 1011,6 984,9 1050,2 1048,8
Suprafața (ha)

1000
800
600
400
200
0
S.P. IV S.P. III S.P. II S.P. I
Majorare SPn Suprafață periodică normală
Sacrificii de exploatabilitate Suprafețe periodice reale
1200
Suprafața (ha)

1000 24,9
800 179,8
574,9
600 1010,3 711,5
400 805,1
200 436,7
0 39,9
S.P. IV S.P. III S.P. II S.P. I
Suprafețe periodice

Figura 6.2.3.d. Constituirea suprafeţelor periodice în deceniul 2004-2013

Cu sacrificii de exploatabilitate în plus s-au constituit şi SP IV şi SP III, ponderea

acestora în componenţa lor fiind de 56,8% şi respectiv 18,25%, în condiţiile în care aceste
suprafeţe periodice sunt mai mici decât SP normal cu 1,3% respectiv 3,8%. La constituirea SP

73
III o pondere foarte mare (70,56%) o au arboretele aflate sau trecute de vârsta
exploatabilităţii, arborete din clasa a VI-a de vârstă sau din clasele superioare. Pentru a nu se
încălca normele în vigoare care prevăd majorarea SP I doar cu arborete care au cel mult
urgenţa a II-a de regenerare, majorarea SP I, în vederea reducerii excedentului, s-a făcut doar
cu 24,9 ha (2,43%) pentru deceniul 2004-2013.
La intrarea în vigoare a studiului de amenajare întocmit pentru deceniul 2014-2023 s-a
constatat că posibilitatea adoptată prin amenajamentul expirat (23000 m3.an-1) a fost recoltată
în proporţie de 73% (16798 m3.an-1). La acest volum se adaugă şi cei 7859 m3 extraşi anual
din tăieri accidentale, volum care a dus la depăşirea cu 7,2% a posibilităţii decenale.
Valoarea excedentului pe volum al produselor principale, deşi mai scăzut decât în
deceniul precedent (tabelul 6.2.3.b) este încă destul de mare. În ce priveşte excedentul
suprafeţelor exploatabile în deceniul 2014-2023 acesta este de 857,12 ha adică 84,51% faţă de
SP normală.
3000 2755,57
Suprafețe periodice reale
Suprafața (ha)

2000
968,69
1000
202,44 129,91
0
S.P. IV S.P. III S.P. II S.P. I
Suprafețe periodice constituite
Suprafața periodică normală
1200 1021,66 1090,88
972,32 971,85
Suprafața (ha)

1000
800
600
400
200
0
S.P. IV S.P. III S.P. II S.P. I

Majorare SPn
1200 Suprafață periodică normală
Suprafața (ha)

1000 3,16 76,7

800
600 769,88 891,75
968,69 1014.18
400
200
202,44 129,91
0
S.P. IV S.P. III S.P. II S.P. I
Suprafețe periodice

Figura 6.2.3.e. Constituirea suprafeţelor periodice în deceniul 2014-2023

74
 În acest deceniu situaţia constituirii suprafeţelor periodice în vederea normalizării
fondului productiv al unităţii de producţie V Tazlău nu este diferită faţă de deceniile
precedente. Sacrificiile de exploatabilitate în plus au fost de asemenea necesare, 87,28% la
constituirea SP II şi 79,18% la constituirea SP IV. Majorarea SP I s-a făcut cu 76,7 ha
reprezentând 7,5% în plus peste SP normală.
Analizând posibilităţile de produse principale adoptate şi volumele extrase în deceniile
analizate, se observă că deşi în ultimele două decenii posibilitatea a fost depăşită, volumele
mari extrase din produsele accidentale nu au dus la o micşorare însemnată a excedentului pe
volum. Nici excedentul suprafeţelor exploatabile nu a scăzut, ci dimpotrivă acesta a avut în
ultimul deceniu o creştere de 6,87%, în condiţiile în care prevederile amenajamentului în ce
priveşte suprafaţa de parcurs în deceniu au fost depăşite cu 8,09%.
După tratamentele aplicate, situaţia claselor de vârstă pentru fondul de producţie al U.P.
V Tazlău, la începutul aplicării amenajamentului pentru deceniul 2014-2023, se prezintă în
figura 6.2.3.f.

Clase de vârstă reale

1800 1627,72
1600
1400
Suprafaţa (ha)

1200
1000 822,68
800
600 400,93 274,47 344,94
400 270,50
200 58,08 19,45 51,05 122,01 64,88
0
I II III IV V VI VII VIII IX X XI
Clase de vârstă

Figura 6.2.3.f. Structura reală a fondului de producţie pentru UP V, SUP A

Aşa cum se observă în figură, unitatea de producţie V Tazlău are 11 clase de vârstă, iar
ponderea suprafeţelor ajunse şi trecute de vârsta exploatabilităţii este de 66,7%. Vârsta mare a
arboretelor precum şi începerea tratamentelor şi necontinuarea lor în momentul optim în unele
dintre ele, datorită volumului mare de produse accidentale precomptabile, conduc la
deprecierea calitativă a lemnului şi la destructurarea acestor arborete. S-au ales pentru analiză
unităţile de producţie III, IV şi V, pentru că nu au fost afectate de legile funciare, însă şi
celelalte unităţi de producţie ale ocolului silvic Tazlău se confruntă mai mult sau mai puţin cu
aceeaşi situaţie.

75
 Suprafaţa totală a ocolului silvic Tazlău este de 17311,69 ha. Ocolul are cinci unităţi de
producţie, la cele analizate adăugându-se UP. I Nechit care are în SUP A suprafaţa de 2226,35
ha şi UP. II Frumoasa care are în SUP A suprafaţa de 1347,10 ha.
În unitatea de producţie I Nechit, prin prezentarea situaţiei claselor de vârstă reale se
poate constata acest lucru (figura 6.2.3.g.).

Clase de vârstă reale - 2014

1000
813,04
Suprafaţa (ha)

800
546,07
600
400 294,96 339,24
154,53
200 70,36
1,91 1,03 5,21
0
I II III IV V VI VII VIII IX
Clase de vârstă

Figura 6.2.3.g. Structura reală a fondului de producţie pentru UP I, SUP A

Suprafaţa fondului productiv al Unităţii de Producţie I Nechit este alcătuită în proporţie

de 31,88% (709,77 ha) din arborete ajunse sau trecute de vârsta exploatabilităţii. Se constată
deficitul de suprafaţă al claselor de vârstă IV, V, VI şi excedentul de suprafaţă al claselor de
vârstă a II-a şi a III-a.
Clasa de vârstă normală a acestei unităţi de producţie la ciclul de producţie de 120 ani
este de 371,06 ha. Din figura 6.2.3.h. se observă situaţia claselor de vârstă pentru unitatea de
producţie II Frumoasa.

Clase de vârstă reale -2014

500 415,82
Suprafaţa (ha)

400 332,49
300 259,57

200 116,65
82,08 89,76
100 39,23
0,6 10,9
0
I II III IV V VI VII VIII IX
Clase de vârstă

Figura 6.2.3.h. Structura reală a fondului de producţie pentru UP II, SUP A

76
 Se constată o pondere însemnată a suprafeţelor din clasele de vârstă VI-IX (63,02%),
suprafeţe ajunse şi trecute de vârsta exploatabilităţii. Clasa de vârstă normală este de 224,52
ha la un ciclu de producţie de 120 ani.
Structura pe clase de vârstă a întregii suprafeţe din SUP A a ocolului silvic Tazlău este
asemănătoare cu structurile claselor de vârstă ale unităţilor de producţie analizate. Pentru o
mai bună evidenţiere, prezentarea din figura 6.2.3.i. este întocmită conform repartiţiei reale a
arboretelor pe clase de vârstă reale la nivelul anului 2014, iar pentru interpretarea corectă a
acesteia trebuie avut în vedere faptul că ciclul de producţie stabilit pentru SUP A la nivel de
ocol este de 120 ani.

Ocolul Silvic Tazlău - Clase de vârstă reale - 2014

4000 3698,52
3500
3000 2690,34
Suprafaţa (ha)

2401,97
2500
2043,56
2000
1500 1205,41
1000 717,8
398,04 500,77
500 344,94
166,74 140,77
0
I II III IV V VI VII VIII IX X XI
Clase de vârstă

Figura 6.2.3.i. Structura pe clase de vârstă a SUP A a ocolului silvic Tazlău

Suprafaţa aflată în SUP A la nivelul întregului ocolul Tazlău este de 14308,86 ha, din
care 8511,00 ha
(59,48%) sunt în clasele de vârstă VI-XI. Clasa întâi de vârstă cu doar 2,78% din suprafaţa
totală arată nivelul îndeplinirii prevederilor amenajamentelor din deceniile precedente, când
suprafeţe foarte mici au fost trimise în prima clasă de vârstă.
Volumul de lemn din produse accidentale, care se precomptează în fiecare deceniu
face ca produsele principale să fie recoltate în proporţie de aproximativ 60% la nivel de ocol,
excedentul în raport suprafaţa exploatabilă, precum şi excedentul pe volum al produselor
principale, diminuându-se cu foarte puţin în fiecare deceniu, în comparaţie cu mărimea sa.
În concluzie se afirmă că la nivelul întregului ocol silvic Tazlău există un excedent
însemnat de arborete exploatabile, excedent determinat atât în raport cu suprafaţa cât şi în

77
raport cu volumul, astfel că nu poate fi adusă în discuţie compensarea la nivel de ocol a
excedentului din anumite unităţi de producţie cu un eventual deficit din alte UP-uri.
Din acest motiv devine o necesitate identificarea de soluţii adecvate de diminuare a
acestui excedent, cu sacrificii de exploatabilitatea minime, astfel încât să se evite deprecierea
calitativă semnificativă a arboretelor cu vârste înaintate, iar acestea să fie înlocuite cu arborete
tinere care, prin creşterile active, să contribuie la ameliorarea productivităţii fondurilor de
producţie analizate.

78
 CAPITOLUL VII

SOLUŢII PROPUSE PENTRU NORMALIZAREA

STRUCTURII FONDURILOR DE PRODUCŢIE ALE
UNITĂŢILOR DE PRODUCŢIE ANALIZATE

Analiza fondurilor productive ale unităţilor de producţie prezentată în capitolele

precedente a arătat că toate unităţile de producţie au volum şi suprafeţe cu arborete
exploatabile în excedent. Unităţile de producţie analizate se confruntă cu această situaţie încă
de la începutul implementării metodelor moderne de amenajare, când prevederile
amenajamentelor nu puteau fi respectate datorită faptului că se recoltau din produse
accidentale, în medie, aproximativ şase posibilităţi anuale pe deceniu, fapt care a obligat la
menţinerea multor arborete mult peste vârsta exploatabilităţii.
Aşa cum s-a arătat, ciclul de producţie a fost majorat în timp de la 100 sau 110 ani la
120 ani în toate unităţile de producţie studiate, constituirea suprafeţelor periodice în vederea
normalizării structurii fondului de producţie făcându-se în concordanţă cu acesta. La prima
vedere, soluţia normalizării mai rapide a structurii fondurilor de producţie ar fi recoltarea unui
volum mai mare de lemn de pe suprafeţe de asemenea mai mari. Numai că trebuie avută în
vedere şi asigurarea continuităţii recoltării masei lemnoase de pe suprafaţa fiecărui fond de
producţie.
Prezentul capitol îşi propune, analiza posibilităţii de a recolta produsele principale din
fondul productiv al unităţilor de producţie studiate, plecând de la situaţia actuală, prin
adoptarea de cicluri de producţie diferite, în interiorul cărora se vor constitui suprafeţe
periodice de mărimi diferite.
Aşa cum s-a evidenţiat în capitolele precedente, situaţia este asemănătoare în toate
unităţile de producţie studiate. Din acest motiv simularea modului de reglementare a
posibilităţii de produse principale prin adoptarea de cicluri de producţie diferite, cu suprafeţe
periodice în număr şi perioade diferite se va face numai pentru U.P. III Şoimu, considerându-
se că rezultatele la care s-ar fi ajuns şi în cazul celorlalte două unităţi de producţie ar fi
aproximativ asemănătoare.

79
 7.1. Soluţii de normalizare a structurii fondului de producţie al Unităţii
de Producţie III Şoimu

În U.P. III Şoimu, reglementarea producţiei s-a făcut în anii `50 cu un ciclu de producţie
de 110 ani, trecerea la ciclul de producţie de 120 ani făcându-se la revizuirea
amenajamentului din anul 1983. Situaţia suprafeţelor periodice ale fondului de producţie
pentru următorul deceniu, cu evidenţierea sacrificiilor de exploatabilitate, la un ciclu de
producţie de 120 ani şi perioade de 30 ani, este prezentată în figura 7.1.a.

2500
Suprafețe periodice reale 1970,25
Suprafața (ha)

2000
1500
1000 607,62
500 252,48
50,82
0
S.P. IV S.P. III S.P. II S.P. I
Suprafețe periodice constituite
1000 Suprafața periodică normală 837,54
Suprafața (ha)

800 662,76 667,54 722,82

600
400
200
0
S.P. IV S.P. III S.P. II S.P. I

Majorare SPn
1000 Suprafață periodică normală
900
Suprafața (ha)

800 Sacrificii de exploatabilitate

114,88
700 59,92
600
500 470,34
400 611,94 711,5
300 607,62
200
100 252,48
0 50,82
S.P. IV S.P. III S.P. II S.P. I
Suprafețe periodice

Figura 7.1.a Normalizarea structurii la

ciclul de producţie 120 ani, perioade de 30 ani

Această situaţie a fost pe larg analizată în capitolul precedent, fiind situaţia din
amenajamentul actual, în vigoare de la 1 ianuarie 2014.

80
 În figura 7.1.b. este prezentată soluţia de normalizare a structurii fondului de producţie
al U.P. III Şoimu cu ciclul de producţie de 120 ani şi cu perioade de 20 ani.

2000 1881,01
Suprafețe periodice reale
Suprafața (ha)
1500

1000
407,67 398,77
500
35,28 75,17 83,27
0
S.P. VI S.P. V S.P. IV S.P. III S.P. II S.P. I

Suprafețe periodice constituite

Suprafața periodică normală
600 480,2 528,21
460,23 468,87 473,05 470,61
Suprafața (ha)

500
400
300
200
100
0
S.P. VI S.P. V S.P. IV S.P. III S.P. II S.P. I

Majorare SPn
600 Suprafață periodică normală
Suprafața (ha)

500 46,43
400 61,2 74,28
300 395,44 396,93 481,78
424,95
200 407,67 398,77
100
0 35,28 75,17 83,27
S.P. VI S.P. V S.P. IV S.P. III S.P. II S.P. I
Suprafețe periodice

Figura 7.1.b. Normalizarea structurii la

ciclul de producţie 120 ani, perioade de 20 ani

Mărimea excedentului de suprafaţă, se calculează cu formula (Giurgiu, 1988):

SPI + SPII + SPIII – 3SPn (7.1)

Excedentul astfel calculat este de 639,75 ha (132,79%), constituirea SP II şi SP III,

făcându-se cu sacrificii de exploatabilitate în plus de 82,65% respectiv de 84,02% din
suprafaţa totală a acestora, iar SP IV, SP V şi SP VI s-au constituit cu sacrificii de

81
exploatabilitate în plus de 15,70%, 13,05% şi respectiv de 92,33%. Majorarea SP I s-a făcut la
10% peste SP normală (60,22 ha), SP II rămânând la nivelul SP normale.
Admiţând că în perioade succesive de 20 ani, prin aplicarea tratamentelor fiecare SP I
va ajunge în clasa I-a de vârstă, excedentul s-ar lichida după 60 ani, cu condiţia neapariţiei
produselor accidentale precomptabile, fapt ce este foarte puţin probabil, luând în calcul
ultimele decenii.
Dacă ciclul de producţie s-ar micşora la 110 ani, normalizarea structurii fondului de
producţie al U.P. III Şoimu, cu suprafeţe periodice de 30 ani ar arăta ca în figura 7.1.c.

2500
Suprafețe periodice reale 1960,72
Suprafața (ha)

2000
1500
1000 765,36
500 123,77
31,32
0
S.P. IV S.P. III S.P. II S.P. I
Suprafețe periodice constituite
Suprafața periodică normală 880,33
1000
Suprafața (ha)

722,06 754,92
800
600 523,86
400
200
0
S.P. IV S.P. III S.P. II S.P. I

Majorare SPn Suprafață periodică normală

1000 Sacrificii de exploatabilitate Suprafețe periodice reale
Suprafața (ha)

900 94,56
800
700 0
600
500 631,15
400 722,06 785.77
300 492,54
200
100 123,77
0 31,32
S.P. IV S.P. III S.P. II S.P. I
Suprafețe periodice

Figura 7.1.c. Normalizarea structurii la

ciclul de producţie 110 ani, perioade de 30 ani

82
 Ciclul de producţie fiind de 110 ani, SP IV corespunde unei perioade de 20 ani şi este
constituită în proporţie de 86,38% prin sacrificii de exploatabilitate în plus, celelalte perioade
fiind de 30 ani. SP II cu perioada de 30 ani este constituită prin sacrificii de exploatabilitate în
plus în proporţie de 83,60%. Excedentul de suprafeţe exploatabile calculat cu formula 6.1 este
de 512.95 ha (65,28%). Majorarea SP I s-a făcut cu 94,56 ha (12,03%)
Dacă normalizarea structurii fondului de producţie al U.P. III Şoimu s-ar face prin
constituirea de suprafeţe periodice de 20 ani, atunci suprafeţele periodice după normalizare ar
arăta ca în figura 7.1.d.

2500
Suprafețe periodice reale 1955,42
Suprafața (ha)

2000
1500
1000
518,18
500 149,75 236,79
20,03
0
S.P. V S.P. IV S.P. III S.P. II S.P. I

1200 Suprafețe periodice constituite

Suprafața (ha)

1000 Suprafața periodică normală

800 673,18 628,62
600 522,28 523,85 533,24
400
200
0
S.P. V S.P. IV S.P. III S.P. II S.P. I

Majorare SPn Suprafață periodică normală

800 Sacrificii de exploatabilitate Suprafețe periodice reale
Suprafața (ha)

600 104,77
4,1
400 523,43 287,06
518,18 513,21 523,85
200
149,75 236,79
0 20,03
S.P. V S.P. IV S.P. III S.P. II S.P. I
Suprafețe periodice

Figura 7.1.d. Normalizarea structurii la

ciclul de producţie 110 ani, perioade de 20 ani

Normalizarea structurii fondului de producţie în acest caz se face prin constituirea a

cinci suprafeţe periodice, patru cu perioada de 20 ani (SP I-SP IV) şi una cu perioada de 30

83
ani (SP V). Excedentul de suprafeţe exploatabile calculat cu formula 7.1 este de 640,69 ha
(122,30%). Constituirea SP II, SP III şi SP V s-a făcut cu sacrificii de exploatabilitate în plus

de 96,24%, 54,79% şi respectiv 77,75%. SP I s-a mărit cu 104,77 ha (20%). SPn este
523,85 ha.
Dacă ciclul de producţie s-ar micşora la 100 ani, normalizarea structurii fondului de
producţie al U.P. III Şoimu prin constituirea de suprafeţe periodice de 30 ani ar arăta ca în
figura 7.1.e.

2500
Suprafețe periodice reale 1965,91
Suprafața (ha)

2000
1500
1000
554,14
500 232,00 129,12
0
S.P. IV S.P. III S.P. II S.P. I

1500 Suprafețe periodice constituite

Suprafața periodică normală
Suprafața (ha)

886 953,58
1000
512,11 529,48
500

0
S.P. IV S.P. III S.P. II S.P. I
Majorare SPn Suprafață periodică normală
1000 Sacrificii de exploatabilitate Suprafețe periodice reale
89,23
Suprafața (ha)

900
800
700
600
500 0 756,88 864.35
400 297,48
300 512,11
200
100 232 129,12
0
S.P. IV S.P. III S.P. II S.P. I
Suprafețe periodice

Figura 7.1.e. Normalizarea structurii la

ciclul de producţie 100 ani, perioade de 30 ani

În figura de mai sus SP III şi SP IV corespund unor perioade de 20 ani. Celelalte două
suprafeţe periodice au perioada de 30 ani. S-a ales soluţia ca suprafeţele periodice de 20 ani să
fie SP III şi SP IV, pentru evitarea de sacrificii de exploatabilitate mai mari. SP II şi SP III

84
sunt constituite cu sacrificii de exploatabilitate în plus iar ponderea acestora în suprafaţa
fiecărei SP este de 85,42% şi respectiv 56,16%. Excedentul calculat cu formula 6.1. este de
42,00% (366,33 ha). Mărirea SP I s-a făcut cu 89,23 ha (10,32%). SP II este mai mic cu
7,08% decât SP I.
Normalizarea structurii fondului de producţie al U.P. III Şoimu prin constituirea de
suprafeţe periodice de 20 ani, la un ciclu de producţie de 100 ani este prezentată în figura
7.1.f.

2500
Suprafețe periodice reale 1965,91
Suprafața (ha)

2000
1500
1000 597,58
500 154,51 154,53 8,64
0
S.P. V S.P. IV S.P. III S.P. II S.P. I

1000 Suprafețe periodice constituite

Suprafața periodică normală
Suprafața (ha)

800 646,37
553,34 545,83 558,89 576,74
600
400
200
0
S.P. V S.P. IV S.P. III S.P. II S.P. I

Majorare SPn Suprafață periodică normală

800 Sacrificii de exploatabilitate Suprafețe periodice reale
Suprafața (ha)

600 70,14
0,53
400 398,83 404,36
545,3 568,1 576,23
200
154,51 154,53
0 8,64
S.P. V S.P. IV S.P. III S.P. II S.P. I
Suprafețe periodice

Figura 7.1.f. Normalizarea structurii la

ciclul de producţie 100 ani, perioade de 20 ani

La constituirea SP I s-a luat în calcul o majorare cu 12,17%, iar pentru SP II, SP III şi
SP V ponderea sacrificiilor de exploatabilitate în plus este de 98,5%, 72,35% şi respectiv
72,07%. În acest caz excedentul de suprafeţe exploatabile, calculat cu formula 7.1. este de
69,48% (400,39 ha). Se observă că în cazul micşorării ciclului de producţie, mărimea

85
excedentului scade. De asemenea se constată şi o diferenţă a mărimii excedentului în funcţie
de numărul şi perioada suprafeţelor periodice.
În figura 7.1.g. se analizează evoluţia normalizării structurii fondului de producţie şi al
excedentului de suprafeţe exploatabile în U. P. III Şoimu în cazul în care ciclul de producţie
se majorează la 130 ani şi se constituie suprafeţe periodice de 30 ani.

2000 1890,5
Suprafețe periodice reale
Suprafața (ha)

1500

1000
400,64 458,25
500
36,34 95,44
0
S.P. V S.P. IV S.P. III S.P. II S.P. I
Suprafețe periodice constituite
1000 Suprafața periodică normală
Suprafața (ha)

800 734,87
631,18 664,89
600 425,17 425,06
400
200
0
S.P. V S.P. IV S.P. III S.P. II S.P. I
Majorare SPn Suprafață periodică normală
800 Sacrificii de exploatabilitate Suprafețe periodice reale
Suprafața (ha)

69,99
600
172,93
400 24,42 569,45 664,88
200 388,83 400,64 458,25
0 36,34 95,44
S.P. V S.P. IV S.P. III S.P. II S.P. I
Suprafețe periodice

Figura 7.1.g. Normalizarea structurii la

ciclul de producţie 130 ani, perioade de 30 ani

Suprafeţele periodice I, II şi III au perioade de 30 ani iar suprafeţele periodice IV şi V

au perioade de 20 ani. S-a luat în calcul majorarea SP I cu 10,52%, iar ponderea sacrificiilor
de exploatabilitate la constituirea suprafeţelor periodice este următoarea: 85,65% la SP II,
27,39% la SP III, 5,75% la SP IV şi 92,8% la SP V.

86
 Excedentul de suprafeţe exploatabile este de 98,69% (656,18 ha). Se constată o creştere
a procentului excedentului de suprafeţe exploatabile faţă de cazurile în care ciclul de
producţie a fost mai mic.
Evoluţia normalizării structurii fondului productiv al U.P. III Şoimu, la ciclul de
producţie de 130 ani şi la constituirea suprafeţelor periodice de 20 ani este redată în figura
7.1.h.

2000 1784,43
Suprafețe periodice reale
Suprafața (ha)

1500

1000
518,18
500 248,18 171,75
140,26
18,37
0
S.P. VI S.P. V S.P. IV S.P. III S.P. II S.P. I
Suprafețe periodice constituite
Suprafața periodică normală
559,48 522,58
600
443,25 456,18 445,23 454,45
Suprafața (ha)

500
400
300
200
100
0
S.P. VI S.P. V S.P. IV S.P. III S.P. II S.P. I

Majorare SPn
600 Suprafață periodică normală
Suprafața (ha)

79,02
400
419,22 208 282,7
200 443,25 426,96 443,26
248,18 171,75
140,26
0 18,37
S.P. VI S.P. V S.P. IV S.P. III S.P. II S.P. I
Suprafețe periodice

Figura 7.1.h. Normalizarea structurii la

ciclul de producţie 130 ani, perioade de 20 ani

Majorarea SP I s-a făcut cu 17,82% în vederea reducerii excedentului de 96,98% (644,77

ha) calculat cu formula 7.1. Se observă sacrificiile de exploatabilitate în plus foarte mari cu
care s-au constituit SP III şi SP VI, 95,89% şi respectiv 74,93%.

87
 La constituirea SP II sacrificiul de exploatabilitate în plus a fost de 62,20% iar pentru SP
IV de 45,59%. SP VI are o perioadă de 30 ani, iar toate celelalte suprafeţe periodice
corespund unor perioade de 20 de ani.
Dacă ciclul de producţie s-ar mări până la 140 ani, normalizarea structurii fondului
productiv ar arăta, la constituirea suprafeţelor periodice de 30 de ani, ca în figura 7.1.i.

2000 1784,43
Suprafețe periodice reale
Suprafața (ha)

1500

1000
518,18
500 252,48 185,82
140,26
0
S.P. V S.P. IV S.P. III S.P. II S.P. I

1000 Suprafețe periodice constituite

Suprafața periodică normală
Suprafața (ha)

800 734,87
579,33 631,18
552,6
600
383,19
400
200
0
S.P. V S.P. IV S.P. III S.P. II S.P. I

Majorare SPn Suprafață periodică normală

800 Sacrificii de exploatabilitate Suprafețe periodice reale
Suprafața (ha)

117,48
600
34,42
400 326,85 445,36
242,93 518,18 617,39
200
140,26 252,48 185,82
0
S.P. V S.P. IV S.P. III S.P. II S.P. I
Suprafețe periodice

Figura 7.1.i. Normalizarea structurii la

ciclul de producţie 140 ani, perioade de 30 ani

În figura 7.1.g. SP V are o perioadă de 20 de ani, în timp ce toate celelalte suprafeţe

periodice au o perioadă de 30 de ani. În vederea reducerii excedentului de 119,13% (735,47
ha) calculat prin formula 6.1, SP I s-a majorat cu 19,03%.
S-a avut în vedere ca SP II să fie mai mică cu mai puţin de 19,03% decât SP I. Se
constată că la constituirea SP II, SP III şi SP V sacrificiile de exploatabilitate în plus au avut o

88
pondere de 70,55%, 56,41% şi respectiv 63,39%. La constituirea SP IV ponderea sacrificiilor
de exploatabilitate în plus este de doar 6,22%.
În cazul constituirii de suprafeţe periodice de 20 de ani, pentru un ciclu de producţie de
140 ani, normalizarea structurii fondului de producţie al U.P. III Şoimu s-ar putea realiza
conform modelului prezentat în figura 7.1.j.

2000 1736,15
Suprafețe periodice reale
Suprafața (ha)

1500

1000

500 400,64 398,77

36,34 75,17 79,75 154,35
0
S.P. VII S.P. VI S.P. V S.P. IV S.P. III S.P. II S.P. I
Suprafețe periodice constituite
600 Suprafața periodică normală
493,92
Suprafața (ha)

500 388,82 380,28 410,18 402,09 399,47 397,87

400
300
200
100
0
S.P. VII S.P. VI S.P. V S.P. IV S.P. III S.P. II S.P. I

600 Majorare SPn Suprafață periodică normală

Sacrificii de exploatabilitate Suprafețe periodice reale
Suprafața (ha)

500
82,33
400 0 11,41
300 243,52
200 352,48 380,28 398,77 326,92 319,72 411,59
100 154,35
0 36,34 75,17 79,75
S.P. VII S.P. VI S.P. V S.P. IV S.P. III S.P. II S.P. I
Suprafețe periodice

Figura 7.1.j. Normalizarea structurii la

ciclul de producţie 140 ani, perioade de 20 ani

În figura 7.1.j. se observă că la constituirea SP II, SP III, SP IV şi SP VII, suprafeţe

importante provin din sacrificii de exploatabilitate în plus, ponderea acestora fiind de 58,64%,
80,03%, 84,26% şi respectiv 90,65%.

89
 Majorarea SP I s-a făcut cu 20% faţă de SP normală, SP II fiind mai mică cu 19,44%
faţă de SP I. Excedentul pe suprafaţă al arboretelor exploatabile raportat la SPn este de
179%.(735,48 ha)
În tabelul 7.1.k. este redată evoluţia excedentului de suprafeţe exploatabile în funcţie de
mărimea ciclului de producţie precum şi în raport cu numărul, amplasarea şi mărimea
perioadelor adoptate.

Tabelul 7.1.k. Mărimea excedentului în funcţie de ciclu şi perioadă

Numărul suprafeţelor
periodice Mărimea
Ciclul de producţie excedentului
(ani) Perioada Perioada
Total
de 20 ani de 30 ani ha %
4 2 2 366,33 42
100
5 5 - 400,39 69
4 1 3 512,95 65
110
5 4 1 640,69 122
4 - 4 777,41 108
120
6 6 - 639,75 133
5 2 3 656,18 99
130
6 5 1 644,77 97
5 1 4 735,47 119
140
7 7 - 735,48 179

Se observă că valoarea procentuală cea mai ridicată a excedentului de suprafeţe

exploatabile este la ciclul de producţie de 140 de ani când suprafeţele periodice corespund
unor perioade de 20 ani (179%). Cea mai mică valoare procentuală a excedentului este atunci
când ciclul de producţie este de 100 de ani şi constituirea suprafeţelor periodice s-a făcut cu
perioada de 30 ani (42%).
La ciclul de producţie de 120 de ani şi la suprafeţe cu perioade de 30 de ani (situaţia
propusă prin amenajamentul actual), mărimea excedentului este de 108% (777,41 ha), de circa
două ori mai mare faţă de situaţiile când ciclul de producţie este de 100 sau 110 ani.
Suprafaţa în excedent este cea mai mare tot la ciclul de producţie de 120 de ani şi la suprafeţe
cu perioade de 30 de ani (777,41 ha).
Pentru identificarea mai exactă a situaţiei în care normalizarea structurii fondului de
producţie al U.P. III Şoimu s-ar face cu mai puţine sacrificii de exploatabilitate, s-a întocmit
tabelul 7.1.l. care cuprinde sacrificiile la care s-a recurs odată cu constituirea suprafeţelor

90
 periodice în fiecare din cazurile prezentate. Tabelul cuprinde ciclurile de producţie, numărul
suprafeţelor periodice care au fost constituite în fiecare dintre ele şi totalul sacrificiilor de
exploatabilitate.

Tabelul 7.1.l. Constituirea şi mărimea sacrificiilor de exploatabilitate

Sacrificii de exploatabilitate (ha)

Ciclul de Număr de
producţie (ani) suprafeţe
periodice UM SP1 SP2 SP3 SP4 SP5 SP6 SP7 Total

Ha - 756,88 297,48 - - - - 1054,36

4 % din SPn - 88 34 - - - -
100 Ha - 568,1 404,36 - 398,83 - 1371,29
5 % din SPn - 99 70 - 69 - -
Ha - 631,15 - 452,54 - - - 1083,69
4 % din SPn - 80 - 58 - - -
110 Ha - 513,21 287,06 4,1 523,43 - - 1327,80
5 % din SPn - 100 55 1 100 - -
Ha - 470,34 59,92 611,94 - - - 1142,20
4 % din SPn - 65 8 85 - - -
120 Ha - 396,93 395,44 74,28 61,20 424,95 - 1311,80
6 % din SPn - 82 82 15 13 88 -
Ha - 569,45 172,93 24,42 388,83 - - 1155,63
5 % din SPn - 86 26 6 88 - -
130 Ha - 282,70 426,96 208,00 - 419,22 - 1336,38
6 % din SPn - 64 96 47 - 63 -
Ha - 445,36 326,85 34,42 242,93 - - 1049,56
5 % din SPn - 72 53 6 63 - -
140 Ha - 243,52 319,72 326,92 11,41 - 352,48 1254,05
7 % din SPn - 57 78 82 3 - 85,64

Urmărind datele din tabel se observă că totalul sacrificiilor de exploatabilitate variază în

limite restrânse în cazul perioadelor de 20 de ani, iar în valori absolute acestea sunt destul de
ridicate (1254-1371 ha) comparativ cu scenariile de normalizare care se bazează pe perioade
de 30 de ani.
La perioade de 30 de ani sacrificiile de exploatabilitate exprimate în valori absolute sunt
mult mai mici comparativ cu situaţia anterioară. În plus, se constată o tendinţă clară de
diminuare a sacrificiilor de exploatabilitate odată cu reducerea ciclului de producţie de la 130
(1155, 63 ha) la 100 de ani (1054,36 ha).
Excepţie constituie cazul în care ciclul de producţie este de 140 de ani; în acest caz
particular, datorită caracteristicilor arboretelor şi modului în care au fost combinate
suprafeţele periodice, s-a obţinut o diminuare semnificativă a sacrificiilor de exploatabilitate.

91
 Coroborând informaţiile centralizate în tabelele 7.1.k şi 7.1.l se poate afirma că
scenariul de normalizare cel mai compatibil cu structura actuală a fondului de producţie este
cel la care ciclul de producţie de 100 de ani este împărţit în perioade de 30 de ani combinate
cu perioade de 20 de ani întrucât, în acest caz, se înregistrează atât sacrificii de
exploatabilitate reduse, cât şi valoarea minimă a excedentului de arborete exploatabile.
Având în vedere aceste aspecte, considerăm că merită analizată în detaliu evoluţia
comparativă a structurii fondului de producţie în scenariul de normalizare propus prin
amenajamentul actual cu scenariul de normalizare identificat în acest capitol ca fiind optim
sub raportul mărimii excedentului de arborete exploatabile şi sacrificiilor impuse de procesul
de diminuare a acestora.
Ideal ar fi ca la fiecare perioadă de 10 ani să fie regândit modul de normalizare prin
identificarea de noi combinaţii de perioade şi suprafeţe periodice care să permită optimizarea
întregului proces. Pentru a nu complica însă prea mult procesul de simulare-modelare s-a
optat deocamdată pentru diminuarea numărului de variabile şi vor fi considerate în procesul
de simulare ciclurile de producţie şi perioadele identificate ca fiind optime la momentul
actual.
Astfel, adoptarea unui ciclu de producţie prin rotunjirea în minus a vârstei medii a
exploatabilităţii tehnice este propusă în acest context drept soluţie de moment. Ea are ca unic
scop realizarea unei structuri normale, fiind singura măsură care permite majorarea
posibilităţii de produse principale în ideea înlocuirii unor suprafeţe cât mai mari ocupate cu
arborete cu vârste înaintate cu culturi tinere, cu creşteri active.
Această soluţie a fost avută în vedere întrucât legislaţia actuală nu permite majorarea
SP1 cu mai mult de 20% faţă de SPn (ceea ce conduce la menţinerea pe o perioadă prelungită
a excedentului şi îmbătrânirea exagerată a arboretelor), însă în literatura de specialitate
(Leahu, 2001) este menţionată posibilitatea stabilirii ciclului de producţie prin reducerea
vârstei medii a exploatabilităţii în cazuri particulare, cum este şi cel al UP III.
Mai mult decât atât, ne propunem prin această lucrare să identificăm momentul optim
de revenire la un ciclu de producţie de 120 de ani, astfel încât structura fondului de producţie
să nu fie compromisă de măsura considerată optimă pe moment.

92
 7.2. Simularea evoluţiei structurii fondului de producţie

al UP III Şoimu pentru o perioadă de 70 de ani

7.2.1. Simularea în scenariul propus prin amenajamentul actual: r=120 ani, p=30 ani

Evidenţierea evoluţiei structurii fondului de producţie al U. P. III Şoimu, în condiţiile

prevăzute de amenajamentul în vigoare şi după expirarea acestuia, se prezintă în figurile
7.2.1.a -7.2.1.g. Suprafeţele periodice reale din figura 7.2.1.a sunt rezultatul aplicării
tratamentelor prevăzute de amenajament, respectându-se perioadele de regenerare stabilite la
nivel de arboret, în condiţiile în care nu s-au luat în calcul eventualele modificări care ar putea
fi induse de o serie de factori perturabatori precum vântul sau zăpada.
Spre exemplu, pentru anul 2023 SP IV a fost constituită din suprafeţele care la
amenajarea actuală au avut perioada de regenerare rămasă de 10 ani sau mai mică.

2000 1772,12

1500
Suprafaţa (ha)

1000
612,47
500 246,75 249,83

0
SP IV SP III SP II SP I
Suprafeţe periodice

Figura 7.2.1.a. Suprafeţele periodice reale (r =120 ani; p = 30 ani) din UP III în anul 2023

Structura fondului de producţie al U.P. III Şoimu după trecerea a două decenii de la
amenajarea actuală este redată de graficul din figura 7.2.1.b. În SP IV au intrat toate
suprafeţele care la revizuirea amenajamentului din 2013 aveau perioada de regenerare rămasă
de 20 ani, considerându-se că au fost parcurse cu tăieri de racordare, în toate arboratele
tratamentul fiind cel al tăierilor progresive.
Aşa se explică saltul de suprafaţă pe care îl are SP IV, care primeşte în plus faţă de
deceniul precedent suprafaţa de 600,17 ha. Se admite situaţia de faţă în condiţiile în care
excedentul mare pe suprafaţă permite majorarea SP I pentru diminuarea sa în timp.

93
 1200 1129,27

1000 846,92

Suprafaţa (ha)
800
600 469,64
435,34
400
200
0
SP IV SP III SP II SP I
Suprafeţe periodice

Figura 7.2.1.b. Suprafeţele periodice reale (r =120 ani; p = 30 ani) din UP III în anul 2033

Pentru anul 2043 după expirarea a trei decenii de la amenajarea din 2013, structura
fondului de producţie al UP III Şoimu arată ca în figura 7.2.1.c. Fără reglementarea producţiei
după normele şi regulamentele în vigoare şi fără a se şti starea arboretelor la acea perioadă s-a
considerat că o treime din suprafaţa periodică normală, a trecut de fiecare dată în clasa întâia
de vârstă. Cu suprafeţele rezultate şi pe baza vârstelor de la acea vreme şi a vârstelor
exploatabilităţii au rezultat suprafeţele periodice.

1200 1103,12
1000 942,3
Suprafaţa (ha)

800 695,49
600
400
200 140,26

0
SP IV SP III SP II SP I
Suprafeţe periodice

Figura 7.2.1.c. Suprafeţele periodice reale (r =120 ani; p = 30 ani) din UP III în anul 2043

Pentru deceniul 2054-2063 suprafeţele periodice sunt prezentate în figura 7.2.1.d.

Acestea au fost constituite după acelaşi procedeu ca şi în deceniul precedent. S-a considerat că
pe o suprafaţă de 240,89 ha au fost aplicate în deceniul trecut tăierile de racordare.
Se observă creşterea suprafeţei SP IV şi scăderea suprafeţei SP III, încă din deceniul
precedent situaţie care induce previziunea că structura fondului de producţie al UP III va avea
o perioadă prelungă de normalizare.

94
 1400
1152,61
1200

Suprafaţa (ha)
1000 867,68
800 622,1
600
400 238,78
200
0
SP IV SP III SP II SP I
Suprafeţe periodice

Figura 7.2.1.d. Suprafeţele periodice reale (r =120 ani; p = 30 ani) din UP III în anul 2053

Situaţia structurii fondului productiv în deceniul 2064-2073, având la bază aceleaşi

considerente ca şi în deceniile precedente, este prezentată în figura 7.1.2.e.

1000 876,6 841,23

757,68
800
Suprafaţa (ha )

600
405,66
400

200

0
SP IV SP III SP II SP I
Suprafeţe periodice

Figura 7.2.1.e. Suprafeţele periodice reale (r =120 ani; p = 30 ani) din UP III în anul 2063

La începutul deceniului 2064-2073 previziunile făcute pe baza considerentelor amintite,

aşa cum se observă pe graficul din figura 7.2.1.e, indică o structură a suprafeţelor periodice
relativ echilibrată.
Trebuie avut în vedere că SP normală este de 722,66 ha la suprafaţa actuală a fondului
de producţie, la ciclul de producţie de 120 ani şi cu suprafeţe periodice de 30 de ani. Cum SP
II are suprafaţa mai mică în comparaţie cu celelalte trei SP – uri, la calculul excedentului cu
formula 6.1. se observă că cele două suprafeţe periodice însumate au suprafaţa mai mică decât
suma a două suprafeţe periodice normale, adică fondul de producţie nu mai prezintă excedent
de suprafeţe exploatabile.

95
 Acest lucru este observat şi în cazul previziunii pentru deceniul 2074-2083, din figura
7.2.1.f, făcută de asemenea pe baza considerentului că în fiecare deceniu o suprafaţă apropiată
de treimea suprafeţei periodice normale este parcursă cu ultima tăiere şi devine parte din clasa
întâia de vârstă.

1200 1103,12
1000 876,34
Suprafaţa (ha)

761,45
800
600
400
200 140,26

0
SP IV SP III SP II SP I
Suprafeţe periodice

Figura 7.2.1.f. Suprafeţele periodice reale (r =120 ani; p = 30 ani) din UP III în anul 2073

Pentru a asigura continuitatea, care este principiul de bază al amenajărilor silvice, în

cazul de faţă, este foarte probabil că la reglementarea producţiei, în cadrul asigurat de norme
şi regulamente, se va adopta soluţia ca SP I să fie mai mică decât SP normală.
După şapte decenii de la amenajarea actuală, la începutul deceniului 2084-2093,
structura fondului de producţie al UP III se prevede că va arăta ca în figura 7.2.1.g.

1400
1152,61
1200
Suprafaţa (ha)

1000
757,02 732,76
800
600
400 238,78
200
0
SP IV SP III SP II SP I
Suprafeţe periodice

Figura 7.2.1.g. Suprafeţele periodice reale (r =120 ani; p = 30 ani) din UP III în anul 2083

Este de remarcat faptul că peste alţi 30 de ani (în 2113), când SPII constituită în 2083 va
deveni SPI, se va putea recurge şi la sacrificii de exploatabilitate în minus, deci abia peste

96
circa 100 de ani consideraţi de acum încolo se va ajunge la deficit de arborete exploatabile, iar
normalizarea se va putea realiza atât cu sacrificii de exploatabilitate în plus, cât şi în minus.
Astfel, având în vedere că în 2083, SPI şi SPIV sunt foarte apropiate de SPN, se poate
afirma că cel mai potrivit moment de apropiere de structura normală va fi în perioada 2013-
2043, prin intermediul sacrificiilor de exploatabilitate în minus.
În condiţiile arătate, se poate prevedea că normalizarea structurii fondului de producţie
al U.P. III s-ar realiza după circa 12 decenii.

7.2.2. Simularea prin cel mai avantajos scenariu identificat prin prisma
sacrificiilor de exploatabilitate şi a mărimii excedentului de suprafaţă

În urma simulărilor efectuate în capitolul 7.1 s-a scos în evidenţă faptul că la ciclul de
producţie de 100 de ani cu constituirea suprafeţelor periodice de 30 de ani alternând cu cele
de 20 de ani, atât excedentul pe suprafaţă cât şi totalul sacrificiilor de exploatabilitate au o
valoare mică. De aceea s-a ales acest scenariu, pentru simularea evoluţiei structurii fondului
de producţie al U.P. III Şoimu în următoarele decenii.
Aceasta se face prin urmărirea evoluţiei suprafeţelor periodice reale, după parcurgerea
cu tratamentele stabilite de amenajamentul în vigoare, în primii 30 de ani conform perioadelor
de regenerare, iar după primii 30 de ani considerându-se parcursă cu tăieri de racordare o
treime din suprafaţa periodică normală.
După deceniul de aplicare a amenajamentului în vigoare, în condiţiile în care
tratamentele vor putea fi aplicate fără perturbări cauzate de precomptarea de masă lemnoasă
din produse accidentale, suprafeţele periodice reale sunt cele din figura 7.2.2.a.

2000 1842,98
Suprafaţa (ha)

1500

1000
695,49

500 233,76
108,94
0
SP IV SP III SP II SP I
Suprafeţe periodice

Figura 7.2.2.a. Suprafeţele periodice reale (r =100 ani; p = 30 ani) din UP III în anul 2023

97
 Conform previziunilor, plecând de la situaţia actuală, în condiţiile unui ciclu de
producţie de 100 de ani, cu două suprafeţe periodice cu perioade de 30 de ani SP I şi SP II
(SPn = 864,55 ha), două suprafeţe periodice cu perioade de 20 ani, SP III şi SP IV (SPn =
576,23 ha), fondul de producţie al UP III Şoimu ar avea un excedent în anul 2023 de 809,77
ha (93,69%) calculat pe baza formulei 6.1.
După trecerea a 20 de ani, în aceleaşi condiţii, structura fondului de producţie exprimată
cu ajutorul suprafeţelor periodice reale este cea din figura 7.2.2.b.

1600
1377,45
1400
1200
Suprafaţa (ha)

1000 845,28
800 622,1
600
400
200 36,34
0
SP IV SP III SP II SP I
Suprafeţe periodice

Figura 7.2.2.b. Suprafeţele periodice reale (r =100 ani; p = 30 ani) din UP III în anul 2033

Mărirea SP IV s-a produs datorită previziunilor că toate arboretele care în prezent au

fost deja parcurse cu prima tăiere şi au perioada de regenerare rămasă de 20 de ani, după
trecerea acestei perioade vor fi în clasa întâi de vârstă.
După trecerea a trei decenii de la ultima revizuire a amenajamentului, structura fondului
productiv al UP III va fi cea din figura 7.2.2.c.

1400 1309,97
1200
Suprafaţa (ha)

931,78
1000
800
600 405,66
400 233,76
200
0
SP IV SP III SP II SP I
Suprafeţe periodice

Figura 7.2.2.c. Suprafeţele periodice reale (r =100 ani; p = 30 ani) din UP III în anul 2043

98
 În condiţiile arătate excedentul de suprafaţă nu se mai manifestă, acesta dispărând după
previziunea că s-ar fi parcurs cu ultimele tăieri în deceniul 2034-2043, o suprafaţă egală cu o
treime din suprafaţa periodică normală a suprafeţelor periodice de 30 de ani.
Considerăm în acest context că acesta este momentul potrivit pentru revenirea la ciclul
de producţie de 120 de ani, astfel încât arboretele din UP să fie conduse către aceleaşi ţeluri
de gospodărire ca şi cele stabilite în momentul de faţă.
Simularea însă va fi condusă pe următoarele decenii în cadrul scenariului deja prezentat:
ciclu de producţie de 100 ani şi perioade de 30, respectiv 20 de ani.
Pentru deceniile următoare, în urma lichidării excedentului de suprafaţă, se va considera
parcursă cu ultimele tăieri, o suprafaţă mai mică (192,08 ha) care reprezintă o treime din
suprafaţa normală aferentă perioadelor de 20 de ani.
Structura fondului de producţie în anul 2053 va arăta ca cea din figura 7.2.2.d.

1400 1328,35
1200
Suprafaţa (ha)

1000 801,21
800 611,35
600
400
140,26
200
0
SP IV SP III SP II SP I
Suprafeţe periodice

Figura 7.2.2.d. Suprafeţele periodice reale (r =100 ani; p = 30 ani) din UP III în anul 2053

Pentru deceniul 2064-2073 previziunile structurii fondului de producţie al UP III Şoimu

sunt cele ale graficului din figura 7.2.2.e.

1200 1117,02
1000 887,71
Suprafaţa (ha)

800 637,66
600
400 238,78
200
0
SP IV SP III SP II SP I
Suprafeţe periodice

Figura 7.2.2.e. Suprafeţele periodice reale (r =100 ani; p = 30 ani) din UP III în anul 2063

99
 În condiţiile date, se observă că SP II s-ar constitui cu sacrificii de exploatabilitate în
plus şi cu sacrificii de exploatabilitate în minus, în vederea normalizării structurii fondului
productiv. Pentru deceniul 2074-2083 structura fondului de producţie este cea din figura
7.2.2.f.

1000 912,31
832,53
800
Suprafaţa (ha)

611,35
600 524,98

400

200

0
SP IV SP III SP II SP I
Suprafeţe periodice

Figura 7.2.2.f. Suprafeţele periodice reale (r =100 ani; p = 30 ani) din UP III în anul 2073

Având în vedere că două suprafeţe periodice cu perioade de 30 de ani SP I şi SP II au

suprafaţa periodică normală de 864,55 ha, iar cele două suprafeţe periodice cu perioade de 20
ani, SP III şi SP IV au suprafaţa periodică normală de 576,23 ha, graficul din figura 7.2.2.f.
arată o relativă normalizare a structurii fondului de producţie al UP III Şoimu.
Pentru deceniul 2084-2093, în aceleaşi condiţii, graficul structurii fondului de producţie,
exprimat prin suprafeţele periodice reale, este cel din figura 7.2.2.g.

1200 1091,59
1000
Suprafaţa(ha)

752,3
800 637,66
600
399,62
400
200
0
SP IV SP III SP II SP I
Suprafeţe periodice

Figura 7.2.2.g. Suprafeţele periodice reale (r =100 ani; p = 30 ani) din UP III în anul 2083

100
 Trebuie reamintit că acest scenariu se bazează doar pe vârsta arboretelor şi pe
previziunea executării tăierilor de racordare pe suprafeţele amintite mai sus, în fiecare
deceniu, nefiind luate în calcul starea arboretelor şi nici eventualele perturbări cauzate de
apariţia produselor accidentale precomptabile.

7.2.3. Compararea rezultatelor simulării

Pentru simulările efectuate s-a plecat de la situaţia de moment a fondului de producţie al

U.P. III Şoimu, anticipându-se pentru ciclurile de producţie de 100 de ani, respectiv 120 de
ani şi perioade de 30 de ani, evoluţia acestuia pentru următoarele şapte decenii.
Compararea rezultatelor celor două scenarii arată că, la ciclul de producţie de 100 de
ani, datorită majorării suprafeţei ce urmează a fi parcurse cu tăieri de regenerare, excedentul
foarte mare de arborete exploatabile ar fi diminuat considerabil şi chiar lichidat în decursul
primelor trei decenii, faţă de lichidarea acestuia într-o perioadă cel puţin dublă în cazul
aplicării tratamentelor în cadrul unui ciclu de producţie de 120 de ani.
Importanţa majoră a suplimentării volumului de extras în primii 30 de ani se reflectă în
primul rând în evitarea îmbătrânirii exagerate a unor arborete deja foarte înaintate în vârstă
comparativ cu starea pe care o impun ţelurile de gospodărire stabilite la SUP A. Menţinerea
lor pe picior o perioadă de peste 60 de ani de acum încolo ar conduce în unele arborete la
realizarea de vârste mai mari de 200 de ani, vitalitatea ar fi scăzută, creşterile puternic
diminuate, iar lemnul depreciat calitativ şi fără valoare economică.
De asemenea, în cazul aplicării tratamentelor în cadrul unui ciclu de producţie de 100 de
ani, pe baza previziunilor, în condiţiile prezentate în subcapitolul precedent, se observă şi o
relativă normalizare a structurii fondului de producţie al UP III Şoimu, după 60 de ani, la
începutul deceniului 2074-2083. În cazul aplicării tratamentelor în cadrul unui ciclu de
producţie de 120 de ani, se poate prevedea o relativă normalizare a structurii fondului de
producţie, după trecerea a cel puţin unui ciclu de producţie, cu începere din anul 2014.

101
 CAPITOLUL VIII

CONCLUZII

Unităţile de producţie ale ocolului silvic Tazlău, se confruntă de multă vreme cu

excedent de arborete exploatabile în raport cu suprafaţa şi cu volumul de masă lemnoasă.
Într-o mai mică sau o mai mare măsură, şi ocoalele silvice învecinate se confruntă cu
aceleaşi probleme. Prin analiza acestui aspect în unităţile de producţie alese, unităţi de
producţie reprezentative din acest punct de vedere, s-a dorit identificarea de soluţii de
amenajare care să conducă la diminuarea excedentului în paralel cu normalizarea structurii
fondurilor de producţie, soluţii aplicabile în unităţile de producţie cu situaţii asemănătoare.
Fondurile de producţie analizate prezintă încă excedent foarte mare.
La intrarea în vigoare a amenajamentelor actuale la începutul anului 2014, valoarea
acestuia în raport cu suprafaţa se prezenta astfel: pentru UP III Şoimu 107,58% (777,41 ha);
pentru UP IV Geamăna 51,28% (486,69 ha); pentru UP V Tazlău, 84,51% (857,12 ha).
În capitolele prezentei lucrări s-au prezentat măsurile prin care s-a încercat diminuarea
nivelului excedentului în fiecare din unităţile de producţie. Astfel s-a trecut de la adoptarea
posibilităţii după indicatorul de posibilitate calculat prin metoda creşterii indicatoare, la
adoptarea posibilităţii după indicatorul de posibilitate calculat prin intermediul metodei
claselor de vârstă.
Prin aceasta s-a dorit mărirea volumului de extras şi mărirea suprafeţelor cărora să li se
aplice tăieri, totul în limitele admise de normele şi regulamentele în vigoare, în urma
constatării că excedentul - în raport cu volumul sau în raport cu suprafaţa - creştea sau
rămânea la valoare constantă.
În fiecare deceniu de aplicare a amenajamentelor şi în fiecare din unităţile de producţie
analizate s-a constatat neîndeplinirea prevederilor acestora din cauze de inaccesibilitate a
materialului lemnos dar cel mai adesea din cauze naturale, doborâturi de vânt şi rupturi de
zăpadă.
În cele trei decenii în care s-a urmărit evoluţia posibilităţilor de produse principale
adoptate şi a volumelor de lemn extrase prin tăieri din produse principale, s-a constatat că
după îndepliniri ale prevederilor amenajamentelor în proporţie de 68% în deceniul 1994-2003
în UP III, respective 45% în acelaşi deceniu pentru UP V s-a ajuns la recoltarea în proporţie
de 75% a produselor principale în UP III în deceniul 2004-2013 iar în UP V în proporţie de

102
73%. Pentru UP IV procentul extragerilor produselor principale a fost de 76% în deceniul
2004-2013, după ce în deceniul precedent prevederile amenajamentului au fost îndeplinite
100%.
La volumele de produse principale s-au adăugat volume însemnate de material lemnos
provenit din produse accidentale I precomptabile, 4215 m3.an-1 (32%) în UP III, 3396 m3.an-1
(20%) în UP IV şi 10472 m3.an-1 în UP V pentru deceniul 1994-2003. Pentru ultimul deceniu
de aplicare a amenajamentului volumele provenite din produse accidentale I precomptabile au
fost: 4293 m3.an-1 (25%) pentru UP III, 4623 m3.an-1 (25%) pentru UP IV şi 7859 m3.an-1
(34%) pentru UP V.
Ocolul silvic Tazlău se confruntă cu situaţii asemănătoare de la începutul amenajării
pădurilor după criterii moderne, adică din anii `50. Intervenţia produselor accidentale
precomptabile în recoltarea produselor principale a dus la menţinerea în stare de vegetaţie a
multor arborete care au depăşit cu 60-80 de ani vârsta exploatabilităţii. Aceste arborete sunt
de fapt cele care constituie excedentul în fiecare din unităţile de producţie analizate.
Scenariile propuse au exemplificat evoluţia excedentului în unitatea de producţie III
Şoimu în condiţiile variaţiei ciclului de producţie de la 100 de ani la 140 de ani. Plecând de la
o situaţie existentă, s-a observat că pe măsură ce scade ciclul de producţie, scade şi excedentul
de produse principale în raport cu suprafaţa. De asemenea, s-a observat că împărţirea ciclului
de producţie în perioade de 30 de ani duce la mai rapida diminuare a excedentului, iar
constituirea suprafeţelor periodice se face cu sacrificii minime în acest caz.
Prezentarea evoluţiei structurii fondului de producţie în condiţiile propuse de
amenajamentul în vigoare, pentru U.P. III Şoimu, a arătat că normalizarea structurii se va
produce după trecerea a cel puţin un ciclu de producţie de 120 ani iar excedentul se va putea
stinge după cel puţin 6 decenii în condiţiile în care posibilităţile adoptate vor putea fi recoltate
în întregime.
Luând în considerare istoricul unităţilor de producţie şi cele trei decenii analizate, acest
lucru nu s-a întâmplat în nicio perioadă de aplicare a amenajamentelor, în nicio unitate de
producţie analizată. Se constată că soluţia ar putea fi recoltarea unui volum mai mare de masă
lemnoasă în fiecare deceniu, fie prin diminuarea ciclului de producţie, aşa cum arată
simularea evoluţiei structurii fondului de producţie al UP III, fie prin mărirea pragului de
majorare a SP I cu mai mult de 20%.
Pentru UP III micşorarea ciclului de producţie la 100 de ani ar duce la lichidarea
excedentului de arborete după 30 de ani de aplicare şi la normalizarea structurii fondului de
producţie, după 6 decenii de aplicare.

103
 Multe din arboretele cu vârste în jurul valorii de 200 de ani ar putea fi parcurse cu
tratamente, iar suprafeţele pe care acestea vegetează ar fi redate ciclului productiv.
Normalizarea structurii unui fond de producţie constituie un proces de conducere a
unei păduri către un anumit model. Scopul urmărit prin aplicarea tratamentelor, în cadrul unui
ciclu de producţie cu perioade diferite ale suprafeţelor periodice este atingerea ţelurilor de
producţie stabilite şi recoltarea materialului lemnos în momentul în care acesta corespunde
din punct de vedere dimensional sortimentelor ţel stabilite.
Menţinerea în stare de vegetaţie a multor arborete, până la vârste care depăşesc cu cel
puţin 80 de ani vârsta exploatabilităţii duce la deprecierea materialului lemnos, la
destabilizarea multora din aceste arborete din cauza acţiunii vântului şi a zăpezilor care le
provoacă doborâturi şi rupturi şi nu în ultimul rând la regenerarea în condiţii mai grele a
suprafeţelor pe care acestea vegetează. Posibilitatea parcurgerii mai multor suprafeţe cu
tratamente şi recoltarea unui volum mai mare decât cel ce se permite prin normele şi
regulamentele silvice actuale constituie o soluţie ce merită a fi avută în vedere pentru
diminuarea excedentului pe suprafaţă al unităţilor de producţie care se confruntă cu asemenea
situaţii. Dacă pragul de 20% cu care se permite majorarea SP I ar putea fi depăşit în situaţii
particulare, evident fără a fi afectate continuitatea producţiei de lemn şi bazele de amenajare,
procesul de normalizare ar putea fi urgentat, iar avantajele de natură auxologică, economică,
tehnică şi ecologică ar fi evidente.
Lucrarea nu militează pentru cicluri de producţie mai mici, ci evidenţiază importanţa
flexibilităţii în adoptarea soluţiilor tehnice în amenajamentele silvice.

Pentru aportul adus la elaborarea acestei lucrări se prezintă mulţumiri:

d-nei ing. Indrei Mihaela şi d-lui ing. Indrei Horaţiu de la biroul de fond forestier al Ocolului
Silvic Tazlău, pentru punerea la dispoziţie a datelor necesare din arhiva ocolului,
d-lui ing. Lucian Valentin Iacobitz consilier C.T.E. la I.C.A.S. Roman şi d-lui ing. Petru
Zanocea şeful secţiei de amenajări silvice a aceleiaşi instituţii, pentru facilitarea accesului la
datele actuale ale unităţilor de producţie studiate şi pentru comentariile critice constructive
adresate lucrării de faţă,
d-lui Şef lucr. Dr. ing. Gabriel Duduman, cadrul didactic coordonator sub a cărui îndrumare
răbdătoare au fost reunite ideile prezentate şi a fost definitivată această lucrare.

104
 Bibliografie

Carcea, F., 1959. Procedeu de stabilire a posibilităţii la crânguri, Revista pădurilor, nr.
6-9
Carcea, F., 1969. Metodă de amenajare a pădurilor, Editura Agrosilvică

Drăgoi, M., 2004. Amenajarea pădurilor, S.c., Editura Universităţii Suceava

Giurgiu, V., 1988. Amenajarea pădurilor cu funcţii multiple, Editura Ceres, Bucureşti

Giurgiu, V., 1979. Dendrometrie şi auxologie forestieră, Editura Ceres, Bucureşti

Giurgiu, V., 1975. Metoda volumelor la exploatabilitate pentru calculul posibilităţii de

produse principale la pădurile de codru regulat, Revista pădurilor, nr. 2

Gurnaud , A. 1886. La sylviculture française et la méthode du controle. Imprimerie Paul

Jacquin, Besançon, France, 121pp

Heyer, C., 1854. Der Waldbau oder muri Forstproductenzucht

Hundeshagen J.C., 1826. Die Forstabschatzung auf neuen wissenschaftlichen

Iacob, L.A., 1996. Optimizarea structurii arboretelor şi a întregii păduri prin metode
matematice moderne în vederea stabilirii compoziţiei ţel şi a posibilităţii, Teză de doctorat,
Universitatea „Ştefan Cel Mare” Suceava

I.G.G.A.R, 1960. Monografia Geografică a R.P.R., Bucureşti

I.M.R., 1966. Atlasul Climatologic al R.S.R., Bucureşti

Koppen, W.P., 1924. Der handbuch klimatologie, Graz, Austria

Leahu, I., 2001. Amenajarea pădurilor, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti

Mantel, W., 1959. Forsteinrichtung, Frankfurt a.M.

Mélard, A., 1894. Traitement des futaies pleines (Note autographiée, adressée par
l’Administration des Foręts)

Näslund, B., 1969. Optimal rotation and thinning. Forest Science 15 (4), 446–451

Pascovschi, S., Leandru, V., 1958. Tipurile de păduri din R.P.R., Editura Agrosilvică

105
 Richter, A., 1963. Einfuhrung in die Forsteinrichtung, Neumann-Verlag Radebeul

Rucăreanu, N., 1944.Asupra formulei lui Pressler pentru determinarea capitalului-lemn

normal, Revista Pădurilor, nr. 7-9

Rucăreanu, N., 1968. Zonarea funcţională şi amenajarea pădurilor, Revista pădurilor,

nr.12

Schreuder, G. F., 1971. The simultaneous determination of optimal thinning schedule

and rotation for an even-aged forest. Forest Science 17 (3), 333–339

Schupfer, V., 1927. Forsteinrichtung In Handbuch der Forstwissenschaft. 4 Aufl. Bd. III

106