Obiective de conservare specifice sitului

ROSCI0252 Toplița-Scaunul Rotund Borsec

Situl Natura 2000, ROSCI0252, Toplița-Scaunul Rotund Borsec, cu o suprafață de 5617,20 ha este
localizat în Carpații Orientali, pe versantul estic al Munților Gurghiului, pe teritoriul administrativ al
localităților Borsec, Sărmaș și Toplița, în județul Harghita. În cadrul sitului altitudinile sunt cuprinse
între 700 m și 1370 m, aceasta fiind caracterizată de o diversitate mare de structuri geomorfologice
și carstice. Etajele altitudinale superioare au o distribuție mai mare în sectorul sudic al sitului.
Munții pe care se suprapune situl au fost formați prin activități vulcanice. Ca urmare a proceselor
recente de magmatism de vârstă pliocen superior, au avut loc depuneri de material vulcanogen-
sedimentar, reprezentat prin brecii și aglomerate vulcanice, depuse în principal subacvatic. Situl
cuprinde un depozit masiv de travertină, de vârstă cvaternară cu o grosime de aproximativ 100 m,
care a luat naștere prin precipitare din apele minerale bicarbonatate calcice și magneziene. O
caracteristică a sitului o reprezintă prezența unor activități postvulcanice de tip mofetic, prin
emanarea bioxidului de carbon și a hidrogenului sulfurat. Travertinul cuaternar este afectat de
procese de carstificare care au modelat peșteri și microcanioane. Dintre fenomenele carstice
deosebite amintim Peștera Urșilor, Peștera de Gheață, Peștera Scaunul Rotund, Cetatea
Bufnițelor, precum și numeroase doline. Peștera Scaunul Rotund din Bazinul Văii Vinului, are o
lungime a galeriilor de 235 m și reprezintă cea mai lungă peșteră din România formată în travertin.
Hidrologia sitului este caracterizată de prezența a numeroase izvoare cu apă minerală, dintre care
Izvorul 13 Pierre Curie aflat pe drumul spre "Cetatea Bufnițelor" este singurul izvor cu
radioactivitate ridicată din întreaga regiune. ROSCI0252 Toplița - Scaunul Rotund Borsec a fost
desemnată arie protejată ca urmare a existenței pe teritoriul acesteia a elementelor de geologie
deosebite, prezenței speciilor Ursus arctos, Lynx lynx, Canis lupus și habitatului 7220* Izvoare
petrifiante cu formare de travertin (Cratoneurion), habitat prioritar cu valoare de conservare foarte
mare, rar chiar și la nivel național. Deși nu sunt incluse în Formularul standard, peșterile din sit
adăpostesc și câteva specii de lilieci de importanță comunitară. Dat fiind faptul că pe suprafața
actuală a sitului se găsesc un număr de tipuri de habitat de importanță comunitară (9410, 91E0),
precum și specii (Triturus montandoni, T. vulgaris ampelensis, specii de lilieci) care nu figurează în
Formularul standard, acesta trebuie documentată cu întreaga gamă de specii și habitate prezente
în sit Situl include în întregime Rezervația geologică Scaunul Rotund, cu o suprafață de 75 ha,
ocrotit pe plan local și național.

Bibliografie

Biriş, I. A. şi colaboratori, 2014, Ghid sintetic de monitorizare pentru habitatele de interes

comunitar: tufărişuri, turbării şi mlaştini, stâncării, păduri, Editura Universitas, Petroşani

Comisia Europeană. Formularul standard Natura 2000 al sitului  ROSCI0252 Toplița-Scaunul

Rotund Borsec - https://natura2000.eea.europa.eu/Natura2000/SDF.aspx?site=ROSCI0252
(accesat 03.05.2021).

Dénes I. 2005. Peşteri din Secuime. Speomond, nr. 9-10, p. 33-38.

Formularul standard Natura 2000 al sitului ROSCI0252 Toplița-Scaunul Rotund Borsec - forma
actualizată în 2016.

1
Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor. 2016. Planul de management al sitului Natura 2000,
ROSCI0252 Toplița-Scaunul Rotund Borsec, din 19.04.2016. În vigoare de la 07 iunie 2016,
Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 427bis din 07 iunie 2016.

Mountford, O., Gafta, D., Anastasiu, P., Bărbos, M., Nicolin, A., Niculescu, M. și Oprea, A. 2008.
NATURA 2000 in Romania. Habitat Fact Sheets. Implementation of Natura 2000 Network in
Romania-EU Phare EuropeAid/12/12160/D/SV/RO.

7220* Izvoare petrifiante cu formare de travertin (Cratoneurion)

Suprafaţa habitatului conform planului de management este 0,42 ha (0,91 cu zona de protecție
recomandată în plan). Starea de conservare a habitatului, pe baza analizei descriptive din studiu,
este considerată nefavorabilă-inadecvată. Obiectivul de conservare specific sitului pentru acest
habitat, este îmbunătățirea stării de conservare, definit prin următorii parametri și valori țintă:

Parametru Unitate de Valoarea Informații suplimentare

măsură țintă

Habitatul a fost identificat în două zone din sit: Izvorul

Suprafață habitat ha Cel puțin 0,42
Zânelor și Izvorul Pierre Curie.

Studiul de fundamentare prezintă 14 relevee, efectuate pe

4 m² fiecare. Abundența speciilor edificatoare variază
între 100% și 0,5% (abundența a fost apreciată pe scara
Braun-Blaquet: 5+, 6+, 2+, 2+, 2+, 1+, +, +, 2, 3, 4+, 1+,
1+,3+): în medie aproximativ 34%.
Abundență specii
Speciile cheie a habitatului în general sunt (Biriș și colab.,
edificatoare / %/4 m² Cel puțin 70
2014): Cratoneurum commutatum, C. filicinum, Bryum
caracteristice
pseudotriquetrum, Silene pusilla, Pinguicula vulgaris,
Doronicum carpaticum, Chrysosplenium alpinum,
Philonotis calcarea, Calliergonella cuspidata. Din această
listă Cratoneuron sp, Bryum sp și Chrysosplenium sp au
fost identificate în sit.

Număr specii Variația numărului de specii edificatoare în relevee: 3, 3,

Număr specii /
edificatoare / Cel puțin 3 2, 3, 1, 1, 3, 2, 2, 2, 3, 3, 2, 2, media 2,28.
4 m²
caracteristice

Abundență specii
indicatoare pentru
perturbări (vegetație În relevee sunt prezente: Urtica dioica, Lamium
Prezență /
arbustivă, specii invazive, Absență purpureum, Rubus sp., în total în 5 relevee din 14, cu AD
Absență
specii indicatoare de + (0,1-0,5).
eutrofizare, specii
ruderale)

Variația abundenței stratului mușcinal în relevee:40, 50,

Abundența stratului de
%/4 m² Cel puțin 80 40, 40, 40, 50, 40, 20, 20, 20, 20, 20, 20, 20, media
briofite
31,42%.

2
8310 Peșteri în care accesul publicului este interzis
Habitatul ”8310 Peşteri în care accesul publicului este interzis” nu figurează în Formularul
standard al sitului, deși peșterile din sit corespund acestui tip de habitat. Starea de conservare
este necunoscută. Astfel, obiectivul de conservare specific sitului pentru acest tip de habitat
este menținerea sau îmbunătățirea stării de conservare, în funcție de rezultatele
investigațiilor care vizează clarificarea stării de conservare, în termen de 2 ani, definit prin
următorii parametri şi valori ţintă:

Parametru Unitate de Valoare țintă Informații suplimentare

măsură

Număr peșteri Număr Cel puțin 7 Planul de management al sitului menționează 4

peșteri, însă există cel puțin 7 peșteri în sit: Peștera
din Scaunul Rotund (6/1122), Peștera cu Gheață
(2/1122), Grota din Stânca Vamoșului (5/1122),
Peștera de la Izvoru Vechi (4/1122), Peștera Cetatea
Bufniței (3/1122), Peștera Urșilor (1/1122), Peștera
Diaclază din Cariera de Travertină. Număr peșterilor
din sit poate să crească în urma explorărilor
speologice, care conduc la descoperirea unor noi
cavități. Numărul peșterilor poate să scadă în urma
unor fenomene naturale sau activități umane. În timp
ce surpările sau închiderea unor cavități din cauza
căderii unor arbori pot fi considerate fenomene
naturale, trebuie prevenite activitățile umane, care ar
conduce la dispariția unor peșteri sau sectoare de
peșteri.

Lungime m Cel puțin 300 În cazul a două peșteri din sit este cunoscută
m lungimea (Dénes 2005, www.speologie.org):
- Peștera din Scaunul Rotund - 235 m
- Peștera cu Gheață - 40 m (în planul de
managemente figurează cu 60 m)
Celelalte peșteri din sit, chiar dacă au dimensiuni
reduse, în unele cazuri de câțiva metri, totalul
lungimii galeriilor probabil ajunge la peste 300 m.

Faună cavernicolă Prezență / Prezență Actualmente există informații numai despre prezența
Absență liliecilor din 3 peșteri din sit: Peștera din Scaunul
Rotund, Peștera cu Gheață, Peștera Diaclază din
Cariera de Travertină.

Nr. specii nevertebrate Nr. specii Trebuie Nu sunt disponibile informații referitoare la fauna de
cavernicole nevertebrate definită în nevertebrate a peșterilor din sit.
cavernicole / sit termen de 2
ani

Nr. peșteri cu specii Nr. peșteri cu Trebuie Pe baza informațiilor existente, până în prezent nu
nevertebrate cavernicole specii definită în au fost semnalate specii de nevertebrate din
nevertebrate termen de 2 peșterile din sit.
cavernicole / sit ani

Nr. peșteri cu prezență Nr. peșteri cu Cel puțin 3 În momentul de față există date despre prezența
de lilieci prezență de lilieci liliecilor din 3 peșteri din sit: Peștera din Scaunul
/ sit Rotund, Peștera cu Gheață, Peștera Diaclază din
Cariera de Travertină. Aceste adăposturi trebuie
tratate cu atenție deosebită.

3
 Nr. specii de lilieci din Nr. specii de Cel puțin 3 Barbastella barbastellus, Myotis myotis, Rhinolophus
Anexa II a Directivei lilieci din Anexa II hipposideros
Habitate prezente în cu prezență
peșterile din sit constantă / sit

Floră cavernicolă (cu Nr. peșteri cu 0 Eliminarea posibilității de apariție a florei de peșteră
excepția vegetației din floră (lampenflora).
zona intrării) cavernicolă / sit

Vegetația din zona
intrării peșterilor
Nr. peșteri cu 0 Protejarea / păstrarea vegetației (arbori, arbuști etc.)
vegetația în zona intrării cavităților subterane este importantă
intrărilor atât din punctul de vedere a speciilor de lilieci, cât și
modificată / sit a microclimatului interior. În cazul în care în mod
excepțional apare posibilitatea închiderii unor intrări
de cavități din cauza vegetației, fiecare caz aparte
trebuie evaluată și găsite metodele adecvate.

Vegetația din zona de % din acoperirea 100%. Este necesară pentru păstrarea stadiului original a
captare / infiltrație a originală mediului subteran, fără posibilitatea infiltrării masive
apelor în subteran a elementelor de la suprafață (de ex. în cazul unei
(efectiv, terenul defrișări infiltrarea solului, noroiului etc.)
deasupra peșterii și din
zona de captare a
apelor)

Nr. peșteri cu condiții Nr. peșteri cu 0 Schimbarea condițiilor microclimatice actuale poate
microclimatice condiții afecta atât fauna cavernicolă, cât și speleotemele din
(temperatură și umiditate microclimatice peșteră.
relativă medie, curenți alterate / sit
de aer, curs de apă)
alterate

Nr. peșteri cu valori
geologice, mineralogice
și/sau paleontologice
(valori de origine
naturală, de ex.
formațiuni, draperii,
cristale, depozite de
fosile și oase etc.)
Nr. peșteri cu Cel puțin 1 Din acest punct de vedere se remarcă Peștera din
valori geologice, Scaunul Rotund, care are o lungime a galeriilor de
mineralogice 235 m și reprezintă cea mai lungă peșteră din
și/sau România formată în travertin. În galeriile și sălile de
paleontologice / prăbușire a acestei peșteri pe alocuri mai apar
sit stalactite, depuneri de montmilch și coralite bine
dezvoltate (Dénes 2005). Trebuie menționată însă
că pe principiul precauției toate peșterile trebuie
tratate ca având depozite de interes științific, până
când nu se dovedește contrariul prin realizarea unor
studii de specialitate.

1308 Barbastella barbastellus (Liliac cârn)

Este o specie caracteristică de pădure, care în primul rând se leagă de pădurile mature de
foioase, cu o structură bogată. Specia nu este inclusă în Formularul standard al sitului, dar date
relativ recente indică prezența speciei în aria protejată. Starea de conservare a speciei este
necunoscută. Astfel, obiectivul de conservare specific sitului pentru această specie este
menținerea sau îmbunătățirea stării de conservare, în funcție de rezultatele investigațiilor
care vizează clarificarea stării de conservare, în termen de 2 ani, definit prin următorii parametri
şi valori ţintă:

Parametru Unitate de Valoare țintă Informații suplimentare

4
 măsură

Mărimea populației Număr Trebuie Nu sunt disponibile informații referitoare la populația speciei în sit,
indivizi definită în există numai observații din februarie 2014, referitoarea la prezența
termen de 2 speciei în două peșteri din sit. Evaluarea efectivelor speciei în
ani general este grea datorită faptului că coloniile se adăpostesc în
scorburi, pe care schimbă frecvent, în intervale de câteva zile. În
adăposturile de iarnă, în majoritatea cazurilor, pot fi observate
exemplare solitare sau grupuri mici, care în general reprezintă
numai un procent mic al populației.

Distribuția speciei în Număr locații Cel puțin 2 / Conform planului de management specia a fost identificată în
sit cu prezența Trebuie Peștera cu Gheață. Un exemplar al speciei a mai fost observată și
speciei definită în în Peștera Diaclază din Cariera de Travertină (Dóczy A.-
termen de 2 comunicare personală). Pentru identificarea speciei metoda ce
ani poate fi utilizată este identificarea acustică (cu detectoare de
ultrasunete) în habitatele de hrănire. Pentru eșantionare trebuie
selectate habitate optime pentru specie, în mod ideal arborete
bătrâne, cu structură bogată. Fiind o specie relativ ușor de
identificat prin metodă acustică, dacă numărul de puncte selectate
este suficient de mare pe baza acestor informații se poate deduce
distribuția speciei în sit, precum și abundența relativă. Adăposturile
de vară fiind în scorburi sau sub scoarța arborilor sunt greu de
găsit și evaluat, în plus coloniile schimbă aceste adăposturi la
intervale de câteva zile. Capturările efectuate la adăposturile de
împerechere reprezintă o altă metodă acceptată pentru evaluarea
efectivelor speciei. Exemplarele speciei în general hibernează
solitar sau în grupuri mici, frecvent în fisurile din zona de intrare a
peșterilor, astfel indivizii observați reprezintă doar un mic procent a
efectivelor. Pentru acest motiv datele colectate în adăposturile de
hibernare pot fi folosite doar în anumite circumstanțe pentru
evaluarea efectivelor, dar pot fi utile pentru confirmarea prezenței
speciei în zona studiată și pentru clarificarea distribuției.

Suprafața ha Cel puțin Este o specie caracteristică de pădure, preferând pădurile mature
habitatelor de 2300 de foioase, dar vânează și în cele de amestec. Compoziţia de
hrănire folosite de specii a pădurilor este mai puţin importantă pentru această specie,
specie structura bogată şi prezenţa mai multor grupe de vârstă având o
semnificaţie mai mare. Conform formularului standard al sitului
habitatele potențiale pentru specie (păduri de amestec) reprezintă
aproximativ 41% din suprafața totală de 5617 ha a sitului, care
înseamnă 2300 ha.

Arbori maturi cu Număr / ha Cel puțin 7 Scorburile sunt folosite de specie ca adăpost în sezonul activ, dar
scorburi în unele cazuri și în sezonul de hibernare, în perioadele cu
temperaturi mai puțin scăzute. Coloniile de Barbastella
barbastellus utilizează un număr relativ mare de scorburi, pe care
schimbă frecvent, la intervale de câteva zile. Astfel prezența unui
număr suficient de mare de arbori cu scorburi este esențială pentru
existența populației.

Volum lemn mort m³ / ha Cel puțin 20 Lemnul mort poate oferi și adăpost pentru specie (de exemplu sub
scoarța desprinsă a arborilor în picioare), acest tip de adăpost fiind
frecvent utilizată de specie. În plus lemnul mort prin diversitatea de
artropode favorizează prezența speciilor insectivore, printre care și
liliecii.

Adăposturi de Număr de Cel puțin 2 Pe baza datelor disponibile în planul de management și a unor
împerechere / adăposturi observații realizate în februarie 2014 (Dóczy A.-comunicare
hibernare cu personală) prezența speciei este cunoscută din 2 peșteri din sit:

5
parametru optim Peștera cu Gheață și Peștera Diaclază din Cariera de Travertină,
câte un exemplar fiind identificat în ambele adăposturi. Foarte
probabil însă în sit există și alte peșteri ce pot oferi adăpost
ocazional pentru exemplare ale speciei, în perioada împerecherii
de toamnă (august-octombrie) şi a hibernării (decembrie-martie).
Barbastella barbastellus este o specie rezistentă la frig, poate
hiberna la temperaturi cuprinse între 0-5°C, astfel în general poate
fi găsită în zona de intrare a adăposturilor subterane. Poate fi
prezent și în adăposturi de dimensiuni mici, care nu sunt favorabile
pentru majoritatea speciilor de lilieci. Ca o metodă complementară
capturările efectuate în perioada împerecherii cu mare probabilitate
vor confirma prezența speciei și din alte adăposturi.

Număr total de Număr indivizi Cel puțin 5 Observații repetate în adăposturi de hibernare, chiar dacă se referă
exemplare din la un număr redus de exemplare, pot confirma prezența speciei în
adăposturile de sit și pot furniza informații esențiale privind distribuția și starea de
hibernare conservare.

1324 Myotis myotis (Liliac comun)

Specia are adăposturile de vară în clădiri sau în peșteri, hibernează în primul rând în adăposturi
subterane. Principalele habitate ale speciei sunt pădurile mature de foioase sau de amestec, cu
substrat semideschis, capturând o parte importantă a pradei direct de pe sol. Specia nu este
inclusă în Formularul standard al sitului, dar date recente indică prezența speciei în aria protejată.
Starea de conservare a speciei este necunoscută. Astfel, obiectivul de conservare specific sitului
pentru această specie este menținerea sau îmbunătățirea stării de conservare, în funcție de
rezultatele investigațiilor care vizează clarificarea stării de conservare, în termen de 2 ani, definit
prin următorii parametri şi valori ţintă:

Parametru Unitatea de Valoare țintă Informații suplimentare

măsură

Mărimea populației Număr indivizi Trebuie Nu sunt disponibile suficiente informații pentru estimarea
definită în populației speciei în sit. Din februarie 2014 există observații
termen de 2 referitoare la prezența speciei în trei peșteri din sit. Nu este
ani exclusă nici prezența speciei pereche (Myotis blythii), foarte
asemănătoare, de care se poate diferenția cu siguranță numai
în cazul exemplarelor capturate, sau observate în adăpost de
la distanță mică. Capturările efectuate la adăposturi pot
clarifica prezența și procentul celor două specii, trebuie
evitată deranjarea excesivă în adăposturile de hibernare cu
scopul clarificării acestui aspect.

Distribuția speciei în Număr locații cu Cel puțin 3 / Conform planului de management specia a fost identificată în
aria naturală prezența speciei Trebuie Peștera din Scaunul Rotund și în Peștera cu Gheață. În afară
protejată definită în de aceste adăposturi specia a mai fost observată și în
termen de 2 Peștera Diaclază din Cariera de Travertină (Dóczy A.-
ani comunicare personală). Pentru identificarea speciei în locații
din sit, metoda cea mai eficientă este verificarea adăposturilor
cunoscute sau potențiale în perioadele cheie din ciclul biologic
al liliecilor (naștere, împerechere, hibernare). Ca o metodă
complementară poate fi utilizată identificarea acustică (cu
detectoare de ultrasunete) și vizuală în habitatele de hrănire.

Suprafața habitatelor ha Cel puțin Habitatele cele mai frecventate ale speciei sunt pădurile
de hrănire folosite 2300 mature de foioase sau de amestec, cu substrat semideschis,

6
 de specie capturând o parte importantă a pradei direct de pe sol.
Conform formularului standard al sitului habitatele potențiale
pentru specie (păduri de amestec) reprezintă aproximativ
41% din suprafața totală de 5617 ha a sitului, care înseamnă
2300 ha.

Arbori maturi cu Număr / ha Cel puțin 7 Deși coloniile speciei în mare măsură se adăpostesc în
scorburi adăposturi subterane sau construcții umane nu trebuie
neglijată nici importanța scorburilor ca adăposturi pentru
specie. În perioada de vară exemplare solitare sau chiar
grupuri mici se pot adăposti în scorburile arborilor bătrâni.
Astfel disponibilitatea de arbori cu scorburi, mai ales în
apropierea habitatelor de hrănire, este esențială pentru
specie.

Adăposturi de Număr adăposturi Cel puțin 3 Pe baza datelor disponibile în planul de management și a
împerechere / unor observații realizate în februarie 2014 (Dóczy A.-
hibernare cu comunicare personală) prezența speciei este cunoscută din 3
parametru optim peșteri din sit: Peștera din Scaunul Rotund, Peștera cu
Gheață și Peștera Diaclază din Cariera de Travertină. Nu este
exclusă posibilitatea ca în sit să existe și alte peșteri ce pot
oferi adăpost ocazional pentru exemplare ale speciei, în
perioada împerecherii de toamnă (august-octombrie) şi a
hibernării (decembrie-martie).

Număr total de Număr indivizi Cel puțin 30 Peșterile din sit în general adăpostesc efective relativ mici ale
exemplare din speciei: Peștera din Scaunul Rotund - 16 exemplare, Peștera
adăposturile de cu Gheață - 1 exemplar, Peștera Diaclază din Cariera de
hibernare Travertină - 2 exemplare. Este de menționat însă faptul că din
aceste adăposturi există numai date pe baza unor observații
realizate în februarie 2014. Verificarea altor adăposturi și
observații repetate în diferite perioade ale iernii (de preferat
cele cu temperaturi scăzute) și pe parcursul a mai multor ani
probabil vor confirma prezența unor efective mai mari.
Trebuie luată în considerație și faptul că efectivele pot arăta
fluctuații importante, atât pe parcursul sezonului de hibernare,
cât și între ani diferiți. Pentru acest motiv este nevoie de
monitorizare pe parcursul a mai multor ani pentru o evaluare
corectă.

1303 Rhinolophus hipposideros (Liliac mic cu potcoavă)

Este o specie răspândită în majoritatea zonelor țării, prezentă în multe adăposturi subterane
(peșteri, galerii de mină, pivnițe). În general formează colonii mici, alcătuite din câteva zeci de
exemplare. Vânează în păduri mature de foioase sau de amestec, dar și la liziera acestora.
Specia nu este inclusă în Formularul standard al sitului, dar date recente indică prezența
speciei în aria protejată. Starea de conservare a speciei este necunoscută. Astfel, obiectivul de
conservare specific sitului pentru această specie este menținerea sau îmbunătățirea stării de
conservare, în funcție de rezultatele investigațiilor care vizează clarificarea stării de
conservare, în termen de 2 ani, definit prin următorii parametri şi valori ţintă:

Parametru Unitatea de Valoare Informații suplimentare

măsură țintă

Mărimea populației Număr indivizi Trebuie Nu sunt disponibile suficiente informații pentru estimarea
definită în populației speciei în sit. Din februarie 2014 există
termen de 2 observații referitoare la prezența speciei în două peșteri

7

Distribuția speciei în aria
naturală protejată
Suprafața habitatului
speciei în aria protejată
Adăposturi de hibernare
cu parametru optim
Număr total de exemplare
în adăposturile de
hibernare
ani din sit. Pentru estimarea efectivelor este nevoie de
observații repetate pe parcursul a mai multor ani în
adăposturi potențiale.
Număr locații cu Cel puțin 2 / Conform planului de management specia a fost
prezența speciei Trebuie identificată în Peștera din Scaunul Rotund. În afară de
definită în acest adăpost specia a mai fost observată și în Peștera
termen de 2 Diaclază din Cariera de Travertină (Dóczy A.-comunicare
ani personală). Pentru clarificarea distribuției, estimarea
efectivelor și evaluarea stării de conservare a speciei
metoda cea mai bună este verificarea adăposturilor
potențiale, atât adăposturi subterane, cât și construcții
umane. Metoda acustică (identificarea speciilor de lilieci
pe baza ultrasunetelor emise) în cazul acestei specii nu
poate furniza suficiente date, ținând cont și de faptul că
sunetele emise de liliecii cu potcoavă (speciile
Rhinolophus) sunt detectabile de la distanțe foarte mici,
astfel fiind în general subreprezentate în materialul
acustic.
ha Cel puțin Specia preferă habitatele forestiere de foioase și de
2300 amestec. Conform formularului standard al sitului
habitatele potențiale pentru specie (păduri de amestec)
reprezintă aproximativ 41% din suprafața totală de 5617 ha
a sitului, care înseamnă 2300 ha. Este important de
menționat însă faptul că în cazul speciei (și în general
pentru majoritatea speciilor de lilieci) prezența unor
populații viabile într-o zonă depinde în mare măsură și de
prezența unei rețele de adăposturi favorabile, ce pot fi
utilizate în perioadele cheie a ciclului biologic (naștere,
împerechere, hibernare), nu numai de calitatea și
suprafața habitatelor de hrănire.
Număr de Cel puțin 2 Pe baza datelor disponibile în planul de management și a
adăposturi unor observații realizate în februarie 2014 (Dóczy A.-
comunicare personală) prezența speciei este cunoscută
din 2 peșteri din sit: Peștera din Scaunul Rotund și
Peștera Diaclază din Cariera de Travertină. Nu este
exclusă posibilitatea ca în sit să existe și alte peșteri ce
pot oferi adăpost pentru exemplare ale speciei, în primul
rând în perioada hibernării (decembrie-martie) sau în
perioada împerecherii de toamnă (august-octombrie).
Număr indivizi Cel puțin 15 Peșterile din sit în general adăpostesc efective relativ mici
ale speciei, alcătuite din mai puțin de 10 exemplare:
Peștera din Scaunul Rotund - 4 exemplare, Peștera
Diaclază din Cariera de Travertină - 6 exemplare. Este de
menționat însă faptul că din aceste adăposturi există
numai date pe baza unor observații realizate în februarie
2014. Verificarea altor adăposturi și observații repetate în
diferite perioade ale iernii (de preferat cele cu temperaturi
scăzute) și pe parcursul a mai multor ani probabil vor
confirma prezența unor efective mai mari. Exemplarele
speciei hibernează în adăposturi subterane la temperaturi
cuprinse între 6-10°C, astfel peșterile de dimensiuni mici,
cu temperaturi scăzute nu oferă condiții microclimatice
favorabile pentru specie.
8
1352* Canis lupus (Lup)
Mărimea populației în sit, conform studiului de fundamentare a planului de management, este
estimată la 4 exemplare. Starea de conservare a speciei este favorabilă. Obiectivul de
conservare specific sitului pentru această specie este menținerea stării de conservare, definit
prin următorii parametri și valori țintă:

Unitate de
Parametru Valoare țintă Informații suplimentare
măsură

În studiul de fundamentare efectivele speciei în sit sunt

estimate la 4 indivizi. În planul de management este
menționată faptul că în perioada de studiu (2013-2014)
situl era folosit de două haiticuri, cu 8, respectiv 4 indivizi,
deci s-a constatat în total prezența a 12 indivizi. Haiticurile
de lup din România au teritorii cuprinse între 120 și 230
km2. Teritoriul sitului nu se poate suprapune total pe
teritoriul nici unui haitic. Ambele haiticuri folosesc părți ale
sitului, dar și suprafețe mari din afara acestuia.
Conform planului de management valoarea de referință
Număr indivizi Cel puțin 4
pentru starea favorabilă de conservare a speciei este
stabilită ca fiind 3 indivizi. Lupii se situează în vârful
Mărimea populației
piramidei trofice şi au o influenţă puternică asupra
Număr haite Cel puțin 2
întregului ecosistem. Ei au un sistem bine pus la punct de
control al densităţii specifice. În absenţa concentrărilor de
hrană nu s-au înregistrat cazuri de depăşire a densităţii de
5 exemplare/10.000.ha. O dată populaţia crescută peste
un anumit nivel, competiţia dintre haiticurile vecine şi în
interiorul haiticului devine factor limitativ în creşterea
numerică. Lupii sunt animale teritoriale, care au nevoie de
teritorii vaste, pot străbate într-o singură noapte distanţe
de zeci de km, iar teritoriul lor poate însuma zeci de mii de
hectare. Pentru aceste motive efectivele sunt adesea
supraevaluate.

Conform planului de management, în ultimii 10 ani,

Tendința populația de lup din aria sitului a avut o creștere ușoară,
Tendința mărimii Stabilă sau în
unităților de având densități peste cele optime. Pentru documentarea
populației creștere
reproducere acestui parametru trebuie introdus un program de
monitorizare a speciei în sit.

Suprafața habitatului Ha Cel puțin 2.280
Lupul preferă habitatele forestiere din zonele de munte şi
deal. Culcuşurile sunt făcute pe sub rădăcini sau stânci, de
cele mai multe ori pe versanţi sudici şi cât mai aproape de
cursurile de apă, dar şi în locuri greu accesibile. În studiul
de fundamentare a planului de management suprafața
habitatului ocupat, a fost calculat, prin folosirea metodei
poligonului minim convex, ca fiind 22,8 km2. Fiind o specie
care efectuează deplasări pe distanțe mari, probabilitatea
prezenței acesteia pe întreaga suprafață a ariei naturale
protejate, este relativ mare. Suprafața sitului Toplița-
Scaunul Rotund Borsec (5.617 hectare) reprezintă o
suprafață componentă a necesităților de habitat a unei
populații de lupi, exemplarele folosind atât aria sitului cât și
teritorii din afara acestuia. Totodată situl contribuie la baza
trofică a lupului prin populațiile de ungulate. În momentul
de față drumul Toplița - Borsec, cu ramura sa spre Secu,

9
 nu are valori ale traficului care să izoleze deplasările
carnivorelor între partea de sud și cea de nord a sitului,
respectiv între partea estică și vestică.

Prada lupului este reprezentată în primul rând de ungulate,

în Carpaţi, principala pradă fiind cerbul. Valorile actuale
trebuie documentate în termen de 1 an în ROSCI0252,
inclusiv prin analiza datelor gestionarilor fondurilor de
vânătoare. Planul de management menționează că
Densitatea Număr indivizi / Trebuie definită în speciile de pradă, cerbul, mistrețul, căpriorul sunt bine
populației de pradă km2 termen de 1 an reprezentate, în densități peste media pe țară, oferind o
bază trofică naturală bogată. Valorile țintă propuse în
Planul de management al Parcului Natural Defileul
Mureșului Superior și siturile suprapuse este echivalentul
unei populații de 3 cerbi / km2 sau 4-5 mistreți / km2 sau
7-10 căprioare / km2.

Valoarea actuală trebuie definită în termen de 1 an.

Proporția și Procent din Cel puțin 40
Pădurile bătrâne joacă un rol important pentru specie
suprafața pădurilor suprafața totală
pentru asigurarea bazei trofice și adăpost. Valoarea țintă
bătrâne (peste 80 Trebuie definită în
este utilizată în mai multe planuri de management ale
de ani) Ha termen de 1 an
siturilor din zona montană.

Proporția și Procent din Suprafețele cu pajiști și arborete în regenerare joacă un rol

suprafața habitatelor suprafața totală Trebuie definită în important pentru specie prin asigurarea bazei trofice
cu arbori tineri și termen de 1 an (habitate importante pentru ungulate sălbatice) și adăpost.
pajiști cu ierburi Ha
înalte

Suprafața Trebuie definită în Acest tip de habitat este analogul pășunilor cu arbori
habitatelor de pajiști termen de 1 an solitari din zona colinară cu specii de Pyrus, Quercus,
bogate în specii cu Malus, Fagus, Prunus, foarte importante pentru ungulate
vegetație Ha sălbatice care reprezintă principala sursă de hrană a
arborescentă speciei.
dezvoltată (fânețe și
pășuni)

1361 Lynx lynx (Râs)

Mărimea populației în sit, conform studiului de fundamentare a planului de management, este
estimată la 3 exemplare. Starea de conservare a speciei este favorabilă. Obiectivul de
conservare specific sitului pentru această specie este menținerea stării de conservare, definit
prin următorii parametri și valori țintă:

Unitate de
Parametru Valoare țintă Informații suplimentare
măsură

Mărimea populației Număr indivizi Cel puțin 3 În studiul de fundamentare efectivele speciei în sit sunt
estimate la 3 indivizi. În planul de management este
menționată faptul că în perioada de studiu (2013-2014) situl
era folosit de 4 exemplare de râși. S-a constatat prezența a
doi râși masculi și două femele, care au teritorii parțial
suprapuse pe sit. Cel puțin pentru masculi o bună
parte a teritoriului este în afara sitului. Conform planului de
management valoarea de referință pentru starea favorabilă
de conservare a speciei este stabilită ca fiind 2 indivizi. Râsul

10
 trăieşte solitar, exceptând femelele care sunt însoţite de puii
din anul curent. Atât femelele cât şi masculii ocupă teritorii
individuale, pe care le marchează prin intermediul glandelor
secretoare, urinei şi excrementelor. Teritoriile masculilor se
suprapun pe anumite porţiuni, pe când cele ale femelelor se
suprapun foarte rar. Teritoriile masculilor sunt mai întinse
decât cele ale femelelor, în general, masculii adulţi îşi împart
teritoriul cu două sau trei femele. Teritoriul variază
considerabil, în funcţie de habitat, compoziţia şi densitatea
prăzii. Studiile bazate pe telemetrie au arătat că teritoriul unui
râs în Romania variază în funcţie de densitatea prăzii dar
sunt în medie de 8.000 ha pentru masculi şi 4.500 ha pentru
femele.

Conform planului de management, în ultimii 10 ani, populația

Tendința
Stabilă sau în de râs din aria sitului a înregistrat un nivel constant. Pentru
Tendința populației unităților de
creștere documentarea acestui parametru trebuie introdus un program
reproducere
de monitorizare a speciei.

Râsul preferă zonele împădurite cu arbori bătrâni, cu arbuşti

Suprafața habitatului
deşi, fiind însă cunoscut faptul că poate ocupa o varietate
mare de alte tipuri de habitate. Urcă până la altitudini
cuprinse între 1500 şi 2000 m. O populaţie sănătoasă de râs
necesită suprafeţe întinse puţin deranjate de activitatea
antropică. În studiul de fundamentare a planului de
management suprafața habitatului ocupat, a fost calculat, prin
folosirea metodei poligonului minim convex, ca fiind 21,8 km2.
Fiind însă o specie care efectuează deplasări pe distanțe
mari, care pot fi între 1-45 km într-o singură noapte,
Ha Cel puțin 2.180 probabilitatea prezenței acesteia pe întreaga suprafață a ariei
naturale protejate, este relativ mare. Suprafața sitului Toplița-
Scaunul Rotund Borsec (5.617 hectare) reprezintă o
suprafață componentă a necesităților de habitat a unei
populații de râși, exemplarele folosind atât aria sitului cât și
teritorii mari situate în afara acestuia. Totodată situl
contribuie la baza trofică a speciei prin populațiile de
ungulate. În momentul de față drumul Toplița - Borsec, cu
ramura sa spre Secu, nu are valori ale traficului care să
izoleze deplasările carnivorelor între partea de sud și cea de
nord a sitului, respectiv între partea estică și vestică.

Prada principală pentru râs o constituie populaţiile de

ungulate mici, în primul rând căpriorul (Capreolus capreolus)
și în zonele montane înalte capra neagră (Rupicapra
rupicapra), râsul atacând prăzi de dimensiuni mai mari doar
în cazul când aceste două specii sunt rare. Valorile actuale în
sit trebuie documentate în termen de 1 an, inclusiv prin
analiza datelor gestionarilor fondurilor de vânătoare. Studiul
Trebuie
Densitatea populației Număr indivizi de fundamentare prezintă o valoare de densitatea între 16-25
definită în
de pradă / km2 căpriori / 1000 ha. Valorile țintă propuse în Planul de
termen de 1 an
management al Parcului Natural Defileul Mureșului Superior
și siturile suprapuse este echivalentul unei populații de 3
cerbi / km2 sau 4-5 mistreți / km2 sau 7-10 căprioare / km2.
Planul de management menționează că speciile de pradă,
cerbul, mistrețul, căpriorul sunt bine reprezentate, în densități
peste media pe țară, oferind o bază trofică naturală bogată
pentru carnivore.

Proporția și suprafața Procent din Cel puțin 40 Valoarea actuală trebuie definită în termen de 1 an. Pădurile
pădurilor bătrâne suprafața bătrâne joacă un rol important pentru specie pentru
(peste 80 de ani) totală Trebuie asigurarea bazei trofice și adăpost. Valoarea țintă este

11
 definită în utilizată în mai multe planuri de management ale siturilor din
Ha termen de 1 an zona montană.

Proporția suprafețelor
Procent din Suprafețele cu pajiști din interiorul fondului forestier și
cu arbori tineri și
suprafața Trebuie arboretele în regenerare joacă un rol important pentru specie
pajiști cu ierburi înalte
totală definită în pentru asigurarea bazei trofice. Deşi este considerată o
pentru adăpost și
termen de 1 an specie de habitat forestier, râsul preferă habitatele forestiere
reproducere în fondul
Ha în alternanţă cu păşuni sau zone cu arbuşti.
forestier

Suprafața habitatelor Trebuie Acest tip de habitat este analogul pășunilor cu arbori solitari
de pajiști bogate în definită în din zona colinară cu specii de Pyrus, Quercus, Malus, Fagus,
specii cu vegetație termen de 1 an Prunus, foarte importante pentru ungulatele sălbatice care
Ha
arborescentă reprezintă principala sursă de hrană a speciei.
dezvoltată (fânețe și
pășuni)

1354* Ursus arctos (Urs)

Mărimea populației în sit, conform studiului de fundamentare a planului de management, este
estimată la 12 exemplare. Starea de conservare a speciei este favorabilă. Obiectivul de
conservare specific sitului pentru această specie este menținerea stării de conservare, definit
prin următorii parametri și valori țintă:

Unitate de
Parametru Valoare țintă Informații suplimentare
măsură

În studiul de fundamentare efectivele speciei în sit sunt

estimate la 12 indivizi. În planul de management este
menționată faptul că în perioada de studiu (2013-2014) situl
era folosit de 15 exemplare de urși. Din cele 15 exemplare
de urs, două femele au fost însoțite de pui din anul respectiv
- una a avut doi pui și una a avut un pui. În februarie 2014 a
mai fost observată încă o ursoaică cu trei pui. Conform
planului de management valoarea de referință pentru starea
favorabilă de conservare a speciei este stabilită ca fiind 8
Mărimea populației Număr indivizi Cel puțin 12 indivizi. Specia preferă pădurile de amestec din zona de deal
şi de munte, de întindere mare, puţin deranjate de activitatea
antropică, care oferă condiţii de adăpost, linişte şi hrană,
acestea fiind indispensabile pentru supravieţuirea speciei.
Deplasările sezoniere ale exemplarelor de urs sunt
influenţate de resursa trofică existentă. Este un animal
solitar, relaţiile între indivizi, în special adulţi, se bazează pe
evitarea reciprocă, cu excepţia perioadei de împerechere. În
cazul acestei specii se manifestă dispersia masculilor, iar
suprafaţa teritoriului unui mascul este mult mai mare decât al
unei femele. Teritoriile variază în funcţie de zonă,
accesibilitatea hranei şi densitatea populaţiei.

Conform planului de management, în ultimii 10 ani, populația

Tendința de urs din aria sitului a avut o creștere ușoară, având
unităților de densități peste cele optime. În perioada realizării studiului de
Tendința mărimii Stabilă sau în
reproducere fundamentare au fost observate în total 3 ursoaice cu pui pe
populației creștere
(ursoaice cu aria sitului, cu 1, 2 și respectiv 3 pui. Pentru documentarea
pui) acestui parametru trebuie introdus un program de
monitorizare a speciei în sit.

12

Suprafața habitatului
Densitatea populației
de pradă
Proporția și suprafața
pădurilor bătrâne
(peste 80 de ani)
Proporția arboretelor
tineri și pajiști cu ierburi
înalte în fondul forestier
Suprafața habitatelor
de pajiști bogate în
specii cu vegetație
arborescentă
dezvoltată (fânețe și
pășuni)
În studiul de fundamentare a planului de management
suprafața habitatului ocupat, a fost calculat, prin folosirea
metodei poligonului minim convex, ca fiind 35,1 km2. Ținând
cont de deplasările speciei pe distanțe mari probabilitatea
prezenței acesteia pe întreaga suprafață a ariei naturale
protejate, este relativ mare. Având în vedere mărimea medie
a teritoriilor folosite de urs, > 5000 de ha pentru masculii
Cel puțin
Ha dominanți, > 2500 ha pentru femelele mature, majoritatea
3.510
exemplarelor inventariate folosesc și suprafețe din afara
sitului. Această constatare este confirmată în teren de
urmele pârtie ce intră sau ies din sit. În momentul de față
drumul Toplița - Borsec, cu ramura sa spre Secu, nu are
valori ale traficului care să izoleze deplasările carnivorelor
între partea de sud și cea de nord a sitului, respectiv între
partea estică și vestică.
Valorile actuale trebuie documentate în termen de 1 an în
ROSCI0252, inclusiv prin analiza datelor gestionarilor
fondurilor de vânătoare. Planul de management menționează
Trebuie că speciile de pradă, cerbul, mistrețul, căpriorul sunt bine
Număr indivizi / definită în reprezentate, în densități peste media pe țară, oferind o bază
km2 termen de 1 trofică naturală bogată pentru carnivore. Valorile țintă
an propuse în Planul de management al Parcului Natural
Defileul Mureșului Superior și siturile suprapuse este
echivalentul unei populații de 3 cerbi / km2 sau 4-5 mistreți /
km2 sau 7-10 căprioare / km2.
Cel puțin 40
Procent din Valoarea actuală trebuie definită în termen de 1 an. Pădurile
suprafața totală Trebuie bătrâne joacă un rol important pentru specie prin asigurarea
definită în bazei trofice și adăpost. Valoarea țintă este utilizată în mai
Ha termen de 1 multe planuri de management ale siturilor din zona montană.
an
Procent din Trebuie
Suprafețele cu pajiști din interiorul fondului forestier și
suprafața totală definită în
arboretele în regenerare joacă un rol important pentru specie
termen de 1
pentru asigurarea bazei trofice și adăpost.
Ha an
Trebuie
definită în
Acest tip de habitat este analogul pășunilor cu arbori solitari
termen de 1
Ha din zona colinară, foarte importante ca habitat de hrănire
an
pentru urs.
13