Ecosistemul unei

pesteri

Pesterile sunt ecosisteme naturale subterane. Ele s-au format în timp

îndelungat în urma dizolvarii rocilor calcaroase de către apele de
infiltratie carbogazoase.
Peşterile sunt cavităţi ( găuri ) adânci şi vaste în rocă. Există două tipuri
mari de peșteră :
● peşterile primare, care se
formează odată cu roca care le
adăposteşte
● pesteri secundare, care se
formează după ce roca a
căpătat o formă.

Caracteristici ale biotopului:

● Temperatura aprope constanta în medie 10°c;
● Umiditate : foarte ridicată ;
● Lumina : nu pătrunde decât la intrarea în peșteră;
● Ventilatia: foarte slabă pesteriile fiind spatii inchise.
Componete ale biocenozei:
Plantele lipsesc complet. Doar la
intrare unde patrunde putina
lumina se pot vedea pe pereții
umezi alge unicelulare
asemănătoare cu verdeata
zidurilor.

Lumea animala este

reprezentata prin
specii de
nevertebrate care se
hrănesc și se
reproduc numai în
condițiile acestui
biotop. Ele se
numesc organisme
troglobionte de
exemplu: viermi,
păianjeni, melci etc.

Pe timp de iarna datorita

temperaturi mai ridicate
decat la exterior alături de
lilieci uneori se retrag
pentru hibernare chiar și
unele mamifere mari
precum ursii.
Ştiaţi că…!
● Peştera Vântului este cea mai mare peşteră din România?
Această peșteră se află localizată în Munții Pădurea Craiului și are o
lungime de 47 de km.
Peștera a fost descoperită în anul 1957 de către Bagameri Bela,iar în anul
1969 a fost întocmită prima hartă color a galeriei subterane.
Primul traseu turistic în interiorul peșterii a fost deschis oficial în anul
2003 și se întinde pe o
lungime de aproximativ
730 metri.
Temperatura medie
anuală înregistrată în
interiorul Peșterii
Vantului este de
aproximativ 11 grade
Celsius, iar fauna este
formată din specii de
lilieci, precum și diferite
specii de păianjeni,
melci și miriapode.
●
● Peştera Huda lui Papară este cea mai lungă peşteră din
România?
Această peşteră deţine mai multe superlative dintre care cele mai
importante sunt de cea mai denivelată, cea mai dificilă, cu cea mai mare
sală, cu cea mai înaltă galerie, cu cel mai lung curs subteran, cu cel mai
mare debit, cu cea mai mare cascadă.
În galeriile acestei peşteri găsim cea
mai mare colonie de lilieci din Europa.
Peştera Huda lui Papară este situată
în partea de nord-vest a Munţilor
Trascăului, iar altitudinea absolută
este de 567 de metri.
Peştera a fost amenajată pentru
vizitare în cursul anului 1986 dar
amenajarea a fost distrusă în întregime
de viituri.
Peştera nu este deschisă spre vizitare turiştilor, ea este explorată numai
de speologi foarte experimentaţi.
Rezervatii speologice din România
Aproximativ 4.500 km2 din suprafața României este ocupată de calcare,
dar țara noastră se poate mândri cu un carst bogat și foarte multe peșteri.
Până acum, în România, au fost descoperite și inventariate peste 12.000
de peșteri, dar potențialul este mai mare. Acest fapt situează România pe
locul 2 în Europa drept ţara cu cele mai multe peşteri.

❖ Peştera Muierii (Gorj)

Una dintre cele mai fascinante lucrări ale naturii se află săpată în inima
masivului calcaros de pe raza comunei gorjene Baia de Fier. Se spune că
aici se petrec minuni, iar sălile sale interioare, scobite în stâncă, au efecte
curative asupra câtorva boli.
Peştera Muierilor, aşa cum i
se spune de când pământul,
este un loc magic şi plin de
mistere, locul în care femeile
care nu pot avea copii îşi
găsesc „leacul”.
Și-a dobândit acest nume în
vremurile în care bărbaţii
plecau la război, iar femeile şi copiii, rămaşi fără apărare, se adaposteau
în această peşteră, pentru a nu fi descoperiţi de duşmani.
Peştera este lungă de aproximativ 3.600 de metri şi este formată din 4
nivele. Etajul rezervat turiştilor se află la 40 de metri înălţime şi este
lung de 573 de metri. Peştera Muierii, “sculptată” de râul Galbenul,
cuprinde mai multe încăperi şi formatiuni spectaculoase, toate
completate de grupuri uimitoare de stalactite şi stalagmite.
Primele informaţii despre acest monument al naturii datează din anul
1870. An de an, la Băile de Fier, turiştii vin în număr foarte mare, peştera
fiind capul de afiş, atât pentru turism – dându-i titlul de cea mai vizitată
peşteră din România, cât şi pentru cercetările speologice, datorită
diversităţii de formaţiuni carstice prezente aici.
Peştera Muierilor a fost denumită Rezervaţie Speologică în 1955 şi
Monument de Rezervaţie Naturală. A fost electrificată între anii 1963 şi
1978, fiind, în mod evident, prima peşteră electrificată din România.
 ❖ Peştera Scărişoara

Este una dintre cele mai mari peşteri cu gheaţă din România, situată în
Munţii Apuseni, la o altitudine de 1165 de metri deasupra nivelului mării.
Peştera Scărişoara are 105 metri adâncime şi 720 de metri lungime, iar
accesul se face pe o scară metalică. Turiştii ajung în Sală Mare, cu o
lungime de 108 metri şi o lăţime de 78 de metri, singura pe care o pot
vizita direct. Celelalte săli, denumite Biserica (cu peste 100 stalagmite),
Rezervaţia Mare, Galeria Coman şi Rezervaţia Mică sunt rezervate
oamenilor de ştiinţă.
Volumul de gheaţă din peşteră este de 75.000 de metri cubi, iar gheţarul
măsoară 26 de metri înălţime.
Temperatura medie nu trece de
un grad Celsius vara şi coboară
până la -7 grade Celsius iarna.
Nu se cunoaște data exactă când a
fost descoperită peștera. Cea mai
veche mențiune asupra peșterii
este făcută de A. Szirtfi în 1847. K.
F. Peters și A. Schmidl dau primele informații științifice în 1861, respectiv
1863. Al. Borza studiază repartitia florei și fenologia vegetatiei din pereții
avenului, Emil Racoviţă (1927) cercetează formațiunile de gheață iar V.
Pușcariu (1934) face o prezentare științifică și turistică. "Rezervațiile"
Ghețarului sunt explorate de-abia în 1947 de Maxim Pop și Mihai Șerban.
După o stagnare de 15 ani, studiul Ghețarului Scărișoara este reluat în
1965 de Iosif Viehmann, Gh. Racoviță, M. Șerban, T. Rusu și V. Crăciun.
Ghețarul de la Scărișoara este important pentru știință în primul rând în
complexul de fenomene care se datoresc prezenței gheții și structurii
generale a peșterii: morfogeneză și evoluția formațiunilor de gheață,
stratificarea masivului de gheață etc. Avenul, prin flora sa variată,
diferențiată pe nivele, oferă botanistilor un interesant și permanent teren
de cercetare.
Fauna cavernicolă este săracă, cel mai de seamă reprezentant fiind
Pholeuon proserpinae glaciale Jean. În gheața peșterii s-a descoperit un
schelet aproape întreg de Rupicapra.

❖ Peştera Urşilor

A fost descoperită în 1975, iar de atunci a devenit una dintre principalele

destinaţii turistice ale Munţilor Apuseni şi una dintre cele mai vizitate
peşteri din ţara noastră. Peştera Urşilor se află în judeţul Bihor, lângă
localitatea Chişcău, comuna Pietroasa, la o altitudine de 482 de metri.
Numele peşterii vine de la numeroasele fosile de "urşi de cavernă"
descoperite acolo, fiind un loc de adăpost pentru aceste animale, acum
15.000 de ani.Peştera Urşilor este lungă de peste 1.500 de metri, şi este
compusă din galerii aflate pe două nivele. Galeria superioară, lungă de
488 de metri, poate fi vizitată de turişti, iar cea de-a doua, lungă de 521
de metri este rezervată specialiştilor.

❖ Peştera Vântului

Este cea mai mare peşteră din România, cu o lungime totală de 52 de

kilometri. Se află în Munţii Pădurea Craiului, în vecinătatea localităţii
Şuncuiuş, însă doar o mică parte din ea este accesibilă turiştilor. A fost
descoperită în anul 1957, iar numele i se datorează curenţilor puternici
de aer care se simt mai ales la intrare.
Pestera este alcătuită din 3 etaje
formate din galerii, săli și hornuri de
dimensiuni și forme diferite, cu toate
tipurile de speleoteme: stalactite,
stalagmite, coloane, scurgeri
parietale, cristale, gips. Galeriile s-au
dezvoltat pe patru nivele, cel inferior
fiind cel mai activ. Galeriile
principale sunt: Galeria Activa,
Etajul II, Galeria Alba, Roșie și
Galeria cu lacuri. Galeriile laterale: Galeria 7 Noiembrie, Galeria 1 Mai,
Galeria Moravek, Mikulas etc.
Majoritatea sălilor s-au format prin unirea a două falii sau printr-o
prăbușire a zonei faliilor. Cele mai impozante săli sunt: Sala Titanilor,
Sală Mare, Amfiteatrul, Sala Neagră, Sala Ascunsă etc. Puțurile s-au
format pe diaclaze sau pe brecie de falie, cele mai importante fiind: Casa
Scarilor, Putul Greu, Putul Bukki, Bagameri, Putul din sistemul Torpilei.

❖ Peştera Piatra Altarului

Este una dintre cele mai frumoase peşteri din ţară – o spun specialiştii,
căci doar ei au acces acolo. Turiştii obişnuiţi nu pot, cel puţin
deocamdată, să viziteze în voie cele patru mari galerii, botezate Palatul,
Paradisul, Geoda şi Altarul Ursilor. Peştera se află în zona Padiş, în
munţii Bihorului, şi a fost
descoperită de un clujean, Daniel
Carlugea, în 1984.
Peştera Piatra Altarului joacă un rol
deosebit de important în descoperirea unei lumi conservate într-un
masiv de calcar, departe de schimbările rapide ale secolului vitezei.
Este dezvoltată pe 4 nivele, unul activ unul semiactiv şi două fosile.
Caracteristica acestei peşteri o reprezintă extraordinara bogăţie şi
varietate de speleoteme calcitice.
Intrarea în peşteră este una îngustă, însă interiorul acesteia se desfăşoară
pe o suprafaţă de aproximativ 3150 de metri, de-a lungul a 4 galerii:
Palatul, Paradisul, Geoda şi Altarul Ursilor.

❖ Peştera Limanu

Tot în Dobrogea, la circa 5 kilometri de Mangalia, se află peştera

Limanu, lungă de 3.200 de metri. Este cunoscută şi a început să
primească vizitatori încă de la începutul anilor 1900. Şi în această
peşteră trăieşte o faună bogată – inclusiv colonii mari de lilieci. Turiştii
sunt atraşi mai ales de poveştile misterioase care circulă pe marginea
acestui labirint subpământean, un loc încărcat de istorie, care face parte
dintr-o reţea vastă de galerii subterane.
Potrivit folclorului local, respectivele
galerii s-ar întinde până în Bulgaria, şi
chiar până în Turcia.
Legendele spun că în această peşteră se
refugiau localnicii, atunci când erau
invadaţi de duşmani, încă de pe vremea
geto-dacilor. Şi tot legendele i-au dat
numele de “peştera comorilor”,
presupunandu-se că refugiaţii îşi ascundeau aici avuţiile cele mai de preţ.

❖ Peştera Liliecilor (Peştera Gura Dobrogei)

Situată în Dobrogea, lângă comuna Targusor, această formaţiune

calcaroasă are o lungime a galeriilor de 480 de metri şi adăposteşte o
mulţime de vieţuitoare, studiate cu atenţie de specialişti. Între acestea,
cele mai interesante sunt coloniile de lilieci, şi în special liliacul cu
mustăţi.
Pestera Liliecilor se afla la 50 de km de Constanta şi este monument al
naturii, speologic. Are o suprafata de 5 ha, 3 intrări și mai multe galerii,
cu o lungime de peste 480 metri.
Numele de Peștera Liliecilor vine de
la numeroasele colonii de lilieci care
au întâlnit condițiile optime în
încăperi şi galerii, în timpul verii şi
de hibernare în timpul iernii. Marile
colonii aparțin speciei mediteraneene Rhinolophus mehelyi și Myotis
mistacinus.
În Peștera Gura Dobrogei au fost atestate numeroase mărturii ale
activității umane, unelte de silex paleolitic și neolitic, fragmente de
ceramica neolitica, cat și obiecte mai recente din metal aparținând epocii
fierului.
Peștera Gura Dobrogei sau Pestera Liliecilor este unul dintre cele mai
importante obiective turistice din Litoral, obiectiv pe care nu ar trebui sa
le ratati dacă va aflați în apropiere.