INSULELE

GALAPAGOS
ASPECTE Beldianu Andrei-Cosmin
BIOGEOGRAFICE Geografie Anul II
 INTRODUCERE

Arhipelagul Galapagos este situat la

aproape 1000 km depărtare de țărmul ecuadorian.
Numele oficial al acestui arhipelag format din 19
insule vulcanice este "Colon Arhipelago"
(arhipelagul lui Columb), Insulele Galapagos sau
Insulele Țestoaselor. Denumirea arhipelagului
provine de la ţestoasele uriaşe care sunt
considerate cele mai mari ţestoase terestre -
cântăresc 300 kg şi pot trăi 200 de ani (cuvântul
“galapagos” provine din limba spaniolă şi înseamnă
”ţestoasă”).
 Insulele Galápagos din Oceanul
Pacific sunt unele dintre cele mai izolate
insule de pe glob. Izolarea lor a dus la
dezvoltarea unei game largi de animale și
plante neobișnuite și uneori unice care au
avut un impact enorm în deslușirea
evoluției biologice.
Această biodiversitate unică l-a
inspirat pe naturalistul Charles Darwin să
scrie Originea speciilor, o lucrare ce a
transformat modul în care omenirea
privea istoria și evoluția vieții pe Pământ.
LOCALIZARE

• Insulele Galapagos sunt

situate in estul Oceanului
Pacific, in lungul ecuatorului
intre 89º-92º longitudine
vestica; la aproximativ 1000
km de tarmul Americii de
Sud.
 Arhipelagul este construit din 19 insule, dintre
care 13, mai mari și 6 insule mai mici , au o suprafaţă
cuprinsă între 1-5 km².

 Pe lângă insulele principale există numeroase

insuliţe şi stânci. Cea mai mare insulă din arhipelag
este Insula Isabela care, cu o lungime de aproximativ
132 km, acoperă mai mult de jumătate din aria de
uscat a Arhipelagului Galapagos.

 Astăzi 5 dintre insule sunt locuite, cu o populaţie

de aproximativ 20.000 de locuitori, majoritatea cărora
lucrează în industria turismului.
RELIEF

Relieful acestor insule este

foarte variat deoarece aceste
insule au fost formate in urma
unor eruptii vulcanice.
Muntele Azul de pe Insula
Isabela este cel mai înalt
punct al arhipelagului, cu o
înălțime de 1.689m.
Aceste insule sunt in
contunua formare deoarece
vulcanismul este inca activ.
CLIMA
Clima Insulelor Galápagos are două
anotimpuri – sezonul ploios din ianuarie
până în iulie, și cel secetos din iulie până
în decembrie.
Alte aspecte climatice
• Fenomenul meteorologic „El Nino” care afectează regiunile din
preajmă Pacificului face ca precipitaţiile anuale să fie
imprevizibile şi pot cauza secete sau ploi torenţiale.
• Insulele Galápagos au cea mai cunoscută anomalie climatică.
Aceasta anomalie este data de Curentul Humboldt care este un
curent rece care da un climatul tropical mai răcoros,astfel
curentul Humboldt precum şi izolarea insulelor de continentul
sud-american, au avut un rol important în conservarea
vieţuitoarelor endemice.
SOLURILE
• Solul predominant din acest
arhipelag este andosolul.
Acestea se formeaza in
deosebi in regiunile vulcanice,
este bogat in humus, ceea ce
determina valori mari ale
densitatii floristice, dar si
faunistice, este plastic si
friabil, are structura granulara
fina si poate acumulara apa in
cantitate mari.
Biodiversitatea
Floristică
• Insulele au şase zone
diferite de vegetaţie pe care
cresc aproximativ 700 de
specii de plante, dintre care
40% sunt endemice.
• In urma cercetarilor, s-a
descoperit ca aproximativ
40-50%din plantele
endemice sunt pe cale de
disparitie
 Zona litorala/costala

Mangrove albe (Laguncularia racemosa ) Mangrove negre

(Avicennia germinans)

Pe zona litorală, sau regiunea joasă de coastă, cresc

plante ca mangrovele: constituie un amestec de plante, în
principal arbuști și copaci, care se dezvoltă în zona de
variaţie a nivelului mării din cauza mareei, între nivelul
fluxului și cel al refluxului.
Prezintă rădăcini adventive în formă de catalige cu rol de
fixare a arborelui, dar au și rădăcini respiratorii
Zona arida

Opuntia echios
Cactusul de lava Opuntia galapageia
(Brachycereus Nesioticus)
Deasupra zonei litorale se află o zonă aridă dominată
de cactuși .
Cactusul Opuntia echios este o specie de plante din
familia Cactaceae, este endemică insulelor Galapagos
și mai poartă numele de pere fileu datorită formelor de
la frunze.
Cactusul de lava este singura specie Cactusul candelabru
din genul Brachycereus,endemica insulelor (JasminocereusThouarsii)
Galapagos
 Pe insula se gasesc sase specii de Opuntia cactus si 14 subspecii. Unele specii au trunchiul acoperit de
spini in tinerete si la maturitate trunchiul este acoperit cu o scoarta brun rosiatica. Din pacate multe
specii Opuntia sunt vulnerabile sau in pericol de disparitie.
Opuntia reprezinta sursa principala de nutritie in zonele aride joase. „Frunzele” sunt consumate de
catre iguane si broste testoase, iar fructele sunt utilizate ca hrana de iguane si porumbei. Cateva specii
de cintezoi se hranesc cu florile, fructele si semintele acestor specii, iar sursa se apa si-o procura prin
ciupirea frunzelor.Florile reprezinta si sursa de nectar a insectelor. Toate aceste animale au o mare
insemnatate pentru specia Opuntia deoarece asigura inmultirea speciei prin impastierea semintelor.
Zona Scalesia sau zona umeda
Aceasta zona are o umiditate constanta datorita
garua. Toata aceasta umitidate este cauza unei unei
vegetatii mai bogate, care contine: ferigi, muschi, ierburi
si mai presus de acestea Scalesia pedunculata
In prezent se cunosc 15 specii de Scalesia si 5 subspecii si
reprezinta un exemplu de capacitate mare de adaptivitate
prin dezvoltarea de noi specii care pot supravietui pe
diferite insule si in diferite zone de vegetatie.
Taxonomic sunt inrudite cu Floarea- soarelui (fac parte
din aceeasi familie) si sunt descendente dintr-un singur
„stramos” care a ajuns in insule in trecutul indepartat.
Pe ramurile acestor copaci cresc muschi iar florile arata
precum niste margarete mici si albe. Acest copac este
intalnit indeosebi in insula Santa Cruz
Urcand inca in inaltime, vom ajunge la zona maro care are
de asemenea arbori Scalesia, dar fara verdele vibrant al
muschilor. Acestia cad si devin maroni, de aici si numele
zonei
Zona Miconia
Urcand in continuare gasim zona miconia. Miconiile sunt arbusti cu frunze
verzi si ovale, care arata ca frunzele de cacao. Florile sunt de culoare roz sau
violet, iar specia este gasita la o mie de metri deasupra nivelului mării.Plantele
de miconia dau numele zonei si se gaseste doar pe insula Santa Cruz si San
Cristobal. Miconia este endemică.
Zona pampas
• Este cea mai inalta zona de vegetatie din
Copacul feriga (Cyathea weatherbyana)
arhipelag. In aceasta zona se intalnesc
vanturi puternice si ceata foarte densa.
Aceasta zona este caracterizata de vegetatie
ierboasa si ferigi. Aceasta zona este foarte
umeda si sunt intalnite adesea cratere
vulcanice unde cresc ferigi. In tuburile
vulcanice pline cu apa se pot gasi adesea
orhidee. La aceasta inaltime putem gasi doar
o singura specie de copaci, copacul feriga
(Cyathea weatherbyana) care creste pana la
10 m.
 BIODIVERSITAEA FAUNEI

Fauna locală include nevertebrate, reptile și păsări. Există, de

asemenea, câteva mamifere locale. Toate reptilele, cu excepția a două
broaște țestoase marine, sunt locale. Acestea includ ţestoasa gigantică
Galapagos cu 11 subspecii pe diferite insule, majoritatea fiind pe cale de
dispariție, iguane amfibiene, iguane marine, numeroase șopârle și Gecko.
Fauna avicolă nativă include 57 de locuitori, dintre care 26 (46%) sunt
locale și 31 - migratori. Sunt surprinzătoare 13 specii de cinteze a lui
Darwin, printre care cinteza Floreana şi cinteza mangrovă. Alte specii
notabile de pe Insulele Galapagos, includ albatrosul întunecat, cormoranul
fără aripi, pinguinul Galapagos, pescărușul de lavă, cinteza Floreana, uliu
Galapagos, stârcul de lavă (Egreta), pescărușul de noapte cu o coada
bifurcată, muscarul cu ciocul gros. Fauna de mamifere indigene include
șase soiuri: urs de mare, leu de mare, două specii de șobolani de orez,
lilieci și liliecii vechi. Fauna marină cuprinde mai multe specii de rechini și
din familia balenelor.
REPTILE

Iguana marină (Amblyrhynchus cristatus )

TESTOASA MARINA VERDE DE PACIFIC
(CHELONIA MYDAS)

Insulele Galapagos sunt cunoscute in special pentru

speciile de reptile care nu pot fi gasite in alte locuri de
pe glob. Cele mai cunoscute reptile sunt broastele
testoase gigante, testoasa marina verde de Pacific si
iguanele marine, unice in lume. Mai exista si doua
specii de iguane de uscat, una dintre ele fiind
endemica doar insulei Santa Fe, serpi, soparle gecko
si alte 7 specii de soparle.
Broasca testoasa gigantica de Galapagos
(Geochelone elephantopus)
Probabil cel mai faimos dintre toţi locuitorii
insulelor și cel de al cărui nume este legată
denumirea arhipelagului, este ţestoasa uriasă. Deși
există o singură specie de ţestoase uriașe, 14
subspecii, caracterizate prin forme diferite ale
carapacei, au existat de-a lungul vremii pe aceste
tărâmuri.
Forma carapacei testoaselor reprezinta o caracteristica de
diferentiere intre specii. Broaste testoase cu carapace mai
mica se gasesc pe insulele Española si Pinzon, iar specii cu
carapace mare se gasesc pe vulcanul Alcedo (Isabela) si pe
insula Santa Cruz. Forma diferita a carapacelor poate fi o
urmare a adaptarii la conditiile de mediu.Cele in forma de
sa sunt mai ridicate in partea frontala pentru a permite
testoaselor sa isi intinda gatul ca sa ajunga la sursa de
hrana care in zonele uscate se afla la inaltime. Carapacele
in forma de dom sunt caracteristice broastelor testoase
care se hranesc cu vegetatia din zonele joase. Aceasta
forma de carapace le ajuta si sa se deplaseze prin zonele
cu vegetatie densa.
Broastele testoase din specia Geochelone pot atinge o
inaltime de 170cm si 300 kg. Broastele testoase pot trai
mai mult de 100 de ani, cel mai batran exemplar ajungand
la varsta de 170 de ani. Testoasele sunt erbivore si se pot
hrani cu o mare varietate de plante, incluzand specia
Opuntia cacti.
 ŢESTOASA MARINĂ
VERDE DE PACIFIC

• Ţestoasa marină verde de Pacific locuieşte aici

o parte din viaţa sa. Din noiembrie până în
ianuarie, ţestoase marine care se împerechează
sunt adeseori observate înotând pe langă ţărm.
Din decembrie până în iunie, femelele depun
ouă pe plaje, lăsându-şi puii ce vor ecloza pe
cont propriu. Puţinii pui ce vor reuşi să ajungă la
apă pot înota pâna la câteva mii de mile, însă se
vor întoarce să-şi facă cuibul pe aceleaşi plaje
unde s-au născut. Întoarcerea ţestoaselor
marine şi ritualul depunerii ouălor reprezintă şi
ele o atracţie deosebită pentru turiştii curioşi
 MAMIFERELE

Orcinus orca
Speciile de mamifere sunt mult mai putine in Zalophus wollebaeki
comparatie cu celelalte specii native. Acesta
situatie este datorata, probabil, faptului ca este
mai dificil ca mamiferele sa formeze populatii pe
un arhipelag atat de indepartat.
In trecut, numarul speciilor de mamifere a fost
mai mare, dar din nefericire, mamiferele intoduse
de catre oameni au concurat cu speciile native
pentru hrana si habitat, ducand la extinctia
acestora.
Principalele viețuitoare endemice din Galápagos
sunt:
Foci si leul de mare(Zalophus wollebaeki)
Delphinus delphis
Balene si delfini
Lei de mare Zalophus wollebaeki: Leul de mare de
Galapagos este o subspecie a leului de mare de California şi
se distinge de focile obişnuite prin urechile ieşite în afară şi
prin faptul că îşi foloseşte înotătoarele frontale pentru a
înota. Numărul acestora se estimează la aproximativ 50000
de indivizi si pot fi gasiti in apa de unde isi procura hrana sau
pe tarmurile insulelor. Ei prefera litoralele nisipoase si
tarmurile usor stancoase. Un mascul din specia Zalophus
wollebaeki cantareste pana la 250 kg. Masculii au blana mai
putin lucioasa decat femelele si au un semn distinctiv pe
frunte (o umflatura).
Foca cu blană de Galapagos este endemică Arhipelagului şi Zalophus wollebaeki
este mai activă noaptea. Îi este caracteristic o blană subţire,
strălucitoare, care a constituit un bun de valoare în timpul
vânătorii pentru blănuri din anii 1800. Deşi foca cu blană a
fost cândva în pragul dispariţiei, populaţiile de astfel de foci
sunt acum complet refăcute.
• balene şi delfini: În jurul insulelor Megaptera novaeangliae
există şi câteva specii de balene.
Printre ele sunt balena cu
cocoaşă, Megaptera novaeangliae,
caşalotul, Physeter macrocephalus
si orca, Orcinus orca. Destul de
comun este delfinul cu bot alungit Delphinus delphis
Delphinus delphis .

Orcinus orca
Peşti. Câteva sute de specii de peşti
circulă de jur împrejurul insulelor. Printre
cele mai importante sunt peştele înger,
peştele papagal sau peştele ţepos și Chaetodon Klein

peștele fluture Chaetodon Klein .

rechini: Probabil cel mai cunoscut dintre
rechinii din acestă zona este rechinul
ciocan. Rechinul de Galapagos, specie
endemică, şi rechinul de recif sunt alte
specii destul de întâlnite aici.
Sphyrna zygaena

peştele papagal
 PASARILE

Insulele Galapagos adapostesc o mare gama de pasari. Dintre toate pasarile, cele mai
cunoscute sunt cintezoii care sunt reprezentantii teoriei evolutioniste a lui Darwin.
Nu mai putin de 85% din pasarile de uscat sunt endemice arhipelagului.
Printre cele mai cunoscute specii de pasari din Galapagos sunt:
• Pinguinul de Galapagos (Spheniscus mendiculus)
• Albatrosul de Galapagos (Phoebastria irrorata) Pinguinul de Galapagos (Spheniscus
mendiculus )
• Pelicanul maro (Pelecanus occidentalis)
• Pescarusul cu picioarele albastre (Sula nebouxii)
• Fregatele (Fregatidae)
• Egrata (Ardea herodias)
• Soimul de Galapagos (Buteo galapagoensis)
• Porumbelul de Galapagos (Zenaida galapagoensis)

Albatrosul de Galapagos
(Phoebastria irrorata)

Pescarusul cu picioarele albastre

Cintezoi lui Darwin (Sula nebouxii)
 Cintezele lui Darwin (Fringilla
coelebs) sunt unele din cele mai
cunoscute specii din Arhipelagul
Galapagos. Deşi nu sunt foarte
frumos colorate sau încântătoare la
privire, semnificaţia istorică şi
ştiinţifică a cintezei este fascinantă.
Darwin a observat mai multe specii
în timpul vizitei sale pe insule. Deşi
le-a identificat din greşeală cu alte
păsări, el a notat câteva diferenţe
între populaţii. Aceste variaţii fizice
şi de comportament l-au ajutat pe
Darwin să formuleze teoria
modernă a evoluţiei.

(Fringilla coelebs)
Pinguinii de Galapagos
”Spheniscus” sunt o specie endemică a acestor
insule şi sunt cea mai nordică specie de pinguin
din lume şi singura specie de pinguin de la
tropice.
Pinguinii endemici insulelor Galapagos fac parte
din una dintre cele mai mici specii de pinguini din
lume. Este singura specie de pinguini care se
gaseste in emisfera nordica aproape de ecuator.
Oamenii de stiinta banuiesc ca aceasta specie de
pinguini a evoluat din specia Humboldt penguin
care se gaseste pe coasta de vest a Americii de
Sud.
Pinguinii care se gasesc pe insulele Galapagos
sunt unici deoarece s-au adaptat temperaturii
tropicale de uscat si temperaturii mai scazute a
apei
Albatrosul este cea mai mare pasare de
pe insulele Galapagos si singura specie
de albatros gasita intre tropice.
Specia Phoebastria irrorata este
endemica insulelor Galapagos,
cantareste 3-4 kg, atinge aproximativ 90
cm inaltime si are o deschidere a aripilor
de 2.35 m. Aripile, spatele si coada sunt
de culoare maro, mai deschise catre
baza, cu dungi ondulate de culoare gri.
Gatul este de culoare crem-albiciosa, iar
ciocul este galben.
BIBLOGRAFIE

Galapagos -
https://ro.wikipedia.org/wiki/Insulele_Galápagos
http://www.ecomagazin.ro
http://aboutgalapagos.nathab.com
http://www.descopera.ro