Marea Barieră de Corali

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Jump to navigationJump to search
Marea Barieră de Corali
Patrimoniul Mondial UNESCO

Marea Barieră de Corali

Țara  Australia 

Localitate Townsville 

Unitate Cairns, Cairns Region[*]

administrativă Queensland, Australia 

Criterii fenomene sau zone naturale de o

frumusețe naturală excepțională,
(viii), exemplul reprezintă procese
ecologice și biologice continue
semnificative, habitat natural
semnificativ pentru conservarea
in-situ a diversității biologice 

Referință 154 

Anul 1981 (Sesiunea a 5-a) 

 Marea Barieră de Corali

Marea Barieră de Corali (Australia)

Poziția geografică

Coordonate 18°17′10″S 147°42′00″E18°17′10″S

147°42′00″E 
* Lista Patrimonului Mondial
** Regiunile după clasificarea UNESCO

Modifică date / text 

Imagine satelitară a Barierei de Corali

Marea Barieră de Corali este cel mai mare sistem de recif de corali din lume[1][2][3] cuprinzând
aproximativ 3000 de recifuri și 300 de insule ce se întind de-a lungul a 2600 kilometri și acoperă o
suprafață de 344,400 km²[4][5]. Reciful este situat în Marea Coralilor în apropiere de
coasta Queensland-ului din nord-estul Australiei.
 Cuprins

 1Date generale
 2Vezi și
 3Note
 4Legături externe

Date generale[modificare | modificare sursă]

Atunci când încearcă să descrie universul recifelor de corali, cei care au avut șansa să-l exploreze
folosesc întotdeauna un limbaj plin de culoare. Toți vorbesc despre magnifice grădini minerale,
populate de creaturi stranii, cu forme și culori uimitoare, în care lupta pentru hrană și spațiu este
intensă și continuă. Cunoaștem astăzi, datorită mijloacelor moderne de scufundare, infinit mai multe
lucruri decât știa, de pildă, Charles Darwin. În linii mari, știm cum trăiesc și cum se dezvoltă recifele,
ce animale populează acest mediu, care sunt relațiile dintre ele, cine sunt prădătorii și prăzile, cum
funcționează, în ansamblu, întregul ecosistem și, mai ales, am început să înțelegem extrema lui
fragilitate, dar și pericolele care-l pândesc și îl pot distruge. Pentru un biolog, recifele de corali sunt
adevărate laboratoare, în care se pot realiza cercetări științifice de o infinită varietate, iar pentru
scufundătorul îndrăgostit de mediul submarin reprezintă acea ultimă frontieră, un univers încă virgin,
care așteaptă să fie descoperit.

Temperatura apei (sus) și nivelul concentrației de clorofilă (jos)

Pentru a face față competiției nemiloase și pericolelor ce domnesc pretutindeni în recif, unele
viețuitoare, separate adesea de multe trepte pe scara zoologică, sunt gata să accepte „căsătorii din
interes", adică asocieri (termenul general este „simbioză") care, cel puțin la prima vedere, par de-a
dreptul ciudate. Așa este conviețuirea dintre speciile de pești-clovn (genul Amphiprion, familia
Pomacentridae) și marile actinii numite și anemone, cu tentaculele garnisite de celule urzicătoare
(nematociste), capcane mortale pentru speciile care formează zooplanctonul, dar și pentru
majoritatea peștilor de dimensiuni mai reduse. Peștii clovn par să se bucure de o imunitate totală
față de veninul din tentaculele anemonei, acestea transformându-se într-un adăpost pe care peștii
nu-l părăsesc niciodată.
Este o asociere fascinantă între un celenterat, din încrengătura Cnidaria, aflat abia pe treapta a
doua a metazoarelor, imediat după spongieri (bureți), și un animal vertebrat, un pește. Cum a fost ea
posibilă? Ipoteze dintre cele mai fanteziste s-au succedat de-a lungul anilor. Astăzi este acceptată
părerea că peștii Amphiprion izbutesc să se protejeze de efectul urzicant al tentaculelor anemonei
printr-un strat gros de mucus care le acoperă întreaga suprafață a corpului. Dacă acest strat de
mucus se subțiază sub o anumită limită sau dispare, peștele este pierdut. Paralizat imediat de
veninul celulelor urzicătoare, el este devorat. Dar astfel de situații sunt, se pare, destul de rare. În
mod obișnuit, peștii-clovn stau aproape permanent printre tentaculele anemonei sau în preajma
acestora, dar se refugiază grabnic în mijlocul lor, de îndată ce apare un potențial prădător.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

 Listă de superlative geografice
 Insulele Galápagos
 Peninsula Valdes

Note[modificare | modificare sursă]
1. ^ Neguț, Silviu și Nicolae, Ion: Superlative geografice, Editura Ion Creangă, București 1978,
pag. 200.
2. ^ UNEP World Conservation Monitoring Centre (1980). „Protected Areas and World Heritage
- Great Barrier Reef World Heritage Area”. Department of the Environment and Heritage. Accesat
în 10 iunie 2006.
3. ^ „Great Barrier Reef World Heritage Values”. Accesat în  10 noiembrie 2006.
4. ^ Fodor's. „Great Barrier Reef Travel Guide”. Accesat în 8 august 2006.
5. ^ Department of the Environment and Heritage.  „Review of the Great Barrier Reef Marine
Park Act 1975”. Accesat în  2 noiembrie 2006.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Marea Barieră de Corali

La Wikivoyage găsiți
un ghid turistic despre
Great Barrier Reef

 How the Great Barrier Reef Works

 World heritage listing for Great Barrier Reef
 Great Barrier Reef Marine Park Authority
 CRC Reef Research Centre
 Biological monitoring of coral reefs of the GBR
 Great Barrier Reef (World Wildlife Fund)
 Dive into the Great Barrier Reef de la National Geographic
 A fost descoperit “stramosul” Marii Bariere de Corali, 20 august 2010, Descoperă