Ciobănesc românesc carpatin

Ciobănesc românesc carpatin

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigationJump to search
Câine ciobănesc românesc carpatin (abreviat CRC)
este un câine folosit de secole de ciobanii români
din Carpați pentru paza turmelor, fiind un excelent câine
de pază. Numărul clasificării FCI: 350, în grupa 2, secția Nume alternative
2.2 (din 2005; provizoriu). Zăvod
Țară de origine
România
Cuprins
Clasificare și standardele rasei
 1Istoric FCI: Grupa 1 Secțiune 1 Sheepdogs
 2Vezi și
 3Bibliografie
 4Referințe
 5Legături externe

Istoric[modificare | modificare sursă]
În România, primele date despre câinele ciobănesc carpatin au fost consemnate
în Revista științelor veterinare, anul XV, nr. 2, februarie, împreună cu fotografia unui
exemplar ciobănesc din proprietatea colonelului Manolescu, care a obținut premiul I la a
4-a expoziție canină din București (1931).
În aceeași revistă, G. Rădulescu Calafat a publicat primul proiect de standard pentru
câinele ciobănesc românesc (în 1934, sub egida Institutului Național Zootehnic).
În 1937, numărul 6 al revistei “Carpații” dr. G. Moldoveanu de la Institutul Național
Zootehnic a publicat standardul rasei Ciobănesc românesc carpatin cu fotografia unui
exemplar din județul Muscel.
În martie 1998, un grup de pasionați ai acestei rase a fondat Clubul de câini de rasă
Ciobănesc românesc carpatin, redenumit Clubul crescătorilor de câini de rasă
Ciobănesc românesc carpatin (CNCCRCRC), cu sediul în Bistrița.
În această perioadă s-a remarcat existența în zona Rucăr a unor câini de tip carpatin,
proveniți conform unor surse neoficiale din Țara Dornelor. Aceștia au fost de asemenea
considerați strămoși ai carpatinilor actuali. Unii câini au provenit din Munții Călimani și
de pe valea Mureșului (din proprietatea unor păstori).
În decembrie 1998, la Piatra Neamț, în prezența unor reprezentanți ai Asociației
Chinologice Române, a fost elaborat noul proiect de standard pentru Ciobănescul
românesc carpatin, principala sursă de inspirație a autorilor, fiind proiectul de standard
din 1937. În ianuarie 1999, proiectul a fost aprobat de AChR.
• În septembrie 2000, înființarea asociației Carpatin Rustic Club Român, la Piatra
Neamț; sediul mutat apoi în Bistrița. • În martie 2003, la Bistrița: importantă conferință a
factorilor implicați în selecția raselor românești sub patronajul AChR. Se înființează
subcomisiile pentru CRC, Ciobănescul românesc mioritic și Ciobănescul românesc de
Bucovina, câine a cărui denumire apare consemnată acum pentru prima dată în istoria
sa. AChR înaintează Comisiilor Tehnică și de Standarde ale Federației Chinologice
Internaționale, dosarul cu documentația de omologare. • La 6 iulie 2005, FCI a aprobat
omologarea provizorie a Ciobănescului românesc carpatin (nr. 350) și a Ciobănescului
românesc mioritic (349). • La 12 decembrie 2006, la Brașov: Conferința Națională
pentru CRC. Intenția participanților era aceea de a fonda un club cu adevărat național. •
La 25 martie 2007, la Satu Mare, adunarea generală a AChR. Aprobarea înființării
asociației Carpatin Club România (CCR) și suspendarea CNCCRCRC.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

 Ciobănesc românesc mioritic FCI 2/2.2/349
 Ciobănesc românesc de Bucovina FCI 2/2.2/357
 Ciobănesc românesc corb
 Ciobănesc de Anatolia (îndeosebi varietatea Kars) FCI 2/2.2/331 (?)
 Ciobănesc caucazian FCI 2/2.2/328
 Šarplaninac (Ciobănesc ilir; Macedonia de Nord, Serbia; FCI 2/2.2/41)

Bibliografie[modificare | modificare sursă]
 Standard FCI Nr. 350 / 13.07.2005 (Chien de berger roumain des Carpathes -
Carpatin)

Referințe