COIOTUL – LUPUL DE

PREERIE NORD AMERICA

Se presupune ca animalul legendar Chupacabra hoinareste prin Mexic, sud-vestul

Statelor Unite ale Americii sau Puerto Rico. De multe ori, a fost invinovatit pentru
morti misterioase ale animalelor. Ca infatisare, aceasta creatura seamana cu un
caine fara par, dar cu tepi pe spate. Cu toate astea, multe dintre fotografiile despre
care se credea ca l-au surprins pe Chupacabra s-au dovedit a fi imagini cu coioti,
aflati intr-un stadiu avansat de raie. Credeti sau nu in asemenea legende, va spun
cu mana pe inima, ca am vazut un coiot in libertate si ca acesta nu are nimic a face
cu temuta creatura din legendele populare sud-americane .

Coiotul este un animal superb, inrudit cu cainele si la fel de mult cu lupul

si sacalul. Intr-una din diminetile lui septembrie 2013, pe cand ma aflam in vizita
la copii, undeva in nord-vestul statului Washington, am vazut in gradina casei, la
06,10 dimineata cand inca nu se luminase complet de ziua, un animal deosebit de
frumos, suplu, cu miscari armonioase si cu o tinuta semeata care m-a intepenit, pur
si simplu, pentru cateva minute. Se afla la mai putin de 2 m de mine (dincolo de un
geam gros de termopan – ce credeati!) si, pentru a nu-l speria, am lasat neatins
aparatul de fotografiat care nu era chiar departe de mine. Dupa cateva secunde a
disparut, la fel de calm si de semet precum aparuse. L-am asteptat cu nerabdare in
toate diminetile urmatoare, cu aparatul pregatit pentru o noua intalnire dar, din
pacate, nu a mai aparut niciodata. Pe un panou montat la intrarea intr-un parc
public din apropierea locuintei, administratia locala a parcurilor si padurilor afisase
un anunt prin care avertiza populatia asupra faptului ca este posibil sa fie intalnite
animale salbatice in libertate si indica modul de actiune cel mai potrivit in
asemenea situatii.

COIOT, coioți, s. m. Mamifer carnivor din America, asemănător cu lupul și cu

șacalul (Canis latrans). [Pr.: co-iot] – Din fr. coyote.

Coiotul – lupul de preerie nord-american – este o specie a genului Canis –

Canidae. Genul Canidae poate fi intalnit aproape peste tot in lume: America
Centrala si de Nord, Alaska si Canada dar si in Europa, Asia si Africa. Una din
speciile genului o constituie coiotii, care traiesc in America Centrala si de Nord dar
poate fi intalnita chiar si in Alaska si Canada. Alte specii ale aceluiasi gen sunt:
lupul gri (Canis lupus), lupul rosu (Canis rufus) si cainii domesticiti (Canis
familiaris) care traiesc si in arealul coiotilor dar si in alte zone geografice ale lumii.
Alte specii ale genului Canidae sunt vulpile, sacalii, enotii si cateva subspecii (cum
ar fi lupul arctic, lupul de ses s.a.).

Coiotul – are in jur de 75-97 centimetri lungime (101-152 cm cu coada) si

cantareste intre 9 si 22 de kilograme fiind un animal mai mic decat lupul. Coada
are varful de culoare neagra, iar cand un coiot este agresiv, coada devine stufoasa
si ia pozitia orizontala. Coiotii din zona de sud sunt mai mici decat coiotii din zona
mai nordica. Un coiot atinge marimea maxima la varsta de un an. Blana unui coiot
poate avea culoarea gri-maronie sau gri-galbui. Gatul si interiorul labelor sunt de
obicei de culoare mai deschisa sau alba. Labele din fata, partile laterale ale capului
si botul sunt de culoare maroniu-roscat. Acestia au fire de blana cu varful negru
care formeaza o dunga pe spate si o dunga de-a lungul umerilor. Coada are la baza
o glanda care secreta un miros special.

Urechile sale par a fi mari, pe capul destul de mic, de asemenea si labele lor sunt
mici in comparatie cu inaltimea picioarelor si cu dimensiunile corpului, in
asamblu. Coiotul naparleste o data pe an, din mai pana in iulie. Ca si cainii
domestici, coiotii au glande sudoripare pe partea labelor pe care calca. Are 5
degete la membrele anterioare si 4 degete la membrele posterioare. Cand merg,
acestia calca doar cu degetele, fara sa atinga pamantul cu restul labei. Din acest
punct de vedere coiotul este un animal digitigrad.

Coiotul isi poate sapa singur vizuina, insa prefera sa ia vizuini construite de alte
animale, in special cele ale bursucilor. Teritoriul unui coiot are in jur de 19
kilometri, iar acesta calatoreste numai pe trasee fixe. Calatoreste si in haita si,
ocazional, se poate imperechea cu lupul cenusiu (grey wolf). Tipic coioților este
coada stufoasă pe care o țin în timpul mersului aproape de sol.

Lupul de preerie nord-american este carnivor si se hraneste in proportie de 90% cu

mamifere. Din dieta lor fac parte: rozatoarele mici, veveritele, soparlele,
caprioarele, vitele si alte animale de casa, cat si insecte si alte nevertebrate mari
precum si, mai rar, pasari, serpi sau vulpi . Faptul ca au o dieta atat de adaptabila
este o dovada a succesului supravietuirii lor. Nu este neobisnuit ca un coiot sa
manace din gunoiul oamenilor insa, in situatii de criza, nu ezita sa viziteze si
tomberoanele gospodariilor, o poarta uitata deschisa fiind permanent o alternativa
pe care nu o poate refuza. Toamna si iarna, coiotii mananca si fructe si legume.
Desi prefera carnea proaspata, un coiot nu se va da in laturi sa manance si lesuri de
animale.

Coiotii sunt foarte rapizi si pot atinge viteze cuprinse intre 64 si 72 kilometri pe
ora, iar saltul lor poate masura 4 metri. De obicei, coiotii vaneaza in perechi de
cate 2, insa uneori grupul poate fi mult mai mare atunci cand se pune problema
rapunerii unor prazi mai mari. O haita de lupi americani este alcatuita din adulti
inruditi intre ei, pui de un an si pui nou-nascuti.

Cu mult timp in urma, coiotii erau animale diurne, insa datorita interferentelor cu
oamenii au devenit nocturni. Coiotii nu sunt foarte des vazuti, insa pot fi auziti
foarte usor. Sunetele scoase de coioti sunt urlete, latraturi si schelalaieli. In general,
coiotii pot fi auziti la apusul soarelui si noaptea, foarte rar se aude un coiot in
timpul zilei. Sunetele scoase de ei sunt mai comune in timpul sezonului de
imperechere si in timpul toamnei, cand puii pleaca sa-si gaseasca propriile teritorii.

In functie de prada, coiotul are tehnici de vanatoare diferite. De exemplu, daca

prada este mica, acesta o pandeste din iarba si isi foloseste simtul ascutit al
mirosului pentru a o gasi. Cand prada este localizata, coiotul sare asupra sa ca o
pisica. Daca prada este mare, aceasta este vanata de o haita. Atunci fiecare animal
face cu randul si momeste sau fugareste prada pana aceasta oboseste. Lupul de
preerie nord-american este un vanator persistent iar un atac poate dura intre 14
minute si 21 de ore. La vanatoare, distanta acoperita de coioti este de 4 kilometri.

Sezonul de imperechere al coiotilor are loc din ianuarie pana la sfarsitul lui martie.
Femelele sunt in calduri timp de 2-5 zile, o data pe an. Cand femela isi gaseste
partenerul potrivit, aceasta devine monogama pentru cativa ani. Gestatia unei
femele coiot dureaza intre 60 si 63 de zile. Aceasta poate face intre 1 si 19 pui, dar
media este de 6 pui. Puiul cantareste 250 de grame la nastere, este orb si are
urechile blegi. Ochii sai se deschid dupa 10 zile. Puii ies din vizuina la 21-28 de
zile dupa nastere. Acestia se hranesc cu laptele mamei timp de 5-7 saptamani si
sunt intarcati imediat dupa 35 de zile. Dupa ce sunt intarcati, puii sunt hraniti cu
mancare regurgitata de catre ambii parinti. La varsta de 6-9 luni, puii masculi
parasesc vizuina, iar puii femele raman cu haita. Puii devin adulti la varsta de 9
luni sau un an si tot atunci ating si maturitatea sexuala, insa nu se imperecheaza
pana la varsta de 2 ani. Coiotul traieste intre 10 si 14 ani in libertate, si 18 ani in
captivitate.

Coiotul – lupul de preerie nord-american nu este o specie amenintata cu

disparitia. Dusmanii lor naturali sunt pumele, iar pe baza acestui fapt a fost
creat un dispozitiv care reproduce sunetele scoase de o puma, pentru a tine
coiotii la distanta de zonele locuite de oameni.