Urs polar

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

(Redirecționat de la Ursul polar)

Jump to navigationJump to search

Deși acest articol conține o listă de referințe
bibliografice, sursele sale rămân neclare deoarece îi lipsesc notele
de subsol.
Puteți ajuta introducând citări mai precise ale surselor.

Urs polar

Stare de conservare

specie vulnerabilă[1]

Clasificare științifică

Supradomeniu[*] Biota

Supraregn[*] Eukaryota

Regn Animalia

Subregn Bilateria

Infraregn[*] Deuterostomia

Încrengătură Chordata

Subîncrengătură Vertebrata

Infraîncrengătură[*] Gnathostomata

Supraclasă[*] Tetrapoda

Clasă Mammalia
 Subclasă[*] Theria

Infraclasă[*] Placentalia

Supraordin[*] Laurasiatheria

Ordin Carnivora

Magnordin[*] Boreoeutheria

Subordin[*] Caniformia

Infraordin[*] Arctoidea

Suprafamilie Ursoidea

Familie Ursidae

Subfamilie Ursinae

Gen Ursus

Nume binomial

Ursus maritimus[2][3]

Phipps, 1774

Areal de răspândire

Modifică date / text 

Ursul polar (Ursus maritimus) este un urs alb care trăiește în zonele nordice înghețate
ale Oceanului Arctic, fiind cel mai mare animal de pradă întâlnit pe uscat. Durata vieții
sale este de 35-40 de ani.
 Cuprins

 1Descriere
 2Teritoriul de răspândire
 3Hrănire
 4Reproducerea
 5Importanță
 6Literatură
 7Mitologie
 8Vezi și
 9Note
 10Bibliografie
 11Legături externe

Descriere[modificare | modificare sursă]
Ursul polar este un mamifer mare, greutatea acestuia ajungând până la 300–600 kg
la masculi și 150–300 kg la femele, înălțimea la 1,8 m și lungimea la 2,5 m. Are o blană
de culoare albă. Ghearele mari și puternice sunt capabile să doboare adversarii
naturali. Are un strat de grăsime alba sub piele, care îl ajută să se protejeze împotriva
frigului, această caracteristică fiind întâlnită și la alte animale din tundră. Este un
înotător excelent.
Corpul ursului polar este asemănător cu cel al unui urs brun. Capul poate ajunge la
peste 40 cm lungime, cu circumferința de aproximativ 30 cm. Au buze extensibile, dinții
sunt mai mici ca la celelalte specii, dar mai ascuțiți, gâtul mai puternic. Au buze
extensibile adică nu sunt atașate de gingii și pot culege fructe mici, iar unii le pot coji.
Au mirosul bine dezvoltat. Simte prada de la 30 de km depărtare. Urechile sunt mici,
externe, dar au auzul bine dezvoltat.
Culoarea blănii este albă, dar poate fi gălbuie sau gri în timpul verii. Însă explicația
științifică a culorii acesteia este că firele de păr, incolore, sunt goale în interior ca fibrele
optice și conduc razele ultraviolete spre pielea lor neagră, unde sunt absorbite. Este
foarte călduroasă, iar temperatura corpului rămâne neschimbată atunci când este foarte
frig. Sistemul lor de încălzire este foarte eficient (în părul blănii se găsesc canalicule
microscopice pline cu aer care asigură o izolare termică excelentă) și de aceea uneori
se tăvălesc prin zăpadă pentru a se răcori.
Labele din față sunt folosite pentru înot fiind mari și membranate pentru a asigura
propulsia. Cele posterioare au rol de cârmă. Prezintă gheare neretractile. Picioarele
sunt mai mari decât la ceilalți urși (22 de cm lățime) și au păr pe tălpi și ventuze pentru
a le conferi stabilitate pe gheață. Pe uscat nu aleargă atât de repede ca rudele sale. În
apă atinge 10 km/h vâslind doar cu labele posterioare, iar scufundat poate să stea până
la 5 minute. Ca și oamenii se deplasează atingând solul cu călcâiele, dar și cu talpa și
pot adopta o poziție bipedă ceea ce îi avantajează atunci când trebuie să observe
pericolele, să caute hrană sau să lupte. Înălțimea unui urs polar este de 1,3 - 1,6 m. [4]

Teritoriul de răspândire[modificare | modificare sursă]

Ursul polar este răspândit în ținutul arctic. Acesta se întâlnește în mediul polar arctic și
anume în apele Oceanului Arctic, dar și pe uscatul înconjurător. Oimiakon și Verhoiansk
au un climat polar datorită limitei climatice de iarnă mai joase cu 10 °C decât
în Antarctica. Temperatura aici este cuprinsă între -20 °C și -40 °C, iar vara ajungând la
peste 0 °C. Precipitațiile sunt aproximativ de 100-300 ml/an. De asemeni apar cicloni.
Vara are loc topirea gheții. Ziua durează 5 luni, iar în ultima lună este semiîntuneric. În
sud, unde este mai uscat, apare solul cu stepă polară (tufe mici, mușchi, licheni,
ierburi). Aceasta atrage urșii polari. Dar locul preferat de urșii polari este calota glaciară
din Oceanul Arctic deoarece aici sunt mamifere marine.
În apa oceanică viața este mai abundentă decât pe continent. Aici urșii polari găsesc
ușor hrana, care constă în foci. Ei parcurg spre nord sau spre sud distanțe de până la
1000 km când calota glaciară începe să se topească, pentru a căuta hrană.
Supraviețuirea ursului polar este pusă în pericol, după cum au anunțat oamenii de
știință, de către încălzirea globală. Deja calotele glaciare au început să se topească,
gheața este mai puțină cu aproape 50% decât acum 60 de ani.
Ursul polar este un animal protejat prin lege în țări
precum Norvegia, Canada și Danemarca, care au interzis vânarea acestora din anul
1960.

Hrănire[modificare | modificare sursă]

Un pui îngrijit

Ursul polar este carnivor, consumând în special pui de focă, precum și

diferite cetacee și pinipede. În principal vânează lângă malul mării, pe calotele de
gheață de pe insulele arctice. Ursul polar este un puternic vânător de foci (Pusa
hispida). Este cel mai mare carnivor dintre toate speciile de urși, dar și cel mai
perseverent și răbdător. Are un plan de atac excelent: se așază lângă o copcă ore în șir
așteptând ca focile să iasă.

Reproducerea[modificare | modificare sursă]
Primăvara este anotimpul când aceștia își caută perechea și poate parcurge zeci de
kilometri pentru a găsi o ursoaică fără pui. Perioada de împerechere este din martie
până în iunie. Gestația durează 195-265 zile. Femela începe construcția adăpostului
pentru pui începând cu luna octombrie. Ea sapă un gang lung de câțiva metri continuat
cu o peșteră adâncă de 2 metri, lăsând și o ieșire spre sud pentru a nu fi înfundate
cu zăpadă de viscolele din nord. Femelele nasc în medie doi pui. Puii sunt născuți cu
ochii închiși și au o blană deasă. Ei cântăresc aproape 600 de grame. Ursoaica va
petrece 10 zile în apropierea vizuinii pentru ca puii să se adapteze la clima rece. În
aprilie vin în contact cu clima și mediul. Bârlogul este loc de adăpost pentru ei
deoarece temperatura poate atinge +20 °C. Puii rămân cu mama 2 sau 3 ani. Ei ajung
la maturitatea sexuală la 5-6 ani. Rata mortalității la pui este estimată ca fiind cuprinsă
între 10-30%.

Importanță[modificare | modificare sursă]
Aspecte pozitive: este folosită blana lor și carnea de către populația din acea zonă.
Aspecte negative: sunt considerați periculoși. Au fost raportate cazuri de deces în urma
întâlnirii cu aceștia în rândul populației autohtone. Este un animal protejat de lege,
vânarea sa fiind strict reglementată. Se precizează că există aproximativ 40.000 de
exemplare în sălbăticie.

Literatură[modificare | modificare sursă]

Joaca puilor de urs polar

Ursul polar este celebru datorită poveștii Fram, ursul polar de Cezar Petrescu. Fram
este un artist la circ și este dus înapoi în mediul său pentru că altfel ar fi murit din cauza
captivității. În realitate acesta este greu de dresat chiar luat de mic din mediul său
natural se adaptează foarte greu noilor condiții.

Mitologie[modificare | modificare sursă]

Această gravură, făcută de către Ciukci în anii '40 pe un colț de fildeș al unei morse, ilustrând vânarea focilor
de către urșii polari.

Totem: Ursul ca totem simbolizează viața trăită în liniște și armonie. Ursul este

un simbol al puterii, al rezistenței. Specific zonei pacifice nord-occidentale sunt cei doi
urși (Ursus americanus și Ursus arctos horribilis - grizzly). Aceștia pot fi văzuți pe
totemul din aceste zone, sculptați, cu gheare lungi, limba scoasă, nările sugerate prin
două cerculețe și mâncând somoni. Grizzly a atras atenția băstinașilor datorită puterii și
cruzimii, fiind considerat protector al casei. În unele legende este considerat prințul care
se va căsători cu cea mai frumoasă fată din acea comunitate. Ziua ursului:
În folclorul românesc ziua ursului este pe 2 februarie sau Stretenia atunci când se
practică ritualurile viilor. Se mai numește Martinul cel Mare și se crede că în această zi
ursul iese din bârlog și joacă, iar dacă își vede umbra mai doarme șapte săptămâni
pentru că atunci se termină iarna, dacă nu vine primăvara și nu mai hibernează.
Zalmoxis: se presupune că derivă de la "zalmos" care înseamnă "piele de urs".
Zeița Artemis: Aceasta avea preotesele îmbrăcate în blănuri de urs și era considerată
divinitate a vegetației. Constelații: constelațiile Ursa Mare și Ursa Mică.Legenda spune
că zeița Callisto și fiul ei au fost transformați în urși de către Hera deoarece aceasta a
avut un copil cu soțul ei, Zeus.

Vezi și[modificare | modificare sursă]
 Ziua Internațională a Ursului Polar

Note[modificare | modificare sursă]
1. ^ The IUCN Red List of Threatened Species 2020.2[*] Verificați valoarea |titlelink= (ajutor);
2. ^ Integrated Taxonomic Information System, 13 iunie 1996, accesat în 19 septembrie 2013
3. ^ Mammal Species of the World, accesat în 19 septembrie 2015
4. ^  en  Polar bear Ursus maritimus - Appearance/Morphology: Measurement and
Weight, wildpro.twycrosszoo.org

Bibliografie[modificare | modificare sursă]
 "Atlas magazin", Anul V, Nr. 1 (29), Ianuarie 1999
 "Atlas magazin", Anul IV, Nr. 12 (28), Ianuarie 1998
 "Cartea trecutului misterios" de Robert Charrox
 Almanah Cugetatorii magazin, 1996
 Economie, clasa X-XI, Editura Economica, Autori: Ilie Gavrila, Dan Nitescu, Paul
Tanase Ghita, Constantin Popescu
 Manuale biologie
 Almanah animale, 2002
 Cursuri geografie

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Urs polar

 Ursul polar: adevăratul Rege al Nordului , 19 decembrie 2013, Nicu

Pârlog, Descoperă
Foto

 O intalnire incredibila cu un urs polar, 29 iunie 2009, Descoperă - sursa