Bour

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Jump to navigationJump to search
Bour

Copie a unei picturi (sec al XIX-lea)

Stare de conservare

Dispărut (IUCN 3.1)

Clasificare științifică

Regn: Animalia

Încrengătură: Chordata

Clasă: Mammalia

Ordin: Artiodactyla

Familie: Bovidae

Subfamilie: Bovinae

Gen: Bos

Specie: primigenius

Nume binomial

Bos primigenius

Modifică text
 Bourul (Bos primigenius) este un mamifer bovin dispărut. Numele științific se traduce prin „bou
primordial“.

Cuprins

 1Date generale
 2Vezi și
 3Bibliografie
 4Legături externe

Date generale[modificare | modificare sursă]

„Bouri recreați“ sau „bouri Heck“.

Conform Muzeului Paleontologic de la Universitatea din Oslo, bourii au evoluat în India, acum două
milioane de ani, au migrat spre Orientul Apropiat, ajungând în Europa acum 250.000 de ani. O
descendentă directă a speciei este Bos taurus, popular vaca. Vaca domestică sud-asiatică, zebu,
poate fi descendentă a altei specii înrudite, gaurul, deși unii consideră că e doar o specie care a
evoluat separat din bouri. Vacile moderne sunt mult mai mici decât strămoșii sălbatici: înălțimea unei
vaci domestice este de 1,4 metri, în timp ce bourii atingeau 1,75 metri.
Bourii au fost desenați în multe picturi rupestre, ca cele de la Lascaux și Livernon din Franța,
indicând răspândirea acestui animal, a cărui forță vitală îi era atribuită calități magice. Bourul a
supraviețuit Epocii Fierului în Anatolia și Orientul Apropiat, fiind considerat animal sacru, Taurul
Lunar fiind asociat cu Marea Zeiță și apoi cu Mithra.
Era simbolul Principatului Moldovei, acum făcând parte din stema națională a României și din stema
de stat a Republicii Moldova.
În Caucazul de sud și Mesopotamia de nord, domesticirea bourilor a început în jurul anului 5000
Î.Ch.
Într-o săpătură arheologică din Peterborough, Anglia a fost descoperit un craniu de bour în care
partea din față a fost scoasă, dar coarnele au rămas atașate. Se presupune că uciderea bourului a
fost un act de sacrificiu cu semnificație religioasă.
Ultimul bour sălbatic în viață înregistrat a fost vânat de braconieri în 1627 în pădurea
Jaktorów, Polonia.
Harta lui Cis Van Vuure: Istoria, Morfologia şi Ecologia bourului

În anii 1920, doi îngrijitori germani de grădină zoologică — frații Heinz și Lutz Heck — au creat Vaca
Heck sau „bourul recreat“ prin selectarea raselor domestice cele mai apropiate morfologic de bourul
sălbatic, conform conceptului pre-Darwinian de atavism, în care trăsături primitive pot reapărea.
Rezultatul poartă o asemănare fizică incompletă cu ceea ce se știe despre bourii sălbatici.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

 Zimbru

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

 American Heritage Dictionary of the English Language, 4th edition (AHD4). Houghton Mifflin,
2000. Headwords aurochs, urus, wisent.
 Bunzel-Drüke, M. 2001. Ecological substitutes for Wild Horse (Equus ferus Boddaert, 1785 = E.
przewalslii Poljakov, 1881) and Aurochs (Bos primigenius Bojanus, 1827). Natur- und
Kulturlandschaft, Höxter/Jena, 4, 10 p. AFKP. Online pdf (298 kB)
 C. Julius Caesar. Caesar's Gallic War. Translator. W. A. McDevitte. Translator. W. S. Bohn. 1st
Edition. New York. Harper & Brothers. 1869. Harper's New Classical Library.
 International Commission on Zoological Nomenclature. 2003. Opinion 2027 (Case 3010). Usage
of 17 specific names based on wild species which are pre-dated by or contemporary with those
based on domestic animals (Lepidoptera, Osteichthyes, Mammalia): conserved.
Bull.Zool.Nomencl., 60:81–84.
 Merriam-Webster Unabridged (MWU). (Online subscription-based reference service of Merriam-
Webster, based on Webster's Third New International Dictionary, Unabridged. Merriam-Webster,
2002.) Headword aurochs. Accessed 2007-06-02.
 Shaffer, Jim G. (1995). Cultural tradition and Palaeoethnicity in South Asian Archaeology. In:
Indo-Aryans of Ancient South Asia. Ed. George Erdosy. ISBN 81-215-0790-1
 Shaffer, Jim G. (1999). Migration, Philology and South Asian Archaeology. In: Aryan and Non-
Aryan in South Asia. Ed. Bronkhorst and Deshpande. ISBN 1-888789-04-2.
 Vuure, T. van. 2002. History, morphology and ecology of the Aurochs (Bos primigenius). Lutra
45-1. Online pdf (603 kB)
 Vuure, C. van. 2005. Retracing the Aurochs: History, Morphology and Ecology of an Extinct Wild
Ox. Pensoft Publishers. Sofia-Moscow.