Rechinul alb

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Jump to navigationJump to search
Acest articol sau această secțiune nu este în formatul
[[wiki]] standard.
Ștergeți eticheta la încheierea standardizării.
Rechinul alb
Fosilă: 16–0 mln. ani în urmă[1]
PreЄ
Є
O
S
D
C
P
T
J
K
Pg
N
Miocene to Recent

Stare de conservare
 Vulnerabil (IUCN 3.1)[2]

Clasificare științifică

Regn: Animalia

Încrengătură: Chordata

Clasă: Chondrichthyes

Subclasă: Elasmobranchii

Ordin: Lamniformes

Familie: Lamnidae

Gen: Carcharodon
A. Smith, 1838

Specie: C. carcharias

Nume binomial

Carcharodon carcharias
(Linnaeus, 1758)

Modifică text 

Rechinul alb (Carcharodon carcharias), cunoscut și drept marele alb, marele rechin

alb sau moartea albă, este probabil cea mai faimoasă specie de rechini. Aparține unei
familii de rechini cunoscuți drept înotători rapizi numiți rechini mackerel și este cel mai
mare carnivor de pe pământ , din zilele noastre , în afară de cei care se hrănesc cu
plancton , cum ar fi balena. Rechinul alb este în principal cunoscut datorită
dimensiunilor sale, indivizii maturi ajungând până la 6,4 metri în lungime (deși au fost
publicate rapoarte despre rechini albi cu o lungime de 8 m, [3] și o greutate de 3324 kg).[4]
[5][6][7]
 Strămoșii lui erau de trei ori mai mari și aveau dinți de 16 cm. În afară de petele
albe și de mărime, rechinii albi pot fi identificați după forma dinților lor , asta dacă cineva
are curajul de a se apropia atât de mult. Dinții de pe falca inferioară sunt folosiți pentru a
apuca și ține prada . Dinții în formă triunghiulară de pe falca superioară sunt folosiți
pentru a sfâșia . În spatele acestui șir de dinți se află multe alte șiruri . Atunci când un
dinte din față este pierdut el este imediat înlocuit de un dinte din șirurile celelalte.
Se cunoaște foarte puțin despre modul de reproducere al rechinului alb . Recent a fost
examinată o femelă însărcinată . Sezonul reproducerii este necunoscut ; se pare a fi
 perioada primăvară-vară . Se credea că o femelă face cam doi pui dar s-a descoperit că
numărul acestora este cuprins între 9 și 11 . Nașterea nu a fost niciodată văzută sau
studiată . Rechinii albi sunt ovovipari , ceea ce înseamnă că ei poartă ouă în interiorul
corpului lor până când puii sunt născuți . Aceștia sunt născuți vii , perfect formați și
pregătiți de a vâna . Puii rechinului alb pot avea 1.4 metri și sunt dotați cu o dantură
completă.
Fiind un peste cu o rază de acțiune mare,rechinul alb, trăiește atât în Oceanul Pacific ,
cât și în oceanele Atlantic și Indian , de la tropice până la cercurile polare. Acest rechin
este găsit de obicei în apele adânci ale platformei continentale.
Ochii rechinului sunt formați pentru vederea diurnă și majoritatea atacurilor le dă în
timpul zilei . Oamenii îl consideră unul din cei mai peiculoși rechini datorită mărimii
sale , comportamentului agresiv și obiceiului de a înota și în apele mai puțin adânci în
căutare de hrană. Scufundători și înotători au fost atacați de acest rechin. Unii
scufundători au afirmat că este o creatură timidă care fuge la apropierea omului.
Este un prădător lacom și de temut . Prada sa constă într-o largă varietate de pești
osoși , alți rechini , păsări de mare broaște țestoase de mare , mamifere marine cum ar
fi focile , leii de mare , vidrele și altele . Strategia sa constă într-un atac surprinzător și
rapid din spate , provocând o rană mare . Cel atacat de cele mai mule ori moare
datorită traumei sau a pierderii de sânge , însă mușcăturile pot fi și superficiale sau
plasate greșit pe corpul prăzii , îngăduindu-i să supraviețuiască atacului și să scape
doar cu câteva cicatrici.
Numărul de rechini albi a scăzut în ultimul timp astfel încât ocrotirea acestui animal a
devenit o nouă preocupare . Până acum California , Africa de Sud și Australia au dat
legi care ocrotesc aceste fascinante animale de a fi vânate irațional . Să sperăm că mai
multe națiuni își vor uni forțele pentru a proteja marele rechin alb astfel încât oamenii de
știință să-i poată studia comportamentul unic și fascinant.

Cuprins

 1Distribuție și habitat
 2Anatomie și caracteristici fizice
 3Note
 4Legături externe
o 4.1Articole și știri
o 4.2Fotografii
o 4.3Video-uri

Distribuție și habitat[modificare | modificare sursă]

Rechinul alb trăiește în aproape toate apele de coastă și din apropierea țărmurilor cu
temperaturi între 12 și 24 °C (54 and 75 °F), cu densități superioare în apele de
lângă Statele Unite, Africa de Sud, Japonia, Oceania, Chile și din Marea Mediterană,
incluzând Marea Marmara și Strâmtoarea Bosfor. Una dintre cele mai dense populații
de rechini albi cunoscute se găsește în jurul Insulei Dyer, Africa de Sud.
Anatomie și caracteristici fizice[modificare | modificare sursă]
Rechinul alb este dotat cu un bot robust, mare și conic.
Mărime
La rechinii albi este prezent dimorfismul sexual, femelele fiind în general mai mari decât
masculii. Masculii măsoară în medie între 3.4 m și 4 m (11 to 13 ft), în timp ce femelele
4.6 to 4.9 m (15 to 16 ft).[8]

Note[modificare | modificare sursă]
1. ^ Eroare la citare: Etichetă  <ref>  invalidă; niciun text nu a fost furnizat
pentru ref-urile numite  CA
2. ^ Eroare la citare: Etichetă  <ref>  invalidă; niciun text nu a fost furnizat
pentru ref-urile numite  iucn
3. ^ Taylor, Leighton R. (1 ianuarie 1993).  Sharks of Hawaii: Their Biology and Cultural Significance.
University of Hawaii Press. p. 65.  ISBN  978-0-8248-1562-2.
4. ^ Tricas, T. C. (12 iulie 1984).  „Predatory behaviour of the white shark (Carcharodon carcharias), with
notes on its biology”  (PDF). Proceedings of the California Academy of Sciences. California Academy
of Sciences. 43 (14): 221–238. Accesat în  22 ianuarie 2013. Citare cu parametru depășit |
coauthors= (ajutor)
5. ^ Wroe, S. (2008). „Three-dimensional computer analysis of white shark jaw mechanics: how hard can
a great white bite?”. Journal of Zoology.  276  (4): 336–342.  doi:10.1111/j.1469-
7998.2008.00494.x. Citare cu parametru depășit |coauthors= (ajutor)
6. ^ „Great White Shark”. National Geographic. Accesat în 24 iulie 2010.
7. ^ Viegas, Jennifer. „Largest Great White Shark Don't Outweigh Whales, but They Hold Their Own”.
Discovery Channel. Accesat în 19 ianuarie 2010.
8. ^ Parrish, M. „How Big are Great White Sharks?”. Accesat în 3 iunie 2016.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Rechinul alb

Wikispecies conține informații legate de Rechinul alb

Articole și știri[modificare | modificare sursă]

 Ocean Portal: Great White Shark, "Cool Stuff," Life and Natural History, Science,
Human Connections, and Educator Resources by The Smithsonian Institution, 2010
 Great White Shark: Fact File from National Geographic
 Most Complete Great White Fossil Yet by National Geographic
 Great White Shark Filmed Breaching at Night  by National Geographic
 In-depth article: Shark's Super Senses from the PBS Ocean Adventures site
 Are great whites descended from mega-sharks? from LiveScience
 "Great White Sharks – The Truth" by documentary maker Carly Maple –
Australian focus
 White Shark Biological Profile from Florida Museum of Natural History
 Great White Shark (Carcharodon carcharias) – Legal Status
 Leviathans may battle in remote depths from Los Angeles Times
 Article on largest Great Whites Recorded
 Huge great white cruises off busy beach
Fotografii[modificare | modificare sursă]

 ARKive – Images and movies of the great white shark,   Carcharodon carcharias
 Photo Gallery: Great White Sharks from National Geographic
 Pictures of great white sharks
 TOPP, Tagging of Pacific Predators, a research group that tags and studies the
habits and migration of the white shark.
Video-uri[modificare | modificare sursă]

 Nature's Perfect Predator – Great White Shark from Discovery Channel

 White Shark Cage Dive in Gansbaai, South Africa pe YouTube
 Riding a Great White from Discovery Channel
 Wild – The Whale That Ate Jaws pe YouTube (This video is about a documented
interaction of an Orca with an inexperienced white shark)