Universitatea de Științele Vieții „Regele Mihai I al României”

din Timișoara
Facultatea de Inginerie și Tehnologii Aplicate
Specializarea: Management Forestier
Disciplina: Reconstrucție ecologică

Scopul și obiectivele reconstrucției ecologice a ecosistemelor

degradate (R.E.E.D.)

Prof. coordonator: Masterand:

Șef lucr. dr. Ștefan Carolina Biculescu Ovidiu-Emanuel

TIMISOARA 2024
Cuprins
1. Introducere
2. Definirea scopului și obiectivelor reconstrucției ecologice
3. Importanța
4. Reconstrucție ecologica – solutii tehnice
5. Concluzii
6. Bibliografie
7.
 Introducere
Prin acest referat se urmăreşte acumularea cunoştinţelor minime necesare pentru
înţelegerea fenomenului de reconstrucţie dar şi pentru dezvoltarea şi implementarea de proiecte
de reconstrucţie ecologică.

Una dintre cele mai semnifIcative modificări este aceea de schimbare a relaţiei dintre om
şi natură. În ultimii 50 de ani, s-a discutat enorm pe tema pierderii diversităţii biologice, a
pericolului pe care îl impune dispariţia tot mai amplă a speciilor şi diminuarea membrilor
populaţiilor componente speciilor.

Astfel, în 1992, în baza tuturor acestor date a fost posbilă adoptarea la Rio de Janeiro a
celui mai important instrument de protecţie a diversităţii biologice: Convenţia privind
diversitatea biologică care a fost ratificată prin legea 58/1994 şi de către România.

În tot acest răstimp, conceptul de diversitate biologică a reuşit să fie definit ca

diversitatea de specii, habitate şi ecosisteme, la nivel global omul devenind conştient tot mai
mult de importanţa naturii. Se recunoaşte astăzi că natura are resurse inestimabile dar limitate,
motiv pentru care relaţia om-natură s-a modificat considerabil în ultimii ani.

Astăzi se pune accentul tot mai mult pe grija faţă de natură şi în particular pe acţiuni de
prevenire a dezastrului ecologic în primul rând. Experienţa de până acum a demonstrat că
restaurarea unui ecosistem distrus este foarte dificilă, depinde de foarte mulţi factori în afara
celor naturali şi procesul nu întotdeauna poate să conducă la refacerea completă a echilibrului
ecologic iniţial.

Acesta este de fapt raspunsul pe care societatea trebuie acum să-l ofere refacerii naturii:
să restaureze ecosistemele distruse de acţiunile propriei civilizaţii. Trebuie să menţionăm că în
cazul dezastrelor naturale, omul de asmenea poate să fie pregătit să aplice măsuri de urgenţă
pentru refacerea habitatului uman şi a ecosistemelor afectate. În acest sens, merită să fie
menţionate recomandările cu privire la evaluarea rapidă a gradului de vulnerabilitate a unui
ecosistem faţă de potenţiali factori naturali sau antropici.

Reconstrucţia ecologică reprezintă per se un scop extrem de compex care poate fi integrat
ca şi concept în contextul politicilor şi strategiilor de prevenire, de evaluare a ecosistemelor
sensibile şi a celor de remediere.

Facem abuz de folosinţa terenurilor pentru că îl privim ca pe un bun ce ne aparţine. Abia

atunci când o să-l acceptăm ca pe o comunitate de care aparţinem o să-l privim cu dragoste şi
respect! Aldo Leopold „Alamnac –un ţinut nisipos” 1949.
 Conceptul de reconstrucţie ecologică

În timp ce conceptele privind conservarea naturii şi reconstrucţiei naturii aparţin Greciei

antice, totuşi conceptul modern privind reconstrucţia ecosistemelor a fost dezvoltat de către
Henry David Thoreau, George Perkins Marsh şi Aldo Leopold. Primul proiect de reconstrucţie
ecologică a fost iniţiat în Statele Unite ale Americii în jurul anilor 30 sub coordonarea lui Aldo
Leopold (Gayton 2001).

Scopul reconstrucţiei ecologice este de a reface complet componentele şi procesele unui

sit sau ecosistem distrus faţă de starea acestuia la un moment dat, la un standard contemporan
sau către o condiţie dorită (Gayton 2001).

În decursul timpului, definiţiile au evoluat astfel încât atăzi se discută de o abordare

ecositemică în procesul de reconstrucţie ecologică. Societatea de Reconstrucţie Ecologică
(SER) , poate cea mai bine cunoscută organizaţie neguvernamentală care militează în domeniul
reconstrucţiei ecologice, prin prisma contribuţiei specialiştilor cu recunoaştere internaţională în
domeniu, defineşte reconstrucţia ecologică drept: Procesul de asistare a procesului de refacere şi
de management al integrităţii ecologice (SER 2002)

Alţi autori descriu acest proces drept: arta şi ştiinţa de a repara ecosisteme degradate la
cel mai bun nivel de autenticitate istorică (Mills, 1995)

Definirea scopului şi obiectivelor reconstrucției forestiere

Înainte de toate trebuie să ne punem întrebarea firească: Să restaurăm în ce sens? În ce
direcţie? Aceste întrebări sunt esenţiale dacă acceptăm idea că fiecare individ sau grup intersat
implicat în proiect trebuie să primească un răspuns pe măsură. După cum bine se ştie,
ecosistemele sunt sisteme dinamice reallizează un permament schimb cu mediul înconjurător
(schimb informaţional, material şi energetic) se modifică permament în timp şi spaţiu ca urmare
a modelării pe care o impune pe de o parte acţiunea permamentă a factorilor de mediu de regim
şi pe de altă parte acţiunea accidentală a factorilor perturbatori asupra menţinerii echilibrului
ecologic.

Importanță
Este important de reţinut că în acest context cheia succesului în reconstrucţia ecologică o
reprezintă restaurarea proceselor interne ale ecosistemului (funcţiile ecosistemului) şi a
componentelor acestuia (specii rare, extincte sau anumite trăsături particulare ale habitatelor).
Implicit, în orice proiect de restaurare ecologică trebuie identificate cauzele degradării şi aplicate
măsuri de control ale intervenţiei lor în continuare (Gayton 2001). În anumit situaţii, punctuale,
restaurarea ecosistemelor ar fi mai simplă decât ar părea la prima vedere, dacă ne gândim la
îndepărtarea şoselelor, barajelor sau a utiliazelor şi echipamentelor pentru extracţie de petrol.
Totuşi în alte situaţii poate să solicite eforturi pe termen lung cum ar fi reintroducerea de specii
în habitatele naturale unde ele sunt declarate extincte sau foarte rare, eradicarea speciilor
invazive sau chiar reinstaurarea unor procese naturale aparent negative ca de ex. Incendii şi
indundaţii cu caracter periodic.

RECONSTRUCTIE ECOLOGICA - SOLUȚII TEHNICE

Desfasurarea atelierului a avut loc tinand cont de experientele unora dintre participanti si
implicarea acestora in concept astfel incat sa beneficieze si participantii care nu au realizat astfel
de proiecte sau intentioneaza sa realizeze.

ASTEPTARI GRUP DE
LUCRU

RECONSTRUCTIE SOLUTII LA
EXPERIENTE
ECOLOGICA - SOLUTII DIVERSE
TEHNICE TEME

CONCLUZII
CONTEXT

Principiile reconstructiei ecologice se pot regasi in dezvoltarea durabila, eficienta, folosirea

exemplelor de bune practici, idei inovative si uneori este de preferat principiul evolutiei
proceselor naturale.
Ca definitie, reconstructia ecologica reprezinta interventia umana pentru restaurarea sau
refacerea unui ecosistem/habitat degradat sau distrus, printr-un proces mai rapid decat cel
natural.
Punctul de plecare il constituie intotdeauna analiza oportunitatii initierii procesului de
reconstructie, prin care sa raspundem la intrebarile: Merita sa intervenim? Cu ce costuri? In cat
timp?
De multe ori este de preferat sa asteptam un timp scurt sa-i dam sansa naturii sa-si exerseze
magia, apoi eforturile noastre pot fi mult mai mici.
Numa dupa aceea putem vorbi despre etapele desfasurarii unui proces de reconstructie ecologica:

SURSE MONITORIZARE/ MONITORIZARE

EVALUARE IMPLEMENTARE PROMOVARE
DEFINANTARE AJUSTARE POSTPROIECT

Am ales pentru analiza, patru din aceste teme: habitate forestiere, habitate de pajiste, zone
umede, specii invazive.

TIP IMPORTANT/MENTIUNI SOLUTII ADOPTATE

RECONSTRUCTIE
HABITATE Regimul juridic – trebuie asigurat - Aducerea solului la panta
FORESTIERE dreptul de interventie asupra initiala cu utilaje;
a) Refacerea solului terenului. - Plantarea puietilor in zonele
erodat pe traseele de Lucrarile de refacere sa fie cat despadurite cu lucratori
scos-apropiat masa mai putin invazive. forestieri locali, zilieri;
lemnoasa

b) Reconstructie Protejarea plantatiilor - Plantarea cu balot de

habitate de jneapan (imprejmuire) compost sau rumegus cu
(Reconstructie De preferat repicajul la altitudine humus, da rezultate mai
habitate de jneapan apropiata culturii. bune;
(Pinus mugo) Pregatirea din timp a puietilor - Pregatirea unui numar mult
mai mare de puieti decat cel
necesar pentru evitarea
riscurilor;
HABITATE DE Ex. Stirigoaia (Veratrum sp.) - Indepartarea speciei prin
PAJISTE mijloace mecanice;
a) Combaterea unor - Cosirea in anul urmator;
specii ce altereaza un
anumit habitat
b) Prevenirea Lipsa intretinerii - Pasunat, de preferat cu vite;
degradarii unor pajisti - Cosire;
de joasa altitudine - Insamantare cu specii locale
(floarea de fan ramasa in
urma depozitarii fanului);
ZONE UMEDE Se pot face pe terenuri - Refacerea albiei prin lucrari
a) Reactivarea unor neproductive: desecari pentru manuale si mecanizate;
zone umede agricultura ulterior parasite, - Indepartarea deseurilor;
depozite de deseuri neautorizate, - Captarea si directionarea
brate „moarte”. sursei de apa;
Multe din acestea se afla in - Intretinere prin cosirea
administrarea ANIF/proprietate malurilor sau plantarea de
publica si se pot obtine relativ arbori (salcie, anin);
b) Delta Dunarii usor avize pentru interventie. - Reintroducerea unor specii
Dupa finalizare au inceput sa de pesti (ex. tiparul);
apara mai multe specii de pasari.

Zone desecate au devenit saraturi

 aride (ex. Mahmudia). Dupa
inundare si-a revenit fara prea
mari interventii.
La PN Comana, inundarea a fost
de adincime mica, ceea ce a
permis instalarea vegetatiei pe
suprafete mari.
SPECII S-a discutat despre Vidra, insa nu
a) Imbunatatirea putem vorbi de reconstructia
habitatelor acvatice ecologica pentru o specie, decat
pentru anumite specii daca ne referim la reintroduceri.
Altfel, de exemplu studiul de caz
discutat „Imbunatatirea statutului
de conservare al vidrei” are in
centru masa trofica saraca
descoperita in lasaturi.
- Inundare controlata prin
crearea unor brese in diguri;
- Alternarea zonelor inundate
cu zone de uscat pentru
biodiversitate;
- Scaderea turbiditatii apei
printr-un control mai strict al
metodelor de exploatare a
masei lemnoase din amonte;
- Popularea cu specii locale de
peste;
- Evitarea indiguirilor
artificiale;

Desi este subiectul unui alt atelier,

b) Reintroducere de s-au ridicat cateva probleme in
specii adoptarea unor solutii tehnice:
1. neavizarea sau avizarea foarte
grea a unor metode pentru
reproducerea artificiala a
aspretelui sau mutarea
popandaului in conditiile
disparitiei iminente a habitatului;

Concluzii:
Nu exista o „reteta” pentru tipurile de reconstructie ecologica posibile. Solutiile tehnice
pot fi asimilate, dar adaptate de la un proiect la altul in functie de particularitatile fiecaruia.
Putem spune insa, ca cel mai important pas este dreptul de interventie asupra terenului ce se
obtine prin metode variate in functie de proprietarul/administratorul terenului - folosinta gratuita,
concesiune, chirie, achizitie.
Intotdeauna solutiile tehnice trebuie propuse de specialisti cu luarea in considerare a exemplelor
reusite si monitorizarea intregului proces.
In general, un proiect de reconstructie ecologica este un proces dinamic la care trebuie sa ne
asiguram ca ne putem adapta, luand in considerare riscurile acceptabile si cautand metode
alternative atunci cand cele planificate nu functioneaza.
 Bibliografie

Baboianu, G., Goriup, P. şi colab., 1995 – Obiectivele de Management pentru

conservarea biodiversităţii şi dezvoltarea durabilă în Rezervaţia Biosferei Delta Dunării –
România, Ed. Informationpress, DDBRA,Tulcea.

Primack, R. B., Pătroescu, Maria, Rozylowicz, R., Iojă, C., 2002 – Conservarea
diversităţii biologice, Ed. Tehnică,Bucureşti.

Şerban, P.,2006–Maimultspaţiupentrurîuri, Revista22, 12.05.2006, Bucureşti.