2.2.

Determinarea cresterilor arborilor si arboretelor

Exista urmatoarele tipuri de cresteri:

 Creşterea în diametru (d) – id
 Creşterea în suprafaţă de bază (g) - i g
 Creşterea în înălţime (h) - ih
 Creşterea cojii (c) - ic
 Creşterea în volum (v) - iv
Din acest punct de vedere al intervalului de timp în care creşterea la caracteristica respectivă
avem:
Creşterea curentă
Creşterea curentă anuală reprezintă sporul ce se adaugă an de an la caracteristicile biometrice ale
arborilor şi arboretelor.
Apare de fapt ca diferenţa între mărimea caracteristicii biometrice la sfârşitul unui an şi cea de la
începutul lui.

i yt  ( t 1)
 y ( t 1)
 y t
y – poate fi d, g, v etc.
t – momentul actual
Creşterea curentă pe perioadă reprezintă sporul ce se adaugă într-o anumită perioadă la
caracteristicile biometrice ale arborilor şi arboretelor şi se exprimă prin următoarea relaţie:

i yt  ( t  n )
 y (t n )
 y t
i – creşterea anuală
y – element biometric oarecare: d, v, g etc.
t – vârsta arborelui sau arboretului
n – numărul de ani din perioada de creştere
Creşterea curentă totală reprezintă mărimea caracteristicii biometrice realizată până în momentul
măsurării şi se exprimă prin relaţia:
i yt
 yt
Creşterea medie
Reprezintă o valoare medie a creşterilor anuale dintr-o perioadă oarecare a existenţei arborelui
sau arboretului.
Creşterea medie este întotdeauna exprimată printr-un raport dintre sporul de creştere care se
adaugă într-o perioadă sau la caracteristicile biometrice ale arborelui sau arboretului şi numărul de ani din
perioadă.
Creşterea medie anuală este dată de raportul:
yt
i yt t
y – d, g, v, etc.
t – vârsta
Dacă vârsta arboretului coincide cu vârsta la care arboretul devine exploatabil atunci creşterea se
numeşte creştere medie la exploatabilitate
yt
i yt t când t = 110 ani la fag  creşterea medie la exploatabilitate
Creşterea medie (anuală) pe perioadă reprezintă media creşterilor anuale pe o perioadă de n ani
din existenţa arborelui sau arboretului potrivit relaţiei:
 y (t  n )
 y t
i yt  ( t  n )

n
Dacă perioada n este scurtă – 5 – 10 ani – creşterea medie (anuală) pe perioadă ce constituie
obiectul determinărilor auxologice poate fi asimilată cu creşterea curentă pe perioadă.
În practică se admite această ipoteză simplificatoare şi se acceptă datorită faptului că determinând
cu această relaţie creşterea curentă anuală, aceasta este dificil de determinat pentru că este afectată de
erori. Nu se pot determina creşterile dacă nu se determină vârsta t a arborilor şi arboretelor.
DETERMINAREA VÂRSTEI LA ARBORI
La răşinoase (excepţie la larice) se numără verticilele. Documentele din arhivă constituie un alt
criteriu de determinare a vârstei.
Cea mai utilizată metodă pentru determinarea vârstei în special la arborii la care nu se doboară
este extragerea unei carote cu burghiul Pressler.
La arborele doborât determinarea vârstei se face prin numărarea inelelor anuale la care se adaugă
timpul necesar atingerii înălţimii de 10 cm (a cioatei). Atunci când burghiul Pressler nu ajunge până la
măduvă, vârsta se determină cu relaţia:
r
n  n'
l
r – raza secţiunii
n’ – numărul de inele anuale citite pe lungimea l de pătrundere

r
rrr
l

Precizia nu este mare pentru că este afectat de erori.

DETERMINAREA VÂRSTEI LA ARBORETE
La arboretele echiene vârsta arborilor se determină prin măsurarea inelelor anuale pe cioate
proaspete de la un număr de 3-4 arbori. Făcându-se media rezultă vârsta arboretului.
La cei proveniţi din plantaţii vârsta se determină cu ajutorul documentelor.
La arborii ce nu se doboară se aplică proba extragerii de carote cu burghiul Pressler.
Pentru arboretele relativ echiene
Se determină o vârstă medie ponderată cu suprafaţa de bază sau volumul.
Lorey a propus relaţia:

g e  g e  ...  g e
1 2 i
e 1
 2 i

g  g  ... g
1 2 i

e  v1 e1
 v2 e2  ...

v e
i i

v  v  ...
1 2 v i
ei - categoria oarecare de vârstă i
gi, vi – suprafaţa de bază, respectiv volumele categoriei de vârstă i
Greutatea aplicării acestor relaţii apare în practică pentru că nu se poate determina vârsta fiecărui
arboret.
Practica admite ipoteza conform căreia la categorii de diametre diferite corespund vârste diferite
iar vârsta arborelui mediu al clasei sau categoriei este şi vârsta arboretului din categoria respectivă.
 DETERMINAREA CREŞTERILOR LA ARBORI

CREŞTEREA ÎN DIAMETRU – id
La arborele în picioare id se stabileşte fie prin măsurători repetate la un interval n de 5 sau 10 ani
efectuată cu o clupă milimetrică, fie printr-o măsurătoare indirectă a diametrului cu ajutorul unei panglici
sau prin intermediul probelor de creştere extrase cu burghiul Pressler.
Pentru ridicarea preciziei măsurătorilor şi eliminarea erorilor de măsurare clupa sau panglica
trebuie puse de fiecare dată când se fac măsurători în acelaşi loc.
Pentru măsurarea grosimii inelului anual s-au făcut propuneri de aparate bazate pe transmiterea
mecanică a unor impulsuri determinate de diferenţa de densitate dintre lemnul de toamnă şi cel de
primăvară.
Măsurarea creşterilor radiale (lăţimea inelului anual) pe probele extrase cu burghiul Pressler se
poate face cu un microscop etereoscopic sau cu maşina suedeză Eklund.
Id =  ir
La arborele doborât creşterea radială se poate determina pe secţiuni transversale efectuate la
diferite nivele de a lungul fusului sau pe rondele scoase din trunchiul arborelui. Pe aceste secţiuni pe
rondele se trasează 2 diametre perpendiculare, apoi cu ajutorul unui dublu decimetru sau dispozitiv
micrometru se măsoară pe ambele diametre zona de inele corespunzătoare celor 5 sau 10 ani pentru care
se determină creşterea.
dn1
d02
d01
dn2
dn2
d02
d01
d  d   d  d 
id n  n1 01

2
n2 02

dn1,n2 – diametrul la sfârşitul perioadei

d01,02 - diametru iniţial al perioadei
O altă metodă de determinare este prin multiplicarea diametrelor n (dn) şi a procentului creşterii
în diametru.

id  dn0,01 p
id

p id
- procentul creşterii în diametru

d
p  
d n 0 200
d d
id
n 0
n
d d
0 n
 id

d d
0 n
 2ir
Aceste creşteri în diametru măsurate pe probe extrase sau pe carote nu include creşterea cojii pe
perioada respectivă.
 Dezvoltarea investigaţiilor auxologice a condus nu numai la determinarea creşterii pe perioade ci
şi la determinarea creşterii pe perioade scurte (în sezonul de vegetaţie). Pentru realizarea acestui deziderat
s-au construit numeroase microdendrometre.
Un astfel de aparat este auxometrul comparator construit de I. P. Zeletin. Acesta prezintă un cadru
iar în interior prezintă o tijă mobilă care acţionează nişte ace de la ceasornic şi unde există măsurători din
zecimi de mm.
Utilizarea este simplă pentru că pe arbori la nivelul de 1,3 m se netezeşte coaja, se bat două cuie
şi se fixează aparatul. Din 2 în 2 săptămâni se fac citirile. Se poate determina creşterea în sezonul de
vegetaţie prin diferenţa dintre citirea iniţială şi cele efectuate la diferite intervale de timp. Intervine
eroarea de măsurare pentru că pot apărea gonflări sau contrageri ale arborelui.

CREŞTEREA ÎN SUPRAFAŢĂ DE BAZĂ – ig

La arborele doborât ig se obţine prin diferenţa dintre g la afârşitul perioadei (g n) şi cea de la
începutul perioadei g0.
Mai sigur se determină prin planimetrare.
Dacă se cunoaşte % - ul creşterii în suprafaţă de bază p ig avem relaţia:
g p
i g

100
n ig
 g n
0,01 p
ig

g g 200
p  n 0
ig
g g n 0
n
n – numărul anilor din perioadă
La arborele în picioare ig se determină în funcţie de diametrul secţiunii transversale la sfârşitul
perioadei şi creşterea pe rază măsurate pe probe extrase cu burghiul.

i g
 g n
g 
0

4
d 2
n
d0 
2
  2
4 d n
  d n  d i 
2

d  d i0 n d

i  4 2 d i  i   i  
 2 2
g n d d g
  d n ir  ir  i g   d n ir
Procentul creşterii în suprafaţa de bază este dublu procentului creşterii în diametru.

CREŞTEREA ÎN ÎNĂLŢIME - ih
La arborele doborât ih se determină efectuând mai multe secţionări ale fusului. Creşterea în
înălţime se poate determina şi prin măsurarea cu hipsometrul românesc sau prin procentul creşterii anuale
în înălţime.

h p
n
i h

100
ih

CREŞTEREA ÎN SUPRAFAŢĂ DE BAZĂ A ARBORETULUI – IG

Rezultă din însumarea creşterii în suprafaţă de bază a tuturor arborilor componenţi. Reprezintă un
procent de peste 60 – 90% din volum.
Determinarea creşterii se poate obţine prin procedeul inventarierilor succesive şi prin procedeul
extragerii de probe cu burghiul Pressler.
Procedeul inventarierilor succesive
 Presupune două inventarieri în suprafeţe de probă permanente:
 Se clupează arborii la început şi se obţine suprafaţa de bază la începutul perioadei – G 0
 La sfârşitul perioadei se obţine suprafaţa de bază - G n
 Se scad arborii extraşi pe parcurs - Gr
 Se adaugă arborii subţiri care la prima inventariere aveau suprafaţa de cuplare mai mică ca G s
G  Gn  Gr  Gs  G0
Procedeul extragerii de probe radiale cu burghiul Pressler
Se bazează pe extragerea probelor de creştere radială după care creşterea în suprafaţă de bază a

i g


4
 2
2 d nid  id 
arboretului IG rezultă din .

i g
 g g n 0
g 0
g i n d

i  4 d  4 d  i 
  2 2  2
g n n d

I G    d n ir  ir  2
N i
Creşterile radiale ir pot fi obţinute pe categorii de diametre prin intermediul unei ecuaţii de
regresie adecvate structurii arboretului.
În raport cu numărul total de arbori şi cu creşterea în diametru corespunzătoare arborelui mediu al
arboretului atât d. p . v. al diametrului, arborelui mediu al volumului, arborelui mediu al suprafeţei de
bază şi arborelui mediu aritmetic.
Relaţia de mai sus devine:

I G  0,7854 2 d n i d  i d N  I G   d n i r N
2

Dreapta creşterilor
Constă în calcularea diametrelor de la începutul perioadei d 0 în funcţie de diametrul la sfârşitul
perioadei dn şi creşterea în diametru id citită pe dreapta analitică a creşterilor.
d0 = dn - id
id = 2ir
id = b0 + b1dn
În raport cu cele 2 diametre d0 şi dn se calculează suprafaţa de bază multiplă G0 şi Gn.
Creşterea în suprafaţă de bază a arboretului este: I G = Gn – G0
O variantă a acestei modalităţi presupune trasarea dreptei diametrelor folosind ecuaţia:
d0 = dn – id
d0 = dn – 2ir
d0 se determină cu această formulă iar i r este luată de pe dreapta analitică a creşterilor.
Această modalitate se poate aplica şi prin intermediul numărului total de arbori şi a diametrelor
de la începutul şi sfârşitul perioadei.

CREŞTEREA ÎN ÎNĂLŢIME A ARBORETULUI

Prezintă media creşterilor în înălţime a tuturor arborilor componenţi.
Procedeele de determinare sunt cele specifice arborilor probă în cazul inventarierilor succesive
sau prin intermediul tabelelor de creştere.
 IH = Hn – H0
În cazul suprafeţelor de probă permanente rezultatele se pot obţine prin procedeul inventarierilor
succesive şi se construieşte la arboretele echiene curba înălţimilor compensate sau se stabileşte ecuaţia de
regresie atât la începutul cât şi la sfârşitul perioadei.
Creşterea în înălţime a arborelui mediu se obţine citind pe curba compensată înălţimile medii
corespunzătoare diametrelor medii d0 şi dn şi făcându-se diferenţa lor.

i h
 hnh0

CREŞTEREA ÎN ÎNĂLŢIME REDUSĂ

Prezintă interes pentru determinarea creşterii în volum a arboretului.

I HF
  HF    HF 
n 0
Se determină ca diferenţa între valorile medii reduse la sfârşitul perioadei şi înălţimea redusă la
începutul perioadei.
Se realizează cu ajutorul tabelelor de producţie.
Un alt procedeu este prin intermediul procentului de înălţime redusă.

p p 
p IHF
 IV

100 p
IG
100
IG
Pentru această metodă se presupune doborârea unor arbori de probă.
Pentru arboretele natural dezvoltate P IHF se poate obţine prin tabelele de producţie şi formula
Pressler.

p 
 HF    HF  200
 HF    HF 
n 0
IHF n
n 0

CREŞTEREA ÎN VOLUM A ARBORETELOR

Datorită fenomenului de acumulare sau de eliminare a arborilor dintr-un arboret creşterea în
volum a arboretelor apare ca un spor de volum determinat atât de creşterea arborilor în arboret cât şi de
extragerea sau eliminarea naturală a unor arbori prin lucrările de îngrijire.
În auxometrie în raport cu producţia totală sau principală sau după modul de calcul prezintă
interes următoarele creşteri în volum:
Creşterea curentă anuală a producţiei totale care se determină ca raport între creşterea curentă
pe perioadă a producţiei totale şi numărul de ani din perioadă. Acest tip de creştere se asimilează cu
creşterea medie pe perioadă a producţiei totale.
Producţia totală a unui arboret poate fi considerată ca fiind egală cu volumul arboretului pe
picior la o anumită vârstă plus volumul cumulat al arborilor extraşi respectiv producţia secundară de la
înfiinţarea lucrărilor.
Producţia totală se poate obţine direct acolo unde există evidenţa strictă a extracţiilor efectuate.
Când evidenţa nu există, singura modalitate o reprezintă tabelele generale de producţie.
Creşterea medie anuală a producţiei totale este egală cu producţia totală raportată la vârsta
arboretului. Această creştere are sens doar în cazul în care operaţiunile culturale se aplică sistematic
înregistrându-se de fiecare dată volumele extrase periodic din suprafeţele de probă permanente.
Creşterea curentă pe perioadă a producţiei principale. Această creştere reprezintă diferenţa
dintre creşterea curentă pe perioadă a producţiei totale la care se scade volumul arborilor extraşi prin
tăieri de îngrijire.
 Prin raportarea acestei creşteri la numărul anilor din perioadă obţinem:
- Creşterea curentă anuală a producţiei principale asimilabilă cu creşterea medie a
acestei producţii
- Creşterea medie (anuală) a producţiei principale ce se determină ca raport între
volumul arboretului existent la un moment dat şi vârsta lui.
Când vârsta T coincide cu vârsta exploatabilităţii această creştere se numeşte creştere medie la
exploatabilitate a producţiei principale.
Metode de determinare a creşterilor în volum la arboretele echiene
 Metode bazate pe inventarieri succesive
 Metode bazate pe o singură inventariere plus arbori de probă
 Metode bazate pe o singură inventariere plus probe de creştere extrase cu burghiul Pressler
 Metode expeditive
METODE BAZATE PE INVENTARIERI SUCCESIVE
IV = Vn + VR – VS – V0
În funcţie de creşterea curentă pe perioadă se calculează creşterea anuală asimilabilă cu creşterea
medie pe perioadă.
De fiecare dată trebuie folosite aceleaşi metode cu care s-a determinat volumul la începutul
perioadei.
În arboretele pluriene cu structură de codru grădinărit în care avem stabilitatea curbelor
înălţimilor şi volumelor se utilizează se utilizează aceleaşi tarife de cubaj sau se păstrează aceeaşi serie de
volume.
Pentru determinarea creşterii în volum pot fi folosite şi alte modalităţi ce constau în utilizarea
tarifelor speciale elaborate de Krenn ce dau volumul mediu al arboretului dedus de pe curba de dezvoltare
constituită pe baza datelor tabelelor de producţie.
Eliminarea erorilor sistematice în arboretele echiene determinate de deplasarea în timp a curbei
înălţimilor se realizează uşor prin construirea de fiecare dată a acestor curbe. Dar aici intervin erorile de
reprezentativitate determinate de variaţia înălţimilor în arboret. Se recomande ca de fiecare dată înălţimile
să se măsoare la aceiaşi arbori însemnaţi.
PROCEDEUL BAZAT PE O SINGURĂ INVENTARIERE ŞI CU ARBORI DE PROBĂ
Specific este faptul că el se bazează pe ipoteza că arborii medii ai arboretului sau ai claselor de
diametre sunt reprezentativi şi pentru creştere. În acest sens în practică au fost aplicate următoarele
procedee:
 Metoda arborelui mediu al arboretului
 Metoda cu arbori de probă pe clase de diametre dotate cu număr egal de arbori – se mai numeşte
şi Ulrich II
 Metode cu arbori de probă pe categorii de diametre – metoda Draudt
 Metoda curbei creşterilor în volum ce exprimă corelaţia între creşterea în volum şi diametrul de
bază conform relaţiei:
2
log i v
 a 0
 a1 log d  a 2 log d
2

i  a a d a e a d
2  3
v 0 1 2

I  Ni
V vi

Metoda Ulrich II
În cazul aplicării acestei metode creşterea în volum I v pe întreg arboretul sau pe clase de diametre
se obţine cu relaţia:
  i v1  i v 2  i v 3  i v 4  i v 5 
5
G G
I   i vi
V
 g i 1  g
i vi
- suma creşterilor arborilor de probă din cele i clase de diametre (5)

g - suma suprafeţelor de bază corespunzătoare arborilor de probă din aceleaşi clase de

diametre
G – suprafaţa de bază a arboretului

METODA DRAUDT SAU METODA ARBORILOR DE PROBĂ PE CATEGORII DE

DIAMETRE
În cadrul metodei Draudt creşterea în volum Iv se poate calcula în funcţie de creşterea în volum
pe arbori de probă din diferite categorii de diametre şi efectivul arborilor inventariaţi pe categorii de
diametre potrivit relaţiei:

I  i N
V vi i
Pentru reducerea numărului arborilor de probă V Giurgiu a propus pentru determinarea creşterii
în volum metoda reţelei în două faze care se bazează pe corelaţia dintre creşterea în volum i v şi şi
creşterea în suprafaţă de bază a arborilor ig după care iv = a0 + a1ig sau 
iv  a0  a1 d n i r  i r
2

Pentru multe arborete este posibilă aplicarea ecuaţiei de regresie simplificată după care
2
i b b d
v 0 i
. Această metodă are în vedere faptul că în pi v = pig + pihf, pig ajunge până la 90% din
piv fapt ce presupune acordarea unei atenţii sporite determinării creşterii în suprafaţă de bază.

METODELE BAZATE PE O SINGURĂ INVENTARIERE PLUS O PROBĂ DE

CREŞERE EXTRASE DE LA ARBORI PREDOMINANŢI

Pentru arboretele echiene şi relativ echiene:

METODA ÎNĂLŢIMILOR MEDII REDUSE
A fost elaborată de Giurgiu, şi presupune măsurarea directă a creşterii în suprafaţă de bază a
arboretului – IG, şi indirect a IHF .
IV =Vn – V0
IV = Gn(HF)n – G0(HF)0