Dendrometrie II Curs 8

3.3. Determinarea creşterilor la arbori

3.3.1. Creşterea în diametru

La arborele în picioare. Creşterea în diametru se stabileşte prin următoarele modalităţi:

- prin măsurători repetate la un interval de timp de n = 5 sau 10 ani, efectuate cu o clupă de
precizie (Flury, Göhler, etc.) sau cu o panglică cu gradaţie milimetrică. Pentru diminuarea erorilor de
măsurare, clupa sau panglica trebuie să fie aplicată, de fiecare dată, exact în acelaşi loc marcat cu
vopsea de ulei cu semnul ┴.

- prin intermediul probelor de creştere extrase cu burghiul

Pressler sau cu sondele de creştere (fig. 3.2). Acestea lasă
urme mai reduse decât burghiul; prin lovire, se pot lua probe
pe o adâncime de 1-2 cm.

Fig. 3.2. Sonde pentru extragerea

probelor de creştere

Măsurarea creşterilor radiale pe probele extrase cu burghiul sau cu sonda se poate efectua cu
microscopul stereoscopic sau cu maşina Eklund (Giurgiu, 1979, Leahu, 1994, Badea, 2008).
Conceperea diferitelor dispozitive şi aparate optice de mărire, combinate cu sisteme
electronice adecvate, constituie o preocupare constantă a cercetărilor pentru construirea de mijloace
biometrice moderne cu ajutprul cărora informaţiile auxometrice să se poată înregistra automat, chiar
şi sub formă grafică.
La arborele doborât. Creşterea radială se poate determina pe rondele luate la diferite lungimi
de-a lungul fusului. Pe aceste rondele se trasează câte două diametre perpendiculare, apoi cu
ajutorul unui dubludecimetru sau cu un dispozitiv micrometric de citire se măsoară pe ambele
diametre zona de inele corespunzătoare perioadei de 5 sau 10 ani pentru care se determină
creşterea, făcându-se media lor.
Creşterea curentă în diametru pe perioadă se poate obţine direct prin măsurarea diametrelor
la începutul şi sfârşitul perioadei de n ani, după relaţia:
( d n1 −d 01 ) + ( d n2 −d 02 )
∑ idn = 2
,
(3.7)
în care:
d01, do2 reprezintă diametrele perpendiculare la începutul perioadei;
dn1, dn2 - cele două diametre perpendiculare la sfârşitul perioadei de n ani.
Creşterea în diametru (id) se mai poate obţine şi prin înmulţirea diametrului măsurat la sfârşitul
perioadei de n ani (dn) cu procentul creşterii curente în diametru (pid), potrivit expresiei:
id = dn x 0,01pid, (3.8)
în care: pid se determină după formula Pressler:
d n −d 0 200
pid = x .
d n +d 0 n (3.9)

1
Dendrometrie II Curs 8
Creşterea în diametru, măsurată pe probe extrase cu burghiul sau pe rondele, nu include şi
creşterea cojii pe perioada respectivă; de aceea, o măsurare directă a acestei creşteri este exclusă.
Aşadar, acumulările anuale de coajă nefiind distincte, pentru trecerea de la creşterea fără coajă la
creşterea în diametru cu coajă se apelează la o determinare indirectă prin intermediul factorului cojii
(Meyer, 1942). În România, Popovici (1967) a stabilit pentru molid k = 1,050, iar pentru fag k = 1,023.

3.3.2. Creşterea în suprafaţa de bază

La arborele doborât. Creşterea pe perioadă în suprafaţa de bază (∑i g) se obţine prin
următoarele modalităţi:
a) ca diferenţa dintre suprafaţa de bază la sfârşitul perioadei de n ani (gn) şi cea de la
începutul perioadei (g0), folosind relaţia:
∑ig = gn - g0 (3.10)
b) prin intermediul procentului creşterii în suprafaţa de bază (pig):
g p
∑ ig = 100n ig
(3.11)
g −g 200
pig = n 0 . .
unde: gn +g 0 n (3.12)
c) prin planimetrare. Se copiază pe calc secţiunea respectivă. Se determină prin planimetrare
suprafaţa de bază finală şi iniţială, iar prin diferenţă se obţine creşterea în suprafaţă de bază.

La arborele în picioare. Creşterea în suprafaţa de bază (ig) se determină în funcţie de

diametrul secţiunii transversale (d) la sfârşitul perioadei şi creşterea în diametru (i d) ori pe rază (ir),
măsurată pe probe extrase cu burghiul. În consecinţă, se poate scrie:
π 2 2
i g = g n − g0 = ( d −d ) id = d n − d 0 d 0 = d n − id
4 n 0 (3.13), dar (3.14). Rezultă:
π 2 π
ig = d n−( d n −i d )2 = (2 d n i d −i2d ) ,
[ ]
Formula (3.13) devine: 4 4 (3.15).
ig = π ( d n ir −i2r ) ,
Ţinând cont că id = 2ir, relaţia (3.15) se mai poate scrie: (3.16),
unde: d0 şi dn reprezintă dimetrul iniţial, respectiv final.
2
r
În practică se neglijează adesea termenul i , aplicându-se formula simplificată:
ig = πd n ir (3.17)
Creşterea ig poate fi calculată şi în raport cu diametrul iniţial (d0), rezultând următoarele
formule:
π
ig = ( 2d i +i2 ) ,
4 0d d i g = π ( d 0 i r +i 2r ) ,
(3.18) (3.19)
În raport cu suprafaţa de bază la sfârşitul perioadei, procentul creşterii i g (pig) este dat de
expresia:
ig
pig = 100
gn (3.20)
Prin substituirea creşterii ig din relaţia (3.20) cu cea din expresiile (3.16) şi (3.19) se obţine:
400ir i
pig =
dn dn( )
1± r ,
(3.21)

2
Dendrometrie II Curs 8
id 2i r 200i r p id d n
pid = 100= 100= ⇒i r =
Dar dn dn dn 200 (3.22)
2
id
Relaţia (3.21) devine: pig = 2 p id ±0 . 01 p , (3.23)

În relaţiile (3.21) şi (3.23), termenii cu semnul plus/minus se pot neglija, ceea ce, desigur,

conduce la însemnate erori sistemice în plus, mai ales atunci când valorile creşterilor radiale i r,

comparative cu diametrul dn, nu sunt destul de mici. În acest caz, relaţiile (3.21) şi (3.23) devin:

400i r
pig = ,
dn (3.24)

sau: pig = 2pid (3.25)

1
n=
iar în raport cu numărul de inele anuale ( ir
) pe centimetru, măsurat pe rază, se ajunge
la formula Schneider folosită de Prodan (1949) sub forma:
400
pig =
ndn (3.26)
Formula (3.26) va fi utilizată la determinarea aproximativă a procentului creşterii curente în
volum la arborii în picioare.

3.3.4. Creşterea în înălţime

La arborele doborât, creşterea în înălţime se determină efectuând mai multe secţionări de
probă ale fusului, începând de la vârf spre bază până în dreptul punctului în care pe secţiunea
transversală apare numărul de inele corespunzător perioadei de 5 sau 10 ani, pentru care se
urmăreşte stabilirea creşterii, apoi, măsurând direct distanţa dintre vârful arborelui şi secţiunea pe
care s-au măsurat cele n inele anuale. În practică operaţia este foarte greoaie, deoarece pentru
găsirea secţiunii de n ani trebuie să se facă, aşa cum s-a arătat, mai multe încercări, efectuând
secţiuni de probă din aproape în aproape (fig. 3.3).

La arborii tineri de brad, molid, pin, plopi euramericani

nedoborâţi, creşterea în înălţime se poate determina şi prin
măsurarea distanţei dintre verticile, cu hipsometrul românesc, sau
prin intermediul procentului creşterii anuale în înălţime, cu relaţia:
hn pih
ih =
100 (3.27)
h n −h0 200
pih =
unde: hn + h0 n (3.28)
în care h0 şi hn reprezintă înălţimea arborelui măsurată la
începutul, respectiv la sfârşitul perioadei de n ani, cu ajutorul unor
aparate de precizie, cum este teodolitul, ori folosind datele oferite Fig. 3.3. Determinarea creşterii
în înălţime la arborele doborât
de tabelele generale de producţie sau ecuaţiile de regresie
-echivalente.

3
Dendrometrie II Curs 8
3.3.5. Creşterea în volum
Formula generală pentru determinarea creşterii în volum (i v) a unui arbore (indiferent dacă
arborele este doborât sau în picioare) este următoarea:
iv = vn - v0, (3.29)
unde: vn reprezintă volumul de sfârşitul unei perioade de n ani;
v0 – volumul de la începutul perioadei.
La arborele în picioare. Se notează cu g0, h0, f0 diametrul înălţimea şi coeficientul de formă
al arborelui la începutul perioadei şi cu g n, hn, fn aceleaşi caracteristici la sfârşitul perioadei. În
continuare, plecând de la formula generală care dă volumul unui arbore (v=ghf), relaţia (3.29) devine:
iv = gnhnfn - g0h0f0 (3.30)
Dar: g0 = gn - ig; h0 = hn - ih; f0 = fn - if (3.31)
Rezultă: iv = gnhnfn - (gn - ig)(hn - ih)(fn - if), (3.32)
Desfăcând parantezele din relaţia (3.32) se ajunge la următoarea formulă:
iv = hnfnig + gnfnih + gnhnif - gnihif - hnigif - fnigih + igihif (3.33)
100 100
=
Înmulţind fiecare termen al relaţiei (3.33) cu proporţia
v n gn hn f n , rezultă:
pih pif + pig pif + pig pih −0 , 01 p ig p ih p if
piv = pig + p ih + pif − ,
100 (3.34)
sau în raport cu volumul de la începutul perioadei v0:
pih pif + p ig pif + p ig p ih +0 , 01 p ig pih pif
piv = pig + p ih + pif + ,
100 (3.35)
Aşadar, s-a obţinut procentul creşterii în volum (piv), în funcţie de procentele creşterii în
suprafaţă de bază (pig), înălţime (pih) şi coeficient de formă (pif).
Dacă exprimăm volumul unui arbore prin formula v = ghf, unde hf este înălţimea medie redusă,
procentul creşterii în volum poate fi determinat şi în raport cu creşterea în suprafaţă de bază (i g) şi în
înălţime redusă (ihf).
În aceste condiţii formula pentru determinarea creşterii în volum devine:
iv = gnhfn - g0hf0, (3.36)
Ţinând cont că g0 = gn - ig şi hf0 = hfn - ihf şi introducând în relaţia (3.36), obţinem:
iv = gnhfn - (gn - ig)(hfn- ihf) (3.37)
După desfacerea parantezei şi reducerea termenilor din relaţia (3.37), ajungem la următoarea
formulă care dă creşterea în volum:
iv = hfnig + gnihf - igihf, (3.38)
unde hfn reprezintă înălţimea redusă la sfârşitul perioadei de n ani.
100 100
= ,
Dacă înmulţim şi aici ambii membrii cu proporţia
v n g h
n fn se obţine procentul creşterii
în volum (piv) în funcţie de procentul creşterii în suprafaţă de bază (p ig) şi cel al creşterii în înălţimea
redusă (pihf):
piv = pig + pihf - 0,01pigpihf. (3.39)
Prin renunţarea la unii termini din relaţiile (3.34) şi (3.39) rezultă următoarele formule
simplificate, formule ce sunt afectate însă de erori:

4
Dendrometrie II Curs 8
piv = pig + pih + pif (3.40)
şi: piv = pig + pihf (3.41)
Renunţându-se şi la procentul creşterii coeficientului de formă (pif) rezultă:
piv = pig + pih (3.42)
Ţinând cont de egalitatea aproximativă pig = 2pid, se obţine:
piv = 2pid + pih (3.43)
Aceste formule simplificatoare sunt afectate de erori şi de aceea trebuie privite cu rezervele
cuvenite, iar pentru determinarea reală a procentului creşterii în volum se vor aplica formulele (3.34)
şi (3.39).
La arborele doborât. Pentru determinarea creşterii în volum se foloseşte metoda
secţionării, care necesită parcurgerea următoarelor operaţii (faze):
- pentru perioada de „n“ ani luată în considerare se stabileşte creşterea în înălţime (i h), după
metodologia cunoscută (vezi 3.3.4);
- se calculează lungimea fusului (l0) de la începutul perioadei de n ani, după formula:
l0 = ln - ih, unde ln este lungimea actuală a fusului;
- lungimea totală l0 se împarte în 10 tronsoane de 0,1l0 lungime fiecare;
=
- se determină creşterea în diametru (idi 2 iri) măsurată pe probe de creştere extrase la
jumătatea celor 10 tronsoane;
- se determină creşterea în volum după formula generală (iv = vn – vo) ca diferenţă dintre
volumul arborelui de la sfârşitul perioadei de n ani (vn) şi cel de la începutul perioadei (v o), ambele
determinate prin intermediul formulei compuse lui Huber (a secţiunii mijlocii).
Ţinând cont că vn = 0,1l0(gn1 + gn2 + ... + gn10) + vvârf, iar v0 = 0,1l0(g01 + g02 + ... + g010), rezultă
formula generală pentru determinarea creşterii în volum:

∑ iv =v n−v 0=0,1 l0 (∑ g ni−∑ g 0i )+ v vârf (3.44)

unde: l0 este lungimea totală a fusului arborelui la începutul perioadei de n ani (l 0=ln-ih), care se
obţine, scăzând din lungimea actuală a fusului (ln), creşterea în înălţime (ih)
gni - aria secţiunii, fără coajă, de la mijlocul tronsonului i, la sfârşutul perioadei de n ani;
g0i - aria secţiunii corespondente la începutul perioadei, determinată în funcţie de diametrul
actual (dni) din care se scade creşterea în diametru (i di = 2 iri) măsurată pe probe de creştere extrase la
jumătatea tronsoanelor (d0i = dni - idi);
vvârf - volumul vârfului asimilat cu un con care are înălţimea egală cu i h, iar la baza lui se află
cele „n“ inele ale ultimei perioade pentru care se determină creşterea.
O dată cu majorarea numărului de tronsoane, în care se împarte arborele, sporeşte şi precizia
procedeului.
3.4. Auxometria arboretelor

Auxometria arboretelor presupune cunoaşterea creşterii arborilor componenţi. Pentru practică

interesează atât creşterea în diametru şi în înălţime a arborilor, cât şi creşterea în suprafaţă de bază
şi în volum a arboretelor.
3.4.1. Creşterea în diametru a arborilor unui arboret

5
Dendrometrie II Curs 8
Creşterea în diametru a unui arboret reprezintă media creşterilor în diametru ale tuturor
arborilor componenţi.
Procedee pentru determinarea creşterii medii în diametru arborilor unui arboret:
a) bazate pe determinarea creşterilor în diametru pe categorii de diametre:
- procedeul inventarierilor succesive;
- procedeul dreptei creşterilor în diametru sau procedeul dreptei diametrelor.
b) bazate pe determinări de creşteri în diametru doar la arborele mediu al arboretului:
-procedeul arborelui mediu
a) Procedeul inventarierilor succesive presupune amplasarea de suprafeţe de probă
permanente şi măsurarea periodică a diametrelor tuturor arborilor componenţi cu instrumente de
precizie. Arborii se numerotează, iar locul de măsurare se înseamnă cu vopsea cu printr-un semn în
formă de T, spre a se putea măsura peste n ani în acelaşi loc diametrul.
Pe baza acestor inventarieri succesive se poate stabili exact creşterea în diametru a fiecărui

arbore din arboret iar, în final a mediei acestor creşteri (

ī d ). Dacă în perioada respectivă nu s-au
făcut extracţii de arbori se aplică următoarea formulă:

ī d =
∑ dn − ∑ d0
N (3.45)
Dacă se fac extracţii de arbori, diametrele acestora trebuie adăugate la diametrele arborilor
inventariaţi la sfârşitul perioadei.
Creşterea în diametru după acest procdeu se mai poate determina efectuând inventarierile pe
categorii de diametre fără numerotarea arborilor cu ajutorul relaţiei:

ī d =
∑ N i dn − ∑ N i d0
N (3.46)
b) Procedeul dreptei creşterilor în diametru. Pentru determinarea creşterilor în diametru
(id=2ir), la un număr de număr de arbori, statistic asigurat şi aleşi din diferite categorii de diametre, se
extrag probe de creştere cu burghiul, înregistrându-se totodată şi diametrul (dn) la sfârşitul perioadei.
În continuare se stabileşte curba sau ecuaţia de regresie a creşterilor în diametru în funcţie de
diametrul arborilor de la sfârşitul perioadei (dn), numită şi dreapta creşterilor (id = a0 + a1d).
Pornind de la corelaţia dintre diametru şi creşterea în diametru se poate demonstra că
arboretele mediu aritmetic este şi arbore mediu din punct de vedere al creşterii în diametru:

( a0 + a1 d 1 )+( a 0 +a 1 d 2 ) +. ..+( a0 +a1 d n ) a 0 ∑ ni + a1 ∑ ni d ni

ī d = = =a0 +a1 d̄
N (3.47) N
Rezultă următoarea concluzie: media aritmetică a creşterilor în diametru a tuturor
arborilor din arboret este egală cu creşterea în diametru a arboretului mediu aritmetic.
Astfel, creşterea în diametru la arboretele echiene se poate stabili şi în baza măsurătorilor
efectuate la 20 – 30 de arbori având diametrul apropiat de cel al arborelui mediu estimat. Numărul de
arbori cărora li se măsoară creşterea în diametru se stabileşte în funcţie de coeficientul de variaţie (s
%) a creşterilor radiale ale arborilor din categoria de diametre a arborelui mediu.
În practică, s-a demonstrat, în special la arboretele relativ echiene, că există diferenţe între
media creşterilor radiale ale tuturor arborilor din arboret şi creşterea arborelui mediu, aceasta fiind, în
general, mai mare. Acest fenomen se explică prin curbiliniaritatea legăturii dintre dintre creşterea

6
Dendrometrie II Curs 8
radială şi diametrul arborilor, în special la categoriile de diametre superioare. De asemenea, dacă
între intervalul dintre cele două inventarieri se nu au loc extrageri de arbori din toate categoriile de
diametre, fiind extraşi arbori din categoriile de diametre inferioare, la sfârşitul perioadei se
înregistrează o creştere de diametru suplimentară.
c) Procedeul dreptei diametrelor. Această dreaptă se obţine pornind de la corelaţia liniară
dintre dn şi d0, de forma: d0 = b0 + b1dn (3.48)
Ca lucrări de teren procedeul presupune fie două inventarieri succesive, fie o inventariere la
sfârşitul perioadei şi extragerea cu burghiul a probelor de creştere la un număr de 40 – 60 de arbori
din toate categoriile de diametre. În acest ultim caz diametrele iniţiale (d 0) se stabilesc cu relaţia: d0 =
dn – 2ir.
În continuare, cu ajutorul relaţiei (3.48) se determină diametrele iniţiale d 0 corespunzătoare
diametrelor dn, iar în final se calculează creşterile în diametru: i d = dn – d0. Acceptând ipoteza că arborii
medii sunt reprezentativi şi din punct de vedere al creşterii, se obţine creşterea în diametru mediu

ī d= d̄ n− d̄ 0 .

3.4.2. Creşterea în suprafaţa de bază

Creşterea în suprafaţa de bază a arboretului (I G) este dată de suma creșterilor în suprafaţa de

bază a arborilor componenţi. Aceasta prezintă o importanţă deosebită pentru practică, fiind cea mai
importantă componentă a creşterii în volum. Prodan (1951) şi Giurgiu (1957) au demonstrat că
procentul creşterii în suprafaţă de bază (iG%) reprezintă 60 - 95% din procentul creşterii în volum.
Determinarea acestei creşteri se realizează prin următoarele modalităţi:
- prin inventarieri succesive;
- prin probe de creştere extrase cu burghiul;
- indirect, prin tabele şi ecuaţii de regresie auxometrice.
a) Procedeul inventarierilor succesive. Acest procedeu necesită următoarele operaţii:
- inventarierea tuturor arborilor la începutul perioadei (G0) şi sfârşitul acesteia (Gn);
- înregistrarea arborilor extraşi între timp prin lucrări de îngrijire (G R);
- inventarierea arborilor subţiri (Gs) care la începutul perioadei aveau diametre mai mici decât
limita de inventariere convenită.
Creşterea curentă (brută) în suprafaţa de bază a arboretului, pentru arborii măsuraţi iniţial,
este dată de formula:
IG = Gn + GR - Gs – G0 (3.49)
b) Procedeul bazat extragerea probelor de creştere radială. Acest procedeu presupune
măsurarea la toţi arborii a diametrului la sfârşitul perioadei (d n) şi a creşterii în diametru (id = 2ir)
folosind probele de creştere radială extrase cu burghiul. În aceste condiţii, creşterea în suprafaţa de
bază a arboretului va fi:
π
IG = ∑ ( 2 di d ±i 2d )
4 (3.50)
sau

I G =π ∑ ( di r ±i 2r ) ,
(3.51)

7
Dendrometrie II Curs 8
după cum în calcul se introduc diametrul la sfârşitul perioadei (-) sau la începutul ei (+).
c) Modalităţi analitice (indirecte) pentru determinarea creşterii în suprafaţa de bază.
Deoarece inventarierile integrale sunt costisitoare, în vederea determinării creşterii în
suprafaţa de bază se pot aplica şi metode selective, prin care se efectuează măsurători la un număr
limitat de arbori, număr stabilit pe cale statistică.
În acest sens, se poate folosi dreapta creşterilor, cu ajutorul căreia se determină creşterile în
diametru (id = 2ir) potrivit ecuaţiei de regresie liniare (i d = a0 + a1d). Această ecuaţie este valabilă
pentru arboretele echiene, pentru restul arboretelor se stabileşte o ecuaţie de regresie adecvată
structurii acestora. În continuare se stabileşte diametrul la începutul perioadei (d 0 = dn – id), iar în
funcţie de d0 şi dn se determină suprafeţele de bază multiple G0 şi Gn. În final, se determină creşterea
în suprafaţa de bază a arboretului (în ipoteza că numărul de arbori rămâne neschimbat):
IG = Gn – G0 (3.52)
Altă modalitate pentru determinarea creşterii în suprafaţă de bază a arboretului presupune
trasarea dreptei diametrelor, ce are la bază corelaţia dintre diametrele de la sfârşitul perioadei (dn) şi
cele de la începutul perioadei (d0).
Un alt procedeu (simplificat) pentru determinarea creşterii în suprafaţa de bază a arboretului
(IG) se bazează pe înmulţirea procentului creşterii în suprafaţa de bază a arborelui mediu (p IG) cu
suprafaţa de bază a arboretului la sfârşitul perioadei (Gn), potrivit următoarei formule:
IG = 0,01 pIGGn, (3.53)
Pentru determinarea procentului creşterii arborelui mediu (pIG) se aplică formula lui Pressler în

d̄ n− d̄ 0 200
pIG = 2 pi d̄ =2 x
relaţia
pIG = 2 pid , care devine: d̄ n + d̄ 0 n (3.54)

Notând
d̄ n −d̄ 0 = ī d ⇒ d̄ 0 = d̄ n− ī d
ī d 400 ī 400
pIG = x = r x
Înlocuind în relaţia (3.54) rezultă: 2 d̄ n − ī d n d̄ n − ī r n (3.55)
Procentului creşterii în suprafaţă de bază a arborelui mediu se mai poate determina pornind
de la relatia (3.21)
400 { ī r ī r
pIG =
d ( )
1±
d
.¿
(3.56)
Inlocuind expresia (3.56) în relaţia (3.53) rezultă:
ī r ī r
I G =4 G n
d̄ ( )
1±
d̄
,
(3.57)
unde:
ī r - reprezintă media creşterilor în diametru a arborelui mediu, stabilită prin sondaj (în locul

diametrului mediu d̄ se poate folosi dg);

G - suprafaţa de bază a arboretului

3.4.3. Creşterea în înălţime

8
Dendrometrie II Curs 8
În general, creşterea în înălţime a unui arboret reprezintă media creşterilor în înălţime a
arborilor componenţi.
Procedeele recomandate pentru determinarea creşterii în înălţime sunt următoarele:
a) procedeul arborilor de probă;
b) procedeul inventarierilor succesive;
c) procedeul tabelelor generale de producţie.
a) Potrivit procedeului arborilor de probă, la un număr de arbori doborâţi, stabilit după criterii
statistice, se măsoară creşterea în înălţime, făcându-se apoi media acetor creşteri.
b) Procedeul inventarierilor succesive presupune existenţa unor suprafeţe de probă
permanente şi se bazează pe măsurarea înălţimilor arborilor la începutul şi la sfârşitul perioadei de
„n“ ani. În continuare se construieşte graficul înălţimilor compensate sau se stabilesc ecuaţii de
regresie echivalente care redau legătura dintre diametre şi înălţimi atât pentru începutul (0), cât şi
pentru sfârşitul perioadei (n). Creşterea în înălţime a arboretului este dată de creşterea în înălţime a

arborelui mediu (
ī h ) este dată de relaţia:
ī h =h̄n−h̄ 0 (3.58), în care:
h̄n si h̄ 0 reprezintă înălţimile medii corespunzătoare diametrelor medii (
d̄ n si d̄ 0 ) citite pe
curba înăţimilor sau determitate analitic pornindu-se de la corelaţia dintre diametre şi înălţimi.
La determinarea creşterii în înălţime a unui arboret după acest procedeu poate să apară
următorul dezavantaj: în urma modificării structurii arboretului prin extragerea, între cele două
inventarieri, a unui număr mare de arbori din plafounul inferior se măreşte artificial înălţimea medie a
arborilor rămaşi la sfârşitul perioadei. Acest lucru se răsfrânge şi asupra creşterii în înălţime, aceasta
mărindu-se suplimentar, dar într-un mod artificial. Acest inconvenient se înlătură prin determinarea
creşterilor în înălţime efectiv măsurate pe arbori de probă.
c) Cu ajutoul tabelelor generale de producţie se pot estima creşterile în înălţime pentru diferite
specii, clase de producţie şi vârste. În acest sens, pe teren se stabileşte înălţimea medie a arboretului
(hgn), iar la birou în funcţie de specie, vârstă şi înălţimea medie determinată se stabileşte clasa de
producţie. În continuare, cu ajutorul tabelelor generale de producţie, în cadrul aceleeaşi clase de
producţie găsim înălţimea medie de la începutul perioadei de n ani (hg0). Făcând diferenţa dintre cele

două înălţimi, rezultă creşterea în înălţime medie a arboretului:

ī h =h gn−h g 0 .
Întrucât tabelele generale de producţie conţin valori medii ale creşterii în înălţime
corespunzătoare unei dezvoltări normale a arboretului şi nu surprind particularităţile de creştere şi
dezvoltare ale fiecărui arboret în parte, creşterile reale pot fi diferi de cele calculate în acest mod.

3.4.4. Creşterea în înălţimea redusă

Creşterea în înălţimea redusă este diferenţa dintre înălţimea redusă la sfârşitul perioadei şi
cea pe care a avut-o arboretul acum „n“ ani, după cum urmează:
Vn V0
I HF =( HF )n −( HF )0 = −
Gn G0 , (3.59)
Ştiind că V0 = Vn - IV şi că G0 = Gn - IG, relaţia (3.59) devine:

9
Dendrometrie II Curs 8
V n V n −I v V n (Gn −I G )−Gn (V n −I v ) V n Gn −V n I G−Gn V n +Gn I V Gn ( I V −( HF )n I G ) I V −( HF) n I G
I HF = − = = = =
Gn Gn −I G Gn (Gn −I G ) Gn (Gn −I G ) Gn (G n−I G ) Gn −I G ,
(3.60)
Pornind de la relaţia: piv = pig + pihf - 0,01pigpihf, rezultă următoarea relaţie care exprimă

piV −p iG
piHF = 100 ,
procentual creşterea în înălţime: 100− p iG
(3.61)
Aşadar, dacă se cunoaşte creşterea în volum şi în suprafaţa de bază a unui arboret se poate
determina creşterea în înălţimea redusă. Pentru determinarea procentului creşterii în înălţimea redusă
se impune doborârea unor arbori de probă pentru care se stabilesc p iv şi pig. În baza acestor procente
se calculează media aritmetică, iar după formula (3.61) se determină procentul creşterii în înălţimea
redusă a arboretului.
O altă modalitate de stabilire a creşterii în înălţimea redusă constă în folosirea corelaţiei dintre
înălţimea medie redusă a arboretului (HF) şi înălţimea lui medie (H). S-a arătat că:
hf = b0 + b1hg + b2hg2,
pentru care coeficienţii de regresie b0, b1 şi b2 sunt tabelaţi.
Cunoscând înălţimile medii la începutul şi la sfârşitul perioadei de observaţie, se pot determina
înălţimile reduse pentru cele două momente; prin diferenţă se calculează apoi creşterea în înălţimea
redusă.
Giurgiu (1967), pornind de la datele din tabelele de producţie, a calculat pentru arboretele
normal dezvoltate, procentul creşterii în înălţimea redusă în funcţie de specie, clasa de producţie şi în
raport cu vârsta acestora. Calculele au avut la bază formula lui Pressler pentru calculul procentului
creşterii:
( HF )n −( HF )0 200
piHF = . ,
( HF )n +( HF)0 n (3.62)

10