Reprezentarea plană a elementelor trasate pe suprafaţa elipsoidului terestru

Fie pe suprafaţa elipsoidului terestru, un dreptunghi curbiliniu ABCD, infinit de mic,

determinat prin intersecţia liniilor meridiane M1, M2 cu liniile P1, P2 (fig. 3.15).
În mod corespunzător se consideră în plan un sistem de două axe de coordonate
rectangulare Ox şi Oy, în cadrul căruia se raportează punctele de pe suprafaţa terestră (fig.
3.16).

P2
P1

Fig. 3.15 Elementele dreptunghiului Fig. 3.16 Reprezentarea în planul de

curbiliniu pe elipsoid proiecţie a elementelor de pe elipsoid

În planul de proiecţie, corespondentele sau imaginile punctelor A, B, C, D vor fi

respectiv A’, B’, C’, D’, iar elementelor de distanţă ds, ds p, dsm le vor corespunde în plan
elementele ds’, ds’p, ds’m.
Sistemul de proiecţie este definit de două funcţii arbitrare:

x = f1 (φ, λ) (3.23)
y = f2 (φ, λ)
Cu ajutorul celor două funcţii, elementul ds’ va fi dat de relaţia:
ds’2 = dx2 + dy2 (3.24)
unde:
x x
dx  d  d
 
(3.25)
y y
dy  d  d Înlocuind relaţiile (3.25) în
 
(3.24), imaginea elementului de arc reprezentat în plan va fi dată de expresia:
ds’2 = edφ 2 + 2f dφ dλ + g dλ2 (3.26)
în care s-a notat:
 x 
2
 y 
2
x x y y 2
 x   y 
2

e       ; f     ; g     (3.27)
               
Elementele de arc de meridian ds’m şi de arc de paralelă ds’p, reprezentate în plan vor fi
date de relaţiile:
ds m  e  d
ds p  g  d (3.28)
Corespondentul azimutului α, de pe elipsoid, va fi în plan unghiul β, a cărui valoare va
fi dată de expresia:
M  h  tg
tg  (3.29)
r  e  f  M  tg
în care:
 M = raza mică de curbură;
h  e g  f ; 2

r = raza cercului mic.

Unghiul i, dintre meridianele şi paralelele proiecţiei se poate determina cu relaţia:
h e g  f 2
tgi   (3.30)
f f
Dar cum în mod curent nu se determină unghiul i, ci abaterea lui de la 90 o, respectiv
unghiul care exprimă valoarea deformării în proiecţie a unghiului dintre meridianele şi
paralelele suprafeţei elipsoidului terestru, rezultă că:
i  90 o   (3.31)
f f
tg    (3.32)
h e g  f 2

Dacă pe suprafaţa elipsoidului terestru, într-un domeniu infinit mic, se trasează două
direcţii perpendiculare, atunci se constată că unghiul drept dintre cele două direcţii, se va
reprezenta în plan printr-un unghi diferit de 90o.

Modulul de deformare în reprezentarea suprafeţei elipsoidului terestru pe plan

După cum s-a mai arătat, indiferent de sistemul de proiecţie utilizat pentru reprezentarea
suprafeţei elipsoidului terestru în plan, întotdeauna intervin deformări ale liniilor, ariilor şi
unghiurilor, iar mărimea acestora depinde de proprietăţile sistemului de proiecţie.
În scopul determinării mărimii deformărilor liniilor, ariilor şi unghiurilor, se foloseşte
un parametru numit, modul de deformare.

Modulul de deformare liniară

Reprezintă raportul dintre un element liniar al proiecţiei ds’ şi elementul liniar
corespunzător de pe suprafaţa elipsoidului terestru ds.
În consecinţă:
ds  e  d 2  2 f  d  d  g  d 2
  ; r  N  cos (3.33)
ds M 2  d 2  r 2  d 2
Pentru direcţiile care rămân nedeformate, modulul de deformare liniară este egal cu
unitatea, iar pe celelalte direcţii, modulul μ, va fi mai mare sau mai mic decât unitatea, adică:
μ >1 – lungimile pe planul de proiecţie se măresc;
μ =1 – lungimile pe plan se păstrează;
μ <1 – lungimile pe plan se micşorează.
Rezultă că cele mai bune proiecţii sunt acelea pentru care modulul de deformare liniară
diferă foarte puţin de unitate.
Abaterea de la unitate a modulului de deformare liniară reprezintă deformarea relativă a
lungimilor şi se notează cu v.

e u2  2 f u  g
v   1  1 (3.34)
M 2 u2  r2
d
în care: u  .
d
Deformarea relativă a lungimilor poate fi scrisă şi sub forma:
ds  ds   ds
v 1  (3.35)
ds ds
 în care: ds’-ds = deformarea absolută a lungimii elementului ds, reprezentat în planul de
proiecţie.
Modulul de deformare liniară pe direcţia meridianului (m) şi respectiv pe direcţia
paralelei (n), este dat de relaţiile:
e
 m
M
(3.36)
g
 n
r

Modulul de deformare al suprafeţelor

Reprezintă raportul dintre un element de arie al proiecţiei dS’ şi elementul de arie
corespunzător de pe suprafaţa elipsoidului terestru dS. Se notează cu p şi este dat de relaţia:
dS 
p (3.37)
dS
Similar cu situaţia din cazul lungimilor, dacă:
p >1 – ariile în proiecţie se măresc;
p =1 – ariile se păstrează, deci proiecţiile sunt echivalente;
p <1 – ariile în proiecţie se micşorează.
Abaterea de la unitate a modulului de deformare areolară, reprezintă deformarea relativă
a suprafeţelor (V):

V  p 1
(3.38)
ds  ds   ds
V  1 
ds ds
în care: ds’-ds = deformarea absolută a suprafeţei elementare ds, reprezentată în planul
de proiecţie.
Considerând pe suprafaţa elipsoidului terestru un dreptunghi curbiliniu infinit de mic, cu
laturile dSm şi dSp (fig. 3.16), care coincid cu meridianul, respectiv paralela, atunci aria acestui
dreptunghi va fi:
dS  dS m  dS p (3.39)
În reprezentarea plană, dreptunghiul curbiliniu se reprezintă în general printr-un
paralelogram infinit de mic, cu laturile ds’m şi ds’p, care coincid cu imaginile meridianului şi a
paralelei, adică cu liniile reţelei cartografice.
Dacă unghiul dintre laturile paralelogramului este i, atunci suprafaţa acestuia va fi:
ds   ds m  ds p  sin i (3.40)
Expresia modulului de deformare areolară va fi:
ds  ds m  ds p  sin i
p  (3.41)
ds ds m  ds p
Expresiile termenilor care intervin în relaţia (3.41) sunt:
ds m  e  d
ds p  g  d
h e g  f 2
sin i   (3.42)
e g e g
ds m  M  d
ds p  r  d
Înlocuind relaţiile (3.42) în (3.41) se obţine:
 e g  f 2
e  d  g  d 
e g e g  f 2
h (3.43)
p  
M  d  r  d M r M r

Relaţia modulului de deformare areolară, la proiectarea în plan a suprafeţei elipsoidului

terestru, se poate obţine plecând de la definiţia modulului de deformare liniară pe direcţia
meridianelor şi paralelelor:
ds m ds p
m şi n  (3.44)
ds m ds p

de unde:
ds m  m  ds m
(3.45)
ds p  n  ds p Înlocuind relaţiile (3.45) în
expresia modulului de deformare areolară, se obţine:
ds  m  ds m  n  ds p  sin i
p   m  n  sin i (3.46)
ds ds m  ds p
Dacă meridianele şi paralelele, respectiv laturile dreptunghiului, coincid cu direcţiile
principale, modulii m şi n se înlocuiesc cu semiaxele elipsei deformărilor a şi b, iar unghiul i
cu valoare 90o.
În consecinţă valoarea modulului de deformare areolară va fi dată, în cazul reţelelor
ortogonale, de relaţia:
p  a b (3.47)

PROIECŢII CILINDRICE

Generalităţi

Proiecţiile cilindrice sunt acele proiecţii în care suprafaţa elipsoidului sau a sferei
terestre, se reprezintă pe suprafaţa laterală a unui cilindru.
Suprafaţa cilindrului poate fi în poziţie de tangentă sau secantă cu elipsoidul şi orientată
normal, transversal sau oblic (fig. 4.1 şi fig. 4.2).
 a) b)
Fig. 4.1 Poziţia cilindrului în raport cu elipsoidul terestru în proiecţiile cilindrice:
a) cilindru tangent; b) cilindru secant

Fig. 4.2 Poziţia cilindrului în raport cu elipsoidul terestru:

orientare normală, transversală, oblică
Proiecţia cilindrică în plan se obţine prin tăierea suprafeţei laterale a cilindrului pe
direcţia unei generatoare şi desfăşurarea ei în plan.
În proiecţiile cilindrice drepte, meridianele sunt drepte paralele între ele, iar distanţele
dintre ele sunt proporţionale cu diferenţa longitudinilor corespunzătoare meridianelor
respective.
Paralelele sunt tot drepte, perpendiculare pe liniile prin care se reprezintă meridianele şi
pot fi trasate la distanţe egale sau neegale între ele, în funcţie de condiţiile impuse proiecţiei.
Ecuaţiile generale ale proiecţiilor cilindrice drepte, în coordonate rectangulare sunt:
x = f1 (φ, λ)
(4.1)
y = f2 (φ ,λ) unde f1 şi f2 sunt două
funcţii arbitrare.
Pentru sistemul coordonatelor rectangulare, drept axă x, se consideră unul din
meridianele zonei de reprezentat, iar ca axă y, se consideră linia prin care se reprezintă
ecuatorul sau o altă paralelă de latitudine minimă.
Din punct de vedere practic y = α·λ, unde α = constant, iar x = f1 (φ) se determină fie
prin condiţia de conformitate sau echivalenţă, fie prin condiţia de echidistanţare.
În proiecţiile cilindrice drepte, direcţiile principale coincid cu meridianele şi paralelele
şi din această cauză modulul de deformare liniară pe aceste direcţii are valori extreme, adică
modulul de deformare liniară maxim este egal cu a, iar cel minim este egal cu b (a şi b –
semiaxele elipsei deformărilor).
Ţinând cont de principiile fundamentale ale proiecţiilor cilindrice drepte enunţate mai
sus şi de relaţiile determinate anterior pentru modulul de deformare liniară, modulul de
deformare areolară şi deformarea unghiulară, se pot scrie o serie de formule generale pentru
proiecţiile cilindrice drepte în cazul suprafeţei elipsoidului terestru:
x = f(φ)
y = α·λ; α = constant
2 2
 dx   dy 
   
e  d  dx g  d   
m   n   
M M M  d r r r N  cos 
(4.2)
dx dy
= 0  p  d d  m  n
eg  f 2 
p
M r ; dar f
M r
 a b   a
sin  sau tg  450   
2 ab  4 b
Dacă se va considera sfera terestră, de rază R, relaţiile (4.2) vor fi scrise sub
forma:
x = f(φ)
y = α·λ; α = constant
dx     dx
m n  p  mn 
R  d R  cos  r R  cos   d
2

(4.3)
 a b   a
sin  sau tg  450   
2 ab  4 b
Din relaţiile (4.2) şi (4.3) se constată că deformările liniare, areolare şi unghiulare, în
cadrul proiecţiilor cilindrice drepte, sunt funcţie numai de latitudine şi în consecinţă
IZOCOLELE se reprezintă prin drepte care coincid cu proiecţia paralelelor.
Deoarece din punct de vedere practic, interesează în mod deosebit proiecţiile cilindrice
drepte şi transversale, se vor examina în continuare:
- proiecţiile cilindrice drepte, echidistanţate cu reţeaua în pătrate şi în dreptunghiuri;
- proiecţia cilindrică dreaptă conformă, Mercator;
- proiecţia cilindrică transversală conformă Gauss-Krüger;
- proiecţia U.T.M. (Universal Transversal Mercator).