Tehnici fractale de compresie și decompresie a fișierelor de tip imagine

Metode de evaluare a dimensiunii fractale

 Cuprins

1. Introducere ............................................................................................. 3
2. Principiu ................................................................................................. 4
3. Metode.................................................................................................... 4
3.1. Metoda compasului ................................................................................................... 4
3.2. Metoda box-counting ................................................................................................ 5
3.3. Metoda „sand box”.................................................................................................... 6
3.4. Metoda „slite island” ................................................................................................. 7
Bibliografie ..................................................................................................... 9

2
 1. Introducere

O notiune elementara când discutam despre fractali este dimensiunea fractala. Formal,
spunem ca un set este n-dimensional daca avem nevoie de n variabile pentru a descrie vecinatatea
unui punct. Aceasta notiune a dimensiunii este numita dimensiunea topologica a setului.
Uneori apar confuzii cu privire la dimensiunea unei figuri. Evident, o linie are
dimensiunea 1, un plan dimensiunea 2, un cub dimensiunea 3. Deseori se crede însa ca o sfera
are dimensiunea 3, ea neputând exista decât în spatiu, nu si în plan. Dar sfera este
bidimensionala: fiecare particica a ei arata ca o portiune din plan si într-o portiune asa mica, este
nevoie doar de doua coordonate pentru a reprezenta un punct.
Într-o exprimare libera, dimensiunea fractala este o masura a cât de "complicata" este o figura
auto-similara. Exista mai multe definitii si metode de a determina dimensiunea fractala a unei
figuri.
În 1919, matematicianul Hausdorff, a introdus o noua dimensiune, dimensiunea fractala
sau dimensiunea Hausdorff. Aceasta dimensiune, masoara numarul de multimi de diametre mai
mici, necesare pentru a acoperi o figura. Daca acest numar este întreg, atunci dimensiunea este
topologica, altfel, dimensiunea este fractala.
Besicovitch, dezvoltând lucrarile anterioare ale lui Hausdorff, a afirmat ca formele ar putea avea
întradevar dimensiuni fractionare cum ar fi 1,3 sau 2,5. Curbe precum cele ale lui Sierpinski si
ale lui Koch ar putea fi explicate cu ajutorul aceste dimensiuni.
În mod concret, dimensiunea Hausdorff/Besicovitch este definita ca raportul dintre
logaritmul numarului de copii si logaritmul marimii semintei corespunzatoare fiecarei copii.
Pentru linia de coasta Koch triunghiulara vom gasi dimensiunea fractala log4/log3=1,2618,
deoarece sunt patru copii si fiecare este o treime din marimea semintei, iar pentru linia de coasta
patrata: log5/log3=1,46.
Pentru a fi clasificata oficial ca fractal, o forma trebuie sa aiba dimensiunea Hausdorff-
Besicovitch mai mare ca dimensiunea sa topologica traditionala.
Muntii, norii, copacii, florile au dimensiuni între 2 si 3, si putem deduce multe doar din
dimensiunea unui corp. Dimensiunea fractala, asa cum a denumit-o mai târziu Mandelbrot, a
devenit un instrument nou de masurare a spatiului.

3
 2. Principiu

Metoda presupune în principiu a verifica dacã existã o lege de tip putere între un parametru
mãsurat M si scara de mãsurã s. Se cautã deci relatia: M(s)=csD unde D este dimensiunea de similaritate
sau, daca are valoare neîntreagã, dimensiunea fractalã atasatã structurii evaluate. Se numeste
Dimensiune de autosimilaritate raportul dintre logaritmul numãrului de segmente (n) în care se poate
diviza structura mãsuratã si scara de mãsurã (s):
D=log(n(s))/log(s).
Pentru Koch de exemplu, la s=1/3n si N=4n rezultã D=log(4)/log(3)= 1.2619.

3. Metode
3.1. Metoda compasului

Se aplicã în cazul curbelor - conturul unor figuri, al perimetrului unei insule, al conturului unei
pete de cafea vãrsatã pe covorul nou etc. si presupune determinarea relatiei dintre lungimea
aproximativã a curbei (u(s)) în functie de scara de mãsurã s utilizatã.
Concret, pentru figura 1, se defineste scara s ( valoare adimensionalã) ca raport între deschiderea
compasului (a în mm) si dimensiunea maximã a gabaritului în care se poate încadra figura de mãsurat
(diametrul Ferret în mm). Începând cu s=0.3 si pânã la s=0.01 (sau chiar mai jos dacã se poate) se
determinã numãrul n(s) de segmente cu care se poate aproxima conturul mãsurat si implicit valoarea
aproximativã a lungimii (perimetrului) ui=ni(si) *si . Apoi, într-un grafic dublu logaritmic se plaseazã
punctele experimentale (log(u)vs(log(s)). Se determinã panta dreptei d trasate printre punctele
experimetale (prin metoda celor mai mici pãtrate) si se poate determina dimensiunea fractalã atasatã
D=1+d.

Figura 1

4
 3.2. Metoda box-counting

Aceasta reprezinta una dintre metodele cele mai fiabile si mai performante pentru analiza fractala
a structurilor complexe. Ea se preteaza bine si în cazuri în care alte metode implica dificultati sporite de
aplicare, cum ar fi structuri bidimensionale foarte dezordonate si heterogene (cuprinzând elemente de
tipuri diferite - puncte, curbe, figuri plane cu forme variate).
Metoda este avantajoasa si datorita modului simplu în care ea se poate implementa pe calculator
în vederea unei evaluari automate fiabile si rapide.
Procedeul este urmatorul: se urmareste modul în care numarul de celule (n) necesare pentru a
acoperi structura de mãsurat variaza în funcþie de latura acestor celule.
In practica (figura 2) se alege un pãtrat care sã acopere complet structura mãsuratã, apoi se divide
pe rând latura pãtratului la 2, 4, 8, ... (s=1/2, 1/4, 1/8, ....) si se numãrã celulele în care existã elemente
ale structurii de mãsurat. (N(s)). Din sirul de mãsurãtori efectuate cu latura celulei de mãrime s1, s2,
...sn se verificã dependeta de tipul N(s) = csD, de unde se deduce si D. Dupa cum se vede, algoritmul
se preteaza la o implementare recursiva, foarte avantajoasa din punctul de vedere al facilitatii
programarii.

Figura 2.

5
 In exemplul din figura 2 se remarca cele doua pante ce definesc la intersectia lor o scara critica
ce desparte practic doua clase diferite: cea a elementului de constructie Df=DE=DT=1 pentru cazul în
care scara devine mai fina de 8x8 pixeli si cea atasata structurii arborescente generate prin modelare
numerica recursiva când Df=1.448 (DE>Df>DT).
In mod asemanator se poate identifica scara de la care se poate face tranzitia de la conceptul de
structura la cel de textura si apoi la limita de rezolutie a figurii atasate ce este de cele mai multe ori de
dimnsiune s.(fig.3)

Figura 3,

3.3.Metoda „sand box”

Este asemanatoare cu cea descrisa anterior, doar ca de data asta nu se mai procedeaza la divizarea
progresiva a suprafetei ce înscrie obiectul de masurat ci, pornind de la un centru de "masã" al obiectului,
se evalueaza un parametru: M(R) (masa, densitatea de puncte, lungimea unor fisuri) în functie de raza
R a unei sfere (în 2D un cerc) ce creste progresiv de la un Rmin pâna la un Rmax. Pentru structurile
fractale, perechile de valori Mi(Ri) si Ri verifica o relatie de tip lege putere de forma: M(R) ~ RD
Determinarea exponentului D se face prin plotarea perechilor de puncte determinate dupa algoritmul
descris mai sus în coordonate dublu logaritmice si determinarea pantei dreptei de regresie ce fiteaza cel
mai bine punctele evaluate (fig 4).

6
 Figura 4.

3.4.Metoda „slite island”

Se aplica pentru evaluarea unor dimeniuni fractale cuprinse între 2 si 3, pentru suprafete rugoase.
Fiind data o suprafata rugoasa, se marcheaza un interval cuprins între minimul absolut al cotelor tuturor
punctelor ce alcatuiesc figura obiectului de evaluat si maximul absolut al acestora. Intervalul obtinut:
H= max(max(A))-min(min(A)), unde A este matricea ce contine la locatia i,j cota
corespunzatoare, este divizat într-un numar n de intervale echidistante ce au valoarea: H/n=pas. Pornind
de la Hmin si considerând pasul pe înaltime valoarea intervalului determinat anterior se realizeza treptat
sectiuni de cota constanta hi= Hmin+i*pas. Pentru fiecare sectiune se evalueaza aria sectionata Si
raportata la aria totala St (nxm): Mi=Si/St. Perechile de puncte astfel determinate: Mi (hi) si hi verifica
în cazul unor structuri cu caracteristici fractale o lege putere de forma: Mi(hi) ~ hiD.
Determinarea lui D se face clasic prin calculul pantei dreptei de regresie din spatiul de plotare
dublu logaritmic.
Imaginea obtinuta prin sinteza numerica, stânga -alb negru, (cu cât cota este mai mare cu atât
este mai negru) dreapta -color (culori deschise pentru cote ridicate)

7
Figura 5. Secțiuni pentru diferite cote h

Figura 6. Prelucări

8
 Bibliografie

[1] B.B. Mandelbrot: Fractals: Form, Chance and Dimension, W.H. Freeman and Co, 1977.
[2] M. Olteanu - FRACTALII CA ATRACTORI AI SISTEMELOR DINAMICE -
http://dep2.mathem.pub.ro/pdf/didactice/Fractali.pdf
[7] M. Olteanu, M. Tanase : An algorithm for the analysis of fractal-like structures and miscellanous
applications , Proc. of 2004 IEEE-TTTC Int. Conf. On Automation , Quality and Testing, Robotics, tome
2, p.200-206, may 13-15, Cluj Napoca

9
10