HISTOGRAMA

6.1 Scopul si importanta histogramei

Histograma este diagrama de repartitie a frecventei datelor si se prezinta ca un grafic de
bare specializat. Datorita informatiilor pe care le ofera histograma este utilizata cu
precadere la controlul si evaluarea proceselor.
Histograma se construieste pe baza datelor numerice, valori ale unor caracteristici
intrinseci. Caracteristicile intrinseci sunt variate in functie de natura produsului obtinut ca
rezultat al procesului supus analizei. Astfel, in cazul materialelor caracteristicile respective
pot fi legate de compozitia chimica, de continutul de impuritati, de microstructura, de
proprietati (duritate, limita de curgere, rezistenta la rupere, modul de elasticitate etc.). In
cazul unei piese pot fi caracteristici legate de dimensiuni, calitatea suprafetei, rugozitate. In
cazul produselor pot fi caracteristici legate de criteriile de functionare. In cazul proceselor
pot fi caracteristici ale elementelor de iesire.
Prin urmare, orice caracteristica a unui produs care poate fi evaluata numeric poate fi sursa
de date pentru analiza procesului sau a calitatii produsului prin intermediul histogramei.

6.2 Principii de construire a histogramei

Notam cu X caracteristica si cu {x1, x2, x3, …..,xN} sirul valorilor caracteristiciiX, colectate
prin masurare. Pentru construirea unei histograme se parcurg urmatoarele etape :
1. Se preleveaza datele numerice (sirul de valori ale caracteristicii X cu N elemente) ;
2. Se identifica din esantionul prelevat valoarea maxima si cea minima (xmax, xmin)
3. Se calculeaza valoarea maxima a domeniului repartitiei valorilor caracteristicii

M = xmax + p/2 (6.1)

si valoarea minima a acesteia :
m = xmin – p/2 (6.2)
unde p este precizia de masurare.
4. Se calculeaza amplitudinea esantionului:

R = M-m (6.3)
5. Se calculeaza numarul de sectiuni ca numarul natural n cel mai apropiat de N
6. Se calculeaza amplitudinea unei sectiuni :

M m
h (6.4)
n
7. Se determina valoarea minima si valoarea maxima pentru fiecare sectiune :

x1min = m x1max = m + h
x2min = x1max x2max = x2min + h (6.5)
ximin = xi-1max ximax = ximin + h
xnmax = M
8. Se repartizeaza datele din sirul de valori{x1, x2, x3, …..,xN}pe cele n sectiuni. Pentru
aceasta se completeaza tabelul de repartitie a datelor (tabelul 6.1).
Tabelul 6.1
Nr. Valorile limita ale Valoarea medie Numarul de date Frecventa
sectiuni sectiunii xmin - xmax pe sectiune
1 x1min – x1max xi II 2
2 x2min – x2max xi IIIII 5

i ximin - ximax xi IIIII IIIII II 12

n xnmin - xnmax xi III 3

In prima coloana se scrie numarul de ordine al sectiunilor. In a doua coloana se scriu

valorile minime si maxime ale caracteristicei pe fiecare sectiune. In coloana a treia se
inscriu valorile medii ale caracteristicii pe sectiuni.
xi  ( xi min  xi max ) / 2 (6.6)
In coloana a patra se marcheaza cu bare valorile caracteristicei cuprinse in sectiunile
respective. Citim tot sirul de valori in mod ordonat de la un capat la altul al acestuia si
marcam barele corespunzatoare in sectiuni. Numarul de bare pe fiecare sectiune
reprezinta frecventa datelor pe sectiuni. Se inscrie frecventa pe sectiuni in coloana a
cincea din tabelul 6.1. Suma frecventelor este egala cu N.
9. Se calculeaza valorile limita minima si maxima ale caracteristicei conform
specificatiilor. De regula in specificatii valoarea caracteristicei x se prevede prin
valoarea nominala si abaterile admisibile. De exemplu diametrul unei piese (D) este
inscris in proiect prin 6200..21 . Prin urmare caracteristica x este diametrul pieselor (D).
Valoarea nominala a caracteristicei este x = 62 mm. Valorea caracteristicei este tolerata
respectiv x AiAs , unde As este abaterea superioara iar Ai abaterea inferioara.
Valoarea efectiva a caracteristicei este acceptata daca este mai mica decat valoarea
limita superioara (Lsup) si mai mare decat valoarea limita inferioara (Linf) a
caracteristicei, unde Lsup = x+As iar Linf = x-Ai.
Pentru exemplul numeric de mai sus Lsup = 62 + 0.2 = 62.2 mm ; Linf = 62 – 0.111 =
61.9 mm. Prin urmare o piesa este acceptata daca Linf ≤ xef ≤ Lsup. Pentru exemplul
considerat 61.9 ≤ Def ≤ 62.2.
10. Se construieste histograma. Pentru aceasta se traseaza sistemul de axe xoy. Axa
absciselor reprezinta axa valorilor caracteristicii iar axa ordonatelor, axa frecventei. Pe
axa obsciselor se traseaza o scara de valori pentru caracteristica x. Scara de valori se
alege convenabil pentru ca reprezentarea histogramei sa fie vizibila, aerisita. Pe axa
ordonatelor se traseaza o scara de valori astfel incat sa fie cuprinsa cea mai mare
valoare a frecventei pe sectiuni. Se delimiteaza pe axa absciselor valorile limita ale
celor n sectiuni (fig. 6.1). Se reprezinta prin bare nivelele de valori ale frecventelor pe
 sectiuni. Se traseaza cu linii verticale distincte valorile limitelor inferioara Linf si
superioara Lsup.

Fig. 6.1 Aspectul histogramei

6.3 Analiza histogramei

Histograma ofera urmatoarele informatii :
 Daca valorile caracteristicei sunt in domeniul acceptabil. Daca se inregistreaza valori in
afara domeniului acceptabil este necesara analiza cauza-efect pentru a stabili masurile
ce se impun in vederea corectarii procesului.
 Daca procesul conduce la valori stranse sau dispersate ale caracteristicei. Un proces este
cu atat mai bun cu cat dispersia rezultatelor este mai mica.
 Tipul repartitiei: normala, cand repartitia de o parte si de alta a valorii maxime este
aproximativ aceeasi, abrupta catre valori mari (sau mici) nale caracteristicii, etc.
 Pozitia histogramei fata de media domeniului acceptabil (xmed = (Linf + Lmax)/2. Din
acest punct de vedere repartitia poate fi centrata sau poate prezenta abatere catre limita
superioara sau limita inferioara.
In figura 6.2 sunt prezentate diferite histograme.

Fig. 6.2 Tipuri de histograme

Un proces se gaseste sub control, respectiv conduce la rezultate foarte bune atunci cand
histograma valorilor caracteristicei produsului corespunde cazului a, respectiv repartitia
este centrata si prezinta dispersie mica.
In figura 6.3 sunt prezentate histograme cu pozitii si dispersii diferite.

Fig. 6.3 Histograme cu dispersii si pozitii diferite fata de limitele specificate

6.4 Exercitiu aplicativ

Tema: Sa se traseze histograma pentru diametrul unor bolturi din otel obtinute prin procesul
de strunjire pentru un lot de N = 80 piese. Specificatia de calitate prevazuta in desenul de
executie este 30±0.9 mm.
Dimensiunile celor 80 de piese din lot masurate cu sublerul cu precizia de 0.1 mm sunt
redate in tabelul 6.2.
Tabelul 6.2
29.9 29.5 29.8 29.5 30.2 30.2 29.5 29.8
29.8 30.4 30.3 30.2 29.8 29.8 30.2 29.5
29.7 29.3 29.9 29.9 30.4 30.4 29.8 30.2
29.6 30.2 29.0 30.0 30.1 30.1 30.1 30.1
30.2 29.7 29.6 29.7 29.7 29.7 29.6 29.7
29.1 29.4 29.5 29.2 29.4 29.4 29.9 29.9
30.4 30.1 29.7 29.8 29.8 29.8 29.7 30.3
29.3 29.6 29.2 29.9 29.9 29.9 30.5 30.0
30.1 29.8 29.8 29.4 30.0 30.0 29.9 29.6
30.5 29.9 30 30.4 30.0 30.3 30.7 29.8
Se identifica valoarea minima xmin = 29.0 mm si valoarea maxima xmax = 30.7 mm.
Se calculeaza m = 29.0 - 0.1/2 = 28.95 mm.
Se calculeaza M = 30.7 + 0.1/2 = 30.75 mm.
Se calculeaza numarul de sectiuni: n = int( 80 ) = 9.
Se calculeaza amplitudinea sectiunii: h =(M- m)/n = 1.8/9 = 0.2 mm.
Se calculeaza limitele minime si maxime precum si valorile medii ale sectiunilor.
Se completeaza tabelul de repartitie a datelor (tab. 6.3).
Se construieste histograma.
Se analizeaza histograma.
Se formuleaza concluziile necesare pentru actiuni corective, preventive si pentru
imbunatatiri.

Tabelul 6.3
Nr. Valorile limita ale Valorile medii Repartitia datelor Frecventa datelor
sectiuni sectiunii pe sectiune pe sectiuni pe sectiuni
1
2
3
4
5
6
7
8
9