LUCRARE DE LABORATOR L 2.

1
PRELUCRAREA DATELOR EXPERIMENTALE
2.1. Înregistrarea datelor experimentale si prelucrarea lor

Parametrii care intervin în aplicaţiile practice şi în lucrările de laborator

sunt reprezentaţi prin mărimi fizice cum sunt: lungime, masă, timp, forţă, energie,
temperatură, potenţial, etc…. Valorile din aceste dimensiuni sunt exprimate în
diferite unităţi de măsură. Unităţile de măsură trebuie să însoţească parametrii
întotdeauna în calcule. Un calcul care include unităţile de măsură împreună cu
valorile numerice se numeşte un calcul dimensional. Acesta poate conduce la
rezultate greşite în cazul exprimării unităţilor de măsură în diferite siteme de
măsură. Există o serie de sisteme diferite de unităţi de măsură prezentate în tabelul
1.1.

Tabelul 1.1. Sisteme de unităţi de măsură

Sistemul Lungime Masă Forţă Timp
CGS cm Gram Dyne S
Centimetru-gram-secundă
SI m Kg N S
Sistemul internaţional de
unităţi
Sistemul britanic (inginerie) Foot Slug pound weight S
Sistemul american Foot Pound mass pound weight S
(inginerie)

2. Înregistrarea datelor experimentale si prelucrarea lor

În cercetările de fizică experimentală distingem două feluri de determinări
de mărimi fizice:
1) Măsurători directe, de exemplu, măsurarea lungimilor cu un metru, a
maselor cu o balanţă, a temperaturilor cu un termometru, etc.
2) Măsurători indirecte, când mărimea fizică se obţine prin calcul, folosind
rezultatele unor măsurători directe şi aplicând anumite relaţii matematice deduse
pe baza legilor fizicii. De exemplu, măsurarea vitezei, V = S/t, acceleraţiei a =
F/m, densităţii m/V, coeficientului de frecare µ = Ff/N, conductivitatea χ = l/RS,
etc.
Orice măsurătoare fizică implică totdeauna erori.
1. Erori de măsură (erori inevitabile). Acestea se datorează imperfecţiunii
simţurilor şi a aparatelor. Valorile citite sunt doar mai mult sau mai puţin
apropiate de valoarea exactă, evident necunoscută, a mărimii măsurate. Aceste
erori nu pot fi cunoscute exact, dar ele nu pot depăşi eroarea maximă,
corespunzătoare preciziei aparatului folosit.
 Uneori în calcule se folosesc anumite constante fizice, extrase din tabele
speciale publicate. Aceste constante au în general erori foarte mici, neglijabile
(dacă păstrăm un număr suficient de zecimale) faţă de erorile mărimilor măsurate
în mod obişnuit într-un laborator pentru studenţi.
2. Erori de rotunjire. În calcule pot interveni numere iraţionale, având un
număr mare de zecimale (radicali, logaritmi, funcţii trigonometrice,
exponenţiale). Evident, suntem nevoiţi să păstrăm în calcule un număr limitat de
zecimale. Eroarea comisă se poate neglija dacă păstrăm un număr suficient de
zecimale.
3. Erori de metodă. Foarte des suntem nevoiţi să înlocuim problema dată
(propusă) cu alta mai simplă (aproximativă), ceea ce implică evident o anumită
eroare, chiar dacă datele iniţiale ar fi cunoscute exact şi calculele ar fi făcute
exact.
Erorile se mai pot clasifica şi astfel:
a) Erori sistematice. Aceste erori se pot caracteriza prin faptul că se
produc totdeauna în acelaşi sens. Deosebim:
- erori instrumentale, datorită defecţiunii aparatelor, de exemplu etalonarea
defectuoasă a aparatului de măsură, deplasarea scalei, etc.;
- erori personale, datorate unor lipsuri în deprinderile şi dexteritatea
experimentatorului;
- erori teoretice, datorate neglijării unor factori fizici sau unor acţiuni
exterioare permanente sau datorate formulei de calcul imprecise sau
greşite. Erorile sistematice pot fi reduse, introducând corecţii adecvate.
b) Erori accidentale (întâmplătoare, aleatorii). Aceste erori se
caracterizează prin faptul că se produc atât într-un sens cât şi în celălalt şi se
datorează unor factori variabili sau nedeterminaţi, care nu pot fi controlaţi de
experimentator, adică se datorează întâmplării.
c) Erori grosolane sau greşeli. Aceste erori sunt mult mai mari decât
erorile obişnuite şi apar datorită neatenţiei experimentatorului: citire greşită la un
aparat, notaţie greşită a rezultatului, confuzie, omisiuni. Aceste erori pot fi
recunoscute relativ uşor şi eliminate ulterior din calcule.

2. Erori absolute şi erori relative

Măsurând o anumită mărime fizică X găsim o anumită valoare numerică x,
apropiată mai mult sau mai puţin de valoarea exactă x0 ( necunoscută) a mărimii
măsurate. Se numeşte eroare absolută modulul diferenţei:

fi = ∆x = │x0 – xi │ (1)

dintre valoarea exactă şi valoarea măsurată. Necunoscând x0, nu putem cunoaşte

exact nici diferenţa x0 - xi, dar putem intotdeauna evalua marginea superioară a
erorilor absolute, după cum vom vedea. Se numeşte eroare relativă raportul
dintre eroarea absolută şi valoarea exactă a mărimii măsurate.
 εi = fi/xi = (x0 – xi)/xi (adimensionala, 0 < εi <1) (2)

Eroarea absolută se măsoară în aceleaşi unităţi ca şi mărime însăşi, în timp

ce eroarea relativă n-are dimensiuni şi se exprimă adesea în procente. Eroarea
relativă caracterizează mai bine precizia unei măsurători şi, fiind adimensională,
permite compararea preciziei de măsurare a mărimilor de naturi diferite.

2.2.1. Calculul erorilor pentru mărimile măsurabile indirect

Datele experimentale se înregistrează în tabele specifice cum este cel
ilustrat mai jos:
Tabelul1.
Nr. Mărimea Media Eroarea absolută Eroarea Eroarea
Det. Xi mărimilor fi(x) =Xi -M pătratică Medie pătratică
(um) M (um) (um) [fi(x)]2 (um)2 S= [∑(fi(x))2/n(n-1)]1/2
(um)
1 X1 f1(x) =X1 -M [f1(x)]2
2 X2 f2(x) =X2 -M [f2(x)]2
3 X3 f3(x) =X3 -M [f3(x)]2
. . M = (∑ Xi(x))/n . . S
. . . .
. . . .
N Xn fn(x) =Xn –M [fn(x)]2

n ∑ Xi(x) - ∑ fi(x) ∑ [fi(x)]2 -

Exprimarea rezultatului determinarii

R=M±S

Aplicatie numerica (APR).

Masurarea temperaturi in laborator de catre un grup de 5 studenti,
conduce la urmatoarele rezultate
Nr. Mărimea Media Eroarea absolută Eroarea Eroarea
Det. Ti mărimilor fi(x) =Ti -MT pătratică Medie pătratică
o
( C) MT o
( C) [fi(x)]2 S= [∑(fi(x))2/n(n-1)]1/2
1 T1 = 20,5 f1(x) = T1 -M = 0,0 [f1(x)]2 = 0, 0
2 T2 = 20,1 M = ∑Ti)/n f2(x) = T2 -M = -0,4 [f2(x)]2 = -0,16
3 T3 = 20,9 102,8/5 = 20,56 f3(x) = T3 -M = +0,4 [f3(x)]2 = +0,16 S = 0,0025 ~ 0,0
4 T4 = 20,6 6 este cifra f4(x) = T4 -M = +0,1 [f4(x)]2 = +0,01
5 T5 = 20,7 nesemnificativa f5(x) = T5 -M = +0,2 [f5(x)]2 = +0,04
deoarece este mai
mica decat precizia
termometrelor si se
anuleaza

n ∑Ti=102,8 - ∑ fi(x) = 0,3 ∑ [fi(x)]2= +0.05 -

Exprimarea rezultatului final al determinarilor:

T = MT ± S = 20,5 ± 0,0 oC !!!!!

 APP
Masurati lungimea unui obiect de mobilier din locuinta cu 5 instrumente:
rigla, echer, centimetru de croitorie , ruleta..... Treceti datele intr-un tabel si
completati celulele.
Exprimati rezultatul final dupa modelul prezentat in lucrare

Utilizati 4-5 termometre pentru masurarea temp. in camera si procedati

asemanator

Sa identificati, comentati erorile care intervin: clasificare, sursa de

erori.......

LUCRARE DE LABORATOR L 2.2.

PRELUCRAREA DATELOR EXPERIMENTALE

2.2. Metode de liniarizare. Curba de etalonare.

- Metoda celor mai mici pătrate
Determinările analitice au ca rezultat perechi de date: xi, ci

X1,c1; X2,c2; X3,c3;............................................ Xn,cn

Unde:
X = marimea masurata (UM)
C = concentratia (UM)
Xi
Ci

obţinute prin diferite metode; în general parametrul xi este măsurabil, iar

parametrul ci (concentraţie) este determinat. Pentru o bună calitate a rezultatelor
este necesar să se efectueze un număr bine stabilit de determinări, iar perechile
de date (xi, ci) vor fi utilizate pentru obţinerea curbei de etalonare, conform
următoarelor etape de calcul:
Funcţia analitică de aşteptare este:
x i = aci + b

xi = x + xi
Xi = reprezintă abaterea datorată semnalului fondului sau erorilor.
 xi reprezintă valoarea medie a parametrului măsurabil

x = xi − x
xi = xi − aci − b
xi = xi + a 2 ci + b 2 − 2 xi aci − 2 xi b + 2a bci
2 2 2

Se calculează suma abaterilor la pătrat, pentru n determinări:

S =  xi2 + a 2  ci2 + nb 2 − 2a xi ci − 2b xi + 2ab ci

Erorile sunt minime dacă derivatele parţiale în raport cu a şi b, constante

n 2

S =  (xi )
i =1

experimentale, sunt nule:

S S
= 0; =0
a b
Se obţine sistemul de 2 ecuaţii cu 2 necunoscute: a şi b:

2a ci − 2 xi ci + 2b ci = 0
 2


 2nb − 2 xi + 2a ci = 0


b=
x i − a  ci
n

Astfel se obţin valorile constantelor experimentale a şi b pentru care erorile

sunt minime:

a = (n∑xi ci - ∑xi ∑ci) / (n∑(ci)2 – (∑ci)2

pentru calcularea constantei b se inlocuieste valoarea numerica a constantei a in

ecuatia:

b=
x i − a  ci
n

Un avantaj în aplicaţii îl reprezintă înregistrarea perechilor de date

experimentale într-un tabel conform modelului:
Tabel 2. Model de înregistrare a perechilor de date experimentale
 Nr. Xi Ci XiCi Ci2
determinării
1 X1 C1 X2 C 2
2 X2 C2 X2 C 2 C12
3 X3 C3 X2 C 2
. . . .
C22
. . . .
.
.
. . . . .
N Xn Cn X2 C 2
Cn2

n
x i c n x c n n c 2
n

Fig.1. Reprezentarea grafică a curbei de etalonare

 Pentru diferitele forme ale curbei de etalonare corespund următoarele
cazuri
x x x x

+b +b
c c c b/a c

b/a - b/a - b/a -b -b

x = -ac + b x = ac + b x = -ac - b x = ac - b

Fig. 2. Forma ecuaţiilor analitice este dependentă de relaţia de interdependenţă dintre

parametri

Aplicaţie practică. Spectrofotometrie

https://www.uta.edu/chemistry/academics/1441/SpectroDeterm.php

În determinările experimentale ale concentraţiei unor soluţii prin

metoda spectrofotometriei moleculare s-au obţinut perechile de date
etaloane menţionate în tabelul 2 (parametrul măsurat absorbanţa – Ai,
iar parametrul ci reprezintă concentraţia etaloanelor utilizate).

Tabelul 2. Date experimentale rezultate din metoda

spectrofotometrică de stabilire a curbei de etalonare pentru
determinarea concentraţiei.
Nr. ci A
determinării (mol l-1)
1 1,8 0,761
2 1,9 0,770
3 2,0 0,781
4 2,1 0,782
5 2,2 0,788
6 2,3 0,797
7 2,4 0,811
8 2,5 0,812
9 2,6 0,818
10 2,7 0,828
11 2,8 0,835
12 2,9 0,837

Reprezentaţi grafic curba de etalonare utilizând modul de calcul

descris în metoda celor mai mici pătrate şi datele din tabelul 2. Aceeaşi
aplicaţie practică se va realiza cu ajutorul computerului – programul fitare-
Se vor compara cele două curbe de etalonare.
 2.3. Distribuţia normală - Gauss
Rezultatele determinărilor analitice sunt distribuite în mod normal,
conform relaţiei de mai jos cunoscută sub numele de funcţia Gauss,

1 { xi −  }
1 −2 [ ]2
f( x ) = e 
 2

unde mărimile care intervin au următoarea semnificaţie:

= deviaţia standard pentru distribuţia normală a rezultatelor
distribuţia Gauss
μ = media valorilor rezultatelor experimentale
xi = valoarea mărimii determinate

Fig. 3. Distribuţia normală a datelor în jurul valorii reale

“Regula 68/ 95 / 99,7” descrie soluţia matematică referitoare la
valoarea procentuală a datelor experimentale cu ponderea:
- 68,0 % care se găsesc distribuite între limitele ±
- 95,0 % care se găsesc distribuite între limitele ± 2

- 99,7 % care se găsesc distribuite între limitele ± 3

semnificaţia abaterii standard şi a valorii medii μ rezultă din expresiile
următoare
:

unde x
reprezintă valoare numerică a mărimii determinate, iar n numărul de
determinări.

Aplicaţie practica refractometrie

(https://www.youtube.com/watch?v=7507xkvLFEc)
Intr-o analiza refractometrica au fost determinaţi indicii de refracţie pentru
un număr de 20 de probe de analizat. Concentratiile procentuale ale
probelor, Ci %, si indicii de refracie masurati, ni, au valorile mentionate in
tabelul de mai jos. Reprezentaţi grafic functia de etalonare.

Nr ni ni2 Ci ni Ci
det. (%) (%)
1 n1 1.33299 C1 0
2 n2 1.33442 C2 1
3 n3 1.33586 C3 2
… … 1.33732 ... 3
… 1.33879 ... 4
1.34026 5
1.34175 6
1.34325 7
1.34477 8
1.34629 9
1.34782 10
1.34937 11
1.35093 12
1.35250 13
1.35408 14
1.35568 15
1.35729 16
1.35891 17
1.36054 18
20 n20 1.36218 C20 19
n ∑ ni ∑ ni2 ∑ Ci ∑ niCi

Aplicaţie practica refractometrie

(https://www.youtube.com/watch?v=7507xkvLFEc)

Intr-o analiza refractometrica 10 studenti realizeaza independent

determinari pentru aceiasi proba de analizat data de profesor.
1. Reprezentaţi grafic functia Gauss
2. Concentratia reala a probei poate fi estimata cu ajutorul functiei
Gauss, utilizand curba de etalonare determinata in aplicatia
anterioara prin extrapolare sau prin inlocuirea valorii reale n0 , in
ecuatia analitica.
.
ni – μ (ni – μ)2
1 { xi −  } 2
N ni f( x ) =
1
e
−
2
[

]

 2

1 n1 1.35253 ni – μ = 1.35253 - μ (n1 – μ)2= ...

2 n2 1.35259 n2 – μ = 1.35253 – μ (n2 – μ)2= ...
3 n3 1.35248 n3 – μ = 1.35253 - μ (n3 – μ)2= ...
… … 1.35254 ... ....
… 1.35260 ... ....
1.35249
1.35251
1.35250 forma
1.35247 numerica a
1.35250 ..... expresiei
1.35246 acestei
1.35253 functii ce poate fi
1.35254 reprezentata
1.35251 grafic
1.35250 (soft origin 7.0)
1.35251
1.35256
1.35257
1.35250
20 n20 1.35252
N ∑ ni = - ∑ (ni - - -
μn)2

2.4. Coeficientul de corelaţie (optional)

Pentru controlul acurateţei rezultatelor experimentale dintr-un şir de
determinări: (x1,y1), (x2,y2), (x3,y3), ………………(xn,yn)
se utilizează un parametru denumit coeficient de corelaţie r definit cu
ajutorul expresiilor:

1  x − x  y − y 
r =
n − 1
 
 S

 S


 x  y 

1
y { y}2
1
x 2
−
n
{ x }2 2
−
Sx = n
n {n − 1] Sy =
n {n − 1]

Coeficientul de corelaţie are valorile cuprinse între limitele:

0 < r <1 sau în procente 0 < r <100%

Pentru a ilustra calitativ aceste limite sunt prezentate câteva cazuri de

împrăştiere a rezultatelor (datelor experimentale) şi valorile procentuale
corespunzătoare pentru cazul unei funcţii analitice liniare, şi valorile
coeficientului de corelaţie r:
 Y r= 75% Y r= 90% Y r= 99%

x x x

Fig.4. Distribuţia datelor experimentale şi coeficientul de corelaţie

Concluzie: un sir de determinari exacte au un coeficient de corelare

apropiat de valoarea 1

Aplicaţie practica spectrofotometrie

În determinările experimentale ale concentraţiei unui poluant, prin

metoda spectrofotometriei moleculare UV-VIS, s-au obţinut perechile de
date (Ci, T%i) pentru etaloane, menţionate în tabelul de mai jos;
(parametrul măsurat a fost transmitanţa procentuală – Ti%, iar parametrul
ci reprezintă concentraţia etaloanelor utilizate).
1. Reprezentati grafic functia analitica T%i = f (ci) – Curba de

etalonare
2. Completaţi tabelul şi calculaţi valorile numerice corespunzătoare
coloanelor libere
3. Determinaţi coeficientul de corelaţie.

Tabelul 3. Date experimentale rezultate din metoda spectrofotometrică

de stabilire a curbei de etalonare pentru determinarea concentraţiei unui
compus.
Nr. Ci μ(C) (∑Ci)2 Ci2 Ti % μ((T (∑Ti %)2 T i %2 S(C) S(T %) r
Det. (mol l-1) (mol l-1) (mol l- %))
1 2
)
1 11,8 83,7
2 11,9 83,5
3 12,0 82,8
4 12,1 81,8
5 12,2 81,2
6 12,3 81,1
7 12,4 …. …. 79,7 …. …. …. …. ….
8 12,5 78,8
9 12,6 78,2
10 12,7 78,1
11 12,8 77,0
12 12,9 76,1
- ∑Ci= - - (∑Ci2) ∑ Ti %= - - (∑Ti %)2 - - -

Realizati un referat pentru aceasta lucrare care sa includa si rezolvarea

aplicatiilor propuse.
 PREGĂTIREA PROBELOR ŞI A ETALOANELOR
CONCENTRAŢIA SOLUŢIILOR

Soluţiile probelor şi etaloanelor cu care operează analiza biochimică

se prepară prin operaţii de calcul al cantităţilor de substanţe necesare,
măsurări de masă , volume, exprimarea în diferite moduri şi realizarea
diferitelor concentraţii pentru soluţiile utilizate.
Pentru măsurarea masei de substanţă necesară se utilizează fiole
de cântărire sau sticle de ceas ca suport al substanţei cântărite şi balanţa
tehnică sau balanţe analitică, în funcţie de precizia necesară.

Balanţa tehnică are în general o Balanţa analitică are în general o

precizie de 0,1 g precizie de 0,0001g

La măsurarea maselor unor substanţe trebuie să se ţină seama de

apa de cristalizare, un exemplu edificator il constituie sulfatul de cupru.
Această substanţă se prezintă în mod normal (la temperatura camerei)
sub formă de pentahidrat: CuSO4 x 5H2O. Neconsiderarea masei de apă
conţinută de cristalohidrat produce erori importante în rezultatele unor
analize.
In acest caz masa molară a pentahidratului se va compune din

M CuSO4 x 5H2O = ACu + AS + 4AO + 5(2AH + AO )

M CuSO4 x 5H2O = 64 + 32 + 64 + 5(18) = 250 g

CONCENTRAŢIA PROCENTUALĂ, MOLARĂ ŞI NORMALĂ A SOLUŢIILOR
Concentraţia procentuală reprezintă cea mai utilizată formă de
exprimare a concentraţiilor soluţiilor.
Este exprimată cu ajutorul relaţiei :

c% = md/ ms x 100

Masa de substanţă dizolvată (masa solutului) se notează cu md

Masa dizolvantului şi masa de substanţă dizolvată (masa soluţiei)
se
notează cu ms
c% concentraţia procentuală

Concentraţia molară exprimă numărul de moli de substanţă

dizolvată într-un litru (1000ml) de soluţie. Expresia de calcul este
următoarea:

md • 1000
M = M •V

Masa de substanţă dizolvată (masa solutului) se notează cu md

Masa unui mol de substanţă dizolvată se notează cu M
M reprezintă concentraţia molară

Concentraţia normală exprimă numărul de echivalenţi gram de

substanţă dizolvată într-un litru (1000ml) de soluţie. Expresia de calcul
este următoarea:

md • 1000
N = E •V

Masa de substanţă dizolvată (masa solutului) se notează cu md

Echivalentul gram al substanţei dizolvate se notează cu E
N reprezintă concentraţia molară
 Pregătirea unei serii de etaloane dintr-o soluţie stoc, prin diluţie
Seria de etaloane de concentraţie reprezintă o succesiune de
soluţii de concentraţii cunoscute bine determinate, ordonate crescător sau
descrescător. Această serie se obţine dintr-o soluţie stoc de concentraţie
bine cunoscută, prin operaţia de diluţie cu solvent (de obicei apă distilată
sau dublu distilată).
Soluţia stoc se prepară într-un volum relativ mai mare (Vss > ∑𝑉 ssi)
– într-un balon cotat de 1 litru şi concentraţie c0 mai mare decat
concentratia etaloanelor. Intr-o prima etapa se calculeaza masa m0
necesata de substanta pentru a obtine concentratia dorita a solutiei stoc
c0.
 Prepararea seriei etalon prin metoda dilutiei

Pentru exemplificare se prepara o succesiune de soluţii de

concentraţii (cunoscute) strict crescatoare ale analitului, avand ca solvent
apa. Aceasta succesiune va constitui seria etalon necesară unei anumite
analize.

Seria etalon se prepară utilizand solutia stoc prin diluţie controlata

cu apa, în baloane cotate de volum mai mic (de exemplu de capacitate
V0 = 50 ml).

Părţile alicote prelevate din soluţia stoc vor fi calculate funcţie de

concentraţia şi volumul balonului cotat utilizat pentru serie. Aceste parti
vor fi prelevate din solutia stoc, vor fi măsurate ca volum, transferate în
baloanele cotate şi apoi se va adauga apa apă distilată (aduce la semn),
conform datelor din tabelul de mai jos:

C1 C2 C3 C4 C5 C6 C7 C8 -
Concentraţia etalonului 0,1 C0 0,2 C0 0,3 C0 0,4 C0 0,5 C0 0,6 C0 0,7 C0 0,8 C0 -
Concentratia solutiei C0 -
stoc
Volumul parţii alicote Vss1 = Vss2 = Vss3 = Vss4 = Vss5 = Vss6 = Vss7 = Vss8 = ∑𝑉 ssi
de soluţie stoc (ml) V0•C1/C0 V0•C2/ V0•C3/C0 V0•C4/ V0•C5/C0 V0•C6/C0 V0•C7/C0 V0•C8/C0
=
Vssi = V0•Ci/Co =5 C0 = 10 = 15 C0 = 20 = 25 = 30 o = 35 = 40
180
Volumul de apă 45 40 35 30 25 20 15 10 ∑𝑉 apa i
distilată
=
de completat Vapa i (ml)
220
Volumul total al 50 50 50 50 50 50 50 50 -
etalonului V0 (ml)

Măsurarea precisă a volumelor de lichid necesare se va realiza cu ajutorul

cilindrilor gradaţi, pipetelor sau biurete.
Aplicatii si probleme rezolvate (APR) / Aplicatii si probleme propuse (APP)

I. Realizati o solutie stoc de sulfat de cupru utilizand pentru preparare

pentahidratul: CuSO4 x 5H2O si apa distilata
I.1. Determinati prin calcul si cantarire masa m0 de pentahidrat necesara
realizarii unei solutii de sulfat de cupru de concentratie:
a) 0,1M; b) 1% c) 0,1N

Rezolvarea punctului (a):

Asa cum am prezentat mai sus masa molara a pentahidratului include 5 moli de
apa: MCuSO4 x 5H2O = 250 g/mol.
Iar masa molara a sulfatului de cupru este mai mica cu masa a 5 moli de apa:
250 – 90 = 160g/mol = MCuSO4
Se calculeaza masa de pentahidrat ce trebuie cantarita pentru a obtine o solutie
stoc de concentratie Coss = 0,1M, la un volum de Vss = 1 L = 1000ml.
Pentru inceput se calculeaza cat sulfat de cupru pur este necesar pentru a
obtine concentratia solicitata, utilizand relatia de calcul a concentratiei
molare:
md • 1000
C0 = M • V rezulta 0,1 = md / 160
Masa md (necesara de sulfat de cupru) este md = 0,1 • 160 =16 g CuSO4

Se calculeaza masa de pentahidrat ce contine 16g de CuSO4 astfel:

250g/mol (MCuSO4 x 5H2O)............................ 160g/mol MCuSO4
x (g) .............................................16g CuSO4
x = 25g CuSO4 x 5H2O

Concluzie: Daca se va transfera intr-un balon cotat de volum Vss = 1000mL o

masa de pentahidrat md =25g CuSO4 x 5H2O se va obtine, dupa aducerea la semn
cu apa distilata, o solutie stoc de sulfat de cupru cu concentatia molara C0ss =
0,1M.

I.2. Determinati prin calcul volumele de solutie stoc Vssi ce trebuiesc masurate
pentru a fi diluate cu volume calculate de apa Vapa i , in scopul realizarii unei
serii etalon de solutii de CuSO4 de concentratii mentionate in tabelul de mai jos,
realizate in baloane cotate de volum V0 = 25 ml,. Completati tabelul.
C1 C2 C3 C4 C5 C6 C7 C8
Concentraţia 0,01 M 0,02 M 0,03 M 0,04 M 0,05 M 0,06 M 0,07 M 0,08 M
etalonului
Concentratia Co = 0,1M
solutiei stoc
Volumul parţii Vss1 = Vss2 = Vss3 = Vss4 = Vss5 = Vss6 = Vss7 = Vss8 =
alicote de soluţie
stoc (ml)

Volumul de apă Vapa1 = Vapa2 = Vapa3 = Vapa4 = Vapa5 = Vapa6 = Vapa7 = Vapa8 =
distilată
de completat (ml)
25 25 25 25 25 25 25 25

Volumul total al
etalonului V0 (ml)