Reactoare inovative Generatia IV.

Filiere de reactoare

Reactoarele din generatia IV reprezinta o tehnologie inovatoare ce imbina securitatea

nucleara maxima cu competitivitatea economica. Tehnologia se bazeaza pe aspecte de
securitate pasiva care sa asigure un „impact zero“ in afara zonei direct afectate, chiar
si pentru cele mai grave scenarii de accidente.
Forumul Internațional Generation IV (GIF) este un for creat in 2001 pentru
coordonarea si realizarea activitatilor de cercetare-dezvoltarea necesare stabilirii
fezabilitatii și performanțelor noii generații de sisteme de energie nucleară. Membrii
GIF sunt: Argentina, Australia, Brazilia, Canada, China, Euratom, Franta, Japonia,
Coreea, Rusia, Africa de Sud, Elvetia, Marea Britanie, SUA [1].
Obiectivele stabilite de GIF pentru sistemele de Gen IV sunt:
- securitate,
- siguranta,
- durabilitate,
- eficienta economica,
- versatilitate.
Atingerea conditiei de durabilitate necesita ca sistemele sa asigure generarea de
energie durabilă care să îndeplinească obiectivele unui mediu curat, disponibilitatea
pe termen lung a sistemelor si utilizarea eficientă a combustibilului pentru producerea
de energie la nivel mondial. Este necesar deasemenea ca sistemele de Gen IV sa
minimizeze si gestioneze deseurile nucleare produse si, în special, sa reduca
obligatiile de management a desurilor pe termen lung, îmbunătătind astfel protectia
pentru sănătatea publică si mediul înconjurător .
Obiectivul economic impune ca sistemele de energie nucleară de Generație IV sa aiba
un avantaj clar al costurilor ciclului de viață față de alte surse de energie si un nivel de
risc financiar comparabil cu alte proiecte energetice.
Obiectivele privind securitatea nucleara si fiabilitatea sistemelor de Gen IVimpun ca
[1]:
- operarea sa exceleze în securitate si fiabilitate.
- Probabilitatea si gradul de deteriorare a zonei active sa fie foarte scăzute.
- necesitatea de raspuns în situatii de urgentă în afara amplasamentului sa fie
total eliminata
In urma unei analize, realizata de experti la nivel international, a peste 100 de proiecte
de reactori nucleari, care a urmarit criteriile mai sus mentionate, au fost selectate
urmatoarele 6 concepte:
- reactor rapid racit cu sodium (SFR - Sodium Fast Reactor)
- reactor rapid racit cu plumb (LFT – Lead Fast Reactor)
- reactor rapid racit cu gaz (GFR – Gas Cooled Fast Reactor)
- reactor racit cu saruri lichide (Molten Salts Reactor)
- reactor de temperature foarte inalta (VHTR - Very High Temperature Reactor)

1
 - reactor supercritic racit cu apa (SCWR - Supercritical Water Cooled Reactor)

SFR– Reactor Rapid Racit cu Sodiu

SFR foloseste un spectru cu neutroni rapizi si un ciclu inchis de combustibil pentru
conversia eficienta a uraniului fertil si arderea actinidelor. Reactorul este racit cu
sodiu lichid.
Pentru acest concept se preconizeaza un ciclu de combustibil cu reciclarea completa a
actinidelor. In acest sens sunt considerate doua variante de reactor [1]:
- prima varianta este un reactor de putere medie (150 – 500 MWe), cu un
combustibil metalic format din uraniu-plutoniu-actinide minore-zirconiu,
- a doua varianta este un reactor de putere medie spre mare (500 – 1500 MWe),
cu combustibilul format dintr-un amestec de oxid de uraniu si oxid de plutoniu,
sustinut de un ciclu bazat pe procesare avansata sub apa.
In ambele variante, temperatura agentului de racire la iesirea din reactor este de
aproximativ 550°C.
Sistemul SFR este primul in top ca dezvoltare durabila datorita ciclului inchis si
potentialului excelent de gestionare a actinidelor, inclusiv extinderea resurselor de
combustibili nucleari. Este conceput in special pentru producerea de energie electrica
si gestionarea actinidelor.
SFR folosește lichid de sodiu ca agent de răcire al reactorului, permițând o densitate
mare de putere cu o fracție de volum scăzută a lichidului de răcire și o funcționare la
presiune scăzută. În timp ce mediul fără oxigen împiedică coroziunea, sodiul
reacționează chimic cu aerul și apa și necesită un sistem de răcire foarte bine etansat.
El este un mediu opac, care pune probleme in cazul operatiilor de in-service
inspection.
Opțiunile de dimensiune a centralelor sunt cuprinse între reactoare modulare mici
(SMR – Small Modular Reactor), de la 50 la 300 MWe, la instalații mai mari de până
la 1 500 MWe. Temperatura de ieșire de 500-550°C permite utilizarea materialelor
dezvoltate și verificate în programele anterioare de reactori rapizi.
SFR cu ciclu de combustibil închis permite regenerarea combustibilului fisionabil și
facilitează gestionarea actinidelor minore. Cu toate acestea, acest lucru necesită
dezvoltarea unor combustibili noi, cu utilizarea produsilor din reciclare și calificarea
lor pentru utilizare.
Caracteristicile importante de securitate ale sistemului SFR includ:
- un timp de răspuns termic lung,
- o marjă rezonabilă la fierberea agentului de răcire,
- un sistem primar care sa functioneze în apropierea presiunii atmosferice
- un sistem intermediar de sodiu între sistemul primar cu sodiul radioactiv și
sistemul de conversie a puterii. In acest sens, apa / abur, dioxidul de carbon
supercritic sau azotul pot fi considerate fluide de lucru pentru sistemul de
conversie a energiei ce permit obtinerea de performanțe ridicate în ceea ce
privește eficiența termică, securitatea și fiabilitatea.

2
Cu inovații in reducerea costului capitalului, SFR isi propune să fie competitiv din
punct de vedere economic pe piețele viitoare de energie electrică. În plus, spectrul de
neutroni rapizi extinde foarte mult utilizarea resurselor de uraniu comparativ cu
reactoarele termice. SFR este considerat sistemul cel mai aproape de implementare a
managementului actinidelor.
O mare parte din tehnologia de bază pentru SFR a fost stabilită în fostele programe de
reactoare rapide, incluzând recent testele de inchidere a reactorului Phénix ce vor fi
continuate cu proiectul ASTRID în Franța, repornirea lui Joyo în Japonia, extinderea
timpului de viata al reactorului BN-600, operarea lui BN-800 și dezvoltarea
proiectului BN-1200 în Rusia și a Reactorului experimental experimentat CEFR
China (conectat la retea in 2011) [1].
Principalele caracteristici ale SFR pentru misiunea de management a actinidelor sunt:
- consumul de elemente transuranice într-un ciclu de combustibil închis,
reducând astfel radiotoxicitatea și încărcătura de căldură care facilitează
depozitarea deșeurilor și izolarea lor in formatiuni geologice.
- utilizarea sporită a resurselor de uraniu prin gestionarea eficientă a
materialelor fisionabile și a reciclării multiple.
- nivelul ridicat de securitate obținut prin mijloace inerente și pasive permite, de
asemenea, acomodarea tranzientelor si evenimentelor asociate, cu marje de
securitate semnificative.
Unitatea reactorului poate fi aranjată într-o dispunere de tip piscina (Figura 1) sau
într-o structură de tip bucla compactă.

Figura 1. Reprezentarea schematica a unui reactor SFR (configuratie tip piscina) [1]

Sunt luate în considerare trei opțiuni:

1. Un reactor tip buclă de dimensiuni mari (600-1500 MWe) cu combustibil mixt
de uraniu-plutoniu și potențial actinide minore, susținut de un ciclu de
combustibil bazat pe prelucrarea apoasă avansată într-o locație centrală care
deservește un număr de reactoare.
2. Un reactor tip piscină de dimensiuni medii până la mari (300-1500 MWe) cu
combustibil metalic sau ceramic (oxid).

3
 3. Un reactor de tip modular de dimensiuni reduse, SMR, (50-150 MWe) cu
combustibil din aliaj metalic de uraniu-plutoniu-actinide minore-zirconiu,
susținut de un ciclu de combustibil bazat pe prelucrarea pirometalurgică în
instalațiile integrate cu reactorul.

GFR Reactor Rapid Racit cu Gaze

Sistemul GFR este un reactor cu spectru rapid, răcit cu heliu, cu temperatură ridicată,
cu ciclu închis de combustibil. El combină avantajele sistemelor cu spectru rapid
pentru durabilitatea pe termen lung a resurselor de uraniu și minimizarea deșeurilor
(prin reprelucrarea multiplă a combustibilului și a fisionării actinidelor cu durată
lungă de viață), cu sistemele de temperatură ridicată (eficiența ciclului termic ridicat
și utilizarea industrială a căldura generată, de exemplu pentru producția de hidrogen)
[1].
GFR utilizează aceleași procese de reciclare a combustibilului ca SFR și aceeași
tehnologie a reactorului ca și VHTR. Prin urmare, abordarea sa de dezvoltare se
bazează, pe cât posibil, pe tehnologiile dezvoltate pentru VHTR pentru structuri,
materiale, componente și sistemul de conversie a energiei. Cu toate acestea, solicită o
cercetare și dezvoltare specifică în afara activităților actuale și preconizate pentru
sistemul VHTR, în special în ceea ce privește proiectarea zonei active din perspectiva
aspectelor de securitate.
He este un agent de racire cu o singura faza (gazoasa), transparent, inert din punct de
vedere chimic, care nu disociaza si nici nu se activeaza,. Desi coeficientul de vid
(void) este pozitiv, acesta este mic si este dominat de feadbak-ul Doppler [1].
Zona activa are o densitate relativ mare de putere si ofera posibilitatea de inspectie si
de manipulare simplificata. Temperatura mare de iesire a agentului de racire, de peste
700oC, in mod normal 800-850oC, se adauga ca un avantaj ciclului inchis.
Proiectul de referință pentru GFR se bazează pe o zona activa dimensionata la o
putere de 2400MWth, inchisa într-un vas de presiune din oțel. Zona activa este
alcătuita dintr-un ansamblu de elemente combustibile hexagonale, fiecare alcătuit din
teci ceramice si combustibil de carbură mixtă U, Pu, introduse într-un tub hexagonal
ceramic. Materialul preferat în momentul de față pentru intecuire si pentru tuburi este
carbura de siliciu armată cu fibre de carbură de siliciu.
Figura 2 prezintă zona activa a reactorului GFR, situata în interiorul vasului de
presiune din oțel, înconjurata de schimbătoarele de căldură principale și buclele de
transfer a căldurii. Întreg circuitul primar este conținut într-un vas secundar de
presiune, ce constituie zona de protecție.
Un schimbător de căldură transferă căldura unui circuit secundar care conține un
amestec de heliu-azot, si care, la rândul său, antreneaza o turbină cu gaz cu ciclu
închis. Căldura reziduală a turbinei de gaz este utilizată pentru a genera abur într-un
generator de abur care este apoi utilizat pentru a antrena o turbină cu abur. Un astfel
de ciclu combinat este o practică obișnuită în centralele electrice pe bază de gaze
naturale, reprezentând astfel o tehnologie cunoscuta, singura diferență în cazul GFR
fiind utilizarea unei turbine cu gaz cu ciclu închis.
GFR functioneaza cu un spectru de neutroni rapizi si un ciclu de combustibil inchis
pentru conversia eficienta a uraniului fertil si gestionarea actinidelor. In studiile GIF
s-a considerat un reactor GFR de referinta cu puterea de 600 MWt/288 Mwe, racit cu

4
 heliu, avand o temperatura a agentului de racire de 850°C, cu un ciclu de putere
Brayton direct si o turbina cu gaze de mare randament.
GFR este conceput in special pentru producerea de energie electrica si gestionarea
actinidelor, dar poate fi utilizat si pentru producerea de hidrogen.

Bucle de evacuare
a caldurii,
schimbatori de
caldura, sistem de
manipulare al Vas de siguranta sferic
combustibilului

Figura 2. Reprezentari schematice ale unui reactor GFR [1]

5
LFR– Reactor Rapid Racit cu Plumb
Reactorii rapizi răciți cu plumb (LFR) prezintă un spectru de neutroni rapizi, o
funcționare la temperatură ridicată și răcire fie cu plumb topit sau cu eutectic de
plumb-bismut (LBE). Ambele au proprietăți termodinamice foarte bune, sunt relativ
inerte în ceea ce privește interacțiunea cu aerul sau apa si sustin funcționarea la joasă
presiune. Sistemele LFR sunt destinate pentru producerea combinata de energie
electrica, hidrogen și căldură de proces., precum gestionarii actinidelor.
Optiunile includ o gama mare de puteri:
- o unitate modulara de putere mica (50 – 100 MWe), care are un interval de
realimentare foarte mare,
- un sistem modular de 300 – 400 MWe, deasemenea cu interval mare de
reincarcare,
- o centrala mare de 600 MWe.
Conceptele de sistem reprezentate în planurile Planului de Cercetare al Sistemului
Forumului Internațional (GIF) Generation IV (SRP) se bazează pe sistemul european
răcit cu plumb ELFR, conceptul BREST-OD-300 al Rusiei și conceptul de sistem
SSTAR conceput în SUA. Numeroase concepte LFR suplimentare se află, de
asemenea, în diverse stadii de dezvoltare în diferite țări, inclusiv China, Rusia, SUA,
Suedia, Coreea și Japonia.
Conceptul cel mai avansat este cel cu Pb/Bi care are o zona activa mica si o durata de
viata foarte lunga (10 – 30 de ani). Reactorul este racit prin convectie naturala si are
intre 120 si 400 MWt, cu o temperatura a agentului de racire la iesirea din zona activa
de 550°C, cu posibilitatea de crestere pana la 800°C.
ELFR, conceptul dezvolat in Europa, se bazeaza pe plumb lichid si combustibil pe
baza de uraniu si plutoniu, cu posibilitatea includerii actinidelor minore, in vederea
asigurarii obiectivelor de durabilitate. Proiectat pentru o putere de 600Mwe, in etapa
actuala prevede un regim de temperatura al plumbului in domeniul 400-480°C.
Conceptul general al unui LFR in configuratie de tip piscina este ilustrat in Figura 3.
LFR are capacități excelente de gestionare a materialelor, deoarece operează în
spectrul neutronic rapid și utilizează un ciclu de combustibil închis pentru o conversie
eficientă a uraniului fertile [2]. Deasemenea, LFR poate fi folosit pentru arderea
actinidelor din combustibilul LWR ars și a toriului. O caracteristică importantă a LFR
este securitatea îmbunătățită care rezultă din alegerea plumbului topit ca agent de
răcire relativ inert și cu presiune scăzută.
În ceea ce privește durabilitatea, plumbul este un element abundent in natura și, prin
urmare, disponibil, chiar și în cazul realizarii unui număr mare de reactoare. Mai
important, ca și în cazul altor sisteme rapide, durabilitatea combustibilului este mult
îmbunătățită de capacitățile de conversie ale ciclului de combustibil LFR. Deoarece se
bazeaza pe un agent de răcire cu o marjă foarte mare la fierbere, fara interactiune cu
aerul sau apa, conceptele LFR oferă un potențial substanțial în ceea ce privește
securitatea, simplitatea designului, rezistența la proliferare și performanța economică
rezultată.
In prezent, sunt necesare dezvoltari în domeniile combustibililor, performanțelor
materialelor și controlului coroziunii. În următorii ani se așteaptă progrese în ceea ce
privește materialele, designul sistemului și parametrii de funcționare. Activitățile de

6
testare și de demonstrație semnificative sunt în curs de desfășurare și sunt planificate
în acest interval de timp.

Figura 3. Reprezentari schematice ale unui reactor LFR [1]

SCWR – Reactor Racit cu Apa cu Parametri Supracritici

Sistemele SCWR au doua optiuni pentru ciclul de combustibil:
- reactor termic cu ciclu de combustibil deschis,
- reactor rapid cu un ciclu combustibil inchis si reciclarea completa a actinidelor.
Ambele optiuni folosesc un reactor cu temperaturi si presiuni inalte, care opereaza
deasupra punctului critic al apei (22,1MPa, 374°C).
Pentru ambele optiuni, centrala de referinta are un nivel al puterii de 1700 MWe, o
presiune de functionare de 25 MPa si o temperatura la iesirea din zona activa de
550°C. Sunt incorporate caracteristici de securitate asemanatoare celor de la
reactoarele simple cu apa in fierbere.
Sistemele SCWR sunt create in special pentru producerea de energie electrica, cu o
optiune pentru gestionarea actinidelor.
Zona activa a reactorului poate avea un spectru neutroni termic sau un spectru de
neutroni rapizi, în funcție de designul ei. Conceptul poate fi bazat pe vasul de presiune
actual sau pe reactoarele cu tuburi de presiune și, prin urmare, să utilizeze ca
moderator apă ușoară sau apă grea. Spre deosebire de reactoarele curente răcite cu apă,
agentul de răcire va avea o creștere semnificativ mai mare a entalpiei în zona activa,
ceea ce reduce fluxul de masă al zonei active pentru o putere termică dată și va creste
entalpia de ieșirea din zona activa în condiții de supraîncălzire. Pentru ambele
concepte(vas sub presiune, rescpectiv tub de presiune) a fost prevăzut un ciclu de abur
cu o trecere, eliminand recirculația a agentului de răcire în interiorul reactorului.

7
Ca și într-un reactor cu apă la fierbere, aburul supraîncălzit va alimenta direct turbina
cu abur de înaltă presiune, iar apa de alimentare din ciclul de abur va alimenta înapoi
zona activa. Astfel, conceptele SCWR combină experiențele de proiectare și operare
obținute de la sute de reactoare răcite cu apă cu acele experiențe din sute de centrale
electrice pe bază de combustibil fosil operate cu apă supercritică (SCW). Spre
deosebire de unele dintre celelalte sisteme nucleare de generația IV, SCWR poate fi
dezvoltat treptat pas cu pas de la reactoarele curente răcite cu apă.
Avantaje și provocări
Proiectele SCWR (Figura 4) au caracteristici unice care oferă multe avantaje în
comparație cu reactoarele răcite cu apă de ultimă oră.
- SCWR oferă o creștere a eficienței termice în raport cu reactoarele răcite cu
apă din actualal generatie. Eficiența unui SCWR se poate apropia de 44% sau
mai mult, față de 34 - 36% pentru reactoarele curente.
- Nu sunt necesare pompele pentru agentul de răcire al reactorului. Singurele
pompe care conduc agentul de răcire în condiții normale de funcționare sunt
pompele de alimentare cu apă și pompele de extracție a condensului.
- Generatoarele de abur utilizate în reactoarele cu apă sub presiune și
separatoarele de abur și uscătoarele utilizate în reactoarele cu apă la fierbere
pot fi omise deoarece lichidul de răcire este supraîncălzit în zona activa.
- Containmemt-ul, proiectat cu bazine de suprimare a presiunii și cu sisteme de
răcire în caz de urgență și de eliminare a căldurii reziduale, poate fi
semnificativ mai mic decât al reactoarelor cu răcire cu apă.
- Entalpia mai ridicata a aburului permite diminuarea dimensiunii sistemului de
turbină și, astfel, reducerea costurilor de capital ale partii clasice.
Aceste caracteristici generale oferă posibilitatea unor costuri de capital mai mici
pentru o anumită putere electrică a instalației și o utilizare mai bună a combustibilului
și, astfel, un avantaj economic clar în comparație cu reactoarele de apă usoara actuale.
Cu toate acestea, există mai multe provocări tehnologice asociate dezvoltării SCWR și,
în special, necesitatea validării modelelor de transfer termic tranzitoriu (pentru
descrierea depresurizării de la condiții supercritice la condiții sub-critice), calificarea
materialelor (și anume oțelurile avansate pentru intecuire) și demonstrarea sistemelor
de securitate pasivă.
Problemele cheie ale chimiei apei vizeaza prezicerea și controlul radiolizei apei și a
transportului produsilor de coroziune (inclusiv a produsilor de fisiune) si rămân
principalele domenii de cercetare și dezvoltare.

8
 Figura 4. Reprezentarea schematica a unui reactor SCWR [1]

VHTR– Reactor cu Temperaturi Foarte Inalte

Reactorul VHTR foloseste un spectru termic de neutroni si un ciclu de uraniu cu o
singura trecere. Sistemele VHTR se dezvolta in special pentru producerea caldurii de
proces cu parametri inalti, cu aplicatii cum ar fi gazeificarea carbunilor si producerea
termochimica, cu eficienta superioara a hidrogenului.
Reactorul are o zona activa de 600 MWt racita cu heliu (Figura 5). Sistemele VHTR
au temperaturi de iesire ale agentului de racire de peste 1000°C. VHTR este gandit a
fi un sistem cu o eficienta mare care sa poata asigura caldura de proces pentru un
spectru larg de procese neelectrice, putand incorpora si echipamente pentru
producerea de energie electrica si termica.
Sistemul are flexibilitatea de a adopta cicluri de combustibil U/Pu si sa reduca astfel
cantitatea de deseuri puternic active.
Sistemul VHTR este situat foarte bine in clasamentele pentru economicitate, datorita
eficientei foarte mari de producere a hidrogenului, temperatura de ieșire ridicată
facandu-l atractiv și pentru industria chimică, petrolieră și siderurgica.
Baza tehnică pentru VHTR este combustibilul de tip particule acoperite cu TRISO,
grafitul ca structură a zonei active, agentul de răcire - heliu, precum și dispunerea
specifică a zonei active și densitatea de putere inferioară pentru a îndepărta căldura
de dezintegrare într-un mod natural. Conceptul VHTR are potențial pentru securitate
inerentă, eficiență termică ridicată, capacitate de aplicare a căldurii de proces, costuri
de funcționare și întreținere reduse, precum și construcție modulara. Caracteristicile
inerente ale combustibilului si reactorului il palseaza bine si in clasamentele privind
securitatea si fiabilitatea.

Reactorul VHTR este următorul pas în dezvoltarea evolutivă a reactoarelor de

temperatură înaltă răcite cu gaz. Este un reactor răcit cu heliu, moderat cu grafit, cu
spectru neutronic termic. Poate furniza căldură și electricitate nucleară pe o gamă de
temperaturi de ieșire de la miez între 700 și 950°C sau mai mult de 1000°C în viitor.

9
Zona activa a reactorului VHTR poate fi fie un bloc prismatic, cum ar fi HTTR
japonez, fie o zona activa continand combustibil sub forma de particule sferice
(pebble-bed), cum ar fi reactorul chinezesc HTR-10 [2]. Pentru generarea de energie
electrică, un sistem de turbină cu gaz (heliu) poate fi setat direct în bucla de răcire
primară sau la capătul inferior al temperaturii de ieșire, un generator de abur poate fi
utilizat cu un ciclu convențional.
Pentru aplicațiile vizand căldura de proces pentru rafinării, petrochimie, metalurgie și
producerea hidrogenului, procesul de aplicare a căldurii este în general cuplat cu
reactorul printr-un schimbător de căldură intermediar, așa-numitul ciclu indirect.
VHTR poate produce hidrogen numai din căldură și apă utilizând procese
termochimice (cum ar fi procesul de sulf-iod (SI) sau procesul de sulf hibrid),
electroliza cu abur la temperaturi înalte (HTSE) sau din căldură, apă și gaze naturale
prin aplicarea tehnologiei reformatoarelor de abur.
În timp ce abordarea inițială pentru VHTR la începutul programului Generația IV s-a
axat pe temperaturile de ieșire foarte mari și pe producția de hidrogen, evaluările
curente ale pieței au indicat faptul că producția de energie electrică și procesele
industriale bazate pe aburi de temperatură ridicată care necesită temperaturi de ieșire
modeste (700-850 ° C) au cel mai mare potențial de aplicare în următorul deceniu și
reduc, de asemenea, riscul tehnic asociat cu temperaturi de ieșire mai mari. Ca rezultat,
în ultimul deceniu, accentul s-a mutat de la conceptele cu temperaturi de ieșire mai
mari, la concepte de temperatură de ieșire mai mici, cum ar fi HTR-PM în China și
NGNP în SUA.
De mentionat ca VHTR poate suporta cicluri alternative de combustibil, cum ar fi U-
Pu, Pu, MOX, U-Th.

Figura 5. Reprezentarea schematica a unui reactor de tip VHTR [1]

MSR– Reactor cu Saruri Topite

Reactoarele cu saruri topite folosesc un spectru de neutroni lenti spre termici si ciclu
combustibil inchis pentru utilizarea eficienta a plutoniului si a actinidelor mici. In
sistemele MSR combustibilul este un amestec lichid de sodiu si zirconiu.
Combustibilul din saruri topite curge prin canale din grafit, producand un spectru
termic. Caldura generata in sarurile topite este transferata catre un sistem secundar de
racire printr-un schimbator de caldura intermediar, si apoi printr-un nou schimbator de

10
caldura catre sistemul de conversie a puterii (Figura 6). Nu este necesara fabricarea
combustibilului.
Centrala de referinta are o putere de 1000 MWe. Sistemul lucreaza la o presiune mica
(< 0,5 MPa) si are o temperatura a agentului la iesirea din zona activa de 700°C, ceea
ce permite obtinerea unor randamente termice ridicate ale ciclului de putere [2].
MSR este destinat in special pentru producerea de energie electrica si arderea
actinidelor.
Pentru realizarea sistemelor de Generatia IV sunt necesare activitati intense de
cercetare-dezvoltare in urmatoarele domenii: ciclul de combustibil, combustibili si
materiale, produsele energetice (energie electrica, caldura de proces), risc si securitate,
aspecte economice, rezistenta la proliferare si protectie fizica.
MSR se distinge prin faptul ca zona activa este practic dizolvata în fluorură topită
(Figura 7). Tehnologia a fost studiată cu 50 de ani în urmă. Interesul actual se referă la
conceptele de reactori rapizi ca o alternativă pe termen lung la reactorii rapizi cu
combustibil solid. Unitatea de reprocesare a combustibilului pe amplasamentul
centralei bazata pe pirochimie permite extragerea plutoniului sau reproducere
uraniului-233 din toriu. Cercetarea și dezvoltarea progresează spre rezolvarea
problemelor de fezabilitate și evaluarea securitatii și performanței conceptelor de
proiectare.
Chestiunile cheie de fezabilitate se concentrează pe o abordare dedicată securitatii și
pe dezvoltarea instrumentelor de măsurare și control al potențialului redox al sarii în
scopul limitarii ratei de coroziune a materialelor structurale. Sunt necesare lucrări
suplimentare privind procesarea online a sarurilor. Sunt necesare multe eforturi în
ceea ce privește tehnologia sarurilor topite și a echipamentelor aferente.
Tehnologia MSR a fost parțial dezvoltată, incluzand două reactoare demonstrative, în
anii 1950 și 1960 în Statele Unite ale Americii (Oak Ridge National Laboratory).
Reactorii MSR demonstrativi au fost moderate cu grafit în spectrul termic. Din 2005,
cercetarile s-au concentrat pe dezvoltarea conceptelor MSR rapizi, care sa combine
avantajele generice ale reactorilor rapizi (utilizare extinsă a resurselor, minimizare a
deșeurilor), cu cele ale sarurilor de fluor topite drept combustibil lichid si agent de
răcire (presiune joasă și temperatură de fierbere ridicată, transparență optică).
Spre deosebire de majoritatea altor reactoare pe saruri topite topite studiate anterior,
conceptul de reactor rapid racit cu saruri (MSFR) nu include existenta unui moderator
solid (de obicei grafit) în zona activa. Această alegere a designului este motivată de
studierea parametrilor cum ar fi coeficientul de feedback, raportul de reproducere,
durata de viață a grafitului și inventarul inițial de U233. MSFR prezintă coeficienți
mari de temperatură negativă și reactivitate de vid, o caracteristică unică de securitate
care nu se găsește în reactoarele rapide cu combustibil solid.
Comparativ cu reactoarele cu combustibil solid, sisteme MSFR au un inventar mai
scazut de nuclee fisile, nu au constrangeri de defectare la radiatii la atingerea gradului
de ardere, nu au cerințe de fabricare și manipulare a combustibil solid și au o
compoziție izotopică omogenă a combustibilului în reactor. Acestea și alte
caracteristici dau reactorului MSFR potențiale capabilități unice pentru arderea
actinidelor și extinderea resurselor de combustibil.
Studiile din Rusia pe Molten Salt Actinide Recycler and Transmuter (MOSART) au
ca scop folosirea lui ca un arzator eficient de deseuri transuranice (TRU) din

11
combustibilul UOX și MOX din reactorii cu apă ușoară (LWR) cu si fara aport de
toriu.
Sunt studiate alte concepte avansate ale reactorului, care folosesc tehnologia sarurilor
lichidă, ca agent de răcire primar, precum reactoarele de temperatură inalta, răcite cu
saruri de fluor, cu combustibil de tip particule acoperite similare reactoarelor răcite cu
gaz la temperaturi ridicate.
A existat o reînnoire semnificativă a interesului pentru utilizarea sarurilor lichide ca
agent de răcire pentru aplicațiile nucleare și nenucleare. Aceste săruri ar putea facilita
transferul de căldură pentru conceptele de producere a hidrogenului pe filiera nucleara,
generarea energiei solare concentrate, pentru rafinăriile de țiței și instalațiile de
prelucrare a țițeiului din șisturi, printre alte aplicații.

Figura 7. Reprezentare schematica a conceptului de reactor MSR [1]

Bibliografie
1. https://www.gen-4.org/gif/jcms/c_40465/generation-iv-systems
2. GIF Annual Report 2017, NEA/OECD, 2017

12