Coeficientul de concordanţă multiplă a rangurilor al lui Kendall

Trecem acum la cazul mai general, cu m variabile, pentru o populaţie de volum n. Legătura va
fi de intensitate maximă dacă dacă fiecare unitate a populaţiei are acelaşi rang în raport cu
toate variabilele. Deoarece între două variabile poate exista o legătură directă, între altele
două o legătură inverşa, nu putem aprecia pe ansamblu un sens al legăturii. De aceea,
coeficientul va fi unul de cuncordanţă şi nu de corelaţie. El se defineşte tot pe baza tabelului
rangurilor, considerând următorul sistem de numere:
S  {S1 , S 2 ,..., S k ,..., S n }
unde S k , k  1,..., n este suma rangurilor pentru cele m variabile în raport cu unitatea Ak .
Dacă legătura este directă de intensitate maximă, avem:
S  {m , 2m , ... , nm}
Dacă nu există legătura (rangurile sunt perfect amestecate) avem:
S1  S 2  ...  S k  ...  S n
iar dispersia lor va fi nulă.
Calculăm dispersia în cazul legăturii de intensitate maximă:
m  2m  ...  nm m(n  1)
M (S )  
n 2
m 2  (2m) 2  ...  (nm) 2 m 2 (n  1)(2n  1)
M (S 2 )  
n 6
m 2 (n 2  1)
  M (S )  [M (S )] 
2
S
2 2

12
Considerând că dispersia efectivă a sistemului S este proporţională cu concordanţa dintre cele
m variabile, coeficientul de concordanţă multiplă a rangurilor al lui Kendall se defineşte
astfel:
 S2 (efectiva )  S2 (efectiva )
k 
 S2 (maxima ) m 2 (n 2  1)
12

Deoarece ne arată doar intensitatea, nu şi sensul legăturii, k  [0 ; 1] . Interpretarea intensităţii

legăturii pe baza acestui coeficient se va face astfel:
- dacă k  0 legătura este nulă
- dacă k  [0 ; 0,3) legătura este de intensitate slabă
- dacă k  [0,3 ; 0,7) legătura este de intensitate medie
- dacă k  [0,7 ; 1] legătura este de intensitate puternică

Exemplu
Ca exemplu, luăm aceleaşi 10 fime, dar pe lângă variabilele X = renumele firmei (cât este de
cunoscută în rândul consumatorilor) şi Y = încrederea în produsele firmei vom lua în calcul şi
Z = performanţele economice (poate fi cifra de afaceri, profitul, mărimea dividendelor, etc).

Tabelul 4.9. Distribuţia rangurilor în raport cu variabilele X, Y şi Z

unitatea
stat. A1 A2 A3 A4 A5 A6 A7 A8 A9 A10
Variabila
X 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Y 2 3 1 5 6 4 7 9 8 10
Z 2 4 1 5 3 7 8 6 10 9
S 5 9 5 14 14 17 22 23 27 29

5  9  5  14  14  17  22  23  27  29
M (S )   16,5
10
52  9 2  52  14 2  14 2  17 2  22 2  232  27 2  29 2
M (S 2 )   339,5
10
 S2 (efectiva )  M (S 2 )  [M (S )]2  339,5  16,52  67,25
m 2 (n 2  1) 32 (10 2  1)
 S2 (maxima )    74,25
12 12
 S2 (efectiva ) 67,25
k   0,91
 S2 (maxima ) 74,25
Există deci o legătură de intensitate foarte mare între renumele firmei, încrederea în produsele
ei şi performanţele sale economice.

Coeficientul de corelaţie a rangurilor al lui Spearman

Ca şi coeficientul similar propus de Kendall, şi acesta se calculează pornind de la tabelul de
concordanţă a rangurilor. Ne vom folosi de diferenţele d i dintre ranguri pentru aceeaşi unitate
a populaţiei relativ la cele două variabile. Coeficientul are următoarea expresie:
n
6 d i2
  1 i 1

n(n  1)
2

Vom lua ca exemplu numeric aceeaşi populaţie şi variabile ca şi în cazul coeficientului

similar al lui Kendall. Limitele celor doi coeficienţi sunt aceleaşi, la fel şi interpretările
valorilor numerice.

Tabelul 4.10. Distribiţia rangurilor şi a diferenţelor dintre ranguri

 unitatea
stat. A1 A2 A3 A4 A5 A6 A7 A8 A9 A10
variabila
X 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Y 2 3 1 5 6 4 7 9 8 10
di -1 -1 2 -1 -1 2 0 -1 1 0

6(1  1  4  1  1  4  0  1  1  0)
  1  0,92
10(10 2  1)
Există deci o legătură puternică între cele două variabile. Valoarea numerică este diferită faţă
de cea a coeficientului lui Kendall. Nu trebuie privite însă într-un mod foarte rigid valorile
obţinute. Nu este importantă alegerea unuia sau altuia din coeficienţi, ci folosirea aceluiaşi
coeficient pentru aceeaşi populaţie la momente diferite de timp sau populaţii perechi.

Exemplu
Coeficientul de corelaţie a rangurilor al lui Spearman – cazul în care două sau mai multe
ranguri sunt identice.
Se consideră 10 mărci de automobile în raport cu variabilele X – gradul de apreciere şi
de încredere al utilizatorilor şi Y – nivelul de siguranţă (poate fi reprezentat de punctajul
obţinut la testele de specialitate sau de elementele de siguranţă activă şi pasivă din dotare). Se
cere să se caracterizeze legătura dintre cele două variabile, dacă aceasta există.

Avem următorul tabel al rangurilor:

unit. statistică A1 A2 A3 A4 A5 A6 A7 A8 A9 A10
variabila
X 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Y 2 1 2 4 7 5 8 6 8 10
di -1 1 1 0 -2 1 -1 2 1 0

Se poate observa că în cazul variabilei Y există unităţi statistice care au acelaşi rang
(deci au aceeaşi valoare a variabilei), şi anume: A1 şi A3 au rangul 2, respectiv A7 şi A9 au
ambele rangul 8.
Alte asemenea situaţii sunt frecvent întâlnite în întrecerile sportive (fotbal, gimnastică,
etc.), în analiza competiţională (care vizează alcătuirea topului firmelor de pe o anumită
piaţă), dar şi în alte domenii.

Coeficientul de corelaţie a rangurilor al lui Spearman are expresia:

n
6   d i2
  1 i 1


n  n2 1 
 6  1  1  1  0  4  1  1  4  1  0 6  14 84
Deci:   1   1  1  0,92
 
10  10  1
2
10  99 990
Există deci o legătură directă foarte puternică între cele două variabile considerate.

INDICII STATISTICI

Pentru studierea fenomenelor economice şi sociale este adesea nevoie să descriem şi să

evaluăm variaţia unor mărimi. Indicele statistic este o funcţie ale cărei valori numerice
exprimă variaţia relativă totală sau parţială a unei mărimi între două situaţii (două perioade,
două spaţii diferite, două categorii). Astfel, el permite analiza dinamică a mărimilor
considerate.
Fie Z o mărime a cărei variaţie constituie obiectivul de studiat şi  un parametru de
care depinde mărimea Z, respectiv Z = Z(). Relativ la parametrul , acesta poate exprima
timpul, spaţiul sau anumite categorii economice sau sociale. Considerând două stări oarecare
ale parametrului , respectiv  = j cu Z() = Z(j) şi  = k cu Z() = Z(k), atunci, în sens
clasic, indicele mărimii Z este raportul dintre cele două valori ale variabilei Z:

Z (k )
I Zk / j 
Z ( j)
unde j redă valoarea de referință și k pe cea ”actuală”, curentă sau de comparat.
Există mai multe criterii de clasificare a indicilor. Dintre acestea, cele mai importante
sunt redate în continuare:
1. După numărul de unităţi la care se referă mărimea Z, indicii sunt:

- indici elementari sau individuali, ce măsoară variaţia unei mărimi relativ la o

singură unitate statistică a populaţiei. De exemplu, pentru mărimea Z = x∙y, avem:
x( k ) y( k ) Z ( k ) x( k )  y( k )
I xk / j  , I yk / j  şi 
x( j ) y( j ) Z ( j ) x( j )  y( j )

- indici sintetici sau de grup, ce măsoară variaţia unei mărimi relativ la două sau mai
multe unităţi ale populaţiei.
 m
De exemplu Z   xi y j , unde „i” reprezintă unitatea statistică, x şi y fiind factorii ce
i 1
se măsoară la nivelul tuturor celor „m” unităţi. Indicele sintetic este:

Z (k ) 
xi ( k ) y i ( k )
IZ 
k/ j
 i

Z ( j )  xi ( j ) y i ( j )
i

Frecvent, în domeniul economic, prezintă interes studiul unei mărimi de tip valoare
m
Z  V   pi qi , unde pi sunt preţuri iar qi sunt cantităţi.
i 1

2. După natura parametrului , indicii sunt:

- indici ai dinamicii, unde  exprimă timpul, deci se compară nivelurile fenomenului

analizat în două perioade de timp diferite;
- indici teritoriali, unde  exprimă spaţiul, deci se compară nivelurile fenomenului
analizat în două unități spațiale diferite, în aceeași unitate de timp;
- indici ai unor categorii, unde  exprimă o anumită categorie economică sau socială.

În continuarea acestui capitol vor fi tratați indicii de dinamică, aceștia fiind cei mai
utilizați în economie și nu numai. Și în cazul lor există mai multe criterii de clasificare.
1. Indicii dinamici, după modul de comparare a stărilor parametrului , sunt:
- indici cu bază fixă;
- indici cu bază în lanţ.

2. O abordare sistemică a indicilor unei mărimi îi împarte în:

- indici ai variaţiei integrale;
- indici ai variaţiilor factoriale, denumiţi şi indici factoriali.
Având în vedere că tipurile de indici dinamici rezultate pe baza primului criteriu de
clasificare au fost tratate în cadrul capitolului anterior, vor fi detaliate specificitățile
caracteristice abordării sistemice.

1.1 Indicele variaţiei integrale

Fie Z = f(x1, x2, ..., xm) modelul ce exprimă dependenţa mărimii Z de factorii x 1, x2 , ..., xm.
Variaţia mărimii Z, rezultată prin acţiunea tuturor factorilor de influenţă, se numeşte variaţie
integrală. Indicele variaţiei integrale aferent mărimii Z este:
Z( k )
I zk / j 
Z( j )

Proprietăţi ale indicelui variaţiei integrale:

i) Identitatea (reflexivitatea)
 I zk / k  1
respectiv:
Z (k )
I zk / k  1
Z (k )
ii) Reversibilitatea (simetria)
1
I zk / j  I zj / k  1 sau I zk / j 
I zj / k
adică:
Z( k ) 1 1
I zk / j   
Z( j ) Z( j ) I z / k
j
Z( k )
iii) Circularitatea (tranzactivitatea)
Fie j, h şi k trei stări ale parametrului , h fiind starea intermediară, atunci:
I zh / j  I zk / h  I zk / j
deoarece
Z( h ) Z( k ) Z( k )
I zh / j  I zk / h     I zk / j .
Z( j ) Z( h ) Z( j )
1.2 Indicii factoriali

Indicii I z / x1 , I z / x2 ,..., I z / xm exprimând cote părţi din variaţia mărimii Z determinate de factorii
x1, x2, ..., respectiv xm, constituie sistemul de indici factoriali ai mărimii Y. Lipsa unei
definiţii efective a condus cercetarea spre găsirea unor algoritmi de calcul ai indicilor
factoriali. Cei mai cunoscuţi algoritmi au ca trăsătură comună menţinerea la un nivel constant
a factorilor nestudiaţi, fiind numiţi şi sisteme de ponderare.
Principalele tipuri de indici factoriali (sisteme de ponderare) utilizaţi în practică sunt:
- indicii de tip Laspeyres;
- indicii de tip Paasche;
- indicii de tip Fisher.
Se cunosc o serie de alte expresii de calcul a indicilor factoriali destinate, în principal,
calculului indicelui preţurilor (Moldovan, 1999).

1.2.1 Indicii factoriali de tip Laspeyres

Cunoscut iniţial sub denumirea de indicele preţurilor, indicele de tip Laspeyres a fost definit
având în vedere o mărime exprimând valoarea:
r
V   pi q i
i 1
unde pi sunt preţuri iar qi cantităţi. Indicele factorial al preţurilor, de tip Laspeyres, se
determină conform relaţiei:
 r
 pi ( k )qi ( j )
j 1
IVk // pj ( L ) 
r
 pi ( j )qi ( j )
i 1

unde:
pi(j) – preţul din perioada de bază;
pi(k) - preţurile din perioada curentă;
qi(j) – cantităţile din perioada de bază;
qi(k) – cantităţile din perioada curentă.
Asemănător se poate scrie expresia indicelui volumului fizic (al cantităţii):
r

 p ( j )q (k )
j 1
i i

I k/ j
V /q ( L)  r
.
 p ( j )q ( j )
i 1
i i

Din cele două expresii se poate deduce faptul că indicele de tip Laspeyres păstrează
factorii neanalizați constanți, la valoarea din perioada de bază sau de referință, j.
Având în vedere expresiile celor doi indici, în Florea (1986) se deduce o regulă
generală pentru elaborarea indicilor factoriali de tip „Laspeyres”: partea din variaţia unei
mărimi determinată de un factor se obţine menţinând ceilalţi factori la nivelul bază de
comparaţie. Astfel, în cazul mărimii Z depinzând de m factori, adică Z = f(X1, X2, ..., Xm),
avem:

f ( x1( k ), x2 ( j ),..., xi ( j ),..., xm ( j ))

I Zk // xj ( L...L...L ) 
1 f ( x1( j ), x2 ( j ),..., xi ( j ),..., xm ( j ))

f ( x1 ( j ), x2 ( j ),..., xi (k ),..., xm ( j ))
I Zk // xji ( L L...  ...L) 
f ( x1 ( j ), x2 ( j ),..., xi ( j ),..., xm ( j ))

f ( x1 ( j ), x2 ( j ),..., xi ( j ),..., xm (k ))
I Zk // xjm ( L L...L...)  .
f ( x1 ( j ), x2 ( j ),..., xi ( j ),..., xm ( j ))
Exemplu
Relativ la sortimentele importate, dintr-o anumită grupă de mărfuri, dispunem de următoarele
informaţii:

Sortiment an j an k
Cantitate Preţ unitar de Cantitate Preţ unitar de
importată import importată import
S1 18 10 15 18
S2 15 6 25 12
S3 25 14 30 20

Se cere:
a) indicele valorii importului pentru această grupă de mărfuri;
b) indicele preţului de import respectiv indicele cantităţii importate (a volumului
importului), ambii de tip Laspeyres.

Rezolvare
a) Valoarea importului din această grupă de mărfuri (formată din trei sortimente) se
determină astfel:
3
V   pi qi
i 1

unde:
pi – preţul unitar de import al sortimentului i;
qi – cantitatea importată din sortimentul i.
Indicele exprimând variaţia integrală a valorii importului este:

V k  15 18  25 12  30  20 1170

IVk / j     1,890
V  j  18 10  15  6  25 14 620

IVk / j  1,890 indică o creştere a valorii importului, în anul k faţă de anul j, de 1,89 ori.
b) Indicii factoriali, de tip Laspeyres

 p k q  j 
i i
18 18  12 15  20  25 1004
IVk // pj L   i 1
   1,619
3
18 10  15  6  25 14
 p  j q  j 
620
i i
i 1
3

 p  j q k 
i i
10 15  6  25  14  30 720
I k/ j
L   i 1
   1,162
18 10  15  6  25 14 620
V /q 3

 p  j q  j 
i 1
i i
 Urmare a creşterii preţurilor unitare, valoarea importului a crescut, în anul k faţă de
anul j, de 1,619 ori. Privind acest indice factorial ca un indice sintetic al preţurilor, rezultatul
obţinut arată că per ansamblul celor trei sortimente preţurile unitare au crescut de 1,619 ori.
Modificarea cantităţilor importate a determinat o creştere a valorii importului, în anul k
faţă de anul j, de 1,162 ori, sau cantităţile importate au crescut per ansamblu de 1,162 ori.

1.2.2 Indicii factoriali de tip Paasche

Pentru a defini indicele preţurilor, Paasche, spre deosebire de Laspeyres, ponderează preţurile
bunurilor cu cantităţile din perioada curentă. Deci factorii neanalizați sunt păstrați de această
dată constanți la valoarea din perioada curentă sau comparată. Prin urmare, rezultă:
r

 p (k )q (k )
j 1
i i

I k/ j
V/p ( P)  r

 p ( j )q (k )
i 1
i i

Asemănător se poate deduce expresia de calcul a indicelui volumului fizic:

r

 p (k )q (k )
j 1
i i

I Vk // qj ( P)  r

 p (k )q ( j )
i 1
i i

Şi în acest caz, în Florea (1986) autorul deduce o regulă generală pentru elaborarea
indicilor factoriali de tip „Paasche”: partea din variaţia unei mărimi determinată de un
factor se obţine menţinând ceilalţi factori la nivelul curent. Pentru mărimea Z,
depinzând de m factori, indicii factoriali de tip „Paasche” sunt:
f ( X 1 (k ), X 2 (k ),..., X i (k ),..., X m (k ))
I Zk // xj1 (P...P...P) 
f ( X 1 ( j ), X 2 (k ),..., X i (k ),..., X m (k ))
.
.
.
f ( X 1( k ), X 2 ( k ),..., X i ( k ),..., X m ( k ))
I Zk // xj ( P P...  ...P ) 
i f ( X 1( k ), X 2 ( k ),..., X i ( j ),..., X m ( k ))
.
.
.
f ( X 1 (k ), X 2 (k ),..., X i (k ),..., X m (k ))
I Zk // xjm ( P P...P...)  .
f ( X 1 (k ), X 2 (k ),..., X i (k ),..., X m ( j ))
 1.2.3 Indicii factoriali de tip Fisher

În 1922, Irving Fisher a stabilit o nouă expresie de calcul a indicelui preţurilor pornind de la
limitele indicilor Laspeyres, respectiv Paasche (s-a observat că aceștia supraevaluează,
respectiv subevaluează piața în unele situații). Astfel, indicii Fisher se exprimă ca o medie
geometrică a indicilor Laspeyres şi Paasche:
IVk // pj ( F )  IVk // pj ( L )  IVk // pj ( P ) (indicele preţurilor)

IVk // qj ( F )  IVk // qj ( L )  IVk // qj ( P ) (indicele volumului fizic).

În Florea (1986) se extinde acest principiu de calcul pentru o mărime Z depinzând

după o lege oarecare de m factori. Astfel, indicii factoriali obţinuţi în urma aplicării
principiului Fisher sunt definiţi ca o medie geometrică a tuturor indicilor factoriali de tip
Laspeyres şi Paasche, relativ la acelaşi factor, determinaţi prin toate succesiunile posibile de
analiză a factorilor.

Spre exemplu în cazul în care mărimea Y depinde de doi factori, respectiv Z = f(X 1,
X2), indicii factoriali se exprimă astfel:

f ( X 1( k ), X 2 ( j )) f ( X 1( k ), X 2 ( k ))
I zk // xj ( F )  I zk // xj ( L )  I zk // xj ( P )  
1 1 1 f ( X 1( j ), X 2 ( j )) f ( X 1( j ), X 2 ( k ))

f ( X 1( j ), X 2 ( k )) f ( X 1( k ), X 2 ( k ))
I zk // xj ( F )  I zk // xj ( L )  I zk // xj ( P )  
2 2 2 f ( X 1( j ), X 2 ( j )) f ( X 1( k ), X 2 ( j ))

Dacă mărimea Z depinde de 3 factori, respectiv Z = f(X1, X2, X3), având 6 succesiuni
de analiză a factorilor, indicii factoriali au următoarele expresii:

 2
 
I zk // xj ( F )  6 I zk // xj ( L L )  I zk // xj ( L P )  I zk // xj ( P L )  I zk // xj ( P P )
1 1 1 1 1
2

 2
  
I zk // xj ( F )  6 I zk // xj ( L  L )  I zk // xj ( L  P )  I zk // xj ( P  L )  I zk // xj ( P  P )
2 2 2 2 2
2

3 3 
2
3 3
 1

I zk // xj ( F )  6  I zk // xj ( L  L )  I zk // xj ( L P )  I zk // xj ( P L )  I zk // xj ( P P )

2

Justificăm în continuare aceste expresii. Dacă mărimea Z depinde de 3 factori se

înregistrează 6 succesiuni de studiere a influenţei factorilor asupra variaţiei mărimii. O primă
succesiune poate fi următoarea (X1, X2, X3), iar indicii factoriali vor înregistra următoarele
expresii:

f ( X 1( k ), X 2 ( j ), X 3 ( j ))
I zk // xj ( L L ) 
1 f ( X 1( j ), X 2 ( j ), X 3 ( j ))

f ( X 1( k ), X 2 ( k ), X 3 ( j ))
I zk // xj ( P  L ) 
2 f ( X 1( k ), X 2 ( j ), X 3 ( j ))

f ( X 1( k ), X 2 ( k ), X 3 ( k ))
I zk // xj ( P P ) 
3 f ( X 1( k ), X 2 ( k ), X 3 ( j ))

Astfel, factorii a căror influenţă a fost măsurată sunt consideraţi la nivelul lor din
perioada curentă, iar ceilalţi la nivelul lor din perioada de bază. În notaţia indicilor au
intervenit simbolurile „L”, „P” şi „  ”, unde:
 „L” semnifică faptul că factorul se menţine la nivelul bază de comparaţie,
 „P” factorul se menţine la nivelul curent,
 „  ” acel factor este analizat.
Indiferent de ordinea în care sunt analizaţi factorii, poziţia lor în model nu se schimbă.
Pentru toate succesiunile vor fi prezentaţi indicii factoriali, fără a fi redate expresiile lor.

Succesiunea X1 X2 X3
(X1, X3, X2) I z / x1 (L L) I z / x2 ( P  P ) I z / x3 ( P L )
(X1, X2 X3) I z / x1 ( L L ) I z / x2 ( P  L ) I z / x3 ( P P )
(X2, X1, X3) I z / x1 ( P L ) I z / x2 ( L  L ) I z / x3 ( P P )
(X2 X3, X1) I z / x1 ( P P ) I z / x2 ( L  L ) I z / x3 ( L P )
(X3, X1, X2) I z / x1 ( L P ) I z / x2 ( P  P ) I z / x3 ( L L )
(X3, X2, X1) I z / x1 ( P P ) I z / x2 ( L  P ) I z / x3 ( L L )

Dacă mărimea Z depinde de m factori, indicii factoriali se determină ca o medie geometrică a

m! indici obţinuţi prin cele m! succesiuni.
1.3 Testul Fisher şi indicii factoriali

Referitor la definirea axiomatică a indicilor factoriali, I. Fisher a propus un test care îi poartă
numele şi care conţine un ansamblu de cerinţe (axiome) pe care trebuie să le satisfacă indicii
factoriali ai unei mărimi, pentru a putea fi consideraţi indici factoriali „buni”.

1.3.1 Testul Fisher

Axiomele ce compun testul Fisher, sunt:

a) identitatea (reflexivitatea), respectiv:

I zk // xk  1

b) reversibilitatea în timp (simetrie), respectiv:

1
I zk // xj 
I zj // xk

c) Circularitatea (tranzitivitatea), respectiv produsul indicilor cu bază în lanţ trebuie să

fie egal cu indicele cu bază fixă. Considerând trei stări succesive j, h, k, atunci:

I zh // xj  I zk // xh  I zk // xj

d) Reversibilitatea factorilor (completitudinea), respectiv produsului indicilor

factoriali este egal cu indicele variaţiei integrale a mărimii analizate.

I zk // xj  I zk // xj ...I zk // xj  I zk / j
1 2 m

e) Proporţionalitatea indicelui, adică, dacă indicii individuali sunt egali cu A, indicele

sintetic trebuie să fie egal şi el cu A.
f) Cerinţa de determinare a indicelui. Indicele sintetic nu trebuie să devină nul, nedefinit
sau nedeterminat, dacă unul din indicii parţiali devine nul, nedefinit sau nedeterminat.
g) Omogenitatea (comensurabilitatea) indicelui. Valoarea indicelui trebuie să fie
independentă de schimbările unităţilor de măsură.
h) Cerinţa schimbării bazei indicelui. Rezultatul împărţirii a doi indici din două perioade
diferite, calculaţi cu aceeaşi metodă şi având aceeaşi bază trebuie să fie independent de
alegerea bazei.
Se reţin primele patru cerinţe ca fiind mai importante. În raport cu aceste patru prime
cerinţe: toţi indicii sunt reflexivi, doar indicii Fisher sunt simetrici (în general), nici unul
dintre indicii factoriali nu este tranzitiv şi doar indicii Fisher verifică condiţia de
completitudine a testului.

Alte sisteme de axiome au mai fost propuse în literatură, cele mai importante fiind cele
enunţate de către autorii Eichhorn & Voeller (1978), Diwert (1993) şi Olt (1996).

Exemplu
Considerăm mărimea Z=C reprezentând cheltuielile privind consumul a două produse. Datele
referitoare la factorii săi de influenţă, adică preţul mediu de cumpărare şi cantitatea
cumpărată, pentru două luni consecutive sunt prezentate în tabelul următor:

Produs Aprilie 2014 Mai 2014

Preţ mediu Cantitate Preţ mediu cantitate
Produs A 3400 2 (kg) 3550 3 (kg)
Produs B 890 10 (buc) 1100 8 (buc)

a) indicele variaţiei integrale a mărimii C;

b) indicii factoriali ai mărimii C, de tip Laspeyres, Paasche respectiv Fisher. Verifică
rezultatele obţinute condiţia de completitudine a testului Fisher?
c) exprimarea indicilor factoriali sintetici în funcţie de indicii elementari corespunzători.

Rezolvare
a) Mărimea C se exprimă în funcţie de preţ şi cantitate astfel:
n
C   pi qi
i 1
unde:
pi – preţul mediu unitar al produsului i;
qi – cantitatea cumpărată din produsul i;
În cazul analizat avem n=2.

Notăm cu: 0 - luna aprilie

1 - luna mai.
Indicele exprimând variaţia totală a mărimii C se determină astfel:

1/ 0 C 1 19450
IC    1,2388
C 0 15700
2
C 1   pi 1qi 1 3550  3  1100  8  19450
i 1
2
C 0   pi 0qi 0 3400  2  890  10  15700
i 1
I C1 / 0  1,2388 arată o creştere a cheltuielilor cu consumul celor două produse, în luna aprilie
faţă de luna mai, de 1,238 ori.

b) Indicii factoriali

b1) Indicii factoriali Laspeyres

2
 pi 1qi 0
3550  2  1100  10 18100
/ p  L   2
1/ 0 i 1
IC    1,1528
C 0 15700
 pi 0qi 0
i 1

2
 pi 0qi 1
3400  3  890  8 17320
/ q L   2
1/ 0 i 1
IC    1,1032
C 0 15700
 pi 0qi 0
i 1
1,1528 ne arată de câte ori ar fi crescut cheltuielile C, dată s-ar fi modificat numai
preţurile, cantităţile rămânând constante la nivelul lunii aprilie.
1,1032 arată de câte ori ar fi crescut cheltuielile C dacă s-ar fi modificat numai cantităţile
cumpărate, iar preţurile ar fi rămas constante la nivelul lunii aprilie.

Verificăm cerinţa de completitudine a testului Fischer, astfel:

I C1//0p  L  I C1//0q L   1,1528 1,1032  1,27177  I C1/ 0

deci aceasta nu este îndeplinită.

b2) Indicii factoriali Paasche

 pi 1qi 1
C1 19450
/ p  P  
1/ 0 i
IC    1,12298
 pi 0qi 1 3400  3  890  8 17320
i

 p 1q 1 19450

i i
I 1/ 0
P  i
  1,0746
 p 1q 0 18100
C/q
i i
i

1,12298 ne arată de câte ori ar fi crescut cheltuielile C dacă s-ar fi modificat numai
preţurile, cantităţile rămânând constante la nivelul lunii mai.
1,0746 ne arată de câte ori ar fi crescut cheltuielile C dacă s-ar fi modificat numai
cantităţile cumpărate, preţurile rămânând constante la nivelul lunii mai.
Cerinţa de completitudine a testului Fischer, respectiv:

I C1//0p  P  I C1//0q P   1,12298 1,0746  1,20675  I C1/ 0

nu este verificată.

b3) Indicii factoriali Fisher

I C1//0p F   I C1//0p  L   I C1//0p  P   1,1528  1,12298  1,1378

I C1//0q F   I C1//0q L  I C1//0q P   1,1032 1,0746  1,0888 .

/ p F   I C / q F   1,1378  1,0888  1,2388  I C

1/ 0 1/ 0 1/ 0
IC

Indicii Fisher verifică condiţia de completitudine a testului Fisher.

Astfel,
1,1378 ne arată de câte ori cresc cheltuielile C pe seama modificării preţurilor de
cumpărare.
1,0888 ne arată de câte ori cresc cheltuielile C pe seama modificării cantităţilor
cumpărate.

d) Exprimarea indicilor sintetici în funcţie de indicii elementari

n
Considerând mărimea C   Ci , unde Ci = piqi reprezintă cheltuiala cu produsul i, indicele
i 1

variaţiei integrale este:

 Ci 1
1/ 0 C 1 i
IC  
C 0  Ci 0
i
C 1
rezultă că Ci 1  I C  Ci 0 .
1/ 0 i 1/ 0
Notând prin I C 
i Ci 0 i

1/ 0
Înlocuind pe Ci(1) cu expresia I C  Ci 0 , în I C
1 / 0 , avem:
i

 C 1  I  C 0
i
1/ 0
Ci i
I 1/ 0
 i
 i

 C 0  C 0
C
i i
i i
deci indicele exprimând variaţia integrală a mărimii C se poate determina ca o medie
aritmetică ponderată a indicilor elementari (ICi).
Astfel:
1/ 0 C 1 10650
IC  1   1,566
1 C1 0 6800

C2 1 8800
I C1/20    0,9887
C2 0 8900

1,566  6800  0,9887  8900

I C1 / 0   1,2388
15700
La fel se pot exprima şi indicii factoriali în funcţie de indicii elementari ai factorilor
respectivi.
Ca atare, având indicele Laspeyres:

 pi 1  qi 0
/ p  L  
1/ 0 i
IC
 pi 0  qi 0
i

şi indicele elementar al preţului, respectiv:

pi 1
I 1p/ 0 
i pi 0

înlocuind pi(1) cu pi 1  I 1p/ 0  pi 0 , în expresia indicelui I C / p  L 

1/ 0 , rezultă:
i

1/ 0
Ip pi 0  qi 0
i
/ p  L  
1/ 0 i
IC
 pi 0  qi 0
i

Deci, indicele factorial de tip Laspeyres se exprimă ca o medie aritmetică ponderată a

indicilor elementari.

Relativ la indicele factorial de tip Paasche,

 p 1q 1
i i
I 1/ 0
 P   i

 p 0q 1
C/ p
i i
i

şi la indicii elementari ai preţului, respectiv:

 pi 1
I 1p/ 0 
i pi 0
1
înlocuind pe pi(0) cu expresia pi 1  / p  P 
1/ 0
în expresia indicelui I C , rezultă:
1/ 0
Ip
i

 pi 1qi 1
/ p  P  
1/ 0 i
IC
1
 1 / 0 pi 1qi 1
i I
p i

Deci, indicele factorial de tip Paasche se determină ca o medie armonică ponderată a

indicilor elementari.

Numeric rezultă:
3550 1100
I 1p/ 0   1,044 I 1p/ 0   1,236
1 3400 2 890
iar
Ip
1/ 0
pi 0  qi 0
i 1,400  6800  1,236  8900
/ p  L  
1/ 0 i
IC   1,1528
 pi 0  qi 0 15700
i
şi
 pi 1  qi 1
19450
/ p  P  
1/ 0 i
IC   1,112298
1 1 1
 1 / 0  pi 1  qi 1  10650   8800
i I 1,044 1,236
p i
Asemănător se pot exprima şi indicii factoriali ai cantităţii în funcţie de indicii elementari.

1.4 Principalii indici utilizaţi în economie

În cadrul indicatorilor statistici, indicii ocupă un loc important. Cu ajutorul indicilor se

cuantifică în mod sintetic mişcarea relativă a fenomenelor. Principalii indici sintetici (de grup)
urmăriţi şi utilizaţi pe scară largă de către agenţii economici sunt:
1. indicii preţurilor de consum;
2. indicele preţurilor producţiei industriale;
3. indicele salariilor;
4. indicii bursieri.
Aceştia sunt calculaţi şi publicaţi periodic de către instituţii specializate.
 1.4.1 Indicii preţurilor de consum

Indicele preţurilor de consum (IPC) măsoară evoluţia de ansamblu a preţurilor mărfurilor

achiziţionate şi a tarifelor serviciilor utilizate de către populaţia unei ţări, într-o perioadă
curentă faţă de o perioadă anterioară considerată bază de comparaţie (conform INS). El este
calculat doar pentru bunurile și serviciile care intră în mod direct în consumul final al
populației. În ţara noastră, indicii preţurilor de consum se calculează lunar şi se publică în
Buletinul Statistic de Preţuri, respectiv în Anuarul Statistic al României. Actualmente, în
Uniunea Europeană se calculează și un Indice Armonizat al Prețurilor de Consum (IAPC)
(Harmonized Index of Consumer Prices - HICP) care permite comparații între statele membre
și este folosit la evaluarea criteriului nominal de convergență privitor la rata inflației. În cazul
acestuia, coșul de cumpărături este același în toate statele membre. Importanța fiecărei
componente a coșului este revizuită anual. Baza de calcul este și ea schimbată periodic.
Perioada actuală de referință este anul 2015 (2015 = 100), după ce anterior au fost 2005 și
2010. Calculele de fac în două moduri – comparativ cu luna anterioară (L/L-1), respectiv cu
aceeași lună a anului anterior (L/L-12).

Metodologia de calcul
Metodologia de calcul a indicelui preţurilor de consum în ţara noastră este în general
armonizată cu metodologia utilizată de Oficiul de Statistică a Uniunii Europene
(EUROSTAT). După cum prezintă Institutul Național de Statistică și Biroul de Statistică al
Uniunii Europene (Eurostat), acest indice se calculează ca şi un indice factorial de tip
Laspeyres, relativ la mărimea Z reprezentând cheltuielile de consum ale populaţiei:
n
Z   pi qi
i 1

unde qi reprezintă cantităţile cumpărate iar p i preţurile, respectiv tarifele la care au fost
cumpărate mărfurile şi serviciile.

Se ştie că indicele preţurilor de tip Laspeyres se poate exprima ca şi o medie aritmetică

ponderată a indicilor individuali ai preţurilor:
n n

 qi ( j ) pi ( k )  q ( j ) p ( j )  p (k ) / p ( j )
i i i i
I k/ j
Z/p  L   i 1
n
 i 1
n

 q ( j) p ( j)
i 1
i i  q ( j) p ( j)
i 1
i i

n n
  zi ( j )  pi (k ) / pi ( j )   I pki/ j zi ( j )
i 1 i 1

qi ( j ) pi ( j )
unde zi ( j )  n
indică ponderea cheltuielilor cu produsul i în total cheltuieli, în
 q ( j) p ( j)
i 1
i i

perioada de bază, şi se numeşte coeficient bugetar al produsului i. Aceşti coeficienţi redau

structura de consum a populaţiei.
 Indicele preţurilor de consum se calculează în baza acestei forme de exprimare a
indicelui Laspeyres, ca şi medie aritmetică ponderată a indicilor individuali ai preţurilor:
n
I Zk // pj  L    I pki/ j zi ( j ) .
i 1

În practica statistică din ţara noastră se calculează şi se publică:

- indicele preţurilor de consum cu bază fixă (din ianuarie 2016, baza este anul 2015);
- indicele mediu anual al prețurilor de consum;
- indicele preţurilor de consum cu bază în lanţ, care compară luna curentă cu luna
anterioară sau anul curent cu anul anterior (pentru varianta anuală se publică în Anuarul
Statistic și IAPC);
- indicele preţurilor de consum faţă de luna decembrie a anului precedent;
- indicele preţurilor de consum în luna curentă față de aceeași lună a anului trecut;
- rata medie mobilă pe ultimele 12 luni.
În ceea ce privește IAPC, pe site-ul Eurostat sunt publicate valorile lunare ale
indicelui, cu diverse baze de calcul (1996, 2005, 2010, 2015), ratele lunare de modificare,
ratele anuale de modificare, rata medie mobilă pe ultimele 12 luni, precum și indicele mediu
anual și rata sa de modificare.

Figura 6.1. Rata medie mobilă pe 12 luni

Sursa: Institutul Național de Statistică – Comunicat de presă nr. 305 din 11 decembrie 2013.

Figura 6.2. Indicele prețurilor de consum (IPC) și indicele armonizat al prețurilor de consum
(IAPC)
 6.0
5.0
4.0
3.0
IPC
2.0
IAPC
1.0
0.0

Sursa datelor: Institutul Național de Statistică – Comunicat de presă nr. 261/10.10.2018.

Culegerea datelor statistice

Calculul efectiv al indicelui presupune:
a) stabilirea eşantionului de mărfuri şi servicii reprezentative pentru consumul
populaţiei (coş de mărfuri şi servicii);
b) calculul indicilor individuali ai preţurilor I pki/ j ;
c) determinarea coeficienţilor de ponderare zi ( j ) , cu care se introduce sortimentul i
în calculul indicelui general al preţurilor.

a) Eşantionul de mărfuri şi servicii a fost extins, cuprinzând acum circa 1700 de

sortimente cu pondere semnificativă în consum. Nomenclatorul utilizat este structurat pe trei
nivele de agregare: posturi (tip de cheltuială), grupe (alimentară, nealimentară și servicii) şi
sortimente. Aproximativ 94000 de prețuri sunt înregistrate periodic.
Indicii individuali ai preţurilor calculaţi pentru fiecare sortiment se agregă la nivel de
post de cheltuieli, grupe respectiv la nivel de indice general.

b) Indicii individuali ai preţurilor I pki/ j , pentru fiecare sortiment, se determină în baza

datelor culese într-un eşantion al punctelor de vânzare. Sondajul se realizează în mai multe
faze, în prima fază fiind stabilit un eşantion al localităţilor (42 de localități urbane –
reședințele de județ) având în vedere criterii precum volumul vânzărilor de mărfuri şi servicii,
volumul populaţiei ş.a.. Din aceste localităţi sunt selectate centre de cercetare (68). Punctele
de vânzare supuse observării sunt magazine şi unităţi prestatoare de servicii din centrele de
cercetare, volumul eşantionului fiind de aproximativ 7300 de asemenea puncte.
Preţurile unitare ale mărfurilor şi serviciilor din coşul consumatorului sunt observate
săptămânal în aceste puncte de vânzare. Media lunară a preţului fiecărui produs sau serviciu
notată p(k) se compară cu preţurile în perioada de bază p(j) obţinându-se indicele individual al
preţului.

c) Determinarea coeficienţilor de ponderare zi ( j ) se realizează în baza datelor obţinute

prin Ancheta Bugetelor de Familie (ABF). Aceasta este o cercetare statistică parţială, fiind
reprezentate în eşantion familii de salariaţi, patroni, ţărani, şomeri, pensionari. Completându-
se zilnic toate intrările de bani şi toate ieşirile băneşti din gospodărie, precizându-se totodată
sursele, respectiv destinaţia acestora, ABF redă structura cheltuielilor medii lunare necesare
pentru satisfacerea nevoilor unei familii. Prin centralizarea lunară a acestor bugete de familie
se obţin o serie de informaţii, cum ar fi ponderarea cheltuielilor cu fiecare bun sau serviciu în
totalul cheltuielilor, consumurile medii din diferite produse etc. Practic, coeficienţii bugetari
zi ( j ) utilizaţi în calculul indicelui preţurilor se actualizează anual, pe baza celei mai recente
estimări a cheltuielilor populației.

Utilizări ale indicelui preţurilor

Indicele preţurilor de consum (IPC) este utilizat în principal pentru:
a) Calculul ratei inflaţiei (RI):
RI  ( IPC  1)  100% .
În practica statistică, mărimea inflaţiei se cuantifică de regulă pe baza indicelui
preţurilor de consum. Astfel calculată, rata inflaţiei indică ritmul de creştere al preţurilor
mărfurilor şi al tarifelor seviciilor din consumul populaţiei. Este evaluat efectul pe care
mișcările de prețuri îl au în economie. O altă măsură a inflaţiei propusă în literatură este
deflatorul PIB. Pe lângă IPC, acesta mai are în componență Indicele Prețurilor Produselor
Industriale, Indicele Prețurilor Produselor Agricole și pe cel al Producției pentru Servicii. Toți
aceștia se calculează ca indici de tip Laspeyres. Dintre aceștia prezentăm mai jos indicele
prețurilor producției industriale (IPPI).
Rata inflaţiei este unul din cei mai cunoscuţi indicatori macroeconomici. Deciziile
luate la nivel macroeconomic, respectiv microeconomic, ţin seama în general de evoluţia
acestui indice. Este, deasemenea, indicatorul cel mai prezent în mass media.
Rata inflației poate fi calculată ca rata medie lunară (media creșterilor lunare ale
prețurilor), respectiv ca rată medie mobilă pe 12 luni (evidențiază evoluția prețurilor în
ultimele 12 luni comparativ cu cele 12 luni precedente).

b) Determinarea indicatorilor reali

Exprimarea în preţuri constante sau comparabile a unui indicator permite evidenţierea
evoluţiei reale a acestuia, eliminându-se astfel influenţa creşterii preţurilor.
In general, pentru a obţine evoluţia reală a unei marimi economice se va impărţi
nivelul (nominal) al acesteia la indicele preţurilor cu bază fixă. Este indicat a se utiliza un
indice al preţurilor adecvat indicatorului analizat, în măsura în care acesta este disponibil.

Indicele general al preţurilor este utilizat pentru deflaţionarea consumului privat, stă la
baza calculării veniturilor reale ale populaţiei, a salariului, respectiv a pensiei reale, etc. Este
utilizat, de asemenea, ca punct de plecare în indexarea salariilor şi a pensiilor.

Indicele prețurilor de consum nu este ajustat sezonier sau calendaristic (nici în varianta
armonizată).
Diferențele dintre IPC și IAPC sunt reduse, având în vedere procesul continuu de
armonizare a procedurilor românești la cele europene. Printre altele, IAPC ia în considerare și
nerezidenții, spre deosebire de IPC. Ponderile sunt respecificate pe baza lunii decembrie a
anului trecut în cazul IAPC. Baza de calcul este aceeași, 2015.

1.4.2 Indicele preţurilor producţiei industriale

Exprimă evoluţia per ansamblu a preţurilor/ tarifelor industriale fabricate şi livrate de către
producătorii interni, într-o perioadă curentă faţă de o perioadă bază de comparaţie. Se are în
vedere doar primul stadiu de comercialiare a produselor/seviciilor.
Se calculează ca un indice factorial de tip Laspeyres, relativ la mărimea:
n
Z   pi qi  volumul valoric al producției
i 1

unde pi – reprezintă preţul de vânzare (preţul tranzacţiei) al produsului i;

qi – cantitatea vândută din produsul i.
Astfel, indicele preţurilor producţiei industriale, calculat pentru piaţa internă, este:

I Zk // pj L    I pki/ j  k i ( j )
i

qi ( j ) pi ( j )
unde k i ( j )  n reprezintă ponderea valorii producţiei industriale tranzacţionate
 qi ( j ) pi ( j )
i 1

din produsul i în total producţie industrială tranzacţionată, în perioada de bază j.

Preţurile considerate în calculul indicelui preţurilor producţiei industriale nu conţin
TVA, dar includ unele impozite şi taxe specifice podusului (cum ar fi accizele). Indicii
individuali ai preţurilor se agregă succesiv având în vedere Clasificarea Activităţilor
Economiei Naţionale (CAEN), varianta a doua (Rev. 2).
Prin cei aproximativ 2400 de agenți economici din eșantion sunt acoperite sectoarele
economiei naționale aproape în totalitate (inclusiv în sectorul energetic). Există însă și câteva
excepții care nu intră în calculul inidcelui (vezi metodologia de calcul prezentată de Institutul
Național de Statistică). Eșantionul a fost format pe baza Anchetei Statistice Anuale (ASA) din
anul 2010, pe baza cifrei de afaceri declarate de fiecare agent economic. Astfel, 2010 a
devenit anul bază de comparație, înlocuind anul 2005. Actualmente, baza de comparație este
aceeași ca și în cazul IPC – 2015. Agenții economici reprezentativi sunt considerați cei care
au o cifră de afaceri cel puțin egală cu 70% din totalul clasei din care fac parte.
 Figura 6.3. Indicele anual al prețurilor producției industriale

Sursa: Institutul Național de Statistică – Comunicat de presă nr. 238 din 2 octombrie 2014.

Figura 6.4. Indicele prețurilor producției industriale pe total (evoluție lunară - 2015 = 100)
110
105
100
95
90
85
80
75
70
65
60
Oct. 2008
Noi. 2005
Apr. 2006

Iul. 2007

Aug. 2009

Noi. 2010
Apr. 2011

Iul. 2012

Oct. 2013

Aug. 2014

Noi. 2015
Apr. 2016

Iul. 2017
Iun. 2005

Iun. 2010

Iun. 2015
Mar. 2009

Mar. 2014
Ian. 2005

Sep. 2006
Feb. 2007

Mai 2008

Ian. 2010

Sep. 2011
Feb. 2012

Mai 2013

Ian. 2015

Sep. 2016
Feb. 2017

Mai 2018
Dec. 2007

Dec. 2012

Dec. 2017

Sursa datelor: Institutul Național de Statistică – Tempo Online.

1.4.3 Indicele salariilor

Exprimă evoluţia salariilor în perioada curentă faţă de perioada de bază. Împreună cu indicele
preţurilor de consum este folosit pentru analiza nivelului de trai.
Se calculează ca un indice factorial Laspeyres, relativ la mărimea
n
Z   ni si  fond total de salarii
i 1
unde:
si – salariul mediu al personalului din activitatea i;
ni – numărul de persoane din activitatea i.
 n n

 ni ( j ) s i ( j )  n ( j ) s ( j )  s (k ) / s ( j )
i i i i
I k/ j
Z /s L   i 1
n
 i 1
n

 n ( j)s ( j)
i 1
i i  n ( j)s ( j)
i 1
i i

n n
  vi ( j )  si (k ) / si ( j )   I ski / j  vi ( j )
i 1 i 1

unde vi – ponderea fondului de salarii a personalului din activitatea i în total fond de salarii.
Câștigurile salariale pot fi nominale sau reale. Câștigul nominal (salariul nominal) este
dat de veniturile efective ale unei persoane. Însă cantitatea de bunuri și servicii pe care acea
persoană o poate cumpăra la un moment dat de pe piață nu este constantă în timp. Aceasta
depinde de fluctuațiile prețurilor. Raportarea salariului nominal la indicele prețurilor de
consum duce la obținerea salariului real. În strânsă legătură cu acestea se află puterea de
cumpărare a cetățenilor, aceasta reprezentând tocmai cantitatea de mărfuri și servicii care
poate fi plătită întro anumită perioadă. Puterea de cumpărare este analizată, în general,
utilizând ca proxy consumul populației. Aceasta este cea care dă indicii legate de nivelul de
trai al populației.
Institutul Național de Statistică publică date referitoare la:
 câștigurile salariale nominale, brute sau nete,
 nivelul de trai,
 indicele câștigului salarial real.

Indicele câștigului salarial real (prescurtat Indicele salariului real) este calculat ca
raport între indicele câștigului mediu nominal net (adică sumele medii de bani intrate efectiv
în posesia angajaților) și indicele prețurilor de consum. Figura 6.5 prezintă evoluția indicelui
salariului real în România în perioada 1990 – 2016 având ca bază de calcul anul 1990 (1990 =
100%).

Figura 6.5. Evolutia anuală a indicelui salariului real în România în perioada 1990 – 2016
(1990 = 100%).
180
160
140
120
100
80
60
40
20
0
1990 1992 1994 1996 1998 2000 2002 2004 2006 2008 2010 2012 2014 2016
Sursa datelor: Institutul Național de Statistică – Anuarul Statistic 2012.
 1.4.4 Indicii bursieri

Indicele bursier reflectă evoluţia generală a cursurilor unui ansamblu de titluri. Piaţa bursieră
reprezintă barometrul cel mai sensibil al unei economii. Măsurarea evoluţiei acesteia se
realizează prin intermediul indicilor bursieri. Principalii indici bursieri se diferenţiază după:
eşantionul titlurilor considerate în coşul indicelui, reprezentativitate, mod de calcul, respectiv
natura variabilelor luate în calcul (Todea, 2002). Eşantionul titlurilor ce intră în coşul
indicelui va putea suferi modificări, pentru a rămâne reprezentativ în timp. Astfel, valoarea
indicelui se recalculează cu o nouă baze de fiecare dată când apar modificări în coșul de
acțiuni considerate.
In ceea ce priveşte modul de calcul, s-au propus diferite metode, fiecare având
avantaje, respectiv dezavantaje. Prezentăm în continuare principalele metode de calcul
utilizate în calculul celor mai cunoscuţi indici bursieri.

a) Indicele factorial de tip Laspeyres

In acest caz, indicele bursier se calculează ca şi un indice factorial relativ la mărimea
CB, numită capitalizare bursieră:
m
CB   ci  ni
i 1

unde:
ci – reprezintă cursul (preţul) titlului i;
ni – numărul de titluri de tipul i tranzacţionate (volumul) ;
m – numărul de titluri considerate în calculul indicelui (în coşul indicelui).
Indicele bursier de tip Laspeyres este un indice factorial al preţului, cu bază fixă:

 n (0)c (t )
i i
I t/0
CB / c L   i 1
m
.
 n (0)c (0)
i 1
i i

Periodic, baza indicelui este ajustată, pentru a se înlătura unele neajunsuri legate de
menţinerea constantă a ponderilor.

Principalii indici bursieri din lumea fianciară sunt calculaţi în acest mod. Amintim aici
următorii indici:
- S&P 500, calculat pentru 500 de acţiuni, cele mai reprezentative de pe piaţa
americană. A fost lansat în 1943, baza sa fiind de 10 puncte;
- Topix ia în calcul titlurile (1250) din prima categorie cotate pe piaţa japoneză. Baza
sa este de 100 puncte, iar data lansării 04.01.1968;
- Nikkei 300 cuprinde 300 de titluri din prima categorie a pieţei din Tokyo. A fost
lansat în 1993;
- CAC 40 este principalul indice francez. A fost lansat în anul 1997, baza sa fiind de
1000 puncte;
 - FTSE 100 este principalul indice britanic, fiind lansat în 1983, cu baza 1000 de
puncte. Indicele cuprinde 100 de titluri din domenii diferite (69 industriale, 21
financiare, 5 petroliere, 2 de investiţii, 2 miniere, 1 firmă de comerţ internaţional).

În ţara noastră, indicele oficial (de referință) al pieţei bursiere este indicele BET
(Bucharest Exchange Trading), calculat inițial pentru un eşantion de 10 societăţi, cele mai
reprezentative (BVB – Manualul Indicelui BET, 2012). Actualmente sunt incluse 15 companii
în cadrul indicelui (din septembrie 2018, când două alte companii au fost adăugate unui
portofoliu de 13 companii). Principalul criteriu îl reprezintă lichiditatea titlurilor, dar sunt
luate în considerare și alte aspecte legate de performanța financiară a societăților. Revizuirea
sa are loc de mai multe ori pe an. A fost lansat la 19.09.1997, baza sa fiind de 1000 puncte. Se
calculează de asemenea ca şi un indice factorial Laspeyres, cu bază fixă. Cele 15 titluri care
intră în componența sa începând cu luna septembrie 2018 sunt:
 FP = SC Fondul Proprietatea S.A. București,
 TLV = Banca Transilvania S.A.,
 SNP = OMV Petrom S.A.,
 BRD = BRD – Group Societe Generale S.A.,
 SNG = S.N.G.N. Romgaz S.A.,
 TGN = S.N.T.G.N. Transgaz S.A.,
 EL = Societatea Energetica Electrica S.A.,
 DIGI = Digi Communications N.V.,
 TEL = C.N.T.E.E. Transelectrica,
 SNN = S.N. Nuclearelectrica S.A.,
 M = MedLife S.A.,
 COTE = CONPET S.A.,
 SFG = Sphera Franchise Group,
 WINE = Purcari Wineries Public Company Limited,
 BVB = SC Bursa de Valori București SA.

Ponderea fiecăreia din cele 15 acțiuni este stabilită pe baza capitalizării bursiere
ajustate cu factorul de reprezentare și cu factorul de free float. Formula de calcul a indicelui
BET este:
”capitalizare de piață societate din coșul indicelui = preț x număr total de acțiuni x
factor de free float x factor de reprezentare x factor de corecție a prețului”
Astfel, formula efectivă a calcul pentru BET este:
∑
∑

unde: BETt = valoarea indicelui BET la momentul curent, t;

BETt-1 = valoarea indicelui BET la momentul anterior, t-1;
pi,t = prețul corespunzător acțiunilor societății i la momentul curent t;
pi,t-1= prețul de închidere corespunzător acțiunilor societății i la momentul t-1;
qi,t = numărul de acțiuni la momentul curent t;
 Ffi = factorul de free float corespunzător societății i din indice; este calculat cu două
zecimale și poate lua următoarele valori: {0,1; 0,2; 0,3; 0,4; 0,5; 0,6; 0,7; 0,8; 0,9; 1};
Ri = factorul de reprezentare la maxim 20% a ponderii componentelor coșului
indicelui, corespunzător acțiunilor societății i; este calculat cu trei zecimale și aparține
intervalului (0,1];
ci,t = factorul de corecție a prețului corespunzător acțiunilor societății i la momentul t,
în zilele de revizuire operațională; este calculat cu șase zecimale;
ci,t-1 = factorul de corecție a prețului corespunzător acțiunilor societății i la momentul t-
1, în zilele de revizuire operațională; este calculat cu șase zecimale;
N = numărul de societăți incluse în coșul indicelui”

Indicele BET constituie suport al tranzacţiilor la termen, la Bursa Monetar Financiară

şi de Mărfuri Sibiu. Se mai calculează şi se publică indicii:
 BET-C (Composite) – care ia în calcul toate acţiunile cotate la Bursa de Valori
Bucureşti, cu excepția SIF-urilor. A fost lansat pe 16.04.1998 cu bază de start de 1000
de puncte.
 BET-BK (BET – Benchmark Index) – include cele mai lichide 25 de societăți listate la
BVB. Valoare de start a fost tot de 1000 de puncte (18.09.2009). Indicele a fost lansat
efectiv pe 3.07.2012.
 BET-FI (Inverstment Funds) – caracterizează societățile de investiții financiare (SIF-
urile), bază de 1000 de puncte, lansat pe 31.10.2000.
 BET-NG (Trading Energy & Related Utilities Index) – lansat pe 1.07.2008 are și el o
componență variabilă. La 2 ianuarie 2007 avea o valoare de start de 1000 de puncte.
Așa cum îi spune și numele, în coșul său intră companiile din domeniul energetic și
conexele sale.
 BET-XT (Extended Index) – lansat tot la 1.07.2008 și cu aceeași valoare de start ca și
BET-NG, cuprinde cele mai lichide 25 de companii din sectorul reglementat (inclusiv
SIF-uri).
 ROTX (Romanian Traded Index) – 1000 de puncte la 1 ianuarie 2002, dar a fost lansat
doar pe 15.03.2005. Evaluează acțiunile ”blue chip”.
 RASDAQ-C – include toate societățile tranzacționate pe piața RASDAQ; bază de
1000 de puncte, lansat pe 31.07.1998.
 RAQ-1 și RAQ-2 – lansate pe 28.10.2002, tot cu bază de 1000 de puncte, reflectă
societățile cotate pe RASDAQ în categoriile 1 și 2.

Toți acești indici sunt revizuiți periodic și, așa cum s-a putut observa, au pornit de la o
bază de 1000 de puncte.

b) Indicele de tipul mediei aritmetice

Indicele bursier se calculează în acest caz după formula :
m
c (t )
I t / 0  B0   i
i 1 ci (0)

unde :
 - B0 reprezintă valoarea indicelui la momentul lansării;
- ci cursul (preţul) titlului i;
- m este numărul de titluri considerate în calculul indicelui (în coşul indicelui).
Intervin aici indicii elementari, cu bază fixă, ai cursurilor celor m titluri. Acest mod de
calcul nu ţine seama de capitalizarea bursieră, respectiv de importanţa diferitelor titluri pe
piaţă.
Cel mai important indice calculat după această relaţie este indicele Dow-Jones
Industrial Average (DJIA). Prima modalitate de calcul a unui indice bursier este de acest tip şi
datează din 1884, autorii ei fiind Charles Dow şi Eduard Jones. În practică, indicele Dow-
Jones se calculează astfel: unul pentru industrie (Dow-Jones Industrial) pe baza indicilor
individuali ai 30 de titluri emise de cele mai importante societăţi industriale din SUA, al
doilea este un indice Dow-Jones pentru transporturi, cuprinzând 20 de titluri ale celor mai
importante firme din domeniu, al treilea indice Dow-Jones se calculează pentru servicii
publice şi cuprinde titluri emise de 15 societăţi. Cei trei indici sunt reuniţi într-un indice
global Dow-Jones, caracterizând una din pieţele bursiere ale SUA – NYSE (New-York Stock
Exchange).
O variantă a indicelui Dow-Jones o constituie indicele bursier japonez Nikkey Dow
Jones, instituit în 1950 şi calculat pe baza cursurilor a 225 acţiuni cotate la bursa oficială
(Tokio Stock Exchange).

c) Indicele geometric
Indicele bursier se calculează în acest caz ca şi o medie geometrică a indicilor
individuali ai cursurilor titlurilor din coşul indicelui:
I ct / 0  m I ct1/ 0 I c2t / 0  I cmt / 0 .
Cel mai cunoscut indice calculat după această relaţie este indicele bursier FT-30
(Financial Times Industrial Ordinary).

Indicele de tip medie aritmetică, respectiv indicele geometric nu au o fundamentare

economică şi nici statistică, pentru că în primul rând nici o expresie nu are în vedere structura
titlurilor. Indicele unui grup mai restrâns sau mai larg de titluri trebuie să exprime efectul
schimbării cursurilor asupra capitalizării bursiere, deci este indicat să fie un indice factorial.
Probleme rezolvate

Problema 1.
Obţinerea prin agregare a indicelui preţurilor de consum. Având la dispoziţie datele privind
coeficienţii bugetari şi indicii preţurilor pentru diverse grupe de mărfuri şi servicii ce fac parte
din eşantionul pe baza căruia se calculează indicele preţurilor în România, se cere:
a) calcularea indicelui preţurilor mărfurilor alimentare, în luna noiembrie faţă de
luna octombrie;
b) calcularea indicelui general al preţurilor, la nivelul tuturor grupelor de mărfuri şi
servicii.

Nr. Denumirea Coeficienţi de Indicele

crt. mărfurilor/serviciilor ponderare preţurilor
(noiembrie
faţă de
octombrie)
I. Mărfuri alimentare, din care: 4692
1. - produse de morărit şi 883 108,0
panificaţie
2. - legume şi conserve din 474 108,0
legume
3. - fructe şi conserve din fructe 255 111,1
4. - ulei, slănină, grăsimi 261 102,7
5. - carne, preparate din carne 1319 100,5
şi conserve din carne
6. - peşte şi conserve din peşte 62 101,5
7. - lapte şi produse lactate 470 105,8
8. - ouă 161 115,6
9. - zahăr, produse zaharoase şi 276 107,8
miere de albine
10. - cacao şi cafea 163 102,4
11. - băuturi alcoolice 255 101,5
12. - alte produse alimentare 113 102,8
II. Mărfuri nealimentare 4054 104,2
III. Servicii 1254 104,9

Rezolvare
a) Considerăm mărimea C   pi  qi unde:
i
pi – reprezintă preţul de cumpărare al produsului i;
qi – reprezintă cantitatea cumpărată din produsul i.
Indicele preţurilor de consum, calculat în practica statistică de la noi din ţară, este un indice de
tip Laspeyres:
I Ck // pj L    I pki/ j  k i ( j )
i

Indicele preţurilor la produsele alimentare va fi egal cu:

101,6  883  108  474  111,1  255  102,7  261  100,5  1319  101,5  62
I Ck // pj A L   
4692

105,8  470  115,6  161  107,8  276  102,4  163  101,5  255  102,8  113
  103,8
4692
Preţurile produselor alimentare au crescut per ansamblu, în luna noiembrie faţă de octombrie,
de 1,038 ori sau în proporţie de 103,8%.

b) Indicele preţurilor la nivelul tuturor grupelor de produse şi servicii este:

I Ck // pj , A L   4692  I Ck // pj , NA L   4054  I Ck // pj , S L   1254

I k/ j
C/ p L   
10000

103,8  4692  104,2  4054  104,9  1254

  104,1
10000
Preţurile mărfurilor şi tarifele serviciilor din consumul populaţiei au crescut per ansamblu, în
luna noiembrie faţă de octombrie, de 1,041 ori sau în proporţie de 104,1%.

Problema 2.
Deflaţionarea. Vânzările trimestriale ale unei societăţi având ca obiect de activitate
desfacerea laptelui de consum, sunt următoarele:

 trim.I trim.II trim.III trim.IV 

Y :   mld.lei
 1000 1280 1560 1880 

Creşterile de preţ de la un trimestru la altul au fost de 4 % în trim. II, 3 % în trim. III şi 6 % în

trim. IV.
Se cere să se determine evoluţia reală (neafectată de inflaţie) a vânzărilor din acest
produs.

Rezolvare
Creşterile de preţ se reprezintă sub formă de indici astfel:

I pII / I  1,04 I pIII / II  1,03 I pIV / III  1,06

Pentru a corecta vânzările, avem nevoie de indicele preţului calculat cu bază fixă, respectiv
faţă de trim. I. Pentru calcularea indicilor cu bază fixă ne folosim de proprietatea de
circularitate a indicilor, respectiv:

I pIII / I  I pII / I  I pIII / II

I pIV / I  I pII / I  I pIII / II  I pIV / III

Astfel,
I pIII / I  1,04  1,03  1,0712

I pIV / I  1,04  1,03  1,06  1,1355

În acest caz evoluţia vânzărilor reale trimestriale ale societăţii (exprimate în preţuri constante,
ale trimestrului I), obţinute din cele iniţiale prin împărţire la indicele preţului cu bază fixă,
sunt:

 trim.I trim.II trim.III trim.IV 

Y :   .
 1000 1230,8 1456,3 1655,6 

Problema 3.
Calculul indicelui bursier, de tip Laspeyres. Presupunem că în coşul indicelui bursier intră
doar trei tipuri de acţiuni. Relativ la acestea cunoaştem, pentru două cotaţii, următoarele date:

Tip acţiune Perioada de bază Perioada curentă

19.09.1997 20.09.2004
n0 c0 nt ct
Antibotice Iaşi 65533 7400 482170 3800
Azo Mureş 25609 2850 40676 3370
Oltchim 450982 4300 418344 1840

Perioadă bază de comparaţie este considerată aici data la care a fost lansat indicele BET. Prin
n s-a notat numărul de acţiuni tranzacţionate (volumul) iar c reprezintă cursul acţiunii.

Se cere:
a) calculaţi şi interpretaţi indicii individuali de modificare a cursului;
b) calculaţi şi interpretaţi indicele bursier, de tip Laspeyres;
c) dacă indicele bursier la cotaţia precedentă a fost de 560 puncte, determinaţi şi
interpretaţi rata rentabilităţii pieţei (faţă de cotaţia precedentă).
Rezolvare
a) Indicii individuali ai cursului acţiunilor sunt:

Cursul acţiunii Antibiotice Iaşi a scăzut, la 20.09.2004 faţă de 19.09.1997, la 51,3%.

b) Indicele bursier se calculează ca şi un indice factorial relativ la mărimea CB, numită

capitalizare bursieră:
3
CB   ci  ni
i 1

unde:
ci – reprezintă cursul (preţul) acţiunii i;
ni – numărul de acţiuni de tipul i tranzacţionate (volumul).

Indicele bursier de tip Laspeyres înregistrează valoarea:

∑
∑

Prin urmare, indicele bursier a scăzut de la 1000 de puncte la 467 de puncte.

c) Rata rentabilităţii pieţei bursiere (faţă de cotaţia precedentă) se determină din relaţia
următoare:
/ c L 
t/0
I CB
R t / t 1  1 .
t 1 / 0
I CB /c  L 
Astfel,

ceea ce indică o scădere a rentabilitătii pieţei cu 1,66%.

Problema 4.
Cazul în care factorii se compun după un model matematic de tip sumă de produse. O firmă a
achiziţionat de la un furnizor, în decursul a doi ani, trei produse. Modul în care s-a modificat
preţul acestora, precum şi cantităţile achiziţionate din cele trei produse în perioadele
considerate este ilustrat în tabelul următor:
 2013 2014
p q p q
1 23 5 28 7
2 29 6 34 4
3 12 15 9 18

Să se studieze evoluţia valorii acestor produse în funcţie de indicele variaţiei integrale şi

indicii variaţiilor factoriale.

Rezolvare:
Suntem în cazul: V   pi qi
i

1. Indicele variaţiei integrale

3

 p 14  q 14
i i
28  7  34  4  9 18 494
I 14 / 13
 i 1
   1,053
23  5  29  6  12 15 469
V 3

 p 13  q 13
i 1
i i

 valoarea produselor achiziţionate a crescut în 2014 faţă de 2013 de 1,053 ori.

2. Indicii variaţiilor factoriale

a) Indicii Laspeyres
3

 p 14  q 13
i i
28  5  34  6  9 15 479
I 14 / 13
L   i 1
   1,021
23  5  29  6  12 15 469
V/p 3

 p 13  q 13
i 1
i i

 valoarea produselor achiziţionate a crescut în 2014 faţă de 2013 de 1,021 ori datorită
variaţiei preţului.
3

 p 13  q 14
i i
23  7  29  4  12  18 493
I 14 / 13
L   i 1
   1,051
23  5  29  6  12  15 469
V /q 3

 p 13  q 13
i 1
i i

 valoarea produselor achiziţionate a crescut în 2014 faţă de 2013 de 1,051 ori datorită
variaţiei cantităţii.

b) Indicii Paasche
3

 p 14  q 14
i i
28  7  34  4  9 18 494
I 14 / 13
P   i 1
   1,002
23  7  29  4  12 18 493
V/p 3

 p 13  q 14
i 1
i i

 valoarea produselor achiziţionate a crescut în 2014 faţă de 2013 de 1,002 ori datorită
variaţiei preţului.
 3

 p 14  q 14
i i
28  7  34  4  9 18 494
I 14 / 13
P   i 1
   1,031
28  5  34  6  9 15 479
V /q 3

 p 14  q 13
i 1
i i

 valoarea produselor achiziţionate a crescut în 2014 faţă de 2013 de 1,031 ori datorită
variaţiei cantităţii.

c) Indicii Fisher
IV14/ /p13 F   IV14/ /p13 L  IV14/ /p13 P   1,0211,002  1,011
 valoarea produselor achiziţionate a crescut în 2014 faţă de 2013 de 1,011 ori datorită
variaţiei preţului.
IV14/ /q13 F   IV14/ /q13 L  IV14/ /q13 P   1,0511,031  1,041
 valoarea produselor achiziţionate a crescut în 2014 faţă de 2013 de 1,041 ori datorită
variaţiei cantităţii.

Problema 5.
Cazul în care factorii se compun după un model matematic de tip produs.
Se consideră o firmă pentru care se cunosc următoarele date aferente perioadei 2014-
2013:

2013 2014
W 0,62 0,78
L 210 272

unde:
W – productivitatea/angajat;
L – numărul de angajaţi.
Să se studieze pe baza indicelui variaţiei integrale şi a indicilor variaţiei factoriale evoluţia
producţiei firmei în perioada 2013-2014.

Rezolvare:
Suntem în cazul: Q W L

1. Indicele variaţiei integrale

W 14  L14 0,78  272 212,16
I Q14 / 13     1,629
W 13  L13 0,62  210 130,2
 producţia firmei a crescut în 2006 faţă de 2005 de 1,629 ori.

2. Indicii variaţiilor factoriale

a) Indicii Laspeyres
W 14  L13 0,78  210 163,8
I Q14//W13 L      1,258
W 13  L13 0,62  210 130,2
 producţia firmei a crescut în 2014 faţă de 2013 de 1,258 ori datorită influenţei
productivităţii/angajat.
W 13  L14 0,62  272 168,64
I Q14//L13 L      1,295
W 13  L13 0,62  210 130,2
 producţia firmei a crescut în 2014 faţă de 2013 de 1,295 ori datorită variaţiei
numărului de angajaţi.

b) Indicii Paasche
W 14  L14 0,78  272 212,16
I Q14//W13 P      1,258
W 13  L14 0,62  272 168,64
 producţia firmei a crescut în 2014 faţă de 2013 de 1,258 ori datorită variaţiei
productivităţii/angajat.
W 14  L14 0,78  272 212,16
I Q14//L13 P      1,295
W 14  L13 0,78  210 163,8
 producţia firmei a crescut în 2014 faţă de 2013 de 1,295 ori datorită variaţiei
numărului de angajaţi.

c) Indicii Fisher
I Q14//W13 F   I Q14//W13 L   I Q14//W13 P   1,258 1,258  1,258
 producţia firmei a crescut în 2014 faţă de 2013 de 1,258 ori datorită variaţiei
productivităţii/angajat.
I Q14//L13 F   I Q14//L13 L   I Q14//L13 P   1,295 1,295  1,295
 producţia firmei a crescut în 2014 faţă de 2013 de 1,295 ori datorită variaţiei
numărului de angajaţi.

Problema 6.
Cazul în care factorii se compun după un model matematic de tip sumă. O firmă producătoare
de obiecte sanitare deţine trei magazine de desfacere pentru care se cunoaşte cifra de afaceri
(în mii euro) în perioada 2004-2005:
2004 2005
CA1 28 35
CA2 26 20
CA3 51 70

Să se studieze evoluţia cifrei de afaceri pe baza indicilor variaţiei integrale şi factoriale.

Rezolvare
Suntem în cazul: CA  CA1  CA2  CA3
1. Indicele variaţiei integrale
CA105  CA205  CA305 35  20  70 125
I 05 / 04
    1,190
CA104  CA204  CA304 28  26  51 105
CA

 cifra de afaceri a crescut în 2005 faţă de 2004 de 1,190 ori.

2. Indicii variaţiilor factoriale

a) Indicii Laspeyres
CA105  CA204  CA304 35  26  51 112
/ CA1 L      1,067
05 / 04
I CA
CA104  CA204  CA304 28  26  51 105
 cifra de afaceri a crescut în 2005 faţă de 2004 de 1,067 ori datorită variaţiei cifrei de
afaceri a magazinului 1.
CA104  CA205  CA304 28  20  51 99
/ CA2 L      0,943
05 / 04
I CA
CA104  CA204  CA304 28  26  51 105
 cifra de afaceri s-a modificat în 2005 faţă de 2004 de 0,943 ori datorită variaţiei cifrei
de afaceri a magazinului 2.
CA104  CA204  CA305 28  26  70 124
/ CA3 L      1,181
05 / 04
I CA
CA104  CA204  CA304 28  26  51 105
 cifra de afaceri a crescut în 2005 faţă de 2004 de 1,181 ori datorită variaţiei cifrei de
afaceri a magazinului 3.

b) Indicii Paasche
CA105  CA205  CA305 35  20  70 125
/ CA1 P      1,059
05 / 04
I CA
CA104  CA205  CA305 28  20  70 118
 cifra de afaceri a crescut în 2005 faţă de 2004 de 1,059 ori datorită variaţiei cifrei de
afaceri a magazinului 1.
CA105  CA205  CA305 35  20  70 125
I 05 / 04
P   05    0,954
CA1  CA204  CA305 35  26  70 131
CA / CA2

 cifra de afaceri s-a modificat în 2005 faţă de 2004 de 0,954 ori datorită variaţiei cifrei
de afaceri a magazinului 2.
CA105  CA205  CA305 35  20  70 125
I 05 / 04
P   05    1,179
CA1  CA205  CA304 35  20  51 106
CA / CA3

 cifra de afaceri a crescut în 2005 faţă de 2004 de 1,179 ori datorită variaţiei cifrei de
afaceri a magazinului 3.

c) Indicii Fisher
/ CA1 F   / CA1 L   I CA / CA1 P   1,067  1,059  1,063
05 / 04 05 / 04 05 / 04
I CA I CA
 cifra de afaceri a crescut în 2005 faţă de 2004 de 1,063 ori datorită variaţiei cifrei de
afaceri a magazinului 1.
/ CA2 F   / CA2 L   I CA / CA2 P   0,943  0,954  0,948
05 / 04 05 / 04 05 / 04
I CA I CA
 cifra de afaceri s-a modificat în 2005 faţă de 2004 de 0,948 ori datorită variaţiei cifrei
de afaceri a magazinului 2.
/ CA3 F   / CA3 L   I CA / CA3 P   1,181  1,179  1,180
05 / 04 05 / 04 05 / 04
I CA I CA
 cifra de afaceri a crescut în 2005 faţă de 2004 de 1,180 ori datorită variaţiei cifrei de
afaceri a magazinului 3.

Problema 7.
De la Direcţia Generală a Finanţelor Publice a unui judeţ, s-au obţinut date referitoare la
evoluţia veniturilor, cheltuielilor şi a rezultatului financiar al unei firme în patru semestre
consecutive:
Semestrul I II III IV
Venituri 75 69 60 70
Cheltuieli 47 59 53 50
Rezultat 28 10 7 20
a) Calculaţi rezultatul activităţii şi precizaţi denumirea lui;
b) Veniturile se modifică în medie de la o perioadă la alta de ... ori;
c) De câte ori s-a modificat rezultatul activităţii în semestrul III faţă de semestrul II, sub
influenţa exclusivă a veniturilor (folosiţi toate metodele cunoscute)?
d) Dar sub cea a cheltuielilor, în semestrul IV faţă de semestrul I, prin metoda Paasche?

Rezolvare
Suntem în cazul: rezultatul = venituri –cheltuieli R=V-CH
a) S-a completat în tabel – este vorba despre profit.
b) ̅ veniturile firmei s-au modificat în medie de 0,97 ori de
la un semestru la altul.
c)

√ √

Sub acţiunea exclusivă a venitului, rezultatul financiar s-a modificat de 0,21 ori din
semestrul II în semestrul III.
d) - sub acţiunea exclusivă a cheltuielilor,
rezultatul financiar s-a modificat de 0,87 ori în semestrul IV faţă de semestrul I.