Samuil Micu Klein

(1745-1806)
Lupta împotriva catolicizării

 Samuil Micu Klein (din botez Maniu) s-a născut în 1745, la Sadu, lângă Sibiu, ca fiu al
protopopului de acolo, frate cu Inocenţiu Micu Klein. După ce a studiat la Blaj, a fost
călugărit şi trimis în 1766 să-și continue studiilor la colegiul Pazmanian din Viena, de
unde se întoarce la Blaj, în 1772.
 Din 1773 se află la Viena, până în 1784, când se întoarce la Blaj, unde continuă bogata sa
activitate cărturărească începută la Viena. La Blaj ajunge curând în conflict cu episcopul
unit Ioan Bob, care continua linia catolicizantă, din servilism faţă de Roma papală,
inaugurată de episcopul Petru Pavel Aron, pe când Samuil Micu se opunea din răsputeri
catolicizării. În acelaşi conflict ajunseseră din acelaşi motiv şi Gheorghe Şincai şi Petru
Maior. Ei aveau, în această opoziţie, alături de ei o mare parte din cler şi exprimau
atitudinea generală a poporului unit.
 Greco-catolicul Papiu Ilarian scrie despre aceasta: “Era pe atunci episcop la Blaj Ioan Bob. Şincai, ca şi Klein şi
Maior, bărbaţi superiori, cu atât mai puţin puteau să stea bine cu Bob, că pe când acesta cerca a vârî în Biserica
română inovaţiuni latine, ei apărau cu însufleţire vechile datine ale Bisericii Orientale. Încă de pe la 1792, dacă nu
mai înainte, începuse a se forma în cler o opoziţiune serioasă faţă de administraţia episcopului” .
 De aceea din vasta operă a lui Samuil Micu nu i s-a tipărit cât a trăit, decât o infimă parte, cum s-a întâmplat şi cu
opera lui Şincai şi Petru Maior. Din opera lui Samuil Micu Klein s-a publicat numai acea mică parte, în care nu se
făcea critica catolicismului şi lauda Bisericii Ortodoxe. Mai multe cereri ale Ministerului Instrucţiunii publice din
Bucureşti, ca cele din 1861 şi 1864, adresate Episcopiei greco-catolice din Oradea ca să-i trimită manuscrisele
operei lui Samuil Micu spre publicare, au rămas fără rezultat. De aceea nu se cunoşteau prea bine ideile
anticatolicizante ale lui Samuil Micu Klein, până la cercetarea acelor manuscrise şi rezumarea ideilor lor de către
Dr. N. Mladin, Pr. I. Vlad şi Dr. Al. Moisiu, în lucrarea: Samuil Micu Klein —teologul. Viaţa, opera şi concepţia lui
teologică, Sibiu, 1957.
 Cât a trăit Samuil Micu de-abia i s-a tipărit la Blaj “Teologia moralicească”
(în două volume), în 1794 şi traducerea Bibliei între 1792— 1795, prima la
intervenţia guvernului, iar a doua de teama Blajului să nu i se publice la Sibiu.
 În traducerea Bibliei, Samuil Micu ţine seama de textul Bibliei de la
Bucureşti, dar şi de evoluţia limbii române de atunci şi până în timpul său.
Revizuirea traducerii a făcut-o el împreună cu ortodoxul Dimitrie Eustatievici.
Samuil destina traducerea sa, făcută după textul grecesc al Septuagintei,
tuturor românilor şi a oferit-o spre publicare Episcopului ortodox Gherasim
Adamovici de la Sibiu. Numai plângerea lui Ioan Bob către autorităţi a
împiedicat tipărirea ei la Sibiu.
 O întemeiere istorică amănunţită a ideilor sale anticatolicizante şi o difuzare a lor în clerul unit a urmărit-o Samuil
Micu Klein prin Istoria bisericească în trei volume.
 Samuil Micu încercă să-l determine pe Bob să-i tipărească această lucrare tot prin intermediul guvernului, ca şi
Biblia. La 27 iulie 1794 guvernul trimise această operă lui Bob spre cercetare şi eventuală publicare. Lucrarea purta
o marcă atât de anticatolică, încât guvernul o prezintă episcopului ca fiind compusă de “preotul neunit” Samuil
Micu Klein.
 Bob se înfurie mai întâi, pentru că lucrarea era dedicată de Samuil Micu mitropolitului ortodox de Carloviţ. Totuşi
amână un timp răspunsul către guvern. Voia să adune dovezi mai concludente împotriva lui Samuil Micu.
 În primăvara anului 1796, după moartea episcopului ortodox Gherasim Adamovici, Samuil Micu, care venea des la
Sibiu, participă la o consfătuire a unui număr mai mare de preoţi ortodocşi, aprobând şi susţinând hotărârea lor de a
cere un episcop ortodox român. Bob îl acuză pe Samuil Micu că voieşte să devină episcop ortodox la Sibiu.
 Episcopul Ioan Bob cere, în 1797, ca Samuil Micu să fie despărţit de
ortodocși, prin exilarea lui la Muncaci, pentru penitenţă şi să i se interzică de
a se mai pronunţa verbal sau în scris în chestiuni de credinţă.
 Guvernul nu aprobă această propunere, ci numai ca Micu să nu mai aibă voie
de a pleca din Blaj, şi să fie închis în mânăstire.
 Dar Bob, nemulţumit cu această hotărâre şi temându-se că din mânăstire
Samuil Micu ar putea lucra mai departe pentru sporirea opoziţiei împotriva
acţiunii sale de catolicizare a Bisericii, îl trimite în faţa capitlului său spre a
fi judecat.
 În mai 1798, Micu prezenta “apologia” sa. În ea declara că s-a dus adeseori la Sibiu din motive de sănătate. Nu a
dorit să treacă la ortodocși, ci să-i câştige pe aceştia la uniaţie.
 Ajuns la disperare, el cere să i se permită să treacă la ritul latin, ca să facă să înceteze orice bănuială de infidelitate a
lui faţă de catolicism şi să scape de persecuţii.
 La 16 iulie 1798, Bob îi răspundea că dorinţa aceasta nu-i poate fi împlinită şi de altfel împlinirea ei “nu l-ar putea
spăla de macula cu care s-a întinat prin voinţa de a trece la neunire”.
 Cât de “convins” era Micu când declara că e fidel uniaţiei şi e în stare să îmbrăţişeze ritul latin, ne arată faptul că a
continuat până la moarte să susţină ideile sale anticatolice.
 La 28 august 1798 Samuil Micu cere episcopului să comunice guvernului că este nevinovat şi dacă va fi suspectat
ca infidel uniaţiei să i se dea un teolog catolic să-l instruiască în timp de 6 săptămâni, aşa cum prevedeau
dispoziţiile legale pentru cei ce voiau să părăsească catolicismul sau uniaţia . Episcopul Bob nu îi dă nici un
răspuns.
 În 1803, obține un post de revizor la tipografia universităţii din Buda şi permisiunea de a pleca acolo
 Moare la 13 mai 1806, la Buda.
 Opera lui Samuil Micu este uriaşă. Ea cuprinde vreo 22.000 pagini. El a tradus 37 de lucrări, numai din Sfinţii
Părinţi răsăriteni.
 În privința Uniației, Samuil Micu consideră că protopopii de la 1700 stăteau la îndoială, temându-se ca nu
cumva să fie duşi la lepădarea “legii Bisericii Răsăritului în care au fost crescuţi”. Se temeau să nu fie la mijloc
“ceva vicleşug” şi prin această uniaţie pe încetul să-i facă să părăsească legea răsăritului şi sa-i încadreze în
organizarea Bisericii Apusului . De aceea protopopii n-au iscălit actul unirii religioase decât după ce au fost siliţi.
La aceasta i-a îndemnat mai ales situaţia grea în care se aflau şi făgăduinţa “scutinţelor şi privilegiilor”. “Pentru
aceasta au socotit să se unească şi să scape de atâtea nevoi” . Samuil Micu spune că greco-catolicii români au
văzut vicleşugul catolicilor dându-se pe faţă după moartea episcopilor Atanasie şi Patachi, când iezuiţii
conduceau episcopia, şi de aceea “mai toţi părăsiră unirea, temându-se ca cu vremea şi cu încetul vor trebui să
părăsească legea grecească”
Bibliografie

 Stăniloae, Dumitru, Uniatismul în Transilvania. Încercare de dezbinare a poporului

român, București, 1973
 Papiu Ilarian, Alexandru, Viaţa, operele şi ideile lui Gheorghe Şincai de Sinea,
Bucureşti,1869
 Moisescu, G.I, Samuil Micu Clain, 150 ani de la moarte, în “Biserica Ortodoxă Română”,
LXXIV (1956), nr. 10 - 11, p. 1061 – 1063
 Dr. N. Mladin. Pr. I. Vlad, Dr. Al. Moisiu, Samuil Micu Clain - teologul. Viaţa, opera şi
concepţia lui teologică, Sibiu, 1957.