UNIVERSITATEA BABEȘ-BOLYAI

Facultatea de Teologie Ortodoxă

Specializarea Teologie Pastorală

Revrăjirea lumii

sau de ce nu mai vrem să ne desprindem de televizor

- Virgiliu Gheorghe -

student: Manițiu Călin

profesor: Pr. Lect. Univ. Dr. Gheorghe Șanta

Cluj-Napoca

2020
 Introducere

În principal, forța televiziunii decurge din capacitatea pe care o are de a transmite

imagini în mișcare, de a te face să vezi în fața ochilor „realității” care nu sunt în acel loc sau
care nici nu există. Aceste imagini au capacitatea de a pătrunde cu o forță deosebită în
inconștientul uman. Studiile sociologice demonstrează că oamenii, deși știu că o mare parte
din ceea ce vădpe micul ecran este ficțiune, se comportă ulterior vizionării ca și cum totul ar fi
fost real și bun de avut ca model. Se pare că televiziunea exploatează o tendință inconștientă a
psihicului uman, înclinarea omului de a se încrede în ceea ce vede cu proprii ochi. „A fi
văzut” a fost dintotdeauna cel mai bun argument.

Prin această putere pe care o are în construirea imaginarului individual și colectiv,

televiziunea influențează în mod esențial existența omului contemporan, influențând chiar
modul lui religios de a fi. Așadar, întâlnirea cu ecranul video este însoțită de o transformare în
modul de funcționare al creierului uman, transformare similară celei produse de drogurilesau
de substanțele halucinogene. Din studii rezultă că imaginea TV, deși nu este o substanță care
să pătrundă în corpul omului precum drogul, favorizează ca și acesta evaziunea în imaginar,
starea euforică și chiar intrarea într-o stare alterată de conștiință. Nu este vorba numai despre
starea aceea în care subiectul simte intens eliberarea de toate legăturile cu lumea reală, de
trecut sau de existența cotidiană pentru a se refugia în visarea cu ochii deschiși, ci chiar este
indusă o stare compatibilă până la identitate cu stările hipnotice și halucinatorii. Aici se află
cheia puterii pe care televiziunea a dobândit-o asupra minții umane.

Televiziunea se dovedește capabilă să inducă gânduri și emoții, să reorganizeze modul

de gândire al omului, să-i modeleze imaginația și prin aceasta, modul său religios de a fi.
Deci, televiziunea substituie o mulțime din funcțiile pe care, în mod firesc, religia le
îndeplinește în viața oamenilor și îi determină pe oameni să se raporteze la ea ca la o instanță
de ordin religios, deși ea nu constituie decât un mijoc evazionist bun pentru uitarea crizei
existențiale pe care o traversează omul secularizat al societății tehnologice.

Deși nu ne dăm seama, prețul pe care îl plătim pentru plăcerea oferită de petrecerea
timpului în fața micului ecran, este însăși libertatea de a gândi, de a alege singuri, de a ne
defini un mod personal de a fi. Impunându-și propria imagine despre lume în mintea
telespectatorilor, televiziunea conduce la o adevărată schizofrenie în perceperea realității.
Duce oamenii în însingurare, izolându-i de mediul familial și de realitate.
 Televiziunea populează sufletul uman cu o multitudine de imagini-fantasmă care ne
leagă de anumite comportamente și dorințe. Iar dacă avem în vedere că acest lucru se
desfășoară fără ca majoritatea oamenilor să conștientizeze influențarea ocultă a propriilor
comportamente, în condițiile în care se naște și o legătură de dependență față de instrumentul
manipulării, atunci televiziunea ajunge în lumea modernă să se substituie rolului magicianului
tradițional. Nu atât manipularea este lucrul cel mai grav, cât transformările produse de media
video în conștiința oamenilor conectați din primii ani de viață la mediul realității virtuale.
Atracția noilor generații față de magie și ocultism, față de noile idolatrii care ne invadează din
Orient și față de droguri poate fi ușor corelată cu puterea tot mai marepe care imaginea video
o dobândește asupra minții tinerilor.

Corelarea vizionării TV cu consumul de droguri și cu apariția unui sindrom schizofrenic

își găsește explicația și în faptul că televiziunea modelează telespectatorului o sensibilitate
deosebită la experiențele evazioniste și la o distorsiune în perceperea lumii reale. Prin
cultivarea pasivității mentale, a deschiderii față de experiențele haluciantorii a lumii
inconștientului și a unei receptivități patologice față de practicile magice, televiziunea
configurează omului contemporan o conștiință extrem de puternic atrasă și expusă la orice
manifestare a magicului și a forțelor malefice ale inconștientului.

Magia televizionării sau despre tehnologizarea magiei

Șocul pe care televiziunea l-a produs în momentul apariției i-a determinat pe mulți
dintre cei care luau pentru prima dată contactul cu ea să o socotească drept un fel de vrăjitorie.
Anii au trecut și oamenii s-au obișnuit cu televiziunea.

Efectul magic al mediei auto-vizuale nu putea rămâne neexploatat de cei care urmăresc
dobândirea puterii prin controlul dorințelor, mentalităților și comportamentului uman. Statul
magic este, după Culianu, prototipul statului viitorului. În acest stat, guvernarea se realizează
cu ajutorul mijloacelor evazioniste, între care divertismentului, practicilor magice și
televiziunii li se acordă un loc central. Statul magician este cel care conduce lumea prin
publicitate și divertisment, prin erotism și desigur, prin puterea imaginilor în mișcare. Vrăjirea
sau, după cum se arată, revrăjirea lumii prin media audio-video devine instrumentul principal
în controlul conștiinței umane, având o acțiune hipnotică și un efect de dependență.

Dependența de televizor este un fenomen extrem de complex, nu numai de ordin

psihologic, comportamental, cognitiv și afectiv, ci și magic sau religios. Astfel, orice se
vizionează la televizor devine pricină pentru creșterea timpului de vizionare,poartă deschisă
dezvoltării acestui obicei, până la apariția legăturii de dependență, până la intoxicarea minții.

Imaginile în mișcare, având o putere deosebită în pătrunderea subconștientului, rămân

necenzurate și neconștientizate complet, ceea ce face posibilă, după cum demonstrează
neuropsihologii, așa-zisa învățare în somn. Este suficient să ne uităm zilnic câteva ore la
televizor, să adunăm și să depozităm în subconștientul nostru mii, sute de mii, milioane de
imagini1, ca să ne schimbăm treptat, fără să ne dăm seama, modul de-a gândi, de a ne raporta
la realitate, comportamentul, obiectivele, dorințele și chiar năzuințele cele mai intime. Aceasta
se va întâmpla chiar dacă suntem de acord sau nu cu ceea ce vedem, chiar dacă îmbrățișăm cu
plăcere acele imagini sau le privim cu indiferență și chiar critic. Este esențial de reținut faptul
că, oricum ar fi primite imaginile micului ecran, odată văzute și înregistrate în subconștient,
acestea devin realitate de conștiință, reper de judecată, grilă de interpretare în înțelegerea
lumii înconjurătoare, temei al atitudinilor și comportamentelor.

Concluzii

Având în vedere toate acestea, privitul la televizor trebuie tratat cu

responsabilitate și discernământ, astfel încât să rămână doar o sursă de divertisment sau
informație, nu să inducă o realitate paralelă, virtuală și să producă dependență.

1
La o medie de vizionare de trei ore pe zi, în condițiile în care imaginile se schimbă de cel puțin zece ori pe
minut (media este 12, ajungându-se până la 30 de efecte tehnice în fiecare minut), se ajunge ca pe parcursul
unui an, unui telespectator obișnuit să-i fie depozitate în memorie cel puțin 650 000 de imagini.