REZISTENȚA MATERIALELOR / FORFECAREA

[ 1 ] VOL.1 An introduction to the mechaniocs of elastic and plastic deformations of solids and
structural materials.

CAP.7 FORFECAREA – DISTRIBUȚIA TENSIUNILOR TANGEȚIALE REZULTATE DATORITĂ

FORȚEI TĂIETOARE.

7.1 Distribuția tensiunilor tangențiale DATORITĂ ÎNCOVOIERII

Fie bucata de grindă încovoiată dx

Considerând un element AB ce aparține bucății dx, aflat la distanța t față de axa neutră.

Dacă nu avem încovoiere pură = moment constant și forță tăietoare zero, datorită încărcării
aplicate pe grindă valoarea momentului încovoietor este variabilă având o valoare M+dM în
capătul A și valoarea M în capătul B.

Tensiunea într-o fibră aflată la distanța y de axa neutră se calculează cu relația:

Astfel

- tensiunea normală din capătul A al elementului AB are valoarea:

- tensiunea normală din capătul B al elementului AB are valoarea:

Acum calculăm rezultanta acestor tensiuni în capetele A respectiv B:

F=σ∗A

Aria elementului AB este egală cu b∗dy

b – lățimea secțiunii în dreptul fibrei AB

REZISTENȚA MATERIALELOR / FORFECAREA

dy – grosimea fibrei AB

Forța în dreptul punctului A este egală cu:

Forța în dreptul punctului B este egală cu:

Analizând
echilibrul pe orizontală a fibrei AB rezultă, rezultă un dezechilibru de forțe în dreptul bibrei AB
egal cu:
REZISTENȚA MATERIALELOR / FORFECAREA

De aici putem calcula forța totală (forța dezechilibrantă) din toate fibrele deasupra fibrei AB
folosind relația:

Ca să avem echilibru în secțiune această forță trebuie să fie echilibrată de o forță orizontală
egală cu:

f =τ∗A s=τ∗b∗dx

A s – aria suprafeței

Rezultă:

Această relație se poate rearanja în felul următor:

1
∗dM h
b∗I
τ= ∗∫ y∗b∗dy
dx y

Unde:

∫ y∗b∗dy= A∗ý =S z
y

A – aria porțiunii de secțiune deasupra fibrei AB

ý – distanța de la centrul de greutate a ariei A la axa neutră.

dM
−este rata de schimbare a momentului încovoietor=Q
dx

Q – forța tăietoare

Astfel relația distribuție tensiunii tangențiale pe secțiune se paote exprima sub forma:
REZISTENȚA MATERIALELOR / FORFECAREA

h
Q∗A∗ý Q
τ= sau alternativ τ= ∗∫ y∗dA unde dA=b∗dy
b∗I b∗I y

7.5 Limitări ale teoriei prezentate anterior pentru distribuția tensiunilor tangențiale
prezentate anterior
REZISTENȚA MATERIALELOR / FORFECAREA

7.6 Centru de răsucire (Shear center)

Shear center = punctul prin care trebuie să se aplică încărcarea pentru a nu rezulta torsiune în
secțiune.

Fie secțiunea U din figură:

REZISTENȚA MATERIALELOR / FORFECAREA

Secțiunea esete supusă la o forță Q aplicată la distanța e fașă de centru de greutate al inimii
secțiunii (punctul F).

Tensiunea tangențială în orice punct de pe secțiune este dată de relația:

Q∗A∗ý
τ=
b∗I

Distribuția tensiuni itangențiale în inima profilului va fi parabolică dar nu se va reduce la zero

ăn capetele inimii datorită prezenței tălpilor.

Când determin tesiunea tangențială din tălpi lățimea b=t (grosimea tălpii) dar I și ý se referă
tot la A.N

τ A =0 deoarece ariadincolo de punctul A este zero

Distribuția între punctele A și B este liniară doarece τ este direct proporțional cu distanța
dealungul liniai AB (Q,t,h și I fiind constante)

O distribuție similară se obține pentru talpa CD

Tensiunea din tălpi dă naștere unei forțe (rezultante) egale cu:

Aceste forțe rezultante din tălpi produc o torsiune (un moment de torsiune). Brațul momentulu
ide torsiune este egal (aproximativ cu h) = mai exact este egal cu distanța dintre liniile
mediane ale tălpilor.

Acest moment de torsiune produs de forțele din tălpi trebuie să fie egal cu momentul de
torsiune produs de forța tăietoare Q și rezultanta tensiunilor tangențiale de pe inima secțiunii
ce se află la distanța e unul față de celălalt.

Considerând echilibrul la torsiune a secțiunii (egalăm între ele cele două momente de
torsiune):

De aici rezultă excentricitatea necesară la care trebuie aplicată

forța tăietoare Q pentru a nu apărea torsiune în secțiune:
REZISTENȚA MATERIALELOR / FORFECAREA

Dacă forța axționează pe axa de simetrie, distanța e de la centrul de greutate al inimii –

secțiunea nu va avea tendința să se torsioneze – momentele de torsiune produse prin aplicarea
lui Q fiind echilibrate.

Dacă încărcarea este aplicată în centrul de răsucire al secțiunii grinzii, tensiunile produse vor fi
datorită încovoierii pure, și evaluarea tensiunilor produse va fi mult mai ușoară decât în cazul
în care am avea și torsiunea prezentă în secțiune.

Dacă secțiunea are 2 axe de simetrie atunci centrul de răsucire se află la intersecția dintre
aceste 2 axe = cu centru de greutate al secțiunii.

[¿ ] STRENGTH OF MATERIALS PART I – Elementary theory and problems – TIMOSHENKO

26. Tensiuni tangențiale rezultate în urma încovoierii.

Dacă momentul variază de-a lungul grinzii (elementului) pe lângă tensiuni normale σ rezultă și
tensiuni tangențiale τ datorate încovoierii elementului.

Considerăm o secțiune dreptunghiulară – element prismatic. Pentru a determina distribuția

tensiunilor tangențiale (rezultate în urma încovoierii) adoptăm următoarele ipoteze:

1. Tensiunea tangențială din orice punct al secțiunii este paralelă cu direcția de acțiune a
forței tăietoare V – paralelă cu marginile secțiunii (latura mn).
REZISTENȚA MATERIALELOR / FORFECAREA

O astfel de tensiune tangențială se notează cu τ yx – indicele y indică faptu lcă tensiunea

τ yx este paralelă cu axa y-y și indicele x ne zică că tensiunea τ yx acționează înr-un plan
perpendicular pe axa x-x.
2. Tensiunea tangențială este uniformă pe lățimea secțiunii (egală cu latura c c 1)

Bazându-ne pe aceste 2 presupuneri putem determina distribuția tensiunilor tengențiale pe

înălțimea secțiunii.

Astfel rezultă o soluție aproximativă. Deducerea mai elaborată a problemei unde nu

considerăm astfel de ipoteze arată că soluția aproximativă astfel obținută este de obicei
suficient de precisă pentru majoritatea cazurilor practice, și pentru dreptunghiuri înguste (h
mult mai mare decât b) practic coincide cu soluția exactă (OBSP: care și ea este aproximativă).

Complementaritatea tensiunilor tangențiale zice că tensiunile tangențiale ce acționează pe 2

fețe perpendiculare ale unei bucăți de element, sunt egale. Luând o bucată de element (o fibră)
având lățimea dx și înălțimea dy – rezultând dreptunghiul acde (conform fig.) și considerând
ipoteza 2 – tensiunea tangențială este uniformă pe lățimea c c 1 a fibrei, calculă momentul dat de
rezultatntele tensiunilor de pe 2 fețe perpendiculare, față de colțul e:

∑ M e =0 rezultă τ yx∗( b∗dy )∗dx−τ x y∗( b∗dx )∗dy=0

De unde rezultă complementaritatea tensiunilor tangențiale:

τ yx=τ xy

Tensiunea tangențială ce acționează în plan vertical pe secțiune este egală numeric cu

tensiunea tangențială ce acționează în plan orizontal.

Știind acest lucru, din distribuția tensiunilor normale pe secțiune putem determina ușor
valoarea tensiunii tangențiale ce acționează în plan orizontal.
REZISTENȚA MATERIALELOR / FORFECAREA

Fie două secțiuni consecutive aflate la distanța dx una de cealaltă:

Momentul din prima secțiune diferă de momentul din secțiunea a doua.

Astfel datorită diferenței dintre momente rezultanta tensiunilor normale din secțiunea mn
diferă de cea din m1n1 rezultând u ndezechilibru de forțe – ce este echilibrată de rezultatnta
tensiunii tangențiale de pe suprafața orizontală dintre cele 2 secțiuni.

În cazul încovoierii pure momentul fiind constant tensiunile normale din 2 secțiuni consecutive
se autoechilibrează rezultă tensiunea tangențială orizontală este egală cu zero iar ca și
consecință tensiunea tengențială verticală este tot zero – rezultă forța tăietoare este tot zero.

Considrăm fibra p-p aflată la distanța y1 de axa neutră ce limitează bucata de secțiune ppnn.

Considerăm în cadrul dreptunghiul hașurat aria elementară dA (distanța de CG al lui DA la axa

neutră este y).

Rezultanta tensiunilor normale pe aria elementară dA (forța nomelă pe dA) se calculează cu

relația:

Rezultanta forțelor pe întreaga bucată de secțiune nppn (zona hașurată) este:

În aceeași manieră considerăm bucata de secțiune n1p1p1n1 în cadru lsecțiunii m1n1.

Rezultanta tensiunilor normale pe bucata de secțiune va fi:

Rezultanta tensiunilor tangențiale ce acționează pe

suprafașa ppp1p1 este:

Considerând echilibrul pe direcția X (pe orzontală) a bucății de element rezultă:

REZISTENȚA MATERIALELOR / FORFECAREA

De unde distribuția tensiunilor pe înălțimea secțiunii este dată de formula:

Integrala reperezintă momentul static al porțiunii hașurate de secțiune funcție de A.N.

În cazul secțiunii dreptunghiular:

dA=b∗dy

Astfel întegrala devine:

Același rezultat se poate obține înmulțind aria

porțiunii hașurate cu distanța de la centrul ei de greutate la A.N

{ [ ( ) ] } { [( ) ] }
b∗
h
2
1
− y1 ∗ ∗
2
h
2
+ y1

Valoarea maximă a tensiunii tangențiale rezultă în axa neutră (pentru y 1=0 )

OBSP: În axa neutră rezultanta tensiunilor normale este zero în ambele secțiuni ???

Pentru secțiuni dreptunghiulare rezultă valoarea tensiunii tnagențiale maxime:

3
2 ∗V 3
V ∗h 2 b∗h
τ yx .max = = deoarece I z =
8∗I z (b∗h)=A 12

Tensiunea tangențială medie pe secțiune este egală cu:

V
τ yx .med =
A

CONCLUZIE: τ yx .max este cu 50% mai mare decât τ yx .med

Distribuția tensiunilor tangențiale pe secțiune este parabolică.

Aria parabolei înmulțită cu lățimea secțiunii va da vloarea forței tăietoare din secțiune.

O consecinșă a tensiunol tangențiale eset lunecarea specifică (deformația datorită tensiunii

tangențiale) – care face ca o secțiun inițial plană să devină distorsionată (warpe)
REZISTENȚA MATERIALELOR / FORFECAREA

După deformare secțiunea nu rămâne dreaptă (plană) ci se deplanează (curbează) astfel încât
deformația maximă din tensiunea tangențială apare în axa nutră (suprafața neutră).

În punctele m’, m1’, n’, n1’ lunecarea specifică este zero astfel că curbele m’n’ respectiv m1’n1’
sunt normala la suprafețele marginale ale elementului după încovoiere.

În zona axei neutre unghiul dintre tangentele la curbele m’n’ respectiv m1’n1’ sun egale cu:

1
γ = ∗τ yx .max ( conform legii lui Hooke)
G

Atât timp cât forța de forfecare rămâne constantă de-a lungul elementului deplanarea fiecărei
secțiuni este aceeași astfel ca:

m m' =m1 m'1 respectiv n n' =n1 n'1

- iar alungirea respectiv scurtarea fibrelor longitudinale rezultată în urma încovoierii

rămâne neafectată.

Acest lucru explică validitatea în acest caz a a relației:

- dezvoltată pentru încovoierea pură (sub presupuenrea validității ipotezei secțiunilor

plane).

O investigare mai elaborată a problemei arată că distorsionarea secțiunii nu afectează

deasemenea substanțial deformațiile fobrelor longitudinale dacă asupra elementulu
iacționează o încărcare uniform distribuită iar forța tăietoare variază continuu de-a lungul
elementului.

În cazul încărcărilor concentrate distribuția tensiunilor în jurul punctulu ide aplicare al

încărcării este mult mai complicată – dar această deviație de la o linie dreaptă (secțiune plană
după deformare) este doar de tip local

Vezi Part II.

REZISTENȚA MATERIALELOR / FORFECAREA

27. Distribuția tensiunilor tangențiale în cazul secțiunilor circulare.

În acestr caz ipoteza 1 folosită în cazul secțiunilor dreptunghiulare și anume că tensiunile

tangențiale sunt parlele cu direcția forței tăietoare / cu latura marginală a secțiunii , nu mai
este valabilă.

De fapt putem arăta faptul că în punctul p de pe muchia secțiunii tensiunile tangențiale sunt
tangente la muchie.
REZISTENȚA MATERIALELOR / FORFECAREA

Fie un element infinitezimal abcd în formă de paralelipiped rectangular având fața adfg pe
suprafața elementului iar fața abcd în planul yz al secțiunii.

Dacă tensiunea tangențială acționează pe latura abcd a elementului infinitezimal, având o

direcție oarecare τ conform figurii de mai sis, acesta se poate oricând împărți în două
componente:

- una după direcția radială τ 1 x

- una după direcția tangentei al marginea secțiuniiτ 2 x

Aplicând complementaritatea tensiunilor tangențiale rezultă că dacă avem τ 1 x ce acționează în

direcția radială (pe fața abcd)trebuie să fie o tensiune perpendiculară τ x 1 ce acționează pe fața
adfg ce se află pe suprafața grinzii.

Dacă suprafața laterală a grinzii este liberă (dacă nu avem răsuciri) de tensiuni atunci
tensiunea tangențială radială este zero. Valoarea aceasta fiind zero rezultă tensiunea
tangențială trebuie să fie orientată pe direcția tangentei la muchia secțiunii.

În punctul de mijloc n a fibrei pp datorită simetrie rezultă că tensiunea tangențială are direcția
forței tăietoare V.

Atunci direcția tensiunilor tangențiale în puncteșe p și n se vor intersecta într-un punt O de pe

axa y.

Ipoteza 1 – Presupunem acum că tensiunea tangențială din orice punct de pe linai pp este
direcționată către acest punct O, avem o determianre completă a direcției tensiunilor
tangențiale.

Ipoteza 2 – considerăm componetele verticale a tensiunilor tangențiale din toate punctele de-a
lungu llinie pp ca fiind egale.

Știind direcția tensiunii tangențiale și a componentei verticale, magnitudinea ei se paote

calcula cu ușurință.

Aplicăm relația următoare pentru calculul tensiunii tangențiale τ xy .

REZISTENȚA MATERIALELOR / FORFECAREA

Calculăm momentul static al zonei de secțiune de sub linia pp funcție de aza z = coincide cu axa
neutră.

Aria elementară = luăm o fâșie mn din bucata de secțiune de lungime 2∗√ R2 − y 2 care se
înmulțește cu o lățime dy.

Astfel:

dA=2∗√ R 2− y 2∗dy

Momentu static al făției mn fță de axa z-z = dA∗y

Momentul static al bucății de secțiune de sub linia pp este:

b=2∗√ R2 − y 21

Rezulră valaorea tensiunii tangențiale este:

Tensiunea tangențială în punctul p este:

Pentru y 1=0 rezultă valoarea maximă a lui τ .

Înlocuind:

π R4
Iz=
4

Rezultă relația pentru tensiunea tangențială maximă

În acest caz teniunea tangențială maximă este cu 33%

mai mare decât tensiunea tangențială medie.