3.

EFORTURI SECTIONALE IN BARA DREAPTA

3.1. Forte interioare: Eforturi

Sa consideram o bara supusa actiunii unui sistem de forte exteriare date si de legatura in echilibru.
Ne propunem sa determinam efectul acestui sistem de forte in toate sectiunile transversale ale barei.
Fortele ce actioneaza asupra barei fiind in echilibru, pe baza teoremei echilibrului partilor, fiecare
parte a barei sub actiunea fortelor date, a fortelor de legatura interioare si exterioare ce-i revin, este in
echilibru.
Pentru a determina efectul sistemului de forte intr-o sectiune a barei se utilizeaza metoda
sectiunilor.

Ne imaginam ca se sectioneaza bara cu un plan Q rezultand astfel partea stanga si partea dreapta.
Daca se indeparteaza partea dreapta, pentru ca partea stanga sa ramana in echilibru va trebui ca in sectiunea
de separatie sa se aplice o serie de forte al caror efect mecanic sa fie egal cu actiunea partii din dreapta pe
cea din stanga si care sa echilibreze fortele F1, F2,F3. Analog si invers daca eliminam partea stanga. Astfel
s-au pus in evidenta fortele interioare dintr-o sectiune a unui corp. Aceste forte interioare poarta numele
de eforturi.
Reducand fortele interioare si cele exterioare fata de centrul de greutate al sectiunii rezulta un
torsor de reducere al fortelor interioare alcatuit din Ris si Mis (forta si moment) pt partea din stanga si Rid
si Mid pentru partea din dreapta. Analog avem Res si Mes precum si Red si Med reducand fotele exterioare
fata de G. Pentru echilibru se observa ca Ri+Re (stanga sau dreapta)=0 si Mi+Me(stanga sau dreapta)=0.
Dar Ris si Mis au aparut din cauza efectului partii din dreapta deci a fortelor din dreapta si invers Rid si Mid
constituie efectul partii din stanga deci a fortelor din stanga. Deci pentru a obtine eforturile de pe fata din
dreapta a unei sectiuni se efectueaza reducerea in raport cu G al sectiunii a fortelor exterioare ca actioneaza
pe partea din stanga si invers.
Componenta lui Ri dupa normala la planul sectiunii (admitand ca toate corpurile se reduc la bare -
axa barei) poarta numele de forta axiala(N), componeta dupa tangenta la planul sectiunii poarta numele
de forta taietoare(T) iar momentul rezultant se numeste moment incovoietor(M).
Forta axiala N este egala cu suma proiectiilor dupa axa barei a fortelor exterioare date si de
legatura de pe tronsonul inlaturat.

𝑁 𝑠𝑡 = ∑ 𝑋𝑖𝑑𝑟 , 𝑁 𝑑𝑟 = ∑ 𝑋𝑖𝑠𝑡

Forta taietoare T este egala cu suma proiectiilor dupa normala la axa barei a fortelor exterioare
date si de legatura de pe tronsonul inlaturat.
 𝑇 𝑠𝑡 = ∑ 𝑌𝑖𝑑𝑟 , 𝑇 𝑑𝑟 = ∑ 𝑌𝑖𝑠𝑡

Momentul incovoietor M intr-o sectiune a barei este egal cu suma momentelor in raport cu cu
centru de greutate a sectiunii a tuturor fortelor exterioare date si de legatura de pe tronsonul inlaturat.

𝑀 𝑠𝑡 = ∑ 𝑀𝑖𝑑𝑟 , 𝑀 𝑑𝑟 = ∑ 𝑀𝑖𝑠𝑡

Conventie de semne:
- Forţa axială se consideră pozitivă dacă are sensul din interiorul spre exteriorul părţii pe care se
aplică. Deci N pozitiv corespunde efectului de întindere şi negativ celui de compresiune.
- Forţa tăietoare se consideră pozitivă dacă roteşte în sens orar partea de bară pe care se aplică si
negative daca roteste in sens antiorar.
- Momentul încovoietor este pozitiv dacă întinde fibra de jos a secţiunii si o comprima pe cea de
sus si negative cand comprima fibra de jos si o intinde pe cea de sus .

Reprezentarea grafica a eforturilor in toate sectiunile unei bare constituie asa numitele diagrame
de eforturi. Diagrama de efort arată modul de variaţie al efortului pentru care a fost construită, când
structura este încărcată cu un sistem de forţe fixe.
 3.2..GRINZI DREPTE

3.2.1. Grinda simplu rezemată

Un caz simplu, dar cu mare aplicaţie practică, este cel al grinzii orizontale, legată faţă de teren
printr-o articulaţie şi un reazem simplu (în care rezultă reacţiune verticală) şi încărcată cu forţe verticale.
Această grindă poartă numele de grindă simplu rezemată. În orice secţiune a ei efortul axial este nul.

Dacă se consideră o situaţie oarecare de încărcare, expresiile reacţiunilor şi eforturilor sunt:

1 B 1 B
V A0 =  k k B l A Pk ak
l A
P b , V 0
=
i
Ti 0 = V A0 −  Pk
A
i
M i = V A0 xi −  Pk (xi − a k )
A

3. 2.2. Grinda înclinată

Deseori se întâlnesc situaţii în care grinda este dispusă înclinat faţă de direcţia de acţiune a forţelor
Luând ca element de comparaţie grinda simplu rezemată, rezultă următoarele:
V A = V A0 , V B = V B0
 i

Ti = V A −  Pk  cos = Ti 0 cos
 A 
i
M i = V A xi −  Pk (xi − a k ) = M i0
A

 i

N i = −V A −  Pk  sin  = −Ti 0 sin 
 A 
Se observă că în orice secţiune momentul încovoietor este acelaşi ca la grinda simplu rezemată.
De asemenea, forţele tăietoare şi axială pot fi calculate în funcţie de forţa tăietoare ce rezultă pe grinda
simplu rezemată.
 Dacă ne referim la diagrama de moment încovoietor, atâta timp cât ne interesează numai mărimile
ordonatelor, se poate folosi diagrama M de la grinda dreapta. Ariile celor două diagrame sunt însă diferite,
deoarece la grinda simplu rezemată raportarea diagramei se face faţă de axa orizontală le lungime l, pe
când la grinda înclinată raportarea se face faţă de axa sa, care are lungimea l AB = l cos .

3.2.3. Grinda încastrată (consola)

Acesta este cazul grinzii încastrată la un capăt şi liberă la celălalt .

Aici calculul eforturilor se poate face fără a mai fi nevoie să se determine reacţiunile, efectuând
reducerea forţelor de la capătul liber al grinzii. Rezultă:
i
Ti = −  Pk
A
i
M i = −  Pk ( xi − a k )
A