Cap. 5.

SOLICITARI AXIALE

5.1 Generalitati

Intinderea axiala sau compresiunea axiala este acea solicitare a unei bare, la
care in orice sectiune transversala a ei, apare numai o forta axiala N, aplicata in
centrul de greutate al sectiunii.
Cazul cel mai des intalnit al solicitarii axiale este cazul barei drepte actionata
la capete de forte axiale de intindere sau compresiune.

P P

P N N P

P P

P N N P

Aplicand metoda sectiunilor, se observa ca in toate sectiunile transversale ale

barei, apar forte axiale N = P.
Compresiunea difera de intindere doar prin sensul fortei axiale N. In cazul
intinderii, forta axiala N este dirijata spre exterior (trage sectiunea) iar in cazul
compresiunii, ea este dirijata spre interior (comprima sectiunea).
5.2 Starea de solicitare a barelor intinse sau comprimate
5.2.1 Eforturi si tensiuni

Determinarea eforturilor in barele solicitate axial se face folosind metoda

sectiunilor. In cazul barei actionate la capete de fortele P, efortul axial N este
constant.

P P

+
N N=P

In cazuri mai complexe de incarcare, efortul axial N isi modifica valoarea de

la o sectiune la alta.

In cazul fortelor distribuite, eforturile axiale se reprezinta folosind relatia

diferentiala:

dN
= −q
dx

𝑥
Prin integrare, se obtine ca 𝑁𝑥 = − ∫0 𝑞(𝑥) ⋅ 𝑑𝑥 + 𝐶1

unde C1 - constanta de integrare, ce se determina dintr-o conditie marginala.

 Pentru determinarea tensiunilor in sectiunile transversale ale unei bare
solicitate la intindere, se considera bara separata in doua parti prin sectionare cu un
plan normal la axa ei.

P P
I II
n

P N=P
I

Daca inlaturam tronsonul II al barei ca tronsonul I sa ramana in echilibru, in

sectiune vor actiona fortele care reprezinta actiunea partii inlaturate a carei rezultanta
este N. Deci N este efortul in sectiune si reprezinta valoarea rezultantei fortelor
interioare in aceasta sectiune.
Efortul axial N se defineste in functie de tensiunile normale σ, astfel:

N =    dA
A

Pentru obtinerea marimii tensiunii normale σ, trebuie cunoscuta distributia lor

pe sectiune.
In studiul experimental al epruvetelor intinse, s-a constatat ca deformarea
acestora se produce astfel incat sectiunile plane si normale la axa barei raman plane
si normale si dupa deformare (ipoteza lui Bernoulli). Ca urmare, rezulta ca
deformatiile specifice ε sunt constante pe sectiune. Presupunand ca ne gasim in zona
de comportare elastica a materialului, din legea lui Hooke σ = E·ε rezulta ca
tensiunile normale σ sunt si ele distribuite uniform pe sectiune si astfel se obtine:

N
N =    dA =   A   = ,
A A

unde A - aria sectiunii transversale.

 Deoarece fibrele longitudinale raman paralele la axa barei iar sectiunile raman
normale, deformatiile unghiului γ sunt nule. Deci in sectiunile normale nu apar
tensiuni tangentiale τ, singurele tensiuni diferite de zero fiind tensiunile normale σ.

5.2.2 Deformatii si deplasari

Sa presupunem o bara intinsa, cu sectiunea constanta si efort axial constant.

p Pp
P P
l0

Sub actiunea fortelor P, bara se va alungi. Se noteaza cu l0 lungimea inainte

de deformatie si cu l, lungimea dupa deformatie. Diferenta dintre lungimea dupa
deformatie si lungimea initiala, se numeste deformatie liniara absoluta.

Δl = l - l0

Bara avand o stare de tensiune omogena, deformatia liniara specifica dupa axa
𝛥𝑙
barei, va fi aceeasi si egala cu 𝜀 = .
𝑙0
In cazul unei stari de tensiune neomogene pentru bara solicitata axial,
deformatia specifica liniara se va determina prin trecerea la limita pentru un element
infinit mic.

l N N
x dx

N dx
dx+Δdx
 dx
Pentru elementul de lungime dx, deformatia specifica liniara este  = iar
dx
deformatia liniara totala a barei va rezulta prin integrarea deformatiilor liniare
absolute:
𝑙 𝑙
Δ𝑙 = ∫ Δ𝑑𝑥 = ∫ 𝜀 ⋅ 𝑑𝑥
0 0

Bara se gaseste in domeniul elastic, deci legatura intre deformatiile liniare

specifice ε si tensiunile normale σ este data de legea lui Hooke σ = E· ε, rezulta astfel
ca:
 N
= =
E EA
N
stiind ca  =
A
l N( x)
Deformatia liniara absoluta a barei este: l = 0  dx
E  A( x )

𝑵⋅𝒍
In cazul in care N = constant; A = constant ⇒ 𝜟𝒍 =
𝑬⋅𝑨

Produsul E·A se numeste rigiditatea axiala a sectiunii barei.

Deplasarea unei sectiuni oarecare x, se determina astfel:

x N( x)
u( x ) =   dx + C ,
0 E  A( x )

unde C- constanta de integrare ce rezulta dintr-o conditie pusa pentru deplasari intr-
o sectiune a barei.

5.3 Probleme de verificare, dimensionare si forta capabila

Tensiunile normale maxime σ apar in sectiunile normale la axa barei si sunt

N
date de relatia  = . Prin urmare, conditia de rezistenta se scrie astfel:
A
 𝑁
𝜎= ≤ 𝑅,
𝐴𝑒𝑓

unde R - rezistenta de calcul al materialului;

Aef – aria efectiva a sectiunii transversale a barei;
N - efortul axial datorat incarcarilor.

1) Problema de verificare

In cazul in care se cunosc aria sectiunii transversale (A), efortul axial (N) si
materialul din care este alcatuita bara (R), se poate verifica daca bara este proiectata
judicios:

N
= R
Aef
2) Problema de dimensionare

Daca se cunosc efortul axial (N) si materialul din care este alcatuita bara (R),
se poate determina aria necesara a sectiunii transversale a barei astfel ca, bara sa
lucreze in afara pericolului ruperii:
N
Anec =
R

3) Problema de sarcina capabila (de stabilire a efortului axial capabil)

Daca se cunosc A si R, se poate determina efortul axial capabil (N cap) la care

rezista bara in conditii de siguranta impotriva ruperii:

N cap = Aef  R

Observatii: exista cazuri cand sectiunea barei este slabita de goluri din motive de
ordin functional sau constructiv. Neglijand concentrarile de tensiuni care apar
datorita acestor slabiri locale, se va lucra cu sectiunea efectiva.
 Sectiunea intreaga neslabita este denumita sectiunea bruta (Abr) iar sectiunea
slabita este denumita sectiunea neta sau efectiva (Aef = Aneta). Aria neta sau aria
efectiva, se determina astfel: Aneta = Aef = Abr − A , unde ΔA este aria golurilor.
In cazul intinderii Aneta = Aef = Abr − A
In cazul compresiunii, se disting doua cazuri:

1. Aneta = Aef = Abr − A pentru cazul in care bara este slabita, iar golurile sunt
efective;
2. Aneta = Aef = Abr - pentru cazul in care bara este slabita de goluri care sunt
umplute cu tijele niturilor, suruburilor, etc.