Incercarea la tractiune:

Curba caracteristica
Mod de lucru
• Pentru calculele de rezistență, trebuie cunoscute proprietățile mecanice și
constantele elastice ale materialelor utilizate pentru fabricarea structurii
• Aceste proprietati se obțin prin incercari mecanice in laborator
• Cel mai utilizat test este incercarea la tracțiune
• O bară cu formă și dimensiuni standardizate (epruveta) este solicitata la
tracțiune, conform standardului european SR EN ISO 6892-1: 2010, cu cu o
forță care creste lent, până în momentul ruperii
• Se utilizeaza masini hidraulice sau pneumatice care pot dezvolta forțe de
până la 600kN sau chiar mai mult
Epruveta
• Are forma cilindrica, in care se pot distinge doua zone:
• Zonă de măsurare 1 (de obicei cu un diametru d0 = 10mm)
• Zona de prindere 2, utilizată pentru fixarea epruvetei în bacurile mașinii de
incercat

2 1

F F

do
Masina de incercat
• Viteza de deformare este între 10-5 ... 10-1
s-1, pentru a îndeplini condițiile pentru un
test cvasistatic
• În timpul testului, se citesc forța F aplicată
și deplasarea corespunzătoare a epruvetei
L
• De obicei, deplasarea este măsurată cu un
extensometru (un dispozitiv mecanic
utilizat pentru măsurarea deplasarilor)
Curba caracteristica
• Cu datele obținute, se calculeaza tensiunea normala  și lungirea specifica :

𝐹 Δ𝐿
𝜎= ,𝜀 =
𝐴0 𝐿0

• Cu datele calculate, se traseaza curba  = f (), cunoscută sub numele de curbă

tensiune-deformare specifica sau curba caracteristică a materialului studiat
• Pot fi obținute diferite forme ale acestei curbe, în funcție de materialul testat.
Curba caracteristica pentru materiale
ductile: otel
Caracteristici mecanice
• Limita de proporționalitate p - este valoarea tensiunii până la care relația
dintre deformatia specifica și tensiune este liniară;
• Limita de elasticitate e –reprezintă tensiunea până la care comportarea
materialului este elastica;
• Limita de curgere aparenta c - este tensiunea la care deformatia specifica
începe să crească desi sarcina aplicata ramane aproximativ constanta
• Rezistența la rupere r - reprezintă tensiunea maximă în timpul testului de
tracțiune, înainte de rupere.
 Observatii
• Fenomenul de curgere este o caracteristică a materialelor ductile
• Pentru materialele ductile a caror curba caracteristica prezinta palier de curgere,
limita de proporționalitate este aproape egală cu limita de elasticitate si cu limita de
curgere aparenta
• De asemenea, în unele cazuri se poate observa o limită de curgere superioară și o
limita de curgere inferioară, aceasta din urmă fiind luată în considerare de obicei ca o
caracteristică a materialului
• În zona de întărire, apare fenomenul de gâtuire: diametrul epruvetei se micsoreaza in
zona in care epruveta urmeaza sa se rupa
• Ruperea este de tip con-cupa
Masurarea ductilitatii
• Ductilitatea unui material este măsurată prin două marimi care pot fi
obținute în urma incercarii la tracțiune

Alungirea la rupere
𝐿𝑓 − 𝐿0
𝐴=
𝐿0
Gatuirea la rupere
𝐴𝑓 − 𝐴0
𝑍=
𝐴0
Curba caracteristica reala vs. conventionala (I)
• Curba obținută obtinuta utilizand aria sectiunii initiale a epruvetei A0 se
numeste curba caracteristica conventionala
• Daca in calcul se utilizeaza secțiunea transversală reală A, se obține curba
caracteristica reala
• Fenomenul de gatuire (si deci scaderea ariei sectiunii) se produce doar in
partea finala a zonei de intarire
• De aceea, cele doua curbe diferita numai in aceasta zona
• Deoarece în majoritatea aplicațiilor inginerești, tensiunile ce apar sunt sub
limita de curgere, utilizarea curbei reale este limitată.
Curba caracteristica reala vs. conventionala (II)
True
 stress-strain
curve

Engineering
stress-strain
curve

O

Curba caracteristica pentru materiale
ductile: aluminiu
• Aluminiul și alte materiale ductile prezintă o curbă caracteristica fara palier de
curgere
• Dupa zona liniara, tensiunea continuă să crească, apare gâtuirea si se produce
ruperea finală
• Pentru aceste materiale, limita de curgere aparenta nu poate fi definite
• In schimb se defineste limita de curgere remanenta Rr0,2.
• Definitia se bazeaza pe faptul ca, peste limita de elasticitate, curba de descărcare
nu se suprapune peste cea de încărcare, ci este o linie dreaptă paralelă cu zona
elastica
• Limita de curgere remanenta se defineste ca valoarea tensiunii pana la care
epruveta trebuie incarcata, astfel incat dupa descarcare ea sa ramana cu o
deformatie remanenta (permanenta) de 0,2%
Curba caracteristica pentru materiale
ductile: aluminiu
 Curba caracteristica pentru materiale
fragile
• Materialele fragile, cum ar fi
oțelurile de înaltă rezistență,
fonta, aliajele ușoare de
înaltă rezistență și betonul,
se caracterizează prin
deformatii mici pana la
rupere (sub 10%)
• Suprafata de rupere nu este
de tip con-cupa ci este plana
iar gatuirea este
nesemnificativa
Concentrarea tensiunilor
 Definitie
• Pentru o bară solicitata axial, tensiunea normala σ este constantă în orice punct al
secțiunii transversal si data de relatia
𝑁
𝜎𝑛 =
𝐴
• Daca în structura studiată sunt prezente discontinuități (găuri, degajari, canale de
pana, salturi de dimensiune), distribuția tensiunilor în vecinătatea acestora nu
mai este constanta
• Fenomenul de creștere a tensiunii peste valoarea nominală în vecinătatea
discontinuităților se numește concentrarea tensiunilor
• Discontinuitatea care cauzează acest fenomen se numeste concentrator
 Mod de calcul
P
• Valoarea maximă a tensiunii într-o a.
zona cu concentrator este dată de max
ecuația n n= 
𝜎𝑚𝑎𝑥 = 𝛼𝑘 ⋅ 𝜎𝑛
unde k>1 este un coeficient numit max
P
coeficientul de concentrare a tensiunii b.
• Acest coeficient se gaseste în grafice
sau tabele în funcție de geometria n
concentratorului si a piesei studiate
max
P
c.
n
Este acest fenomen periculos?
• Creșterea tensiunilor in zona concentratoarelor nu este periculoasă în cazul
materialelor ductile
• In acest caz, tensiunea in aceasta zona creste pana la valoarea limitei de
curgere c, dupa care ramane constanta, aparand numai curgeri locale
• Dimpotrivă, pentru materialele fragile, efectul de concentrare a tensiunii
poate deveni foarte periculos, putand duce la ruperea piesei.
Energia de deformatie
Lucrul mecanic al unei forte
• Lucrul mecanic al unei forte variabile F(x) care se deplaseaza pe o distanta 
este dat de relatia
𝛿

𝐿 = න 𝐹 𝑥 ⅆ𝑥
0
si reprezinta aria de sub curba fortei
Lucrul mecanic al unei forte aplicata static
• O forță aplicată static este o forță a cărei valoare
crește încet de la zero la valoarea nominală și apoi
rămâne constantă
• În timpul creșterii, punctul său de aplicare se
deplasează pe o distanță 
• În acest caz, lucrul mecanic este egal cu aria hașurată
1
𝐿 = 𝐹𝛿
2
F
Energia de deformatie - definitie
• Lucrul mecanic al tuturor sarcinilor exterioare este inmagazinat in structura
studiată ca energie de deformatie U
• Aceasta poate fi calculată prin însumarea lucrului mecanic al fiecarei sarcini
in parte
Energia de deformatie – relatie generala
y
• Se consideră o bară solicitata axial cu o forță P
• Un element infinitezimal de volum cu laturile de
lungime dx, dy și dz paralele cu axele sistemului este
considerat în jurul unui punct în interiorul barei. x
dy
x =

O x
dz
z dx
Energia de deformatie la solicitari axiale
y

x x =
dy

O x
dz
z dx