Tensiunea normală, deformaţii

Corespunzător solicitării axiale, determinarea deformaţiilor se bazează pe:

 relaţia fundamentală a solicitării axiale: ;

 legea lui Hooke:  = E   ;

 convenţia de semne: tracţiune N > 0, lungirea barei: l > 0; compresiune N < 0, scurtarea barei: l < 0;

Bara omogenă longitudinal

Se consideră bara omogenă longitudinal, pe întreaga lungime acelaşi efort axial: N = P, acelaşi material: E = constant, aceeaşi
secţiune: A = constant.

Sub acţiunea forţei axiale: P bara este solicitată la tracţiune de efortul axial: N, care determină:

alungirea barei: ;

lungirea barei: ;

produsul: EA se numeşte rigiditatea barei la solicitarea axială.

Rezistenţa materialelor 1
 Tensiunea normală, deformaţii

Bara neomogenă longitudinal

Bară neomogenă longitudinal → acţionează mai multe forţe axiale: Pi → pe diferite

tronsoane sunt diferite eforturi axiale: Ni, bara poate avea secţiuni normale diferite:
Ai, module de elasticitate diferite: Ei;

- bara se ȋmparte ȋn trosoane omogene;

- se consideră un tronson omogen: j → tracţiune → acţionează efortul axial: Nj ;

; ;

- tronsonul omogen "j” de lungime: xj,j+1 → se lungeşte cu: Δxj,j+1:

- deformaţia totală a barei neomogene → suma algebrică a deformaţiilor

tronsoanelor omogene – ţinând cont de convenţia de semne:
.

Rezistenţa materialelor 1
 SOLICITAREA AXIALĂ

Calculul barelor solicitate axial → rezolvarea celor trei probleme fundamentale:

Calculul barelor solicitate axial se bazează pe:
 relaţia fundamentală a solicitării axiale: ;
 legea lui Hooke:  = E   ;
 convenţia de semne: tracţiune N > 0, lungirea barei: l > 0; compresiune N < 0, scurtarea barei: l < 0;

A. Dimensionarea barelor – specifică proiectării constă în determinarea formei geometrice şi a dimensiunilor, astfel
încât piesa să poată prelua în condiţii de rezistenţă şi rigiditate solicitările axiale la care este supusă.

A.1. Dimensionarea barelor pe baza condiţiei de rezistenţă

Sunt cunoscute: sarcinile axiale exterioare şi implicit eforturile axiale;
Se adoptă: materialul şi implicit caracteristicile mecanice ale acestuia;
Se cere: determinarea ariei necesare şi implicit dimensiunile secţiunii normale;
● calculul ariei necesare pe baza relaţiei fundamentale ale solicitării axiale:

[mm2; cm2]

- este rezistenţa admisibilă la tracţiune sau compresiune a materialului barei;

Rezistenţa materialelor 1
 SOLICITAREA AXIALĂ

A. Dimensionarea barelor – specifică proiectării constă în determinarea formei geometrice şi a dimensiunilor, astfel
încât piesa să poată prelua în condiţii de rezistenţă şi rigiditate solicitările axiale la care este supusă

A.2. Dimensionarea barelor pe baza condiţiei de rigiditate

Sunt cunoscute: sarcinile axiale exterioare şi implicit eforturile axiale;

Se adoptă: materialul, caracteristicile mecanice şi deformaţia specifică admisibilă: aT(C);

Se cere: determinarea ariei necesare şi implicit dimensiunile secţiunii normale;

● calculul ariei necesare pe baza relaţiei fundamentale ale solicitării axiale şi a legii lui Hooke:

Notă: După dimensionare este necesară efectuarea calculului de verificare corespunzător secţiunii celei mai
solicitate.

Rezistenţa materialelor 1
 SOLICITAREA AXIALĂ

B. Verificarea barelor – constă în a determina dacă piesa poate prelua în condiţii de rezistenţă şi
rigiditate solicitările axiale – tracţiune sau compresiune, la care este supusă.
Sunt cunoscute: forma geometrică şi dimensiunile efective ale secţiunii normale;
- materialul şi caracteristicile mecanice ale acestuia;
- sarcinile axiale exterioare şi implicit eforturile axiale;
Se cere: verificarea secţiunii normale la solicitările axiale la care este supusă piesa:
B.1. Verificarea barelor pe baza condiţiei de rezistenţă
● calculul tensiunii normale efective pe baza relaţiei fundamentale a solicitării axiale care se compară cu rezistenţa admisibilă la
tracţiune sau compresiune:

B.2. Verificarea barelor pe baza condiţiei de rigiditate

● calculul deformaţiei specifice care se compară cu deformaţia specifică admisibilă: aT(C);

;
Notă: Verificarea se efectuează în secţiunea cea mai solicitată, dacă piesa nu rezistă se majorează secţiunea normală sau se
adoptă un material cu caracteristici mecanice superioare.

Rezistenţa materialelor 1
 SOLICITAREA AXIALĂ

Calculul barelor solicitate axial → rezolvarea celor trei probleme fundamentale:

C. Capacitatea portantă – constă în determinarea efortului axial maxim pe care îl poate prelua piesa
în condiţii de rezistenţă şi rigiditate:
Sunt cunoscute: forma geometrică şi dimensiunile efective ale secţiunii normale;
- materialul şi caracteristicile mecanice ale acestuia;
Se cere: efortul axial maxim – capabil pe care îl poate prelua piesa:
C.1. Capacitatea portantă pe baza condiţiei de rezistenţă:
● calculul efortului axial maxim pe baza relaţiei fundamentale a solicitării axiale :

C.2. Capacitatea portantă pe baza condiţiei de rigiditate

● calculul efortului axial maxim pe baza deformaţiei specifice admisibile:

Notă: Capacitatea portantă se calculează în secţiunea normală minimă.

Rezistenţa materialelor 1
 Tensiuni şi deformaţii ţinând cont de greutatea proprie

Relaţiile anterioare nu au ţinut cont de greutatea proprie a barelor;

- ȋn cazul barelor cu lungime mare, aşezate vertical, greutatea proprie nu poate fi neglijată;

1. Bara cu secţiune constantă

Fie bara cu secţiune constantă – aria: A, dintr-un material cu densitatea: ,

încastrată la un capăt şi solicitată la capătul liber de forţa axială: P;
- ȋn secţiunea la distanţa: x, faţă de capătul liber → efortul axial:
;→
;
→ tensiunea normală:
;
→ efortul axial şi tensiunea normală au o variaţie liniară în lungul barei:
;

Rezistenţa materialelor 1
 Tensiuni şi deformaţii ţinând cont de greutatea proprie

1. Bara cu secţiune constantă → dimensionare:

→
;

analizăm numitorul fracţiei: → cu creşterea lungimii barei este posibil ca

numitorul: ;

→ dacă lungimea barei creşte mai mult, este posibil ca tensiunea normală să
atingă rezistenţa la rupere: lungimea de rupere:
→ bara se rupe sub efectul greutăţii proprii.

Rezistenţa materialelor 1
 Tensiuni şi deformaţii ţinând cont de greutatea proprie

1. Bara cu secţiune constantă

Deformaţii
- se consideră elementul de lungime infinit mic: dx → tensiunea
normală: x constantă → lungirea elementului: dx:

se integrează → lungirea totală a barei:

Rezistenţa materialelor 1
 Tensiuni şi deformaţii ţinând cont de greutatea proprie

2. Bara de egală rezistenţă

Bara cu secţiune constantă → solicitarea maximă: σ max → în punctul de încastrare → în restul barei efortul axial şi
tensiunea normală scad linear → cu excepţia punctului de încastrare, materialul barei nu este folosit economic
● bară de egală rezistenţă → secţiune variabilă → pe toată lungimea barei tensiunea normală constantă:  = aT ;
- la distanţa: x → element de volum infinit mic de lungime: dx
→ secţiuni normale: Ax şi: Ax+dAx;
- asupra elementului de volum acţionează eforturile axiale:
- la distanţa: x → aria: Ax: → ;
- la distanţa: x+dx → aria: Ax+dAx →;
- greutatea proprie:
;
Condiţia de echilibru:

Rezistenţa materialelor 1
 Tensiuni şi deformaţii ţinând cont de greutatea proprie

2. Bara de egală rezistenţă

● bară de egală rezistenţă → secţiune variabilă → pe toată lungimea barei tensiunea normală constantă:  = aT ;

se integrează:
;

→ bara de egală rezistenţă → aria secţiunii normale

→ funcţie exponenţială.

Rezistenţa materialelor 1
 Tensiuni şi deformaţii ţinând cont de greutatea proprie

2. Bara de egală rezistenţă

● bară de egală rezistenţă → secţiune variabilă → pe toată lungimea barei tensiunea normală constantă:  = aT ;

Deformaţii
- elementul de volum lungimea: dx → lungirea: Δdx:
;

- se integrează → lungirea totală a barei:

.

Rezistenţa materialelor 1
 Tensiuni şi deformaţii ţinând cont de greutatea proprie

3. Bara de egală rezistenţă - soluţia practică (tehnică)

● bară de egală rezistenţă → secţiune variabilă - funcţie exponenţială → dificil de executat;

ȋn tehnică → preferabil o bară compusă din mai multe tronsoane cu lungimea: l i, având secţinea constantă: Ai;

● tronsonul 1, condiţia de echilibru:

;
;
- calculul secţiunii: A1: ;
● tronsonul 2, condiţia de echilibru:
;
- calculul secţiunii: A2: ;
ȋn relaţia secţiunii: A2 se înlocuieşte secţiunea A1 →
;

Rezistenţa materialelor 1
 Tensiuni şi deformaţii ţinând cont de greutatea proprie

3. Bara de egală rezistenţă - soluţia practică (tehnică)

● tronsonul 3, condiţia de echilibru:

;
- calculul secţiunii: A3: ;
ȋn relaţia secţiunii: A3 se înlocuieşte secţiunea A2 →

● tronsonul “i”, condiţia de echilibru:

;
- calculul secţiunii: Ai: ;
ȋn relaţia secţiunii: Ai se înlocuieşte secţiunea Ai-1 →
.

Rezistenţa materialelor 1
 Tensiuni şi deformaţii ţinând cont de greutatea proprie

3. Bara de egală rezistenţă - soluţia practică (tehnică)

Deformaţii
- corespunzător tronsonului: i, la distanţa: x se consideră elementul: dx:
- efortul axial: ;
- elementul: dx se lungeşte cu: Δdx:

în care: ;
se integrează → lungirea tronsonului i: Δl i:

- deformaţia totală a barei: ,

Rezistenţa materialelor 1
 Tensiuni şi deformaţii ţinând cont de greutatea proprie

3. Bara de egală rezistenţă - soluţia practică (tehnică)

● caz particular → bara având tronsoanele de lungimi egale:
l1 = l2 = …. = li = l →

Rezistenţa materialelor 1