Solicitări axiale static nedeterminate

Cazurile anterioare → determinarea efortului axial → ecuaţiile de echilibru static → problemele sunt
static determinate.
În practică → probleme care nu pot fi rezolvate numai pe baza ecuaţiilor de echilibru static → probleme
static nedeterminate.
O bară solicitată axial în legăturile (reazemele) căreia apar un număr mai mare de reacţiuni decât
numărul ecuaţiilor scalare de echilibru se numeşte static nedeterminată.
Exemplu:

- pe baza condiţiei de echilibru se obţine o ecuaţie cu două necunoscute;

- se adaugă o ecuaţie pe bază de deformaţii → un sistem cu două ecuaţii cu două necunoscute.

Rezistenţa materialelor 1
 Solicitări axiale static nedeterminate

1. a Bara dublu articulată încărcată cu o forţă axială

Se consideră bara articulată la ambele capete încărcată cu o forţă axială: P, care determină în
reazemele fixe (nu permit deplasarea axială) reacţiunile: HA şi HB.

Se cere: determinarea reacţiunilor din reazeme.

x ● ecuaţia de echilibru :

→ o ecuaţie cu două necunoscute;

● pentru a avea un sistem → se deduce o ecuaţie pe baza de

deformaţii;

● se trasează diagrama efortului axial din bară;

- tronsonul AC → solicitare la tracţiune;

- tronsonul CB → solicitare la compresiune;

Rezistenţa materialelor
● se scriu 1
deformaţiile:
 Solicitări axiale static nedeterminate

1. a Bara dublu articulată încărcată cu o forţă axială

● deformaţiile:

- tronsonul AC → solicitare la tracţiune → lungire;

x
- tronsonul CB → solicitare la compresiune → scurtare;

● articulaţiile (reazeme fixe) nu permit modificarea lungimii totale a

barei → deformaţia totală este nulă:

→ sistem de 2 ecuaţii cu 2 necunoscute:

Rezistenţa materialelor 1
 Solicitări axiale static nedeterminate

1. a Bara dublu articulată încărcată cu o forţă axială

Rezistenţa materialelor 1
 Solicitări axiale static nedeterminate

1. b Bara dublu articulată încărcată cu două forţe axiale

Se consideră bara articulată la ambele capete încărcată cu două forţe axiale: P1 si P2, care determină
în reazemele fixe (nu permit deplasarea axială) reacţiunile: HA şi HB.

Se cere:

- determinarea reacţiunilor din reazeme.

Trasarea diagramei eforturilor axiale

Rezistenţa materialelor 1
Solicitări axiale static nedeterminate

Condiţia de echilibru static:

– HA +P1 + P2– HB = 0 → HA + HB = P1 + P2

x Conform diagramei efortului axial → deformaţiile tronsoanelor:

𝐻 𝐴 ⋅ 𝑎1
● tronsonul: AC tracţiune – lungire: 𝛥 𝑎1=
𝐸⋅ 𝐴
( 𝐻 𝐴 − 𝑃 1) ⋅(𝑎 2 − 𝑎 1)
● tronsonul: CD tracţiune – lungire: 𝛥(𝑎 2 − 𝑎1 )=
𝐸⋅ 𝐴
𝐻 ⋅𝑏
● tronsonul: DB compresiune – scurtare: 𝛥𝑏 2=− 𝐵 2
𝐸⋅ 𝐴
Articulaţiile (reazeme fixe) → deformaţia totală este nulă:

𝛥 𝑎1 +𝛥(𝑎2 − 𝑎1)+𝛥𝑏 2=0 →

𝐻 𝐴 ⋅ 𝑎1 (𝐻 𝐴 − 𝑃 1) ⋅( 𝑎2 −𝑎 1) 𝐻 𝐵 ⋅𝑏2
+ − =0 →
𝐸⋅ 𝐴 𝐸⋅ 𝐴 𝐸⋅ 𝐴
𝐻 𝐴 ⋅𝑎1+(𝐻 𝐴 − 𝑃 1 )⋅(𝑎2 − 𝑎1 )− 𝐻 𝐵 ⋅𝑏 2=0

Rezistenţa materialelor 1
Solicitări axiale static nedeterminate

→ sistemul de ecuaţii:

{ 𝐻 𝐴 + 𝐻 𝐵 =𝑃 1 + 𝑃 2
𝐻 𝐴 ⋅𝑎 1+( 𝐻 𝐴 − 𝑃 1) ⋅( 𝑎2 −𝑎1) − 𝐻 𝐵 ⋅ 𝑏2 =0

{
x 𝐻 𝐴 + 𝐻 𝐵 =𝑃 1 + 𝑃 2 → 𝐻 𝐵= 𝑃1 + 𝑃 2 − 𝐻 𝐴
𝐻 𝐴 ⋅ 𝑎 1+( 𝐻 𝐴 − 𝑃 1) ⋅( 𝑎2 −𝑎 1) −( 𝑃 1+ 𝑃 2 − 𝐻 𝐴 ) ⋅ 𝑏2=0

𝐻 𝐴 ⋅(𝑎¿ ¿ 1+𝑎2 − 𝑎1+𝑏 2)− 𝑃 1 ⋅(𝑎2 − 𝑎1 +𝑏 2)− 𝑃 2 ⋅𝑏 2=0 ¿

𝐻 𝐴 ⋅ 𝑙=𝑃 1 ⋅ ( 𝑎2 −𝑎1 +𝑏2 ) + 𝑃 2 ⋅ 𝑏2
𝐻 𝐴 ⋅ 𝑙=𝑃 1 ⋅ ( 𝑙− 𝑎 1 )+ 𝑃 2 ⋅ 𝑏2

𝐻 𝐴 ⋅𝑙=𝑃 1 ⋅𝑏 1+𝑃 2 ⋅𝑏2 →

𝑃1 ⋅𝑏1 + 𝑃 2 ⋅ 𝑏 2
𝐻 𝐴=
𝑙

Rezistenţa materialelor 1
Solicitări axiale static nedeterminate

→ sistemul de ecuaţii:

𝑃1 ⋅ 𝑏1 + 𝑃 2 ⋅ 𝑏 2
𝐻 𝐴=
𝑙
x
{ 𝐻 𝐴 + 𝐻 𝐵 =𝑃 1 + 𝑃 2 → 𝐻 𝐵= 𝑃1 + 𝑃 2 − 𝐻 𝐴
𝐻 𝐴 ⋅ 𝑎 1+( 𝐻 𝐴 − 𝑃 1) ⋅( 𝑎2 −𝑎 1) −( 𝑃 1+ 𝑃 2 − 𝐻 𝐴 ) ⋅ 𝑏2=0
𝑃 1 ⋅ 𝑏1 + 𝑃 2 ⋅ 𝑏 2
𝐻 𝐵=𝑃 1 + 𝑃 2 −
𝑙
𝑃 1 ∙ 𝑙+ 𝑃 2 ∙𝑙 − 𝑃 1 ⋅ 𝑏 1 − 𝑃 2 ⋅𝑏2
𝐻 𝐵=
𝑙
𝑃 1 ∙( 𝑙− 𝑏1 )+ 𝑃 2 ∙(𝑙 −𝑏 2)
𝐻 𝐵=
𝑙
𝑃 1 ⋅ 𝑎1 + 𝑃 2 ⋅ 𝑎2
𝐻 𝐵=
𝑙

Rezistenţa materialelor 1
 Solicitări axiale static nedeterminate

2. Sistem de trei bare concurente

Se consideră sistemul format din 3 bare articulate concurente, simetric geometric şi mecanic, având la
vârf unghiul: 2·. Sistemul susţine în punctul: D sarcina verticală: P.
Se cere: determinarea eforturilor axiale din cele 3 bare.
Sistemul de forţe în echilibru → ecuaţiile de echilibru static:
 ecuaţia de proiecţii după axa orizontală: :

 ecuaţia de proiecţii după axa verticală: :

x → o ecuaţie cu două necunoscute;

● pentru a avea un sistem → se deduce o ecuaţie pe baza de
deformaţii;

z
Rezistenţa materialelor 1
 Solicitări axiale static nedeterminate

2. Sistem de trei bare concurente

● Se consideră sistemul deformat, sub acţiunea forţelor barele sistemului se lungesc:

- punctul: D se deplasează în poziţia: D’ →

- bara AD se va lungii şi devine AD’;
- bara BD se va lungii şi devine BD’;
- bara CD se va lungii şi devine CD’ - simetric cu AD.

● Construcţie:
Din punctul D se duce perpendiculara pe AD.
x
Deformaţiile elastice sunt mici → unghiul:   0 →
AD  AA1  l1
→ lungirea barei AD → A1D’

z
Rezistenţa materialelor 1
 Solicitări axiale static nedeterminate

2. Sistem de trei bare concurente

 bara: AD are lungimea: l1, se deformează în poziţia: AD’ → rezultă lungirea A1D’ (similar: CD → CD’):

;
 bara: BD are lungimea: , se deformează în poziţia: BD’ →
rezultă lungirea DD’:
;
Ȋn triunghiul dreptunghic DA1D’ se consideră:
< A1D’D = α – Δα ≈ α → relaţia dintre lungirile barelor:

x → sistem de 2 ecuaţii cu 2 necunoscute:

z
Rezistenţa materialelor 1
 Solicitări axiale static nedeterminate

2. Sistem de trei bare concurente

;
;

Rezistenţa materialelor 1
 Solicitări axiale static nedeterminate

3. Bara cu secţiune neomogenă solicitată axial

Se consideră o bară a cărei secţiune este formată din două materiale cu caracteristici mecanice
diferite, exemplu: stâlpi din beton armat (beton şi armătură din oţel), cabluri electrice din cupru sau
aluminiu cu inima din oţel, etc.
Bare cu secţiuni omogene solicitate axial → ipoteza lui Bernoulli → repartiţie uniformă a eforturilor şi a
tensiunilor;
Bare cu secţiune neomogenă → eforturile axiale şi tensiunile normale → diferite pe suprafeţele
diferitelor materiale care compun bara.

x
Se cere: determinarea eforturilor axiale din cele două
materiale ale barei.

Rezistenţa materialelor 1
 Solicitări axiale static nedeterminate

3. Bara cu secţiune neomogenă solicitată axial

Problema → static nedeterminată → o singură ecuaţie de echilibru: → cu 2 necunoscute:

● pentru a avea un sistem → se deduce o ecuaţie pe baza

de deformaţii;
- materialele barei neomogene se deformează în mod solidar
x → lungirile celor 2 materiale sunt egale:

Rezistenţa materialelor 1
 Solicitări axiale static nedeterminate

3. Bara cu secţiune neomogenă solicitată axial

● Verificarea barei cu secţiune neomogenă

x
;
 ;

Rezistenţa materialelor 1
 Solicitări axiale static nedeterminate

3. Bara cu secţiune neomogenă solicitată axial

● Verificarea barei cu secţiune neomogenă - altă relaţie:

- egalitatea deformaţiilor specifice (bara se deformează în mod solidar):

; → coeficientul de echivalare a materialelor;

expresia de la numitor: ; Ai - aria ideală

Rezistenţa materialelor 1
 Solicitări axiale static nedeterminate

3. Bara cu secţiune neomogenă solicitată axial

● Dimensionarea barei cu secţiune neomogenă

- presupunem: aT2 < aT1;

se adoptă: – raportul ariilor celor două materiale;

Rezistenţa materialelor 1
 Solicitări axiale static nedeterminate

4. Tensiuni datorate dilatărilor termice împiedicate

Datorită variaţiei temperaturii, dimensiunile corpurilor se modifică:

- la încălzire se dilată, la răcire se contractă.

Dacă legăturile (reazemele) corpurilor nu permit deformaţia liberă datorată variaţiei temperaturii → în
corp apar eforturi axiale şi tensiuni normale.
a - Bara încastrată la ambele capete

x
Se consideră bara încastrată la ambele capete care este
încălzită uniform cu: : .
Se cere: determinarea efortului axial din bară.
x

Rezistenţa materialelor 1
 Solicitări axiale static nedeterminate

4. Tensiuni datorate dilatărilor termice împiedicate

a - Bara încastrată la ambele capete

● dacă bara s-ar putea dilata nestingherit (liber) → lungirea
datorată ȋncălzirii:
;
x
 - coeficientul de dilatare liniară (K-1);
● bara este încastrată la ambele capete → dilatarea liberă a
barei este împiedicată → apare o solicitare la compresiune
x → efort axial: N → scurtarea barei:
;
● datorită încastrării deformaţia totală a barei este nulă:

Rezistenţa materialelor 1
 Solicitări axiale static nedeterminate

4. Tensiuni datorate dilatărilor termice împiedicate

b - Bara încastrată la un capăt cu rost de dilatare

● dacă bara s-ar dilata liber → lungirea datorată ȋncălzirii:

;
x
- dacă: efortul axial: N = 0, nu apare compresiune;
- dacă: → apar dilatări impiedicate → scurtarea barei

x - deformaţia totală:

Rezistenţa materialelor 1
 Solicitări axiale static nedeterminate

4. Tensiuni datorate dilatărilor termice împiedicate

c - Bara neomogenă longitudinal încastrată la ambele capete

Se consideră bara încastrată la ambele capete, neomogenă longitudinal, compusă din tronsoane,
încălzită uniform cu: .
tronsonul: i
Ai – aria secţiunii;
x
li – lungimea;
Ei - modulul de elasticitate;

i - coeficientul de dilatare liniară;

● dacă bara s-ar dilata liber → lungirea datorată încălzirii:

● dilatarea termică liberă a tronsonului i → prin însumare deformaţia totală a barei neomogene:

Rezistenţa materialelor 1
 Solicitări axiale static nedeterminate

4. Tensiuni datorate dilatărilor termice împiedicate

tronsonul: i
Ai – aria secţiunii;
x
li – lungimea;
Ei - modulul de elasticitate;

i - coeficientul de dilatare liniară;

● scurtarea tronsonului i → efortul axial are aceeaşi valoare pe întreaga lungime a barei:

● deformaţia totală a barei neomogene care este nulă:

Verificarea barei → tronsonul cu aria minimă, ţinând cont de

rezistenţa admisibilă a tronsonului:

Rezistenţa materialelor 1