Curs 6 MECANICĂ I

2023-2024

Cap. III
REDUCEREA SISTEMELOR DE FORȚE-
continuare

Cuprins
3.7.Cazuri posibile de reducere a unui sistem de forțe ............................................. 2

3.8.Reducerea sistemelor de forţe paralele ................................................................ 3

3.9.Poziția centrului de greutate a unui corp rigid ................................................... 4

3.9.1.Poziția centrului de a greutate corpurilor rigide oarecare ................................. 4

3.9.2.Poziția centrului de masă a corpurilor rigide omogene ..................................... 7

3.9.2.Centre de masă pentru corpuri simple omogene ............................................... 9

3.9.3.Corpuri compuse din bare simple omogene .................................................... 13

1
 Anca Constantin

3.7.Cazuri posibile de reducere a unui sistem de forțe

a) Sistemul de forțe acționează asupra unui punct material

– nu există moment; doar rezultanta sistemului de forțe, 𝑅⃗ .

b) Sistemul de forțe acționează asupra unui sistem de puncte materiale (rigid)

-sistemul de forțe se reduce la un torsor, față de un punct dat, O:
𝑅⃗
𝜏𝑂 {
⃗⃗⃗⃗⃗
𝑀0
cu scalarul atașat: 𝑅⃗ ∙ 𝑀
⃗⃗ 0

Efectul mecanic al sistemului de forțe asupra corpului studiat depinde de forma

torsorului. Avem mai multe situații:

1) 𝑅⃗ = 0 ; 𝑀
⃗⃗ 0 = 0 rigidul rămâne în repaus (în echilibru static);

2) 𝑅⃗ ≠ 0 ; 𝑀
⃗⃗ 0 = 0 rigidul are numai mișcare de translație, pe direcția și în sensul
rezultantei;
3) 𝑅⃗ = 0 ; 𝑀
⃗⃗ 0 ≠ 0 rigidul are numai mișcare de rotație în jurul suportului vectorului
⃗⃗ 0 și în sensul indicat de acest vector;
moment 𝑀

4) 𝑅⃗ ≠ 0 ; 𝑀
⃗⃗ 0 ≠ 0 rigidul are simultan atât mișcare de translație, cât și de rotație;
distingem următoarele subcazuri:
a) 𝑅⃗ ∙ ⃗⃗⃗⃗⃗
𝑀0 = 0 ; 𝑅⃗ ⊥ ⃗⃗⃗⃗⃗
𝑀0 ; ⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗⃗
𝑀𝑚𝑖𝑛 = 0
b) 𝑅⃗ ∙ ⃗⃗⃗⃗⃗
𝑀0 ≠ 0 mişcare generală.

→ Teorema lui Varignon este valabilă când 𝑅⃗ ≠ 0 ; 𝑅⃗ ∙ ⃗⃗⃗⃗⃗

𝑀0 = 0 (cazul 2 şi 4a).

2
 Curs 6 MECANICĂ I
2023-2024

3.8.Reducerea sistemelor de forţe paralele

Fie un sistem oarecare de forțe paralele, 𝐹𝑖 , unde 𝑖 = 1, 𝑛, așa cum e reprezentat

în Fig.3.7a. Versorul direcției după care sunt orientate forțele este notat cu 𝒆
⃗ . Fiecare punct de
aplicație a forțelor din sistem este poziționat față de punctul O, prin vectorii de poziție 𝑟𝑖

𝐹1 𝐹1

𝑅⃗
𝑟1 ⃗
𝒆 𝑟
⃗⃗⃗
𝐹2 ⃗⃗⃗
𝐹2 𝐹𝑖 ⃗
𝒆
𝐹𝑖
𝑟2 𝑟𝑖

𝑂 𝑂
𝑎) 𝑏)

Fig.3.7. Sistem de forțe paralele

a) Forțele poziționate față de punctul O
b) Rezultanta sistemului de forțe paralele, 𝑅⃗

Fiecare forță din sistem poate fi scrisă ca:

𝐹𝑖 = 𝐹𝑖 𝑒 (3.11)

Momentul fiecărei forțe față de O poate fi scris ca:

⃗⃗ 𝑖𝑜 = ⃗⃗⃗
𝑀 𝑟𝑖 x⃗⃗⃗𝐹𝑖 = ⃗⃗⃗
𝑟𝑖 x 𝐹𝑖 𝑒 = 𝐹𝑖 ⃗⃗⃗
𝑟𝑖 x 𝑒 (3.12)

In relația (3.12) avem un produs vectorial, în care scalarul de tip 𝐹𝑖 (modulul forței) a
fost mutat de la factorul al doilea al produsului, la cel dintâi factor.
Acest moment este un vector perpendicular atât pe ⃗⃗⃗
𝑟𝑖 , cât și pe 𝑒.

3
 Anca Constantin

Să facem reducerea sistemului de forțe din fig. 3.7.a, la punctul O, înlocuind , în relațiile
de definiție pentru rezultană și moment rezultant, relațiile (3.11) și respectiv (3.12). Se obține
torsorul 𝜏𝑜 :
𝑛 𝑛

𝑅⃗ = ∑ 𝐹𝑖 = 𝑒 ∑ 𝐹𝑖
𝑖=1 𝑖=1
𝜏𝑜 𝑛 𝑛 𝑛 𝑛

𝑀⃗⃗ 𝑜 = ∑ 𝑀 ⃗⃗ 𝑖𝑜 = ∑ ⃗⃗⃗
𝑟𝑖 x⃗⃗⃗𝐹𝑖 = ∑ ⃗⃗⃗
𝑟𝑖 x 𝐹𝑖 𝑒 = ∑ 𝐹𝑖 ⃗⃗⃗
𝑟𝑖 x 𝑒
{ 𝑖=1 𝑖=1 𝑖=1 𝑖=1

cu scalarul 𝑅⃗ ∙ 𝑀
⃗⃗ 𝑜 = 0
⃗⃗ 𝑜 este pependicular pe versorul 𝑒, deci scalarul atașat e nul.
Momentul rezultant 𝑀
Am obținut forma particulară:
𝑛
(3.13)
𝑅⃗ = 𝑒 ∑ 𝐹𝑖
𝑖=1
𝜏𝑜 𝑛

𝑀⃗⃗ 𝑜 = ∑ 𝐹𝑖 ⃗⃗⃗
𝑟𝑖 x 𝑒 = 𝐹1 ⃗⃗⃗⃗
𝑟1 x 𝑒 + 𝐹2 ⃗⃗⃗⃗
𝑟2 x 𝑒 + ⋯ + 𝐹𝑖 ⃗⃗⃗
𝑟𝑖 x 𝑒 + ⋯ + 𝐹𝑛 ⃗⃗⃗⃗
𝑟𝑛 x 𝑒 =
{ 𝑖=1

(𝐹1 ⃗⃗⃗⃗
𝑟1 + 𝐹2 ⃗⃗⃗⃗
𝑟2 + ⋯ + 𝐹𝑖 ⃗⃗⃗ 𝑟𝑛 )x 𝑒
𝑟𝑖 + ⋯ + 𝐹𝑛 ⃗⃗⃗⃗
cu scalarul 𝑅⃗ ∙ 𝑀
⃗⃗ 𝑜 = 0

Teorema lui Varignon este valabilă în cazul sistemelor de forțe paralele.

3.9.Poziția centrului de greutate a unui corp rigid

3.9.1.Poziția centrului de a greutate corpurilor rigide oarecare

Să considerăm un corp rigid oarecare. El poate fi privit ca un ansamblu de puncte

materiale, în număr foarte mare, dat finit. Fiecare punct material are greutatea proprie, ⃗⃗⃗⃗
𝑮𝒊 . In
fig. 3.8 s-a reprezentat un ansamblu de n puncte materiale, de greutate ⃗⃗⃗⃗
𝑮𝒊 , unde 𝑖 = 1, 𝑛.
Greutățile proprii ale punctelor materiale, ⃗⃗⃗⃗
𝑮𝒊 , formează un sistem de forțe paralele.
⃗⃗ , adică tocmai rezultanta
Rigidul alcătuit din cele n puncte materiale are greutatea totală 𝑮
sistemului de forțe paralele.

4
 Curs 6 MECANICĂ I
2023-2024

Se cere să se determine vectorul de poziție a punctului de aplicație a rezultantei ⃗𝑮

⃗.
Punctul de aplicație a rezultantei este G, centrul de greutate a rigidului.

⃗⃗⃗⃗
𝑮𝟐
⃗⃗⃗⃗
𝑮𝟏 𝐺

z ⃗⃗⃗
𝑟𝐺 ⃗⃗⃗⃗
𝑮𝒊
y
𝑂
⃗𝑮
⃗
x ⃗⃗⃗⃗⃗
𝑮𝒏

Fig.3.8. Poziția centrului de greutate, G, al unui rigid este dată de vectorul

de poziție ⃗⃗⃗
𝑟𝐺

Să calculăm rezultanta sistemului de forțe paralele 𝐺𝑖 ; 𝑖 = 1, 𝑛, utilizând relația

(3.11):
𝑛 𝑛

𝐺 = ∑ ⃗⃗⃗
𝐺𝑖 = ∑ 𝐺𝑖 ∙ 𝑒 = 𝐺 ∙ 𝑒
𝑖=1 𝑖=1

Momentul rezultant față de punctul O va avea o valoare nenulă, ⃗⃗⃗⃗⃗

𝑀0 ≠ 0 ,
G- centrul de greutate al sistemului de puncte materiale, deci punctul de
aplicație a rezultantei sistemului, ⃗𝑮
⃗ .
Să mutăm polul momentului din O în G. Punctul G aparține suportului
rezultantei, înseamnă că acest moment este nul:
⃗⃗⃗⃗⃗
𝑀𝐺 = 0 (3.14)

Teorema lui Varignon este valabilă în cazul sistemelor de forțe paralele, deci
momentul rezultant al sistemului de forțe este egal cu momentul rezultantei, față de
punctul considerat, G.
Momentul rezultantei față de punctul său de aplicație este nul, deci avem, pe
rând, expresiile:
𝑛 𝑛
⃗⃗ 𝐺 = 𝑀
𝑀 ⃗⃗ 𝑜 − ⃗⃗⃗⃗⃗
𝑂𝐺 × 𝐺 = ∑ 𝐺𝑖 ⃗𝑟𝑖 × 𝑒 − ⃗⃗⃗
𝑟𝐺 × ∑ 𝐺𝑖 ∙ 𝑒
𝑖=1 𝑖=1

5
 Anca Constantin

𝑛 𝑛

= (∑ 𝐺𝑖 ∙ ⃗𝑟𝑖 − ⃗⃗⃗⃗
𝑟𝐺 ∑ 𝐺𝑖 ) × 𝑒 = 0
𝑖=1 𝑖=1

Am obținut un produs vectorial nul între doi vectori necoliniari, deci paranteza
trebuie să fie nulă.
𝑛 𝑛

∑ ⃗𝑟𝑖 ∙ 𝐺𝑖 = ⃗⃗⃗
𝑟𝐺 ∑ 𝐺𝑖
𝑖=1 𝑖=1

sau
(3.15)
∑𝑛𝑖=1 ⃗𝑟𝑖 ∙ 𝐺𝑖
𝑟𝐺 =
⃗⃗⃗
∑𝑛𝑖=1 𝐺𝑖

Relația (3.15) dă expresia vectorului de poziție a centrului de greutate a unui rigid.

Ne reamintim că o greutate poate fi scrisă:
𝐺𝑖 = 𝑚𝑖 ∙ 𝑔
unde 𝑚𝑖 -masa punctului material, [𝑘𝑔];
𝑔 = 9,81 𝑚⁄𝑠 2 accelerația gravitațională.

Înlocuim greutatea în funcție de masă și obținem:

∑𝑛𝑖=1 ⃗𝑟𝑖 ∙ 𝑚𝑖 (3.16)
𝑟𝐺 =
⃗⃗⃗
∑𝑛𝑖=1 𝑚𝑖

Se cunoaște că o ecuație vectorială este echivalentă cu trei ecuații scalare de

proiecții.
Dacă ne raportăm la ecuația vectorială (3.16) și notăm cu 𝑥𝐺 , 𝑦𝐺 , 𝑧𝐺 proiecțiile
vectorului de poziție ⃗⃗⃗
𝑟𝐺 pe cele trei axe ale sistemului de coordonate, obținem trei ecuații
scalare:
⃗
𝑟𝐺 = 𝑥𝐺 𝑖 + 𝑦𝐺 𝑗 + 𝑧𝐺 𝑘
⃗⃗⃗
∑𝑛𝑖=1 𝑥𝑖 ∙ 𝑚𝑖
𝑥𝐺 =
∑𝑛𝑖=1 𝑚𝑖
∑𝑛𝑖=1 𝑦𝑖 ∙ 𝑚𝑖 (3.17)
𝑦𝐺 =
∑𝑛𝑖=1 𝑚𝑖
∑𝑛𝑖=1 𝑧𝑖 ∙ 𝑚𝑖
𝑧𝐺 =
∑𝑛𝑖=1 𝑚𝑖

6
 Curs 6 MECANICĂ I
2023-2024

Ecuaţiile (3.17) dau coordonatele centrului de greutate pentru un rigid (sistem de puncte
materiale în număr mare, dar finit).
Denumirea de centru de greutate se poate utiliza atât pentru corpuri omogene, cât și
pentru cele neomogene.

3.9.2.Poziția centrului de masă a corpurilor rigide omogene

Corpurile omogene sunt corpurile care au aceeași densitate în orice punct, 𝜌 = 𝑐𝑡. In
acest caz, centrul de greutate se numește centru de masă. Notăm cu C centrul de masă al unui
corp omogen.
a) Rigid omogen tridimensional

𝑚𝑖 = 𝑉𝑖 ∙ 𝜌 ;
unde 𝜌 este densitate volumică, [𝜌] = 𝑘𝑔/𝑚3
Densitatea, fiind aceeași, se va simplifica, iar coordonatele centrului de masă devin:
∑𝑛𝑖=1 𝑉𝑖 ∙ 𝑥𝑖
𝑥𝑐 =
∑𝑛𝑖=1 𝑉𝑖
∑𝑛𝑖=1 𝑉𝑖 ∙ 𝑦𝑖 (3.18)
𝑦𝑐 =
∑𝑛𝑖=1 𝑉𝑖
∑𝑛𝑖=1 𝑉𝑖 ∙ 𝑧𝑖
𝑧𝑐 =
∑𝑛𝑖=1 𝑉𝑖

b) Rigid omogen bidimensional (Placă omogenă)

𝑚𝑖 = 𝜌𝐴𝑖 ;
unde 𝜌 este densitatea superficială, [𝜌] = 𝑘𝑔/𝑚2 .
In acest caz, ecuațiile centrului de masă se scriu:
∑𝑛𝑖=1 𝐴𝑖 ∙ 𝑥𝑖
𝑥𝑐 =
∑𝑛𝑖=1 𝐴𝑖
∑𝑛𝑖=1 𝐴𝑖 ∙ 𝑦𝑖 (3.19)
𝑦𝑐 =
∑𝑛𝑖=1 𝐴𝑖
∑𝑛𝑖=1 𝐴𝑖 ∙ 𝑧𝑖
𝑧𝑐 =
∑𝑛𝑖=1 𝐴𝑖

7
 Anca Constantin

c) Rigid omogen unidimensional (Bară omogenă)

𝑚𝑖 = 𝜌 𝑙𝑖
unde 𝜌 este densitate liniară, [𝜌] = 𝑘𝑔/𝑚
∑𝑛𝑖=1 𝑙𝑖 ∙ 𝑥𝑖
𝑥𝑐 =
∑𝑛𝑖=1 𝑙𝑖
∑𝑛𝑖=1 𝑙𝑖 ∙ 𝑦𝑖 (3.19)
𝑦𝑐 =
∑𝑛𝑖=1 𝑙𝑖
∑𝑛𝑖=1 𝑙𝑖 ∙ 𝑧𝑖
𝑧𝑐 =
∑𝑛𝑖=1 𝑙𝑖

OBSERVAŢIE: ecuațiile anterioare dau coordonatele centrului de masă pentru

un corp compus, de tip corp tridimensional, bidimensional (placă) sau unidimensional (bară).
Se consideră că acest corp compus se poate descompune în corpuri simple, pentru care știm
poziția centrului de masă față de sistemul de referință ales.
Pentru corpurile complexe de formă oarecare dar continue, ecuațiile anterioare
se adaptează folosind integrala în loc de sume.
Exemplu: corp continuu bidimensional (placă).

∫ 𝑥 ∙ 𝑑𝐴
𝑥𝑐 =
∫ 𝑑𝐴
∫ 𝑦 ∙ 𝑑𝐴 (3.20)
𝑦𝑐 =
∫ 𝑑𝐴
∫ 𝑧 ∙ 𝑑𝐴
𝑧𝑐 =
∫ 𝑑𝐴

Numărătorii relațiilor (3.20) poartă numele de momente statice.

Observație! Centrul de masă al unui corp simetric se află pe axa, respectiv planul de
simetrie a corpului. Sistemul de referință pentru un corp cu axe de simetrie se alege astfel încât
axele de simetrie să se suprapună axelor triedrului de referință.

8
 Curs 6 MECANICĂ I
2023-2024

3.9.2.Centre de masă pentru corpuri simple omogene

3.9.2.1.Bare

a. Bară rectilinie (corp rigid)

𝑦 𝐿
𝑥𝑐 = 2

C 𝑦𝑐 = 0
O
𝐿 𝑥

Fig.3.9.

b. Bară arc de cerc

𝑦
C

𝜃 R

Fig.3.10. 𝑂 𝑥

Centrul de masă nu aparține barei, în acest caz, ceea ce este specific corpurilor concave.
Trebuie observat că bara arc de cerc are o axă de simetrie, iar centrul de masă se află pe
axa de simetrie indiferent în ce poziție e amplasat rigidul. Alegând axa de simetrie ca axă Oy,
abscisa va fi nulă, deci nu mai trebuie calculată.
𝑥𝑐 = 0

𝑠𝑖𝑛𝜃
𝑦𝑐 = 𝑅
𝜃

[𝜃] = 𝑟𝑎𝑑
unde 𝜃 reprezintă jumătate din unghiul de deschidere a arcului, exprimat în radiani.

9
 Anca Constantin

𝝅
Caz particular când 𝜽 = , deci bara are formă de semicerc. In acest caz,
𝟐

poziția centrului de masă față de axele de referință considerate în Fig. Y sunt:

𝜋
𝑅
𝑐 Fig.3.11.
2
𝑥
𝑂

𝒙𝒄 = 𝟎
𝟐𝑹
𝒚𝒄 =
𝝅
3.9.2.2.Plăci

a. Placă plană dreptunghiulară

𝑦 𝑦

𝐻 𝐻
𝒄 𝒄 𝑥
𝑥
𝐵 𝐵

a. b.
Fig.3.12.
In cazul în care axele de coordonate sunt stabilite ca în Fig. 3.12a, coordonatele
centrului de masă sunt:
𝐵
𝑥𝑐 =
2
𝐻
𝑦𝑐 =
2

Evident că, dacă axele se aleg astfel încât să se suprapună cu axele de simetrie ale
dreptunghiului, Fig. 3.12b, coordonatele punctului C sunt:

𝑥𝑐 = 0 ; 𝑦𝑐 = 0

10
 Curs 6 MECANICĂ I
2023-2024

b. Disc plan
Axele de coordonate se suprapun cu axele de simetrie ale discului, în
Fig.3.13. 𝑦
𝑅

𝑥𝑐 = 0
𝑐 𝑥
𝑦𝑐 = 0

Fig.3.13.

c. Sector de disc plan

𝑦

𝒄 𝑅

𝜃
𝑥

Fig.3.14. 𝑥𝑐 = 0
2 𝑠𝑖𝑛𝜃
𝑦𝑐 = 𝑅
3 𝜃

unde 𝜃 reprezintă jumătate din unghiul de deschidere a sectorului, exprimat în [𝑟𝑎𝑑].

Caz particular-semidisc

𝑦
𝑅

𝑥
Fig.3.15.

𝑥𝑐 = 0

11
 Anca Constantin

𝜋
2 𝑠𝑖𝑛 2 4𝑅
𝑦𝑐 = 𝑅 𝜋 =
3 3𝜋
2
a. Placă triunghiulară
Centrul de masă al unei plăci triunghiulare plane, omogene, este la
intersecția medianelor.

𝑦
𝐵 𝐻
→ 𝑥𝑐 = 𝑦𝑐 =
3 3
𝐻

𝑂 𝑥
𝐵

Fig.3.15.
Exemplu 𝑦

2𝐵 𝐻
𝐻
→ 𝑥𝑐 = − 𝑦𝑐 =
3 3
𝑥
𝐵

3.9.2.3.Corpuri rigide, cu volum

a. Con
𝑧 𝑧

𝐻 𝐻
𝑐 𝑐
𝐻⁄
4 𝑦
𝑦

𝑥
𝑥
𝑥𝑐 = 𝑦𝑐 = 0 𝐻
𝑐𝑜𝑛 𝑑𝑟𝑒𝑝𝑡 { 𝐻 𝑐𝑜𝑛 î𝑛𝑐𝑙𝑖𝑛𝑎𝑡, 𝑧𝑐 =
𝑧𝑐 = 4
4

𝑥𝑐 ş𝑖 𝑦𝑐 î𝑛 𝑓𝑢𝑛𝑐ţ𝑖𝑒 𝑑𝑒 ∢
𝑐𝑜𝑛 2 { 𝐻
𝑧𝑐 =
4

12
 Curs 6 MECANICĂ I
2023-2024

b. Emisferă

𝑧 𝑥𝑐 = 𝑦𝑐 = 0
{ 3𝑅
𝑅 𝑧𝑐 =
8
𝑐
𝑦

3.9.3.Rigide compuse din corpuri simple omogene

Exemplul 1: Corpuri compuse din bare simple omogene

𝑅
𝑦 3

𝒄𝟑
2
𝑄
𝒄𝟐 𝑙
1
𝑂 𝑪𝟏 𝑥

Problema este în plan, deci relațiile (3.19) devin:

∑𝑛𝑖=1 𝑥𝑖 𝑙𝑖
𝑥𝑐 =
∑𝑛𝑖=1 𝑙𝑖
∑𝑛𝑖=1 𝑦𝑖 𝑙𝑖
𝑦𝑐 = 𝑛
∑𝑖=1 𝑙𝑖
Descompunem bara dată în trei bare simple, pentru care cunoaștem poziția centrului de
masă propriu. Deci, 𝑖 = ̅̅̅̅
1,3.
Organizam datele într-un tabel, în care fiecare linie conține valorile corespunzătoare
unei bare simple, care intră în alcătuirea rigidului studiat: coordonatele centrului său de masă,

13
 Anca Constantin

în raport cu sistemul de axe de referință impus, 𝒙𝒊 , 𝒚𝒊 , lungimea desfășurată și produsele care

apar la numărătorul relațiilor (3.19).

CORP 𝒙𝒊 𝒚𝒊 𝒍𝒊 𝒙𝒊 𝒍𝒊 𝒚𝒊 𝒍𝒊
1 L/2 0 L 𝐿2 /2 0
2
2 L l/2 l Ll 𝑙 /2
2𝑅 2𝑅
3 L+R 𝑙+ 𝜋𝑅 𝜋𝑅(𝐿 + 𝑅) 𝜋𝑅 (𝑙 + )
𝜋 𝜋
𝐿2 𝑙2 2𝑅
Σ L + l + 𝜋𝑅 + Ll + 𝜋𝑅(𝐿 + 𝑅) + 𝜋𝑅 (𝑙 + )
2 2 𝜋
In tabel, pe ultima linie se însumează valorile pe fiecare dintre ultimele 3 coloane.
Sumele obținute se folosesc în calculul coordonatelor centrului de masă al barei compuse.
Se obțin:
𝐿2
∑𝑛𝑖=1 𝑥𝑖 𝑙𝑖 + Ll + 𝜋𝑅(𝐿 + 𝑅)
𝑥𝑐 = 𝑛 = 2
∑𝑖=1 𝑙𝑖 L + l + 𝜋𝑅
𝑙2 4𝑅
+ 𝜋𝑅 (𝑙 +
𝑦𝑐 =
∑𝑛𝑖=1 𝑦𝑖 𝑙𝑖
=2 3𝜋 )
∑𝑛𝑖=1 𝑙𝑖 L + l + 𝜋𝑅

14