Proiect 7 octombrie 2020

Aplicaţii privind evaluarea duratei de viaţă a unei structuri mecanice

Metoda tensiunii echivalente – vezi curs (teorii de rezistenţă) / Metoda

participaţiilor energetice

Aplicaţia 1.
Un corp cilindric cu perete gros este solicitat static, izoterm, la presiunea interioară
p1 = 70 MPa.

Fig. 1. Tensiunile normale pe direcţiile principale la un corp

cilindric cu perete gros.

Materialul de construcţie, izotrop şi cu comportare liniar-elastică (k = k1 = 1) , se

caracterizează prin
- rezistenţa de rupere, σ r = 600 MPa;
- limită de curgere, σ c = 430 MPa.
Starea de solicitare la raza interioară este dată de următoarele tensiuni normale pe direcţiile
principale (fig. 1):
σ r = −70 MPa – tensiune radială;
σ z = 73 MPa – tensiune axială;
σ θ = 215 MPa – tensiune circumferenţială.
Să se verifice dacă starea de solicitare este admisibilă.

a. Rezolvare prin metoda tensiunii echivalente.

Se calculează
Tensiunea echivalentă:
σ ech = σ max − σ min . (1.1)

σ ech =
1
2

(σ1 - σ 2 )2 + (σ 2 - σ3 )2 + (σ3 - σ1 )2  0,5
. (1.2)

1
 σ max − σ min = 215 − (−70 ) = 285 MPa – conform teoriei a treia de rezistenţă (1.1);
σ ech =
 (σ r − σ θ )2 + (σ θ − σ z )2 + (σ z - σ r )2 
0,5

  =
 2 
– conform teoriei a
 (− 70 − 215)2 + (215 − 73)2 + (73 + 70)2 
0,5

=  = 246,8 MPa
 2 
cincea de rezistenţă (1.2),
unde s-a ţinut seama că σ θ  σ z  σ r .

Coeficientul de siguranţă,

430
= 1,508 – teoria a treia de rezistenţă;
285
σc
cσ = =
σ ech
430
= 1,742 – teoria a cincea de rezistenţă.
246,8
Observaţie:
Calculul corpurilor cu perete gros se face fie cu teoria a treia, fie cu teoria a cincea de
rezistenţă. Rezultatele experimentale au dat valori cuprinse între valorile obţinute cu aceste două
teorii. Tensiunea echivalentă după teoria a treia de rezistenţă este mai mare decât cea obţinută cu
teoria a cincea de rezistenţă.

b. Rezolvare prin metoda Energonicii.

Tensiunile normale σ r , σ θ , σ z determină ruperea după planele pe care acţionează
tensiunile tangenţiale maxime. Ca urmare, se poate recurge la calculul participaţiei totale în
raport cu starea admisibilă (1.3).
α +1 α1 +1
 σ   τ 
PT* =     δ σ +    δ τ . (1.3)
j  σ ad j i  τ ad i

Pentru un material liniar elastic, omogen şi izotrop relaţia (1.3) devine relaţia (1.4),
identică cu rezultatul teoriei a cincea de rezistenţă.
În cazul solicitării numai cu tensiunile normale (τ = τ t = 0 ) ,
σ1,ech =
1
2

(σ1 − σ 2 )2 + (σ 2 − σ3 )2 + (σ3 − σ1 )2  0,5
, (1.4)

În consecinţă, şi în cazul metodei Energonicii tensiunea echivalentă se calculează aşa cum

s-a arătat la subpunctul a şi se obţine σ ech = 246 ,8 MPa.

Aplicaţia 2. O conductă cu perete gros este fabricată dintr-un material neliniar-elastic şi

omogen caracterizat, la solicitare statică, prin exponentul din legea de comportare (1.5) k1 = 0,5
şi prin limită de curgere σ c = 300 MPa.
τ = M τ  γ k1 , (1.5)

2
 Conducta, solicitată la presiune interioară, are la raza interioară următoarele tensiuni
normale pe direcţiile principale
σ r = −40 MPa – tensiune radială;
σ θ = 156 MPa – tensiune circumferenţială;
σ z = 60 MPa – tensiune axială.
Să se stabilească dacă solicitarea este admisibilă.

a. Rezolvare prin metoda tensiunilor echivalente nu este posibilă, deoarece aceasta se

aplică numai materialelor cu comportare liniar-elastică.
b. Rezolvare prin metoda Energonicii.
Se utilizează relaţia (1.6) şi se ţine seama că materialul este omogen (σ1,ech  σ ech ) ,

1
 (σ − σ 2 )α1 +1 + (σ 2 − σ 3 )α1 +1 + (σ 3 − σ1 )α1 +1  α1 +1
σ1,ech = 1  , (1.6)
 2 

1
 (σ − σ θ )α1 +1 + (σ θ − σ z )α1 +1 + (σ z - σ r )α1 +1  ( α 1 +1 )
σ ech = r  =
 2 
1
 (− 40 − 156) + (156 − 60) + (60 + 40) 
3 3 3 3
=  = 167,6 MPa,
 2 
1 1
unde α1 = = =2.
k1 0,5
Coeficientul de siguranţă
σ 300
cσ = c =  1,79 ,
σ ech 167,6
ceea ce înseamnă că solicitarea este admisibilă, deoarece cσ  cσ,ad = 1,5 .

Aplicaţia 3. Se consideră corpul cu perete gros din aplicaţia 1, care are la suprafaţa
interioară o fisură eliptică radială (fig. 2). Să se verifice dacă solicitarea este admisibilă.
Tenacitatea la rupere a materialului corpului este K I ,c = 3400 N  mm −1,5 şi adâncimea
admisibilă a fisurii aad = 45 mm.

Fig. 2. Corp cu perete gros cu fisură la suprafaţa interioară.

a. Rezolvare prin metoda tensiunii echivalente împreună cu metoda mecanicii ruperii.

În secţiunile fără fisură verificarea se face cu metoda tensiunii echivalente, aşa cum s-a
arătat la aplicaţia 1, unde s-a constatat că este îndeplinită condiţia de admisibilitate a solicitării.
În zona fisurii se aplică metoda mecanicii ruperii. Se calculează factorul de intensitate a
tensiunii

3
 σ 215
KI =  πa =  π  20 = 1201,86 N  mm −1,5
Φ 1,418
a
unde σ = σ θ = 215 MPa (sau N/mm2), iar  = 1,418 pentru = 0,8 .
c
Coeficientul de siguranţă în zona fisurii,
K 3400
cK = I ,c = = 2,828 , ceea ce poate fi considerat admisibil.
K I 1201,86
b. Rezolvare prin metoda Energonicii.
Se calculează participaţia totală în raport cu starea admisibilă (1.7) în care τ i , pentru i = 1;
2; 3, se înlocuieşte conform relaţiilor (1.8):
α +1 α1 +1
 σ   τ 
P =  
T
*
  δ σ +    δ τ . (1.7)
j  σ ad j i  τ ad i

σ 2 − σ3 σ −σ σ − σ2
τ1 = ; τ 2 = 3 1 ; τ3 = 1 . (1.8)
2 2 2

2 2 2
 σ − σ 3   σ 3 − σ1   σ1 − σ 2 
P =  2 *
 +  
  2τ  +  2τ  .


T
 2 τ1, ad   2, ad   3, ad 

Deoarece materialul este izotrop τ1,ad = τ 2,ad = τ 3,ad = τ ad , încât

PT* =
1

4  τ 2ad
(σ r − σ θ )2 + (σ θ − σ z )2 + (σ z - σ r )2 = 
=
1
4  (240)
2

(− 70 − 215)2 + (215 − 73)2 + (73 + 70)2  0,529 , 
în care
τ ad = k τ  σ ad = 0,8  300 = 240 MPa;
σ 450
σ ad = c = = 300 MPa.
cσ 1,5
Participaţia admisibilă (1.9) este,

Pad (a ) = 1− D* (a ) . (1.9)

Pad (a ) = 1 − D* (a ) = 1 − 0,444  0,556

unde deteriorarea în raport cu starea admisibilă (1.10)

α +1
 a 2
D * (a ) =   (1.10)
 ad 
a
în care aad = acr ca , iar c a – coeficient de siguranţă.

α1 +1
 a   20 
D (a ) = 
2
*
 =    0,444
 aad   45 

4
 1
în care α1 = = 1 (comportare liniar - elastică).
k1
Deoarece PT*  Pad (a ) = 0,556 solicitarea este admisibilă.

Aplicaţia 4. Un înveliş cilindric realizat dintr-un material cu comportare neliniară cu

ortotropie dirijată este solicitat static la presiune interioară. Tensiunile care-l solicită sunt:
σ1 = σ z = 120 MPa;
σ 2 = σ θ = 240 MPa;
σ3 = 0 .
Materialul este caracterizat prin următoarele caracteristici mecanice:
σ cr ,1 = 400 MPa;
k1 = 0,5 ;
k11 = 0,7 ;
k 21 = 0,8 ;
k31 = 0,8 .

Fig. 3

a. Rezolvarea prin metoda tensiunii echivalente nu este posibilă deoarece materialul

corpului nu este liniar elastic şi nu este izotrop.

b. Rezolvarea prin metoda Energonicii.

Participaţia totală a energiei specifice în raport cu starea admisibilă se calculează cu relaţia
(1.11),
α 1 +1
 1   σ − σ α1 +1  σ − σ α1 +1  σ − σ α1 +1 
PT = 
*
   1
 
2
 +  2 3
 +  3 1
  =
 2σ ad ,1  
 k 31   k11   k 21  

 1   120 − 240   240 − 0   0 − 120  

3 3 3 3

=     +  +   = 0,3765 ,
 2  250   0,8   0,7   0,8  
σ 400
unde α1 = 1 k1 = 2 , iar σ ad ,1 = cr ,1 = = 250 MPa şi s-a ţinut seama de faptul că α1 + 1 are
cσ 1,6
caracter de număr par.
Deoarece PT*  1 , solicitarea este admisibilă.